504. Cei 40, 50, 60 de ani pucioşeşti care se tot întind ca elasticul

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.





Liderii sectei pseudo-ortodoxe “Noul Ierusalim de la Pucioasa” au o satisfacţie aparte pentru festivism, numărând cu mândrie anii care îi despart de începuturile ereziei lor, jalonate undeva pe la 1 iunie 1955. Cifrele rotunde le produc cea mai mare satisfacţie, de aceea ele sunt etalate forţat, chiar şi atunci când nu ar fi cazul: rareori vom vedea o reprezentare exactă a timpului scurs de la prima “revelaţie” a Verginicăi. Cele mai multe referinţe îmbracă cifrele rotunde 40, 50 şi 60. Pentru fiecare dintre ele, liderii sectei au ticluit câte o epopoee, care de care “mai trasă de păr”, aşa încât festivismul să mustească măcar din fiecare predică, dacă nu din fiecare frază.

Epopeea celor 40 de ani “pucioşi”

Prima epopee este epopeea celor 40 de ani “bătuţi pe muche”. Liderii pucioşi n-au mai avut însă răbdarea necesară, aşa că “baterea pe muche” a celor 40 de ani s-a făcut, mult, mult mai devreme decât ar fi fost cazul, punând grav la îndoială seriozitatea demersului lor festivist.
Prima referinţă de acest gen apare în anul 1992. Cu trei ani, o lună şi 18 zile înainte de comemorarea a 40 ani de rătăcire, liderii “pucioşi” anunţau cu satisfacţie împlinirea acestor “aproape 40 de ani” de lucrătură a “lucrării” de la Pucioasa:

« [...] Care a lucrat şi lucrează întru Duhul Sfânt de aproape patruzeci de ani. »[1] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 aprilie 1992)

Începutul fiind făcut, acum se putea trece la repetarea lui, în diverse construcţii şi forme care anunţau toate acelaşi lucru: deşi ar mai fi de parcurs din viitorul apropiat mai bine de trei ani, totuşi comemorarea celor 40 de ani de “cuvânt pucioşesc” este prezentată în predicile pucioşeşti ca şi iminentă, ca şi când mereu ar “bate la uşă”:

« Dacă l-aş întreba pe poporul Meu cel hrănit de aproape patruzeci de ani cu cuvântul Meu cel viu, [...]»[2] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 aprilie 1992)

Situaţia a rămas neschimbată şi atunci când s-a ajuns în stadiul în care se înregistrau aproape trei ani până la împlinirea exactă a celor “4o de ani”. La 3 ani fără 10 zile până la data corectă, relativismul era în floare:

« [...] sunt născuţi din cuvântul care curge de aproape patruzeci de ani în mijlocul României.»[3] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 10 iunie 1992)

Când mai sunt 3 ani fără 29 de zile până la împlinirea reală a celor 40 de ani, liderii sectei consideră că se află tot în marja celor „aproape 40 de ani”:

« [...] copil care ai prânzit cu Dumnezeu vreme de aproape patruzeci de ani. »[4] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 iunie 1992)

La urma urmei, ce mai contează trei ani? După ce (se presupune că) toţi adepţii şi simpatizanţii sectei s-au obişnuit cu ideea că sărbătorirea celor „40 de ani” este foarte apropiată, „ca mâine”, oare nu s-ar putea trece deja la gustarea ei deplină, cu anticipaţie? De ce nu ?! Aşa că, în 27 iulie 1992, cu doi ani şi zece luni mai înainte, liderii „pucioşi” îşi fac curaj şi proclamă cu emfază împlinirea desăvârşită a celor „40 de ani” de rătăcire pucioşească:

« De patruzeci de ani spun Eu că se va vedea pe fruntea ta semnul Meu. Crezi? »[5] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 iulie 1992)

Cititorii acestei „bule pucioşeşti” sunt aşadar interogaţi insidios şi invitaţi să creadă că cei 37 de ani (plus o lună şi 27 de zile) scurşi de la 1 iunie 1995 pînă în 27 iulie 1992 sunt de fapt... 40, nu 37! O echivalenţă complet falsă!
Vom vedea cum comedia aceasta, în care timpul pucioşesc se întinde ca elasticul,  se va regăsi şi la aniversările celor 50 şi apoi 60 de ani de predicare nou-ierusalimiteană. Deocamdată însă, ea trebuia gustată din plin de către toţi adepţii şi simpatizanţii „pucioşilor”.
Urmează aşadar un lanţ de echivalenţe forţate şi false. Următoarea echivalenţă are loc la data de 21 septembrie 1992, când liderii sectei pretind (în mod repetat) că între 37 ani (plus 3 luni şi 21 de zile) şi „40 de ani” nu este nicio diferenţă:

«A lucrat Domnul prin cuvânt vreme de patruzeci de ani şi a chemat la Sine [...]   vreme de patruzeci de ani n-a urmat acest popor [...]  »[6] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 septembrie 1992)

Peste o lună, cei 37 ani (plus 4 luni şi 21 de zile) scurşi de la data de 1 iunie 1955 sunt consideraţi „aproape 40 de ani”:

« [...]  şi iată ce spun Eu astăzi, după aproape patruzeci de ani de lucru în mijlocul acestui popor [...]  De patruzeci de ani sunt străpuns de această durere [...] »[7] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1992)

La 1 ianuarie 1993, ambiguitatea mesajului pucioşesc este totală. Cei 37 ani şi 7 luni scurşi până la acea dată sunt consideraţi când „aproape 40 de ani”, când exact „40 de ani”:

« [...]  am venit să-ţi spun că au trecut aproape patruzeci de ani de când lucrez lângă tine o lucrare cerească [...]  De patruzeci de ani vin şi vorbesc în mijlocul lui [...]  »[8] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 ianuarie 1993)

La 9 februarie 1993, cei 37 de ani, 8 luni şi 9 zile scurşi până la acea dată devin... tot „40 de ani”:

« De patruzeci de ani lucrez la această potecuţă; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră şi pietruiesc această cărare [...]  »[9] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 februarie 1993)

La 30 mai 1993, liderii „pucioşi” considerau că „40 de ani” sunt totuna cu cei 38 de ani (fără o zi) scurşi în realitate până la acea dată:

« De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea [...]  »[10] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 mai 1993)

La 15 august 1993, liderii „pucioşi” nu vedeau nicio diferenţă între cei 38 de ani, 2 luni şi 15 zile care s-au scurs de la început şi „40 de ani”:

« De patruzeci de ani stau în faţa acestui popor, [...]  Mă uit cu patruzeci de ani înapoi şi o văd pe Verginica [...]  vestirea acestei lucrări pe care Eu o săvârşesc în taină cu tine de patruzeci de ani. »[11] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 august 1993)

La 29 august 1993, cei 38 de ani, 2 luni şi 29 de zile scurşi până atunci devin tot „40 de ani”:

« [...]  şi iată, sunt patruzeci de ani de lucrare. De patruzeci de ani stau cu voi, copii ai poporului sfânt, [...] »[12] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 august 1993)

La 4 octombrie 1993, cei 38 de ani, 4 luni şi 4 zile scurşi până atunci devin tot „40 de ani”:

« [...]  am venit să-l învăţ pe poporul acestei lucrări! De patruzeci de ani stau în mijlocul lui şi îl învăţ, [...]  »[13] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 4 octombrie 1993)

La 11 octombrie 1993, cei 38 de ani, 4 luni şi 11 zile scurşi până atunci sunt consideraţi tot „40 de ani”:

« Iată ce a ieşit după patruzeci de ani! »[14] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 octombrie 1993)

La 30 noiembrie 1993, cei 38 de ani şi 6 luni fără o zi scurşi până atunci devin tot „40 de ani”:

« [...]  vine Domnul mereu, mereu vine dacă a venit acum patruzeci de ani. [...]  El este de patruzeci de ani venit la voi. L-aţi văzut vreodată în cei patruzeci de ani? [...]  Domnul e de patruzeci de ani venit la tine, şi a stat cu tine mereu. »[15] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 noiembrie 1993)

La 27 decembrie, liderii sectei realizează performanţa de a repeta acelaşi fals de nouă ori (!) într-un singur mesaj. În loc de a avansa valoarea corectă ( 38 de ani, 6 luni şi 27 de zile) ei folosesc aceeaşi formulă rotundă, festivistă („40 de ani”):

« [...]  această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt,[...]  Aşa şi tu, fiule, şi M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. [...]  ai stat în această lucrare vreme de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, [...]  De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt [...]  căci vreme de patruzeci de ani a fost această aşteptare, [...]  dar peste tine am lucrat patruzeci de ani, Israele al harului.[...]  Iată, după patruzeci de ani Eu nu am lucrători ca să ies să-Mi culeg agoniseala.[...]  lucrarea care v-a purtat pe voi patruzeci de ani,[...]  pentru ce, oare, a lucrat Domnul cu voi timp de patruzeci de ani, copii ai poporului cel ales [...]  »[16] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 decembrie 1993)

La 2 februarie 1994, liderii „pucioşi” echivalează cei 38 de ani, 8 luni şi 2 zile care s-au scurs de la „începuturile” lor tot cu o expresie festivistă (dar falsă), „ vremea de 40 de ani”:

« [...]  ţi-am vestit vreme de patruzeci de ani, şi iată astăzi glasul Meu peste tine. »[17] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 februarie 1994)

La 7 martie 1994, cei „40 de ani” erau folosiţi de „pucioşi” pentru a acoperi 38 de ani, 9 luni şi 7 zile:

« [...] sunt venit în lucru de patruzeci de ani, tată. »[18] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 martie 1994)

La 25 martie 1994, liderii „pucioşi” folosesc în mod repetat aceeaşi formulă festivistă („40 de ani”) în loc de valoarea reală  38 de ani, 9 luni şi 25 de zile:

« [...] şi stau cu tine de patruzeci de ani.[...]  De patruzeci de ani îl păstoresc, [...] . Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum.  »[19] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 1994)

După trecerea a 38 de ani, 10 luni şi 10 de zile, liderii “pucioşi” pretind din nou că s-au scurs deja cei “40 de ani” fatidici:

« Şi iată, s-au scurs patruzeci de ani de când Eu cuvintez şi vestesc din vreme şi lucrez la vreme, [...] »[20] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 10 aprilie 1994)

La 18 aprilie 1994, cei 38 de ani (plus 10 luni şi 18 zile) scurşi până atunci sunt consideraţi... tot „40 de ani”:

« [...]  şi am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, [...] din cuvântul care vă învaţă de patruzeci de ani. »[21] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 18 aprilie 1994)

Neglijenţele, dublate de tot atâtea falsuri, continuă nestingherit pe aceeaşi temă. Patru zile mai târziu este lansat un nou mesaj, în care cei „40 de ani” sunt puşi să echivaleze 38 de ani, 10 luni şi 22 de zile:

«[...]  Eu păstoresc de patruzeci de ani acest popor. [...]  cu lucrarea Mea cea de patruzeci de ani ascunsă sub obroc, şi am ieşit. »[22] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 aprilie 1994)

Peste alte trei zile, farsa se repetă. Acum, cei „40 de ani” substituie valoarea reală de 38 de ani, 10 luni şi 25 de zile:

«[...]  locuiesc în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor al lui Israel.[...]  din praznicul acestei lucrări, care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu întru cină de patruzeci de ani.  »[23] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 aprilie 1994)

Peste încă o lună, minciunile se îndesesc. Nu mai puţin de 7 referinţe false găsim în mesajul din 21 mai 1994:

« Cuvântul Meu te însoţeşte pe tine de patruzeci de ani, tată, [...] Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată [...]  ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. [...]  Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele,  [...]   Îmi dai peste mână de patruzeci de ani.  Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui [...]  De patruzeci de ani numai aşa faci cu Mine, [...] »[24] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 mai 1994)

Mesajul pucioşesc din 23 mai substituie valoarea reală de 38 de ani, 11 luni şi 23 de zile cu „eternul” clişeu „cei 40 de ani”:

« [...]  căci am îngăduit patruzeci de ani acest popor, [...]  »[25] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 mai 1994)

Un fals repetat apare după doar patru zile. Atunci, 38 de ani, 11 luni şi 23 de zile devin, printr-o nouă scamatorie pucioşească... tot  40 de ani”:

« [...]  stă în sfat cu tine de patruzeci de ani, Israele al venirii Mele pe nori.[...]  eşti martorul unei lucrări dumnezeieşti de patruzeci de ani.  »[26] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 mai 1994)

Faptul că, odată cu trecerea timpului, diferenţa dintre valoarea falsă şi cele reale se tot micşorează, nu reprezintă de fel o circumstanţă atenuantă. Valoarea festivistă („40 de ani”) avansată de „pucioşi” în mesajele lor rămâne la fel de falsă, chiar dacă valorile reale se apropie treptat de ea. Vom vedea că după 1 iunie 1994, valoarea reală nu mai începe cu „38 de ani”, ci cu „39 de ani”, dar ea este înlocuită pe mai departe cu aceeaşi apreciere falsă.
Astfel, la 13 iunie 1994, aceiaşi „40 de ani” (bătuţi pe muchie, ba chiar depăşiţi, căci acum se foloseşte deja sintagma „după 40 de ani”)  erau folosiţi de „pucioşi” pentru a acoperi... doar 39 de ani şi 13 zile:

« Că iată, nici după patruzeci de ani de cuvânt şi de îndemn peste tine nu pot să te iau la lucru de ucenic, »[27]  de ani”, desigur din mesajul leliţei Mihaela din 13 iunie 1994)

La 24 iunie 1994 apare un nou mesaj în care 39 de ani şi 13 zile devin... „40 de ani”, desigur:

« [...]  azi nu lucrezi ce te-am învăţat Eu patruzeci de ani. »[28] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 iunie 1994)

Mesajul din 20 iulie 1994 substituie fraudulos 39 de ani, o lună şi 20 zile tot cu... „40 de ani”:

« Eu de patruzeci de ani ţi-am spus, măi fiule, [...] »[29] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 iulie 1994)

Nonşalanţa falsului capătă accente grosiere când în următorul mesaj se afirmă textual că din anul 1955 ( 1 iunie) până în 15 august 1994 au trecut... „40 de ani”, nicidecum 39 şi un pic:

« [...]  a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani. [...]  O, poporul Meu, stau de patruzeci de ani în mijlocul tău [...]  rod al lucrării Mele care a început în satul acesta în anul 1955, şi iată, tată, s-au scurs patruzeci de ani [...]  şi prin tine vin să împlinesc cele profeţite vreme de patruzeci de ani. [...]  eşti născut de sus prin botezul cu Duhul Sfânt al cuvântului Meu cu care te umbresc de patruzeci de ani.  »[30] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 august 1994)

De acum însă, diferenţele dintre timpul real care marchează istoria pucioşismului şi timpul festivist, rotunjit la „40 de ani”, este din ce în ce mai mică, deci aproximarea pare a fi tot mai suportabilă. Până la concordanţa perfectă dintre ceea ce consemnează pucioşii şi realitate se mai înregistrează însă o sumedenie de aproximări:
- la 12 septembrie 1994, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 3 luni şi 12 zile:

« [...]  le-am dat agoniseala Mea cea de patruzeci de ani şi i-am pus să vegheze [...]  »[31] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 septembrie 1994)

- la 14 octombrie 1994, de trei ori câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 4 luni şi 14 zile:

« [...]  şi te-am păstorit patruzeci de ani, [...]  De patruzeci de ani vin [...]  şi nu cârti, că vreme de patruzeci de ani ai cârtit şi te-ai scuturat de cruce. »[32] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 octombrie 1994)

- la 8 noiembrie 1994, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 5 luni şi 8 zile:

« [...]  căci în aceşti patruzeci de ani nu stâlp de nor sau de foc am lăsat înaintea ta, [...] . »[33] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 1994)

- la 21 noiembrie 1994, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 5 luni şi 21 de zile:

« [...]  că am stăruit Eu patruzeci de ani pe lângă tine [...]  »[34] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1994)

- la 29 noiembrie 1994, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 5 luni şi 29 de zile:

« [...]  Care a grăit acoperit patruzeci de ani; [...] »[35] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 noiembrie 1994)

- la 6 ianuarie 1995, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 7 luni şi 6 zile:

« [...]  atât cât am vorbit cu tine în vremea Mea de patruzeci de ani cu tine, [...]   »[36] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 6 ianuarie 1995)

- la 2  februarie 1995, de opt ori  câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 8 luni şi 2 zile:

« [...]  în mijlocul tău de patruzeci de ani, [ ...] că M-am rugat de tine patruzeci de ani să fii sfânt [...]  la sărbătoarea Mea de patruzeci de ani cu tine [...]  împlinirile cele profeţite vreme de patruzeci de ani.[...]  Tu n-ai crezut vreme de patruzeci de ani, şi iată, [...]  cuvântul Meu din vremea celor patruzeci de ani, [...]  şi că te aştept de patruzeci de ani, tată. Ţi-am spus, de patruzeci de ani îţi spun [...]  »[37] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 februarie 1995)

- la 19  februarie 1995, de trei ori câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 8 luni şi 19 zile:

« [...]  cobor şi lucrez peste Israel, care împlineşte patruzeci de ani, patruzeci de ani de hrană prin cuvântul acestei lucrări. [...]  Ierusalime, popor al lui Israel, am fost cu tine patruzeci de ani »[38] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 1995)

- la 25 martie 1995, de trei ori câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 9 luni şi 25 de zile:

« şi vom sărbători sărbătoarea împlinirii lucrării lui Dumnezeu pe care am lucrat-o timp de patruzeci de ani înaintea ta, Ierusalime român. [...]  Am coborât cuvânt patruzeci de ani peste voi.  [...]  poporul Meu, am coborât peste tine patruzeci de ani cuvânt, [...]   »[39] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 1995)

- la 3 aprilie 1995, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 10 luni şi 3 zile:

« Patruzeci de ani am prăznuit praznic de cuvânt pe pământ. [...]  »[40] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 3 aprilie 1995)

- la 10 aprilie 1995, de nouă ori câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 10 luni şi 10 zile:

« Ierusalime, poporul Meu peste care scriu astăzi patruzeci de ani cu cerul! [...]  De patruzeci de ani Mă ascund cu tine în vreme [...]  şi să sărbătoresc patruzeci de ani de cuvânt! [...]  ca să plinesc făgăduinţele cele cuvântate vreme de patruzeci de ani. [...]  poporul Meu cel binecuvântat vreme de patruzeci de ani. De patruzeci de ani te binecuvintez, [...]  Stăpânul tău, Care te hrăneşte de patruzeci de ani în taină cerească. [...]  De patruzeci de ani îl îmbucăturesc cu cuvântul Meu [...]  Am străbătut patruzeci de ani de pustiu, [...]  »[41] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 10 aprilie 1995)

- la 23 aprilie 1995, „40 de ani” în loc de 39 de ani, 10 luni şi 23 de zile. Şi deşi nu s-a atins încă hotarul celor „40 de ani”, de pe acum se vorbeşte despre depăşirea lui:

« [...]  am însemnat în cartea vremii Mele cu tine patruzeci de ani. Şi iată, rămân cu tine şi peste acest hotar, [...] »[42] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 aprilie 1995)

- la 24 aprilie 1995, de două ori  câte „40 de ani” în loc de 39 de ani, 10 luni şi 24 de zile:

« Veniţi la Mine, binecuvântaţii Mei, că de patruzeci de ani vă binecuvintez! [...]  Lucrarea Mea cu voi vreme de patruzeci de ani a fost o lucrare de urcare spre cer, »[43] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 aprilie 1995)

- la 1 mai 1995, de patru ori  câte „40 de ani” în loc de 39 de ani şi 11 luni:

« Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. [...]  De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu şi cu glasul cuvântului Meu [...]  De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, [...]  De patruzeci de ani vin cu povaţa Mea pe drum ascuns, [...] »[44] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 mai 1995)

Această comemorare, a 40 de ani bătuţi pe muchie de rătăcire pucioşească, ar fi trebuit să se săvârşească strict la data de 1 iunie 1995 şi apoi, eventual, sarabanda de referinţe festiviste legate de acest eveniment să se încheie. Liderii sectei vor exploata însă mult şi bine acest jalon temporal, gândind că aceasta le conferă o soliditate, o legitimitate aparte, până la apropierea celeilalte comemorări, cea „de 50 de ani”: „cincizecimea pucioşească”. Deocamdată însă, gustul de a elogia „lucrarea cea de patruzeci de ani” nu putea dispărea atât de repede:

« [...]  şi fântâna aceasta este lucrarea mea cea de patruzeci de ani cu acest popor. [...]  Am voit, şi patruzeci de ani m-am trudit, [...]  iată, s-a împlinit şi se împlinesc toate cele profeţite prin cuvântul lui Dumnezeu vreme de şapte mii de ani şi, iarăşi, vreme de patruzeci de ani. »[45] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 iunie 1995)

După o lună şi 9 zile, tot despre cei „40 de ani” era vorba:

« Am pribegit patruzeci de ani pe urma ta, poporul Meu, [...] »[46] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iulie 1995)

Până şi regele Mihai fusese amăgit pe vremea aceea de liderii sectei cum că „o misivă căzută din cer” ar fi spus sus şi tare că acei 40 de ani au fost pregătiţi şi puşi deoparte şi pentru el, nu numai pentru poporul pucioşesc. Cică „de 40 de ani” se clocea de către „Dumnezeul” pucioşilor cum să facă şi cum să dreagă El ca să-l întoarcă pe tron cu slavă pe bietul rege care fusese exilat încă din anul 1947, dar iată că acum venise vremea ca el să fie din nou pus rege peste români, cu condiţia ca el „să lucreze” (să domnească) într-o strânsă conspiraţie cu liderii „pucioşi” (care îşi făcuseră planul că aşa îl vor putea dirija din umbră, după interesele lor):

« Am lucrat patruzeci de ani ca să-ţi gătesc calea. De patruzeci de ani Îmi pregătesc un popor curat în România, cu care să-ţi începi lucrul tău cu Mine peste ea [...]  iar Eu pe tine te vreau rege peste România Mea, şi să vii, tată, să lucrăm duh nou de Românie nouă, şi ea va odrăsli de pe temelia aceasta, de pe piatra aceasta pe care stă scris «Cuvântul lui Dumnezeu» şi numele tău lângă Dumnezeu. »[47] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iulie 1995)

Inutil de adăugat că aceasă uriaşă minciună (care se voia a fi o mare proorocie, o proorocie istorică) s-a răsuflat între timp atât de tare, că liderii „pucioşi” au renunţat definitiv la ea şi  tac mâlc de vreo 20 de ani încoace, nemaiamintind nimic nici de rege, nici de promisiunile lor deşarte că-l vor aşeza ei pe tron, cu vrerea şi cu puterea „Dumnezeului” lor de la Pucioasa.

După trecerea a două luni şi 15 zile, liderii „pucioşi” vorbeau tot despre cei „40 de ani”, ca şi când nu ar fi trecut, ci se sărbătoresc perpetuu:

« De patruzeci de ani cobor şi Mă fac cuvânt şi Mă fac cărare de coborâre la om, [...]»[48] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 august 1995)

După trei luni şi 14 zile, cei „40 de ani” încă se mai sărbătoreau, ca un praznic fără sfârşit:

« [...]  să vezi, tată, pentru ce M-am trudit peste tine patruzeci de ani. [...]  E praznic în tine de patruzeci de ani. »[49] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 septembrie 1995)

După cinci luni şi 29 zile, cei 40 de ani” păreau că sunt la fel de actuali ca şi până acum:

« [...]  căci am dat libertate cuvântului Meu care grăieşte peste România de patruzeci de ani. »[50] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 noiembrie 1995)

După exact şase luni, nimic nu părea schimbat, căci cei „40 de ani” erau sărbătoriţi ca şi cu jumătate de an în urmă:

« [...]  Israele fiule, şi am stat peţindu-te patruzeci de ani, ca să fac din tine mireasă îmbrăcată în alb, [...] »[51] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 decembrie 1995)â

Şi după şase luni şi 25 de zile, situaţia rămăsese neschimbată:

«  Eu cu tine am trudit patruzeci de ani, iar pe cel ce l-am văzut ajuns [...]   »[52] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 decembrie 1995)

După opt luni şi 12 zile, cei „40 de ani” rămăseseră... tot „40 de ani”:

« [...]  te-am învăţat de la începutul tău cel de acum patruzeci de ani să ai pe capul tău semnul ascultării, [...] »[53] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 februarie 1996)

Şi după zece luni şi 25 zile, cei „40 de ani” rămăseseră... tot „40 de ani”:

« Am vorbit patruzeci de ani cu tine, poporul Meu, [...] »[54] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 1996)

După 41 de ani şi o lună de la începuturile pucioşismului,  încă se mai vorbea de cei „40 de ani” festivi, de parcă ei s-ar fi împlinit abia ieri-alaltăieri:

« [...]  de patruzeci de ani aştept pe urma ta. Ia jugul Meu, fiule din Israel, că de patruzeci de ani aştept să-l iei. [...] »[55] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iulie 1996)

De acum, diferenţele dintre timpul real care marchează istoria pucioşismului şi timpul festivist, care este mereu rotunjit de liderii sectei la „40 de ani”, este din ce în ce mai mare, deci aproximarea forţată pe care ei o fac devine din ce în ce mai ridicolă. Şi, în continuare, se înregistrează o sumedenie de astfel de aproximări lipsite de sens:

- la 15 august 1996, „40 de ani” înlocuiesc fără jenă timpul real, reprezentat de 41 de ani, 2 luni şi 15 zile:

« Mă zbat de patruzeci de ani să te aduc în stare de mireasă, poporul Meu, [...] »[56] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 august 1996)

- la 11 noiembrie 1996, „40 de ani” înlocuiesc „cu succes” 41 de ani, 5 luni şi 11 zile:

« [...]  am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, şi tu te ascunzi [...] »[57] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 noiembrie 1996)

- la 21 noiembrie 1996, „40 de ani” înlocuiesc 41 de ani, 5 luni şi 21 de zile:

« De patruzeci de ani Mă slăvesc în ea. [...] »[58] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1996)

- la 9 decembrie 1996, „40 de ani” înlocuiesc 41 de ani, 6 luni şi 9 zile:

« O, de patruzeci de ani Mă nasc cuvânt în tine, fiică iubită. [...] »[59] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 decembrie 1996)

- la 30 ianuarie 1997, „40 de ani” înlocuiesc 41 de ani, 6 luni şi 30 de zile:

« Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, [...]  Dumnezeu Care vorbeşte de patruzeci de ani peste pământ [...]  Mulţi au trecut pe lângă cuvântul Meu vreme de patruzeci de ani, dar nu toţi [...]  »[60] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 ianuarie 1997)

Prima formulare relativ corectă (fără însă a fi grozav de precisă) apare abia după 41 de ani, 7 luni şi 24 de zile. Abia atunci se foloseşte exprimarea „40 de ani şi mai bine”, deşi mai corect ar fi fost „41 de ani şi mai bine”:

« [...]  în vremea celor patruzeci de ani şi mai bine, creştini care au auzit glasul cuvântului Meu, [...]  »[61] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 februarie 1997)

Dar înclinaţia pucioşilor spre exactitate şi corectitudine n-a ţinut prea mult. La 19 aprilie 1997 ei revin la formula mincinoasă „40 de ani”, în loc să se consemneze corect trecerea a 41 de ani, 9 luni şi 19 zile:

« Cu patruzeci de ani în urmă strigam peste cei ce veneau la Mine să Mă audă, [...]  »[62] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 aprilie 1997)

O primă referinţă „aparent exactă” la depăşirea acelor „40 de ani” apare abia după ce trecuseră aproape 2 ani de la comemorarea celor 40 de ani de pucioşism, într-o formulare ciudată, ambiguă şi profund incorectă al rândul ei. Liderii pucioşi acceptă în sfârşit că cei 40 de ani ar putea eventual să fi trecut, dar nu cu aproape doi ani, ci cu cinci! Ce-o fi fost în capul lor atunci, de au avut o asemenea „omenească scăpare”, pe care au pus-o cu nonşalanţă în gura „Dumnezeului” lor? Iată însă şi dovada:

« Cuvântul acesta cu care vin Eu pe pământ de patruzeci de ani, ba chiar de patruzeci şi cinci de ani, [...]  »[63] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 mai 1997)

Desprinderea definitivă de clişeul celor „40 de ani” s-a făcut aşadar cu gafe şi cu mare greutate. O nouă încercare mai apare abia după trecerea a 2 ani şi 3 luni de la jalonul reprezentat de data „1 iunie 2005”,  când liderii „pucioşi” s-au înduplecat să accepte că de la „începuturile” rătăcirii lor trecuseră  nu „40 de ani”, ci „ mai bine de 40 de ani”:

« Eu de mai bine de patruzeci de ani aştept rodul acesta în poporul Meu. »[64] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 septembrie 1997)

După o lună însă , liderii „pucioşi” recidivează din nou. Pentru ei, cei 42 de ani şi 4 luni scurşi de la jalonul pe care tot ei l-au stabilit sunt exact... „40 de ani”:

« S-au scurs patruzeci de ani de când locuiesc cuvânt din cer în neamul românilor, iar după patruzeci de ani de Duh Sfânt coborât în cuvânt am bătut la uşi, [...] »[65] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 octombrie 1997)

O nouă recidivă se înregistrează la 21 noiembrie 1997, când 42 de ani, 5 luni şi 21 de zile sunt consideraţi a fi ... tot „40 de ani”:

« [...]  căci după patruzeci de ani de mângâiere Eu odrăslesc popor nou, [...]  »[66] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1997)

Următoarele două încercări timide de delimitare faţă de pragul de „40 de ani  sunt consemnate după aproape trei ani de la data de 1 iunie 1995:

« De mai bine de patruzeci de ani Mă scriu în această carte [...] »[67] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 martie 1998)

«[...]  acest cuvânt care este cu voi de mai bine de patruzeci de ani. »[68] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 aprilie 1998)

Urmează însă altă surpriză. Sectanţii „pucioşi” revin dintr-o dată la obsesia ciudată şi ambiguă a celor „45 de ani”, care acum iau locul celor 40, deşi n-au trecut decât 42 de ani, 11 luni şi 25 de zile! Dar ce mai contează, la harababura care a fost până acum... merge încă o bâjbâială prin mrejele măsurării timpului:

« Vin curând să fac dreptate pentru lucrarea Mea care a fost cu voi vreme de patruzeci şi cinci de ani înaintea venirii [...] »[69] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 mai 1998)

Bâjbâiala cu cei „45 de ani” nu ţine însă prea mult, iar liderii „pucioşi” revin la dragostea dintâi, la cei „40 de ani”. Pentru că au trecut însă mai bine de 43 de ani de la „începuturile” sectei (jalonate, tot de ei, prin data 1 iunie 1955), ei apelează la o „corecţie” destul de vagă, folosind sintagma aproximativă „de peste 40 de ani”:

« [...]  care a curs din mine prin Tine vreme de peste patruzeci de ani. »[70] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 septembrie 1998)

O  altă „corecţie”, la fel de vagă, apare în mesajul din 30 noiembrie 1998 când, pentru 43 de ani, 4 luni şi 30 de zile se foloseşte sintagma „de 40 de ani şi mai bine”:

« [...] Eu Mă aciuez de patruzeci de ani şi mai bine ca să-l cresc şi să-l desăvârşesc [...] »[71] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 noiembrie 1998)

„Normalitatea relativă” nu ţine mult, şi liderii sectei revin iarăşi la formula magică „45 de ani”, deşi de la data de 1 iunie 1955 se scurseră doar... 43 de ani şi 6 luni:

« Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu ca să-l furi [...]  Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu cel prin lucrarea Mea [...]  »[72] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 decembrie 1998)

Această nouă aberaţie se dovedeşte a fi destul de trainică, îndată ce ea reapare şi în mesajul din 24 mai 1999, când 43 de ani, 11 luni şi 24 de zile  sunt pentru „pucioşi” totuna cu... „45 de ani”:

« [...]  am început să sun peste pământ acum patruzeci şi cinci de ani, număr proorocit de sfintele Scripturi, [...]  »[73] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 mai 1999)

Ghinion, însă! Reperul buclucaş, „40 de ani”, reapare la 8 septembrie 1999, când se împliniseră deja 44 de ani, 3 luni şi 8 de zile (!) :

« [...] vestea împărăţiei cuvântului Meu cu care stau de peste patruzeci de ani în mijlocul României, [...]  »[74] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 septembrie 1999)

Exact peste două luni, liderii sectei se raportează din nou la acelaşi reper total depăşit, cei „40 de ani”:

« Uitaţi-vă în învăţătura Mea cu care stau de peste patruzeci de ani în mijlocul celor ce cred. »[75] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 1999)

Abia când mai erau  4 luni  până la împlinirea celor 45 de ani, reperul temporal basculează (prematur, totuşi!) de la „40 de ani” la „45 de ani”:

« De patruzeci şi cinci de ani grăiesc şi iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morţii şi să-i dau calea Mea. »[76] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 ianuarie 2000)

În schimb, când mai erau doar 43 de zile până la împlinirea acestor 45 de ani, liderii sectei se raportează (iarăşi! incredibil!) tot la cei „40 de ani” în care au fost slugăriţi de naivii care s-au entuziasmat la minciunile lor:

« Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit [...]  Patruzeci de ani am strigat [...]  »[77] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 18 aprilie 2000)

Desprinderea totală şi definitivă de clişeul magic al celor „40 de ani”, care se tot lungesc ca elasticul, nu se face nici măcar după aproape şase ani (!) de la data de 1 iunie 1995:

« Plâng cu plâns dumnezeiesc, de patruzeci de ani plâng prin acest cuvânt, iar acum am deschis Scripturile cele de la capăt şi citesc din ele [...]  »[78] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 mai 2001)

Dovada cea mai clară că aceste erori de localizare temporală sunt nişte neglijenţe omeneşti (şi nu nişte „scăpări dumnezeieşti”) o găsim la mesajul din data de 9 iunie 2002. Deşi în mesaj găsim formularea corectă „de mai bine de patruzeci de ani”, subtitlul adăugat ulterior (atunci când mesajele au fost culese şi apoi tipărite într-o carte, care urma să fie volumul II al cărţii pucioşeşti intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”) conţine acelaşi clişeu neglijent: „de patruzeci de ani”. Acest clişeu este profund incorect, căci el apare la mai bine de 7 ani (!) după trecerea acelor 40 de ani la care se face trimiterea. Or, toţi adepţii sectei ştiu şi au văzut cu ochii lor că aceste subtitluri au fost adăugate de Mihaela, în primăvara anului 2006, când se pregătea tipărirea cărţii. Deci şi toate celelalte zeci de erori/neglijenţe de acelaşi tip ( şi care sunt semnalate în acest articol) îi pot fi atribuite tot ei, mai ales că se presupune că Dumnezeu nu greşeşte niciodată, darămite de zeci de ori! Avem deci încă o demonstraţie că toate textele de la „Noul Ierusalim -  Pucioasa” sunt scrise de aceeaşi mână şi sunt opera imaginaţiei debordante a Mihaelei, care le atribuie cu generozitate „Dumnezeului” inventat de ea la Pucioasa.
Iată textul din subtitlul mesajului din 9 iunie 2002 , care se referă în mod profund eronat la cei „40 de ani”:

« Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi
Nu de două mii de ani, ci de şapte mii de ani e omul crucea grea a Domnului. De patruzeci de ani Îşi lucrează Domnul popor mireasă, semnul Fiului Omului. »[79] ( citat din subtitlul adăugat la mesajul leliţei Mihaela din 9 iunie 2002)

Şi iată acum textul din mesajul căruia i s-a ataşat acest subtitlu, cel din 9 iunie 2002, care construieşte o referinţă corectă la aceeaşi perioadă de timp, introducând precizarea „...mai bine de...”:

« [...]  cobor Eu în mijlocul neamului român de mai bine de patruzeci de ani ca să-Mi pregătesc un popor mireasă [...] »[80] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iunie 2002)

Incredibilul abia urmează. Obsesia celor „40 de ani” (dar şi neglijenţa dusă până la paroxism) nu se va stinge nici după aproape 9 ani (!) de la data reală a comemorării:

« Aşa v-am pus Eu pe voi înaintea Tatălui la patruzeci de ani de la începutul lucrării Mele de cuvânt acum, la sfârşit de timp [...] »[81] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 februarie 2004)

Epopeea celor 50 de ani “pucioşi”

Şiretlicul folosit pentru manipularea prelungită a expresiei magice „40 de ani  a fost aplicat întocmai şi în jurul bornei temporale (raportată la ziua de „început”, adică la 1 iunie 1955) care marca 50 de ani de la  începerii aventurii pucioşiste.  Timp de (aproape) doi ani înainte de 1 iunie 2005, dar şi  timp de (mai bine de) trei ani după această dată, liderii „pucioşi” s-au raportat la ea ca la o sărbătoare neschimbătoare, care sfidează trecerea timpului. Cinci ani, aşadar, în care timpul pucioşilor s-a oprit la valoarea „50 de ani”, raportată la „începuturi”.
La început, referinţele scrise la acest jalon temporal mai păstrau aparenţa corectitudinii, folosind precizarea aproximativă „ de aproape 50 de ani”. Prima referinţă de acest gen echivalează 47 de ani, 7 luni şi 30 de zile cu „aproape 50 de ani”:

« De aproape cincizeci de ani Mă presar din nou cu vestea împărăţiei cerurilor pe pământ, [...]  »[82] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 ianuarie 2003)

Tot „aproape 50 de ani” sunt raportaţi şi după trecerea a 47 de ani, 8 luni şi 24 de zile:

« Vă folosesc din plin pentru purtarea durerilor Mele, că Eu de aproape cincizeci de ani călăuzesc din greu poporul, ca să am un popor al Meu, numai al Meu, [...] »[83] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 februarie 2003)

Aceeaşi sintagmă („aproape 50 de ani”) va echivala şi următoarea perioadă raportată (cea de  47 de ani, 10 luni şi 19 de zile):

« Am venit cu acest cuvânt pe pământ, şi prin el plâng de aproape cincizeci de ani pe pământul român, [...] »[84] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 aprilie 2003)

După  47 de ani, 10 luni şi 28 de zile suntem anunţaţi că atingerea bornei istorice „de 50 de ani” este la fel de aproape:

« [...]  Că iată, sunt aproape cincizeci de ani de când Tu Te slăveşti peste pământ [...] »[85] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 aprilie 2003)

Apropierea nu suferă nicio corecţie nici după alte aproape trei luni, când “pucioşii” raportează că au trecut tot “ aproape 50 de ani” (deşi s-au scurs numai 48 de ani, 1 lună şi 20 de zile):

« [...]  cuvântul Meu care curge din gura Mea de aproape cincizeci de ani, şi cu care Mi-am pregătit un popor, [...] »[86] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 iulie 2003)

Prima consemnare aparent “precisă” a trecerii celor “50 de ani” mult aşteptaţi de “pucioşi” se face la data de 30 noiembrie 2003 (când se înregistrau în realitate doar ... 48 de ani, 5 luni şi 30 de zile):

« [...]  acestei lucrări începută de Mine pe pământ acum cincizeci de ani. »[87] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 noiembrie 2003)

Începutul fiind făcut, urmează pe bandă rulantă referirile la cei “50 de ani” care, în realitate, erau încă departe la orizont. La 26 ianuarie 2004, cei 48 de ani, 7 luni şi 26 de zile scurşi până atunci erau trataţi ca exact ... „50 de ani”:

« Iată, Ierusalime de azi, Eu, Domnul, grăiesc azi cu tine şi îţi spun că de cincizeci de ani grăiesc peste un popor [...]  O, aşa le răspund Eu, Domnul, la cei ce au ascultat glasul Meu cel de cincizeci de ani venit pe pământ. »[88] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 ianuarie 2004)

De acum, festivismul “cincizecimii” de la Pucioasa era în floare. La 29 martie 2004, cei “cincizeci de ani” anunţaţi acopereau însă abia 48 de ani, 9 luni şi 29 de zile:

« [...]  că gura Mea prin lucrarea aceasta grăieşte de cincizeci de ani pe pământ, [...] Mă voi sărbători curând, curând cu praznicul cincizecimii lui. »[89] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 martie 2004)

Ciudat este că cei cincizeci de ani care chipurile, ar fi trecut, sunt raportaţi acum (deci, cu mai mult de un an distanţă faţă de la data reală), însă sărbătorirea propriu-zisă, (denumită de  liderii sectei şi “praznicul cincizecimii cuvântului”) se va face  curând”, adică la data precisă:

« [...]  aşa cum Eu am grăit despre ea în toată vremea acestei lucrări care grăieşte pe pământ de cincizeci de ani, poporul Meu. Şi vom serba curând, curând praznicul cincizecimii ei şi ne vom slăvi cu ea de pe pământ şi până la nori, [...] »[90] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 aprilie 2004)

La data de 3 mai 2004, liderii pucioşi echivalează timpul scurs de la “începuturi” şi până atunci  (mai exact, 48 de ani, 11 luni şi 3 de zile) tot cu “50 de ani”:

« Tot cuvântul Meu care suflă din gura Mea de cincizeci de ani peste pământ, [...] »[91] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 3 mai 2004)

Tupeul maxim se atinge când liderii sectei afirmă cu nonşalanţă, negru pe alb, că între începuturile rătăcirii lor (1 iunie 1955) şi data curentă (7 mai 2004) au trecut ...”50 de ani”! O operaţie simplă de scădere între 2004 şi 1955 arată oricui că avem de a face aici cu o minciună necosmetizată:

« Am ieşit cu voi ca să fiţi martorii Mei şi rodul lucrării Mele înaintea locului în care Eu, Cuvântul Tatălui, acum cincizeci de ani . Mi-am rostit prin trâmbiţa Mea Verginica primul cuvânt, [...]  Am mers cu voi în satul în care Mi-am început lucrarea prin trâmbiţa Mea Verginica în anul 1955. [...]  am coborât şi am grăit acum cincizeci de ani pentru întâia oară, [...] »[92] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 mai 2004)

La 8 septembrie 2004, „pucioşii” dau impresia că timpul jubiliar de „50 de ani” şi timpul scurs până atunci (49 de ani, 3 luni şi 8 zile) înseamnă acelaşi lucru:

« De cincizeci de ani îi dai omului duhul învierii şi al vieţii veşnice, [...] »[93] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 septembrie 2004)

Şi după scurgerea a 49 de ani şi 6 luni, timpul pucioşilor rămâne îngheţat în viitor, tot la “50 de ani”:

« Sunt cincizeci de ani de când glasul Meu roagă pe om să lucreze pentru Mine [...] »[94] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 decembrie 2004)

Încă o dovadă  că aceste erori de localizare temporală sunt nişte neglijenţe omeneşti (şi nicidecum nişte „scăpări dumnezeieşti”) o găsim în mesajul din data de 27 decembrie 2004. După aproape doi ani de la apariţia mesajului, acestuia i s-a adăugat şi un subtitlu (atunci când mesajele au fost culese pentru a fi tipărite în volumul II al cărţii pucioşeşti intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”). Acest subtitlu conţine acelaşi clişeu neglijent: „acum cincizeci de ani”, preluat din mesaj, deşi redactorul ar fi avut ocazia să facă o referinţă corectă (ar fi putut foarte bine să folosească exprimarea „aproape cincizeci de ani” , îndată ce la acea dată nu se împliniseră decât 49 de ani şi 6 luni). Se ştie că aceste subtitluri au fost adăugate de Mihaela, în primăvara anului 2006, când se pregătea tipărirea cărţii pucioşeşti intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu”, ocazie cu care Mihaela a operat mii de modificări, considerate de ea „corecţii” sau „îmbunătăţiri” strict necesare. Or, această referinţă corectă n-a mai fost operată în subtitlu, pentru că nu a fost considerată ca necesară.
Iată textul din subtitlul mesajului din 27 decembrie 2004, care se referă în mod eronat la cei „50 de ani”:

« Sărbătoarea sfântului mucenic şi arhidiacon Ştefan. Naşterea lui Dumnezeu [...]  Acum cincizeci de ani Domnul a deschis cerurile, [...]   »[95] ( citat din subtitlul asociat mesajului leliţei Mihaela din 27 decembrie 2004)

Şi iată acum textul din mesajul datat 27 decembrie 2004 (căruia i s-a ataşat în anul 2006 acel subtitlu), şi care se referă la aceeaşi perioadă de timp, la cei „50 de ani”:

« Acum cincizeci de ani le-am deschis în taină, şi tot M-au aflat [...]  Au trecut de atunci cincizeci de ani, şi cerurile nu s-au mai închis [...]  S-au scurs cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ, [...]   »[96] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 decembrie 2004)

Odată cu apropierea de ziua de 1 iunie 2005, dată la care se împlineau cei 50 de ani”, apar şi primele formulări corecte, amestecate în proporţii cvasi-egale cu cele aproximative ( după formula împăciuitoare: „una caldă, una rece”):

« Curând, curând Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznicul cincizecimii cuvântului Meu de peste tine, [...]  şi de cincizeci de ani sunt în mijlocul tău şi Mă fac carte în tine [...] »[97] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 6 ianuarie 2005)

Formulările aproximative vor continua să abunde până la 1 iunie 2005, deoarece expresia de 50 de ani” părea mult mai atractivă şi mai rotundă decât una reală, iar apropierea crescută de jalonul „1 iunie 2005” părea să confere legitimitate crescută acestei formulări:

« Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, acum, la sfârşit de timp, şi cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, [...]  »[98] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 februarie 2005)

După 49 de ani, 8 luni şi 14 zile, liderii „pucioşi” numărau cu anticipaţie tot „50 de ani”:

« [...]  Mă slăvesc în cuvânt, de cincizeci de ani, prin taina venirii Mele a doua oară după om, [...]  De cincizeci de ani plânge peste pământ cuvântul Meu [...]  acum când Eu, Fiul Tatălui Savaot, scriu pe pământ cincizeci de ani de cuvânt al gurii Mele, [...]  Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani a plâns adânc în Mine [...] »[99] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 februarie 2005)

Tot „50 de ani” erau număraţi şi după 49 de ani, 9 luni şi 9 zile:

« Eu cred în cele ce am profeţit prin cuvântul lucrării Mele cea de cincizeci de ani, şi vă cer aşa: [...] »[100] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 martie 2005)

Tot „50 de ani” erau număraţi şi după 49 de ani, 9 luni şi 21 zile:

«[...]  şi am spus că am lucrat cincizeci de ani ca să-Mi despart pe poporul Meu [...] »[101] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 martie 2005)

La fel şi după 49 de ani, 10 luni şi 4 zile:

«[...]  cu care Eu cobor de cincizeci de ani pe pământul român, [...]  în toată vremea acestei lucrări de cincizeci de ani, [...]  spre înfiinţarea cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. [...] pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. »[102] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 4 aprilie 2005)

Se vede bine că liderii sectei nu mai aveau răbdare. Ziua de 18 aprilie 2005, în care se împlineau doar 49 de ani, 10 luni şi 18 zile, era numită de ei „zi de măreaţă sărbătoare a cuvântului cel de cincizeci de ani..., praznic al cincizecimii cuvântului..., timpul cincizecimii acestui praznic sfânt ..., praznicul cuvântului..., cincizecimea glasului”:

« [...]  şi iată, cincizeci de ani de cuvânt [...]  E sărbătoarea cea de cincizeci de ani a cuvântului Meu [...]  Aşa am început învierea cuvântului Meu acum cincizeci de ani. [...]  Această zi de măreaţă sărbătoare e sărbătoarea cuvântului cel de cincizeci de ani [...]  şi iată praznic al cincizecimii cuvântului Tău cel început [...]  acum cincizeci de ani, [...]  împlinind voi timpul cincizecimii acestui praznic sfânt. [...]  căci voi aţi plinit timpul acestei lucrări de cincizeci de ani [...]  că iată sărbătoarea cea de cincizeci de ani [...]  în ziua cincizecimii praznicului cuvântului [...]  lucrarea începută de Noi acum cincizeci de ani [...]  Mă doare lucrarea Mea cea de cincizeci de ani, [...]  Sărbătoresc cu tine, cel mai mic, praznicul cuvântului durerii Mele după om, cincizecimea glasului [...]   »[103] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 18 aprilie 2005)

Imediat după trecerea celor 50 de ani”, liderii „pucioşi” vorbeau tot despre cei „50 de ani”:

« [...]  căci cincizeci de ani a plâns Dumnezeu ca să-Şi facă un popor [...] »[104] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 iunie 2005)

Şi după aproape o lună de la trecerea celor 50 de ani”, liderii „pucioşi” vorbeau tot despre cei „50 de ani”, ca de o aniversare actuală, la zi:

« [...]  duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, [...]  »[105] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24-25 iunie 2005)

Deşi sărbătoarea celor „50 de ani” a trecut, totuşi cartea jubiliară, proiectată de liderii sectei ca să apară odată cu împlinirea celor „50 de ani”, întârzia să apară:

« Se iveşte în curând cartea Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit în vremea aceasta din cer pe pământ timp de cincizeci de ani, [...] »[106] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 iunie 2005)

După trecerea a două luni şi 6 zile de la sărbătoare, liderii sectei vorbeau de ea ca de un eveniment al zilei curente:

« [...]  căci în cei cincizeci de ani de cuvânt al Meu, acum, [...] »[107] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 6 august 2005)

După două luni şi jumătate de la trecerea evenimentului, tot nu era gata cartea care fusese proiectată să-l evidenţieze atunci:

« [...]  lucrez prin cei supuşi Duhului Meu cartea cuvântului Meu care a grăit peste pământ vreme de cincizeci de ani, [...] »[108] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 august 2005)

După aproape 3 luni de la trecerea celor 50 de ani”, liderii „pucioşi” vorbeau tot despre cei „50 de ani”, ca de evenimentul zilei curente:

« O, poporul Meu, am grăit cincizeci de ani acum, [...] »[109] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 august 2005)

După 7 luni şi 14 zile de la trecerea celor 50 de ani”, liderii „pucioşi” vorbeau... tot despre cei „50 de ani”:

« [...]  căci cincizeci de ani ai cuvântat din cer pe vatra poporului român. [...] »[110] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 ianuarie 2006)

Când cartea era aproape gata, liderii sectei au anunţat apariţia ei cu mare pompă:

« Şi iată, binecuvintez cu mare iubire lucrarea vestirii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, la sfârşit de timp, [...] »[111] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 martie 2006)

Abia la 7 aprilie 2006 apar primele încercări, timide şi inconsecvente, de raportare corectă la timpul real. Atunci este consemnată apariţia pentru prima dată a sintagmei “de cincizeci de ani şi mai bine”, precum şi mărturisirea că mult aşteptata carte jubiliară încă nu este gata, dar nici nu mai are mult, până va fi:

« Acum Mă vestesc Eu Însumi strigând de cincizeci de ani şi mai bine, [...]  Un picuţ mai avem de trudit la lucrul cel aşa de greu al cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ [...]  celor ce trudesc la fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, [...]  suflă peste pământ de cincizeci de ani [...]  cei ce se îngrijesc de fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi mai bine, [...] »[112] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 aprilie 2006)

Nostalgia celor “50 de ani” era însă prea puternică, aşa încât ea nu putea să dispară aşa de repede. După aproape un an de la aniversarea jubiliară, liderii sectei încă se mai raportau la acei “50 de ani”:

 « [...]  cincizeci de ani cu cuvântul strigării Mele după om [...]  cer cartea cuvântului Său cel de cincizeci de ani în mijlocul poporului român. »[113] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 16 aprilie 2006)

După aproape un an de la împlinirea celor “50 de ani”, a apărut şi cartea mult aşteptată. Cu acest prilej, discursurile festiviste pucioşeşti au prezentat-o în fals ca şi când ea ar fi marcat exact curgerea celor “50 de ani”, deşi evenimentul real era de acum substanţial depăşit. Inevitabil, cartea conţinea acum şi predicile pucioşeşti apărute dincolo de perioada de 50 de ani ( mai exact, cele apărute în perioada 1 iunie 2005 - 10 aprilie 2006), deci nu mai corespundea formulei festiviste “cartea celor 50 de ani de cuvânt” (corect ar fi fost “cartea celor 51 de ani de cuvânt”):

« [...]  am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea [...]  căci el este cuvântul Duhului Sfânt, şi are în tine praznicul cincizecimii lui. De cincizeci de ani plâng [...]  fiii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, [...]  Iată istoria cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe vatra neamului român!   Iată cartea cuvântului Meu cu care sărbătoresc praznic de cincizecime al lui pe pământul român! Eu, Domnul [...] am împlinit cincizeci de ani de cuvânt pe vatra poporului român (1955-2005, n.r.). »[114] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 aprilie 2006)

Discursurile festiviste pucioşeşti au continuat să prezinte cartea “celor 51 de ani” de propagandă pucioşistă ca fiind cartea “celor 50 de ani” de “cerească lucrătură”:

«[...]  iar acum Te-ai făcut carte, Doamne, şi se desfac peceţile ei şi se împarte cuvântul Tău şi numele Tău cel de cincizeci de ani pe pământul român, [...]  cartea Domnului, cuvântul Lui, cincizeci de ani în mijlocul neamului român. »[115] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 mai 2006)

La exact 51 de ani de la ivirea sectei, liderii ei vorbeau tot despre cei “50 de ani”, deşi ei trecuseră de mult:

« Te trezesc cu cuvântul Meu, că Eu de cincizeci de ani dau prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt [...]   căci omul cel hrănit cu minunea cuvântului Meu timp de cincizeci de ani n-a ştiut ce este credinţa [...]  Iată, vom ridica între pământ şi cer cartea Mea cu tine, cincizeci de ani de carte din cer pe pământ. [...]  iar Eu te-am învăţat cincizeci de ani de carte, [...] »[116] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 1 iunie 2006)

Cartea celor 51 de ani de propagandă pucioşească este în continuare prezentată cartea celor50 de ani”:

« [...]  am coborât pe pământ învăţătură cerească timp de cincizeci de ani, [...]  iar acum îi dau omului cartea Mea cea de cincizeci de ani la sfârşit de timp [...]  daţi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, [...]  Ridicăm cartea cuvântului Tău cel de cincizeci de ani şi Îţi cerem ajutor [...]  »[117] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 iunie 2006)

 După trecerea a 51 de ani, 1 lună şi 7 de zile, liderii “pucioşi” pretind că s-au scurs... tot “50 de ani”:

«[...]  dar astăzi Eu proorocesc pe pământ de cincizeci de ani şi nu se face nimeni sfânt sub jalnica Mea zbatere [...] »[118] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2006)

Mistificarea se repetă identic şi după trecerea a 51 de ani, 1 lună şi 12 de zile:

« [...]  şi iată, în zilele acestea am grăit cincizeci de ani peste pământ [...] »[119] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 iulie 2006)

După trecerea a 51 de ani, 3 luni şi 11 de zile, liderii “pucioşi” vorbesc... tot despre “50 de ani”, care iată, şi ei se lungesc ca elasticul, aşa cum se lungiseră şi cei “40 de ani” la vremea lor:

« De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârşit de timp, [...]  De cincizeci de ani lucrează Domnul la veşmântul tău [...] . »[120] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 septembrie 2006)

Asocierea aberantă cu “cei 50 de ani” (care nu mai sunt de mult 50) se regăseşte şi în data de 21 septembrie 2006, când se împlinesc de fapt 51 de ani, 3 luni şi 21 de zile:

« [...]  după ce Eu M-am coborât cuvânt acum cincizeci de ani, [...] »[121] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 septembrie 2006)

Toate par îngheţate la borna fatidică a celor “50 de ani”, inclusiv “poporul cel pucioşesc” care, după 51 de ani, 4 luni şi 14 de zile, a rămas şi el blocat tot la vârsta de “50 de ani”:

« Poporul cel cincizeci de ani învăţat de cuvântul învăţăturii venirii Domnului acum, [...]  Iată-l pe poporul pe care cincizeci de ani l-am învăţat, [...]  Poporul cel de cincizeci de ani, cel de la început şi de la mijloc, şi mai încoace, n-a avut [...]  Mă uit cu jale lungă şi cu suspin adânc la poporul cel cincizeci de ani îmbiat de glasul cuvântului Tău, [...]  Doamne Care de cincizeci de ani vii venind [...]  căci poporul cel cincizeci de ani hrănit n-a voit să Mă sprijine [...]  »[122] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 octombrie 2006)

În continuare, se înregistrează o sumedenie de astfel de aproximări lipsite de sens, în care timpul măsurat creşte şi iar creşte, depărtându-se tot mai mult de jalonul festivist al celor 50 de ani”, în timp ce liderii “pucioşi” nu se îndură deloc să renunţe la formula magică a celor 50 de ani:

- la 27 octombrie 2006, liderii „pucioşi” înlocuiesc cu nonşalanţă timpul real, reprezentat de 51 de ani, 4 luni şi 27 de  zile, cu timpul fictiv al celor „50 de ani”, deşi aceştia trecuseră de mult în istorie:
« [...] putea să-şi aleagă una poporul cel cincizeci de ani hrănit de cuvântul Meu de peste el, [...]  Iată, poporul hrănit cu acest cuvânt timp de cincizeci de ani, a pierit [...] »[123] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 octombrie 2006)
- la 21 noiembrie 2006, „50 de ani” înlocuiesc de şapte ori timpul real, reprezentat de 51 de ani, 5 luni şi 21 de zile:
« Dacă poporul cel de cincizeci de ani ar fi voit [...] Drumul Tău cel de cincizeci de ani pe pământ, [...] Iată ce durere a purtat cerul sfânt timp de cincizeci de ani! [...] am însoţit pe Domnul mereu, timp de cincizeci de ani în coborârea Sa [...]  grăiesc de pe această cale de cincizeci de ani [...] în vremea acestei trâmbiţări de cincizeci de ani. [...] pe calea acestui cuvânt de cincizeci de ani că la capătul vremii [...]  »[124] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2006)
- la 12 decembrie 2006, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 6 luni şi 12 zile:
«[...]  poporul care a auzit cuvântul învăţăturii ieşit din gura Mea timp de cincizeci de ani, [...] »[125] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 decembrie 2006)
- la 14 decembrie 2006, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 6 luni şi 14 zile:
« [...] poporul care M-a ştiut cincizeci de ani în mijlocul lui, [...] a păşit cu pasul pe calea cea de cincizeci de ani a acestui cuvânt [...] »[126] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie 2006)
- la 19 ianuarie 2006, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 7 luni şi 19 zile:
« Eu Îmi povăţuiesc de cincizeci de ani un popor [...] »[127] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie 2007)
- la 13 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 10 luni şi 13 zile:
« [...] în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt peste voi [...] »[128] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 aprilie 2007)
- la 15 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 10 luni şi 15 zile:
« [...] poporul Meu cel hrănit cincizeci de ani cu cuvântul Meu, [...] »[129] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 aprilie 2007)
- la 22 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc de două ori  51 de ani, 10 luni şi 22 de zile:
« [...] învăţătura Mea cea de cincizeci de ani peste tine [...] De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine [...] »[130] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 aprilie 2007)
- la 29 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 51 de ani, 10 luni şi 29  de zile:
« [...] am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu [...]»[131] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 aprilie 2007)

Timid, încep să se alăture aproximărilor festiviste şi unele aprecieri mai apropiate de adevăr, chiar dacă ele rămân intenţionat vag formulate. O astfel de apreciere este ...mai bine de cincizeci de ani...”, care însă, în concepţia “pucioşilor”, face casă bună cu vechea sintagmă (50 de ani), de parcă ar spune acelaşi lucru:

« Mai bine de cincizeci de ani cinez în tine [...] şi de cincizeci de ani am casă cu el [...]»[132] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 mai 2007)

Asta nu înseamnă că nostalgia după cei 50 de ani” ar putea să dispară, sau măcar să se estompeze:

- la 30 iunie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani şi 30 de  zile:
« [...] lucrarea cuvântului Meu, începută prin tine acum cincizeci de ani, [...] »[133] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 iunie 2007)
- la 13 iulie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, o lună şi 13 zile:
« Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, acest cuvânt care [...] »[134] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 iulie 2007)
- la 2 august 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, 2 luni şi 2 zile:
« [...]  acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ [...]»[135] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 august 2007)
- la 28 august 2007, „50 de ani” înlocuiesc de două ori 52 de ani, 2 luni şi 28 zile:
« Sunt cincizeci de ani de când te învăţ [...] la începutul şi la mijlocul celor cincizeci de ani de cuvânt [...] »[136] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 august 2007)
- la 27 octombrie 2007, „50 de ani” înlocuiesc de două ori 52 de ani, 4 luni şi 27 zile:
«[...]  pe calea celor cincizeci de ani de cuvânt al Meu [...] în vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, [...] »[137] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 octombrie 2007)
- la 8 noiembrie 2007, „50 de ani” înlocuiesc de două ori 52 de ani, 5 luni şi 8 zile:
« De cincizeci de ani Îmi ocrotesc un popor [...] acest cuvânt, care curge de cincizeci de ani pe vatra neamului român. »[138] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2007)
- la 21 noiembrie 2007, „50 de ani” înlocuiesc de trei ori 52 de ani, 5 luni şi 21 zile:
« [...] cuvântului Meu, lucrător cincizeci de ani peste poporul Meu. [...]   O, poporul Meu cel din vremea celor cincizeci de ani de cuvânt, acum, [...] din toată vremea cea de cincizeci de ani a cuvântului Meu [...] »[139] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2007)

O tresărire de adevăr găsim la mesajul pucioşesc din pe 12 decembrie 2007, când liderii sectei apelează din nou la formula vagă, dar oarecum corectă, ...mai bine de cincizeci de ani...”:

« [...] cale a cuvântului Meu peste pământ acum mai bine de cincizeci de ani! »[140] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 decembrie 2007)

Urmează însă o nouă serie de mesaje care fac din nou referire la formula magică a celor 50 de ani”:

- la 14 decembrie 2007, „50 de ani” înlocuiesc timpul real de 52 de ani, 6 luni şi 14 zile:
« Cincizeci de ani te-am povăţuit, poporul Meu, [...]   »[141] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie 2007)
- la 19 decembrie 2007, „50 de ani” înlocuiesc timpul real de 52 de ani, 6 luni şi 19 zile:
« [...] pe obrazul lucrării Tale cea de cincizeci de ani peste pământ, [...] »[142] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 decembrie 2007)
- la 16 martie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, 9 luni şi 16 zile:
« [...] acest râu de cuvânt, care de cincizeci de ani izvorăşte din gura Mea [...] »[143] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 16 martie 2008)
- la 7 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, 10 luni şi 7 zile:
« [...]  poporul Meu cel din vremea celor cincizeci de ani de cuvânt al Meu [...] »[144] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 aprilie 2008)
- la 20 aprilie 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, 10 luni şi 20 de  zile:
« [...]  în toată vremea celor cincizeci de ani pe cei din poporul Meu [...] »[145] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 aprilie 2008)
- la 4 mai 2007, „50 de ani” înlocuiesc 52 de ani, 11 luni şi 4 zile:
« [...]  şi aşa au făcut şi azi în vremea lucrării Mele cea de cincizeci de ani în mijlocul neamului român. »[146] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 4 mai 2008)
- la 25 mai 2007, „50 de ani” înlocuiesc în două rânduri 52 de ani, 11 luni şi 25 zile:
« [...]  în poporul Meu cel de cincizeci de ani, n-am avut ucenici [...] poporul Meu cel de cincizeci de ani, şi care a căzut [...] »[147] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 mai 2008)
- la 22 iunie 2007, „50 de ani” înlocuiesc în două rânduri 53 de ani şi 22 zile:
« [...] în toată vremea celor cincizeci de ani ai cuvântului Tău [...]  poţi să-Mi zdrobeşti truda Mea cea de cincizeci de ani? »[148] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 iunie 2008)

Din nou consemnăm o tresărire de adevăr, în mesajul din 9 august 2008, unde întâlnim din nou formula ...mai bine de cincizeci de ani...”:

« [...] grăiesc peste pământul român de mai bine de cincizeci de ani ca să-Mi fac pe el un popor [...] »[149] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 august 2008)

Şi din nou se revine la formula mult îndrăgită (50 de ani”), dar depăşită de acum, de mai bine de trei ani şi trei luni:

« Tot ce am proorocit Eu prin acest cuvânt, timp de cincizeci de ani grăit, [...] »[150] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 septembrie 2008)

Tot mai des vor trebui liderii sectei să admită că formula celor 50 de ani” este de acum complet depăşită, fiind obligaţi să o înlocuiască cu variante mai apropiate de adevăr, iar una dintre ele ar putea fi „...de peste 50 de ani...”:

« [...]  sunt peste cincizeci de ani de când Domnul a venit pe pământ cu facere nouă [...] »[151] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2008)

O altă formulă care ar putea merge la fel de bine este “...de 50 de ani şi mai bine...:

«[...] au băut din acest izvor de cuvânt al Meu timp de cincizeci de ani şi mai bine, şi învăţaţi-i, [...] »[152] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 decembrie 2008)

În fine, o formulă la fel de bună poate fi şi “...de mai mult de 50 de ani...:

« Iar Tu, Doamne mare în cer şi pe pământ, grăbeşte-Te, Te rog suspinând între sfinţi şi cu sfinţii, grăbeşte-Te să-Ţi arăţi minunea şi măreţia ei şi adevărul Tău în acest cuvânt sfânt, trâmbiţat de Tine pe pământ mai mult de cincizeci de ani în mijlocul neamului român. [...] »[153] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie 2008)

Şi, din nou, surpriză! Aşa cum au folosit formula festivistă “45 de ani” în mesajul lor din 19 mai 1997 (atunci când nu se împliniseră nici măcar 42 de ani!), tot aşa liderii sectei folosesc acum, într-un alt mesaj,  formula “55 de ani”, deşi se împlineau doar 53 de ani, 8 luni şi 12 zile! Şi încă, o fac la modul repetat, ca să nu fie niciun dubiu privind felul cum ştiu ei să socotească:

« [...] începutul lucrării Mele de cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica acum cincizeci şi cinci de ani. [...] Acum cincizeci şi cinci de ani El ne-a dat cuvânt [...] »[154] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 februarie 2009)

Patru mesaje din luna aprilie a anului 2009 folosesc alternativ, pentru a descrie trecerea a mai bine de 53 de ani şi 10 luni,  expresii care se bat cap în cap. În afară de cea complet depăşită, deci falsă (“50 de ani”) se apelează la aproximări care doar sugerează că pragul de 50 de ani a fost oarecum depăşit, fără însă a evidenţia dimensiunea discrepanţei faţă de realitate: când “50 şi ceva de ani”, când, “de peste 50 de ani”, când “cincizeci de ani şi mai bine”:

« [...] timp de cincizeci şi ceva de ani de când îl învăţ, [...] O, de cincizeci de ani atât de frumos îmi învăţ poporul! »[155] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 5 aprilie 2009)
« [...] în toată vremea cea de peste cincizeci de ani, de când [...]  »[156] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 aprilie 2009)
« [...] lucrarea cuvântului Meu, care de cincizeci de ani curge [...] »[157] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 aprilie 2009)
« [...]  masa Mea întinsă pe el, de cincizeci de ani şi mai bine întinsă [...] »[158] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 aprilie 2009)

În luna mai a anului 2009, la aproape 54 de ani (mai exact, la 53 de ani, 11 luni şi 3 zile) încă se mai făcea trimiterea deplasată la acei “50 de ani”:

« [...]  vă hrănesc pe voi aşa cum Mi-am hrănit cincizeci de ani pe poporul Meu de azi, [...] »[159] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 3 mai 2009)

În aceeaşi lună, un alt mesaj amesteca nepermis o referinţă corectă (de peste 50 de ani) cu una depăşită, deci falsă (“50 de ani”):

« [...]  din lucrarea Mea cu care stau de peste cincizeci de ani cuvânt [...] În tot poporul Meu de până acum, timp de cincizeci de ani, nimeni n-a putut ca şi voi să stea mic [...] »[160] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 mai 2009)

După trecerea a  54 de ani,  şi pînă la împlinirea a 55 de ani, toate mesajele din anul 2009 şi 2010 foloseau fie aceleaşi expresii vagi, care sugerau că cei 50 de ani au fost doar uşor depăşiţi (“ 50 de ani şi mai bine”, “mai bine de 50 de ani”, “de peste 50 de ani”, “50 de ani şi mai mult”, fie chiar (în două cazuri) tot expresia radical depăşită şi falsă (“50 de ani”):

« [...] am aşezat pe pământ acum cincizeci de ani şi mai bine lucrarea cuvântului [...] »[161] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iunie 2009)
« [...] prin această lucrare, de mai bine de cincizeci de ani pe vatra acestui neam, [...] »[162] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 iunie 2009)
« [...] prin mersul Meu cel greu, mai bine de cincizeci de ani purtat [...] »[163] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 iunie 2009)
« [...] poposesc de mai bine de cincizeci de ani pe această glie [...] »[164] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 iulie 2009)
« [...] acest cuvânt, care hrăneşte din cer un popor de mai bine de cincizeci de ani. [...] »[165] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 august 2009)
« [...] le-am rostit timp de cincizeci de ani pentru un popor credincios, [...] »[166] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 august 2009)
« [...] şi de mai bine de cincizeci de ani suflu cu Duhul Sfânt din gura Mea cuvânt [...] »[167] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 octombrie 2009)
« [...] stau izvor de cuvânt în mijlocul tău de cincizeci de ani şi mai bine şi Îmi pregătesc [...]  »[168] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2009)
« [...] lucrării Mele cea de peste cincizeci de ani în mijlocul neamului român, [...]  hrănit în vremea celor cincizeci de ani şi mai bine din râul cuvântului. [...] în tot cursul acestui timp de cincizeci de ani şi mai mult. »[169] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2009)
« [...] stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, [...]  De cincizeci de ani şi mai bine Eu, Domnul, [...] »[170] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 decembrie 2009)
« [...] a mersului Meu dinspre cer spre pământ mai bine de cincizeci de ani, însoţit [...]»[171] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 decembrie 2009)
« [...] lucrarea Mea cea de peste cincizeci de ani, purtată cu greu [...]»[172] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 ianuarie 2010)
« [...] ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt   [...]   acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, şi care nu seacă, [...] »[173] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 februarie 2010)
« [...] vremea Mea cea de azi, cincizeci de ani şi mai bine a cuvântului Meu  [...]»[174] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 aprilie 2010)
« [...] cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează [...] »[175] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 mai 2010)
« [...] cu care de mai bine de cincizeci de ani prăznuiesc [...] »[176] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 mai 2010)
« [...]  lucrarea Mea cu ei timp de peste cincizeci de ani, lucrare cu milă [...] în mijlocul poporului cel de cincizeci de ani al Meu. »[177] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 30 mai 2010)

După trecerea a 55 de ani, şi pînă la împlinirea a 56 de ani, situaţia se repetă aidoma: se folosesc aceleaşi expresii vagi, doar că acum incidenţa folosirii expresiei false (“50 de ani”) este şi mai mare(!). În loc să dispară complet, ea apare acum de trei ori:

« [...] adevărul cuvântului Meu, pe care-l rostesc de cincizeci de ani pe pământ [...] »[178] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 august 2010)
« [...] prin multele mărturii vreme de mai bine de cincizeci de ani şi până azi, [...] »[179] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 octombrie 2010)
« [...] lucrării Mele cea de cincizeci de ani în zilele acestea [...] în vremea celor peste cincizeci de ani prin acest izvor de cuvânt, [...]»[180] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2010)
« [...]  şi de peste cincizeci de ani grăiesc peste un popor, [...]»[181] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 decembrie 2010)
« [...]  cei neascultători de cuvântul Meu cel de peste cincizeci de ani, prin care dau Eu să ies la capăt [...] »[182] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 decembrie 2010)
« [...] i-am învăţat vreme de cincizeci de ani să nu-L trădeze pe Dumnezeu [...] »[183] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 februarie  2011)
« [...] am împlinit peste cincizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român [...] »[184] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 martie  2011)
« De peste cincizeci de ani stau cuvânt pe pământ aici, [...] »[185] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 mai  2011)

Şi după trecerea a 55 de ani, şi chiar după trecerea a 56 de ani, situaţia este aceeaşi: aceleaşi raportări vagi la jalonul magic al celor “50 de ani”, prezentaţi  mereu ca “uşor depăşiţi” şi imposibil de cuantificat:

« [...]  de mai bine de cincizeci de ani lucrând [...] taina cuvântului Meu cel de peste cincizeci de ani [...] »[186] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 iunie  2011)
« [...] în toată vremea acestei lucrări de peste cincizeci de ani de cuvânt, [...]»[187] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 decembrie  2011)
« [...] în toată această vreme de peste cincizeci de ani de cuvânt, »[188] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 decembrie  2011)
« [...]cuvânt de Duh Sfânt de cincizeci de ani şi mai mult.[...]  cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi mai mult, şi cu care Eu [...]»[189] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie  2011)
« [...]  Mă scriu în ea de mai bine de cincizeci de ani [...] »[190] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie  2012)
« [...]  Eu sunt de peste cincizeci de ani cuvânt de Duh Sfânt [...] »[191] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 18 martie  2012)
« [...] stau de mai bine de cincizeci de ani cu cuvântul gurii Mele [...] am istorie scrisă de peste cincizeci de ani în zilele acestea, [...]»[192] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 iulie  2012)
« [...]  stau în mijlocul lui de mai bine de cincizeci de ani şi am un popor [...] »[193] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 iulie  2012)
« Mai bine de cincizeci de ani Mă las cuvânt [...]  stau de peste cincizeci de ani cuvânt, [...]. »[194] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 august  2012)

Singura încercare din această perioadă de a preciza exact timpul scurs se dovedeşte a fi un mare eşec. Este vorba de următoarea aserţiune în care, după trecerea a exact 61 de ani şi 19 zile, timpul scurs este calculat greşit de către liderii sectei şi prezentat a fi doar...60 de ani:

« Au trecut cincizeci de ani şi încă cinci ani apoi, şi iată istorie a Domnului pe pământ scrisă în zilele acestea, [...] »[195] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 iunie  2011)


Epopeea celor 60 de ani “pucioşi”

Ca şi la sărbătorile pucioşeşti de “40 de ani” şi de “50 de ani  (care se tot lungeau ca elasticul, ajungând să fie comemorate nu o dată, ci de zeci de ori, atât în anii care le precedeau, cât şi în anii care urmau), şi comemorarea celor “60 de ani” de rătăcire pucioşească avea să facă  exact după acelaşi calapod. Primele aluzii la această sărbătoare festivistă au apărut cu doi ani şi nouă luni înainte de împlinirea celor 60 de ani:

« [...]  vin cuvânt pe vatra neamului român de aproape şaizeci de ani şi am istorie scrisă [...]  căci stau deasupra neamului român de aproape şaizeci de ani şi tainic lucrez [...]  »[196] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 august  2012)

Au urmat imediat mai multe formulări aproximative, construite după acelaşi calapod (mai aproape, şi mai aproape, tot mai aproape, cel mai aproape), care de asemenea lăsau impresia falsă că sărbătoarea pucioşească a celor 60 de anieste iminentă:

« [...]  cuvânt pe vatra neamului român de aproape şaizeci de ani [...]  căci stau deasupra neamului român de aproape şaizeci de ani [...]   »[197] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 august  2012)
« [...] stau de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român [...] »[198] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 4 decembrie  2012)
« [...]  lucrez de aproape şaizeci de ani şi Mă lupt [...] »[199] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie  2012)
« [...]  Mă scriu pe pământ de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului [...] »[200] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 mai 2013)
« [...] cuvintez de aproape şaizeci de ani şi chem [...] »[201] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 mai 2013)
« Mai e puţin şi se scriu şaizeci de ani de cuvânt al Domnului [...]  »[202] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 septembrie 2013)
« [...] Mă slăvesc peste pământ de aproape şaizeci de ani şi am carte scrisă, [...]  »[203] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 ianuarie 2014)
« [...]   izvorât din gura Mea peste el vreme de aproape şaizeci de ani pe vatra ta, [...]  »[204] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 martie 2014)
« [...]   grăieşte din nor peste acest neam de aproape şaizeci de ani, [...]  »[205] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 aprilie 2014)
« Îl rostesc cu însăşi gura Mea de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român. [...] Un picuţ, şi împlinesc şaizeci de ani de cuvânt [...]  »[206] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 mai 2014)
« [...] vreme de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român, [...]  »[207] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 iunie 2014)

Cea mai tupeistă dintre formulările de mai sus rămâne cea din mesajul zilei de 29 mai 2014, care echivalează un an cu “un picuţ”.
Drept este că printre (şi alături de) aceste formulări, intenţionat vagi şi neconcludente, s-au strecurat şi două excepţii. Prima este o încercare nereuşită de a da o aparenţă de corectitudine, menţionând că de fapt comemorarea celor “60 de ani pucioşi” n-ar fi chiar aşa de aproape, ba chiar ar mai fi vreo trei ani până atunci (în realitate, ar mai fi fost cam doi ani şi jumătate):

« Iată, fiilor, ar mai fi trei ani şi se împlinesc şaizeci de ani de când duhul mângâierii, Mângâietorul Cel promis de Mine atunci petrece în mijlocul unui popor pe vatra neamului român. »[208] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie  2012)

A doua, pare a fi o reţinere momentană ( o reţinere care va dispărea însă destul de repede, după cum se va vedea) de a anunţa cu atâta timp înainte sărbătoarea celor “60 de ani pucioşi”, fiind parcă mai la îndemână raportarea la precedenta sărbătoare, cea de “50 de ani”:
.
« [...]   Se face cuvânt de cincizeci de ani şi mai bine şi veghează [...] »[209] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 decembrie  2012)

Cu un an înainte de data exactă la care urma să se sărbătorească cei 60 de ani pucioşi”, liderii sectei îşi fac curaj şi renunţă la aproximaţii, proclamând împlinirea fictivă a acestor “60 de ani”:

             « [...] iată, de şaizeci de ani glasul Meu se lasă peste pământ aici, în mijlocul neamului român, [...]  »[210] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 iunie 2014)

Începutul fiind făcut, acum falsurile urmează în cascadă. Mesaj după mesaj (evident, datate diferit), fiecare pretinde că anunţă acum împlinirea celor “60 de ani”:

- la 59 de ani, o lună şi 22 de zile:
« [...] am coborât pe pământ acum şaizeci de ani şi am scris [...]  »[211] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 iulie 2014)
- la trecerea a 59 de ani, 2 luni şi 2 zile se afirmă textual că ar fi trecut...60 de ani:
« [...] popor al vremii cuvântului Meu de azi, vreme de şaizeci de ani câtă a trecut cu cuvântul Meu [...] »[212] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 august 2014)
- la 59 de ani, 2 luni şi 19 zile:
« [...]  s-a scris pe pământ o istorie de şaizeci de ani de cuvânt [...]  »[213] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 august 2014)
- la 59 de ani, 6 luni şi 4 zile:
« [...]  sălăşluieşte în ea de şaizeci de ani, de când Mi-am pregătit calea de coborâre [...]  »[214] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 4 decembrie 2014)
- la 59 de ani, 10 luni şi 19 zile:
  « [...]  vom scrie în carte acum şaizeci de ani de cuvânt, [...] În anul 1955, în ziua de praznic al Învierii Mele, Eu, Domnul Iisus Hristos, am grăit primul Meu cuvânt al acestei lucrări [...] şi iată, scriem acum şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, [...]  curge cu lacrima Domnului în el după om de şaizeci de ani pe vatra voastră, [...] »[215] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 aprilie 2015)
- la 59 de ani, 10 luni şi 26 de zile:
« [...]  şi-Mi scriu cu el acum pe pământ şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român [...]  scriem acum în cer şi pe pământ şaizeci de ani glasului cuvântului Tău, [...]  O, slava Mea este cu Tine, Fiul Meu Hristos, şi scriem acum în cer şi pe pământ şaizeci de ani glasului cuvântului Tău, [...]  grăiesc cuvântul Meu de şaizeci de ani şi-ţi cer iubire [...]  »[216] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 aprilie 2015)
- la 59 de ani, 11 luni şi 3 zile:
«  [...]  şi şaizeci de ani de cuvânt vom scrie acum pe pământ [...]  şi vom scrie între pământ şi cer şaizeci de ani de cuvânt [...]   »[217] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 3 mai 2015)
- la 59 de ani, 11 luni şi 21 de zile:
«  [...] s-au scurs șaizeci de ani de când cuvântul gurii Mele se face carte [...]  și de șaizeci de ani cuvântul Meu învață [...]  »[218] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 mai 2015)

După trecerea celor 60 de ani pucioşi”, fenomenul cunoaşte o remanenţă inflexibilă. Mesaj după mesaj, acum toate se raportează sistematic la acelaşi eveniment trecut, ca şi când el ar fi neschimbat şi mereu prezent:

- la 60 de ani, 3 luni şi 27 de zile:
« [...]  M-am scris pe acest tărâm cu șaizeci de ani de cuvânt [...]  »[219] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 septembrie 2015)
- la 60 de ani, 5 luni şi 8 zile:
« [...]  am șaizeci de ani scriși în cartea Mea de azi, [...]  am istorie scrisă șaizeci de ani de cuvânt, [...]  »[220] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2015)
- la 60 de ani, 6 luni şi 8 zile:
«  [...]  am coborât cu piciorul acum șaizeci de ani și am întărit coborârea Mea [...]  »[221] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 decembrie 2015)
- la 60 de ani, 6 luni şi 14 zile:
« [...] Tu Te-ai așezat cu cuvântul acum șaizeci de ani. [...]  »[222] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie 2015)
- la 60 de ani, 8 luni şi 12 zile:
«  [...]  stau cuvântând din nori de șaizeci de ani pe vatra neamului român [...] »[223] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 februarie 2016)
- la 60 de ani, 10 luni şi 24 de zile:
« [...]   care Eu,Domnul, Mă tot vestesc de șaizeci de ani pe vatra acestui neam, »[224] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 24 aprilie 2016)
- la 61 de ani, 1 lună şi 7 zile:
« [...]  și iată, s-au împlinit șaizeci de ani de când Mi-am început aici, la români, lucrarea cuvântului Meu [...]   »[225] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
- la 61 de ani, 3 luni şi 27 de  zile:
«  [...]  am în tine masă de cuvânt, șaizeci de ani de cuvânt din cer pe vatra ta [...]   »[226] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 septembrie 2016)
- la 61 de ani, 4 luni şi 14 zile:
« O, stau cu venirea Mea în cuvânt, stau de șaizeci de ani cu această minune pe vatra neamului român [...]   »[227] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 octombrie 2016)
- la 61 de ani, 4 luni şi 27 de zile:
«  [...]  grăiesc de șaizeci de ani pe vatra acestui neam [...]  Am șaizeci de ani de cuvânt scris pe vatra neamului român. »[228] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 octombrie 2016)

Pare plauzibil ca şi la apropierea celor 70 de ani de pucioşism, scamatoriile de acest gen, experimentate ca la indigo şi la 40, şi la 50, şi la 60 de ani, să se repete aidoma.

…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
20 noiembrie 2016
…………………


[1] www.noul-ierusalim.ro
[2] Ibid.
[3] Ibid.
[4] Ibid.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] Ibid.
[10] Ibid.
[11] Ibid.
[12] Ibid.
[13] Ibid.
[14] Ibid.
[15] Ibid.
[16] Ibid.
[17] Ibid.
[18] Ibid.
[19] Ibid.
[20] Ibid.
[21] Ibid.
[22] Ibid.
[23] Ibid.
[24] Ibid.
[25] Ibid.
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[28] Ibid.
[29] Ibid.
[30] Ibid.
[31] Ibid.
[32] Ibid.
[33] Ibid.
[34] Ibid.
[35] Ibid.
[36] Ibid.
[37] Ibid.
[38] Ibid.
[39] Ibid.
[40] Ibid.
[41] Ibid.
[42] Ibid.
[43] Ibid.
[44] Ibid.
[45] Ibid.
[46] Ibid.
[47] Ibid.
[48] Ibid.
[49] Ibid.
[50] Ibid.
[51] Ibid.
[52] Ibid.
[53] Ibid.
[54] Ibid.
[55] Ibid.
[56] Ibid.
[57] Ibid.
[58] Ibid.
[59] Ibid.
[60] Ibid.
[61] Ibid.
[62] Ibid.
[63] Ibid.
[64] Ibid.
[65] Ibid.
[66] Ibid.
[67] Ibid.
[68] Ibid.
[69] Ibid.
[70] Ibid.
[71] Ibid.
[72] Ibid.
[73] Ibid.
[74] Ibid.
[75] Ibid.
[76] Ibid.
[77] Ibid.
[78] Ibid.
[79] Ibid.
[80] Ibid.
[81] Ibid.
[82] Ibid.
[83] Ibid.
[84] Ibid.
[85] Ibid.
[86] Ibid.
[87] Ibid.
[88] Ibid.
[89] Ibid.
[90] Ibid.
[91] Ibid.
[92] Ibid.
[93] Ibid.
[94] Ibid.
[95] Ibid.
[96] Ibid.
[97] Ibid.
[98] Ibid.
[99] Ibid.
[100] Ibid.
[101] Ibid.
[102] Ibid.
[103] Ibid.
[104] Ibid.
[105] Ibid.
[106] Ibid.
[107] Ibid.
[108] Ibid.
[109] Ibid.
[110] Ibid.
[111] Ibid.
[112] Ibid.
[113] Ibid.
[114] Ibid.
[115] Ibid.
[116] Ibid.
[117] Ibid.
[118] Ibid.
[119] Ibid.
[120] Ibid.
[121] Ibid.
[122] Ibid.
[123] Ibid.
[124] Ibid.
[125] Ibid.
[126] Ibid.
[127] Ibid.
[128] Ibid.
[129] Ibid.
[130] Ibid.
[131] Ibid.
[132] Ibid.
[133] Ibid.
[134] Ibid.
[135] Ibid.
[136] Ibid.
[137] Ibid.
[138] Ibid.
[139] Ibid.
[140] Ibid.
[141] Ibid.
[142] Ibid.
[143] Ibid.
[144] Ibid.
[145] Ibid.
[146] Ibid.
[147] Ibid.
[148] Ibid.
[149] Ibid.
[150] Ibid.
[151] Ibid.
[152] Ibid.
[153] Ibid.
[154] Ibid.
[155] Ibid.
[156] Ibid.
[157] Ibid.
[158] Ibid.
[159] Ibid.
[160] Ibid.
[161] Ibid.
[162] Ibid.
[163] Ibid.
[164] Ibid.
[165] Ibid.
[166] Ibid.
[167] Ibid.
[168] Ibid.
[169] Ibid.
[170] Ibid.
[171] Ibid.
[172] Ibid.
[173] Ibid.
[174] Ibid.
[175] Ibid.
[176] Ibid.
[177] Ibid.
[178] Ibid.
[179] Ibid.
[180] Ibid.
[181] Ibid.
[182] Ibid.
[183] Ibid.
[184] Ibid.
[185] Ibid.
[186] Ibid.
[187] Ibid.
[188] Ibid.
[189] Ibid.
[190] Ibid.
[191] Ibid.
[192] Ibid.
[193] Ibid.
[194] Ibid.
[195] Ibid.
[196] Ibid.
[197] Ibid.
[198] Ibid.
[199] Ibid.
[200] Ibid.
[201] Ibid.
[202] Ibid.
[203] Ibid.
[204] Ibid.
[205] Ibid.
[206] Ibid.
[207] Ibid.
[208] Ibid.
[209] Ibid.
[210] Ibid.
[211] Ibid.
[212] Ibid.
[213] Ibid.
[214] Ibid.
[215] Ibid.
[216] Ibid.
[217] Ibid.
[218] Ibid.
[219] Ibid.
[220] Ibid.
[221] Ibid.
[222] Ibid.
[223] Ibid.
[224] Ibid.
[225] Ibid.
[226] Ibid.
[227] Ibid.
[228] Ibid.
 

Comentarii

Postări populare