509. Liderii “pucioşi” propovăduiesc pe faţă fuga de bani şi sărăcia de bunăvoie, dar vânează pe ascuns naivii care ar putea să le devină sponsori
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
…………………
509. Liderii “pucioşi” propovăduiesc pe faţă fuga
de bani şi sărăcia de bunăvoie, dar vânează pe ascuns naivii care ar putea să
le devină sponsori
Se ştie că în lumea pământească,
relaţiile interumane sunt condiţionate de schimburile de valori, care, în forma
decentă a lor (troc, comerţ, donaţii) permit satisfacerea necesităţilor elementare
de trai ale oamenilor, în diversitatea lor. Forma indecentă a lor (specula,
camăta, furtul, înşelăciunea, îmbogăţirea fără muncă) este însă condamnabilă,
ea fiind un izvor şi pentru alte păcate. Îmbogăţirea devine un pericol pentru
om, pe care îl paşte dezumanizarea şi pierderea mântuirii. De aceea religia
creştină recomandă limitarea la valori decente a acumulărilor materiale şi
financiare care nasc bogăţie şi apoi îl fac pe om nepăsător faţă de nevoile
semenilor săi şi chiar faţă de propria sa mântuire.
Secta “Noul Ierusalim” a avut şi înainte de 1989 recomandări extremiste pentru
adepţii ei, prin care le cerea să evite economisirea banilor pentru interese
personale (desigur, pentru a fi disponibili pentru interesele obştii, reprezentată
de liderii ei: “proorociţa”, “păstorii”, “străjerii”, etc.). Întrucât pe vremea
aceea singura formă de economisire oficială a economiilor personale era CEC-ul,
acesta a fost viguros diabolizat în mesajele pucioşeşti. CEC-ul devenise pentru
“pucioşi”... nimeni altul decât însuşi “duhul
rău”:
« …O, ce de bani la CEC! Ce e acela CEC? Un loc drăcesc. Fii
secret. Ce de bani la CEC!!! Da, şi Eu la CEC te voi trimite după
moartea ta; ia-ţi banii ca să ţi se deschidă poarta cea mare. Cui să spun Eu
“iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...
»[1] ( citat din
mesajul mămicăi Verginica din 7
ianuarie 1978)
Mesajul pucioşesc de mai sus a fost
îndată urmat de îndemnuri mai interesa(n)te şi mai practice. Creştinii ar facă
bine dacă şi-ar transfera repede banii de la CEC la
CER,
deoarece peste CEC-uri va veni prăpădul (vor da faliment), iar depunătorii la
CEC îşi vor pierde toţi banii:
« Faceţi milostenie la cer. Mutaţi-vă banii de la CEC, că vine prăpădul peste CEC-uri, peste
această lucrare rea. »[2] ( citat din
mesajul mămicăi Verginica din 6 iunie 1978)
Fiind vorba aici de “milostenie la cer”, se subînţelege că
transferul banilor se va face inclusiv cu schimbarea proprietarului banilor.
Până la urmă, CEC-ul n-a dat faliment,
dar avertismentul a rămas perfect valabil până astăzi. Când au înfiinţat “Fundaţia Sfânta Virginia” şi au fost
nevoiţi să-şi deschidă un cont bancar, liderii sectei “Noul Ierusalim” n-au
ales CEC-ul, ci au ales o altă bancă: BCR Târgovişte. Adică, în loc să-şi ţină
banii în siguranţă, la cer, liderii “pucioşi” au preferat tot o bancă
pământescă, pasibilă şi ea oricând de faliment.
Înfiinţarea contului la BCR s-a dovedit însă
a fi o mişcare inspirată. Când “Dumnezeul
de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a ajuns la în criză de lichidităţi, liderii “pucioşi”
au putut să-l folosească pentru a cere sponsorizări “în numele Domnului” de la cei cu
dare de mână şi cu inima largă. O
dovedeşte lansarea pe piaţă a unor “fluturaşi” color, traşi la xerox, în care
ei strigă tare după ajutor şi îşi popularizează contul bancar tuturor celor
largi la inimă. Vom reproduce aici spre exemplificare un asemenea “fluturaş”:
Dumnezeu poate fi ajutat cu donaţii în bani? Se pare că da. Apare aici o inconsecvenţă jenantă cu
alte reguli pucioşeşti, care prevăd în mod expres că nici un ban nemuncit de
“pucioşi”, sub nici o formă, nu trebuie să ajungă la dispoziţia sectei. De
aceea s-a inventat aici condiţia (de un ridicol grotesc) ca donatorii să
primească obligatoriu, o “compensaţie
pentru donaţie”, cruci şi icoane pictate în Atelierele Fundaţiei. Ce
donaţie mai este aceea care “se compensează” cu ceva, cu un obiect pe care nu
l-ai cerut, nu l-ai dorit, şi poate că nici nu-ţi trebuie? Donaţia este atunci
când dai, nu când primeşti.
Liderii “pucioşi” nu scapă însă nicio
ocazie ca să-i critice pe creştinii din Biserica Ortodoxă majoritară care “aduc
daruri şi bani pe la biserici” (fără a cere nimic în schimb, căci ei
înţeleg că banii lor vor fi folosiţi de Biserică pentru întreţinerea curentă,
pentru reparaţii, pentru acte filantropice sau pentru ridicarea de noi lăcaşuri
de cult):
« O, ne uităm pe pământ ce puhoi de lume
peste lume merge și se roagă
la locuri sfinte și așteaptă de la Dumnezeu ajutor, și duc bani și daruri pe la biserici și pe la slujitorii de
altare, căutând
spre Dumnezeu, zic ei, [...] »[3] ( citat din
mesajul leliţei Mihaela din 8 ianuarie 2016)
Deşi liderii “pucioşi” cer
bani de la oameni sub forme vicleneşti de “sponsorizări (re)compensate” ei îi
acuză numai pe preoţi că, dacă cer bani de la oameni fără să le dea nimic în
schimb, sunt în mod obligatoriu “iubitori de bani”, o racilă de care trebuie să
se dezbare cât mai rapid:
« Voi, slujitori la altare, fugiți de iubirea de bani și de măriri! Nu vă încântați cu banul și cu funcții în biserică. Eu sunt pilda voastră, și după Mine să vă luați, ca să simțiți că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. »[4] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 ianuarie 2016)
Cea mai mare mistificare
apare însă atunci când liderii “pucioşi” pretind că “la Pucioasa nu se vine cu daruri”, aşa cum se vine la
biserici şi la mânăstirile din Biserica majoritară:
« O, nu ca în orice loc de pe pământ trebuie
să fie și să vină aici cei ce vin și se înfățișează Domnului, o,
nu. Iată, nu toți cei ce vin, nu
toți știu, mai ales cei ce nu au mai fost și vin de prima dată și nu știu ei că aici
nu se vine cu daruri,
fiindcă aici este orânduială pusă de Mine și trebuie ținută această
orânduială. Eu sunt Cel ce Mă dau în dar, și nu trebuie să-Mi dea daruri cel căruia Mă dau în dar cu tot cuvântul
Meu de învățătură și de mântuire. E învățat omul care umblă după Domnul, e învățat să ducă daruri la biserici, la
mănăstiri, dar aici nu se poate așa, căci se lucrează numai dinăuntru, nu și din afară pentru orânduiala cea peste
toate aici. Eu, Domnul, i-am povățuit pe cei ce sunt de strajă aici și le-am spus lor mereu să-și păstreze mâinile curate de toate, de toate câte nu sunt cu știrea Mea peste cele de aici. »[5] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 septembrie 2016)
O dovadă că,
totuşi, şi la Pucioasa se vine cu
daruri (sau, cel puţin, aşa cer
şi aşa speră liderii sectei)
este chiar lansarea acelor “fluturaşi” prin care se solicită sume de bani de la
donatori. Iată un alt exemplu, în care justificarea şi acoperirea cererii este
dată de intenţia de “a pune pe picioare” o tipografie în care să se tipărească
materialele de propagandă ale sectei:
Desigur că, pentru propagandă, liderii
sectei vor afirma exact contrarul: “La
Pucioasa nu se vine cu daruri!” Aceasta este doctrina oficială, “aşezarea”
care se face publică. (Asta pentru că ei ştiu că “fluturaşii” au un circuit
controlat, se dau pe sub mână, de la om la om, doar acolo unde se întrevede o
ocazie clară ca o persoană binevoitoare să fie bună de speculat):
« Voi, cei ce veniți, o, învățați cum să veniți! Nu aduceți daruri! Cei de aici trebuie să rămână cu mâinile curate, iar Eu,
Domnul, am făcut așezare pentru toate câte sunt aici. »[6] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 septembrie 2016)
Duplicitatea
aceasta nu miroase a minciună? Şmecheria pucioşească “aduceţi daruri/nu aduceţi
daruri”, nu miroase a înşelătorie? Dar liderii “pucioşi” se leapădă şi se
scutură cu vehemenţă de orice hoţie şi de orice interes pentru bani:
« O, nu câștigați nimic prin
minciună, prin înșelătorie, prin defăimare și trădare de frați, căci unde nu este iubire și unire acolo biruiește dezbinarea și trădarea și hoția
și banul în toate acestea, iar omul este trântit la pământ pe bani și pentru bani. »[7] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 septembrie 2016)
Între
timp, deşi nu vor daruri şi nu vor bani, ca să rămână “cu mâinile curate”,
curţile “pucioşeşti” se tot extind, în garajele “pucioşeşti” maşinile se
înnoiesc, iar hambarele se dărâmă ca să facă loc altora, mai mari şi mai
încăpătoare. “Daruri cereşti”, desigur, căci la Pucioasa nu se vine cu bani şi
cu daruri omeneşti.
Poate
cuvântul “daruri” era prea direct? Prea desuet? Pomanagii sulfuroşi au găsit soluţia.
Ei au înlocuit formularea “daruri” cu formule magice noi, sforăitoare − precum “filantropia
creştină” (care s-ar traduce corect prin iubirea de aproapele, nicidecum iubirea
de artă, fie ea şi creştină), “cerinţele de autogestiune ale mânăstirii”,
(mânăstire care, la drept vorbind,
nici măcar nu există!), “sponsorizare compensată” (citeşte “pomană ascunsă”) sau “mecenat”.
Şmecheria sectanţilor-şefi este menită
să ascundă prin preţiozităţi de limbaj şi neologisme intenţia lor de a fi
susţinuţi financiar din munca altora, promovând “lucrări de artă
creştin-ortodoxă” supraevaluate ca preţ, printre care nu lipsesc nici celebrele
lor cruci strâmbe:
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
17 decembrie 2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.