501. Liderii pucioşi propovăduiesc o pace mincinoasă peste pământ
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
Minciunile liderilor
“pucioşi” sunt tot mai îndrăzneţe şi mai ingenioase, duse până aproape de
insolenţă. Acum ei pretind că Marea Judecată ar fi început deja la Pucioasa: apostolii
judecă seminţiile, sfinţii judecă neamurile, oile sunt trecute de-a dreapta şi
caprele la stânga... dar surpriză! Nimeni nu L-a văzut şi nu-L vede pe Dreptul
Judecător în exerciţiul funcţiunii şi pe tronul judecăţii, iar promisiunea că “fiecare
îşi ia plata sa” rămâne o vorbă goală, îndată ce pretutindeni cei răi îşi
fac în continuare mendrele pe Pământ:
« Sunt
Domnul Iisus Hristos și stau cu
ucenicii Mei cei de acum două mii de ani deasupra cetății Mele de scaun din mijlocul pământului și neamului român și stau pe tronul judecății, precum este scris despre Mine și despre judecata făpturii, când fiecare își ia plata după cum este fapta vieții lui, iar tronul judecății pe care stau în văzduh aici, este cuvântul Meu. »[1] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 iulie 2016)
Culmea este că, doar cu
cinci zile mai devreme, liderii pucioşi pretindeau că “Dumnezeul” lor
încă mai face ordine pe pământ, căci lupta dintre bine şi rău era în toi, iar
binele tot învingea la rău, prin lucrarea neobosită a îngerilor pucioşi:
« Pe
pământ este nevoie de veghe din cer, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, așez la veghe lucrarea cuvântului Meu și aleg cu ea în dreapta și în stânga binele de rău și e luptă mereu între bine și rău, și dacă n-ar fi
veghea cea din cer totul s-ar amesteca și s-ar face un adânc fără de fund, dar veghea Mea nu-și are odihnă, și am sfinții în mare lucrare în toată vremea, căci în toată vremea lupta
dintre bine și rău nu e să stea, iar oastea cerească stă
în luptă cu oastea lui satana și e încă
de luptat și de vegheat, iar Eu, Domnul, sunt la cârmă
până la sfârșitul luptei și scris este să fiu Biruitorul și să aduc la împlinire taina cerului nou și a pământului nou, iar cele scrise se vor
ivi dacă așa este scris, și de o parte și de alta lupta este în toi. »[2] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
Să înţelegem de aici că lupta între bine şi rău s-a
terminat după 5 zile, îndată ce pe 12 iulie 2012, “Biruitorul de la Pucioasa” a început Marea Judecată? Cum de s-a
terminat totul aşa de repede, şi nimeni n-a băgat de seamă? Iată cum: Însuşi “Dumnezeul” de la Pucioasa a adus şi a aşezat pacea pe pământ şi a subjugat răul, iar răul nu mai există
din clipa aceea:
« Așez
peste pământ pacea Mea și lucrez cu ea împotriva neliniștii dintre
popoare, căci mai-marii de peste popoare și-au pierdut pacea și se tem
unii de la alții [...]»[3] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
Însă, pentru cei ce nu cred în minunea de la Pucioasa,
care a adus pacea peste tot pământul, pentru aceia pacea nu vine încă, dar va
veni şi la ei, căci li se face şi lor urare
de pace, ca şi ei să creadă că pacea este şi va veni şi la ei, când va fi să vină
şi să fie:
« Pace vouă, popoarelor, și vouă, celor ce stați la cârma lor! O, pace vouă! [...] Eu, Domnul Iisus Hristos, am
biruit nu prin sabie, ci prin iubire, și am adus numai alinare, numai binecuvântare și am spus: pace! [...] iar peste vremi de apăsare și de tulburare între popoare Eu
rostesc și
azi: pace! [...] este
scris să vin cuvânt pe pământ și să
păstoresc cu el popoarele și pe
împărații lor și să aduc pace și mângâiere și iubire din cer,
[...] Iată, văd tulburare între popoare și amenințare dintr-o parte
în alta și rostesc cuvânt de pace și de ocrotire împotriva răului care se zbate să țină omenirea sub încordare mare. [...]»[4] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
Se pare însă că promisiunea
de pace a fost o gogoaşă umflată. Nicăieri n-a venit pace pe pământ de atunci
încoace, ba din contră, parcă lucrurile s-au inflamat şi mai tare. Noi atentate
teroriste în Europa, în care au murit oameni şi copii nevinovaţi, noi
bombardamente care au atins spitale şi au omorât civili, un preot ucis în
biserică de terorişti musulmani, noi încercări de lovituri de stat, care au
adus durere, moarte şi distrugeri peste tot.
Şi în acest context,
liderii “pucioşi” vorbesc despre pacea universală nu ca de o utopie, ci ca de
un fapt deja împlinit. Ba, mai au şi imaginaţia să lanseze alte inovaţii
doctrinare, prin care să-i atragă şi să-i amăgească pe naivi. Cică nu mai e de
ajuns că Hristos a avut ca Înaintemergător pe Ioan Botezătorul; acum şi
predicile de la Pucioasa, intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, sunt şi
ele “Înaintemergător al Domnului”, iar liderii sectei, care le-au inventat,
sunt şi ei ucenici şi “Înaintemergători”:
« Calea
Mea între cer și pământ este
mersul Meu, care se face cuvânt, iar cuvântul Meu este înaintemergătorul Meu, așa cum Mi-a fost acum două mii de ani Ioan Botezătorul, care s-a
născut pe pământ pentru Dumnezeu și pentru oameni și Mi-a
fost înaintemergător, așa cum și cei care-Mi poartă azi lucrarea
cuvântului Meu peste pământ în lung și în lat Îmi sunt ucenici mărturisitori și înaintemergători cu vestea Mea, care-Mi anunță biruința, și se va așeza pe pământ la vedere taina Noului
Ierusalim [...]»[5] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
O altă promisiune mincinoasă a liderilor “pucioşi”
este aceea că războaiele vor înceta, căci “Dumnezeul
Pucioasei” va păzi de acum pământul de războaie:
« Iată,
[...] Eu am făcut pământul, și voiesc
să-l păzesc de războaie, să-l
mângâi cu cuvântul Meu și să-i mulțumesc pentru toate câte dăruiește el oamenilor credincioși și necredincioși de pe el. [...]»[6] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
Dar... surpriză! Duhurile pucioşeşti care se pretind a
fi “duhuri de sfinţi” nu pricep cum va fi aceasta şi îşi arată întreaga lor nedumerire:
“Oare cum vor simţi şi vor iubi popoarele
pacea, stingerea războaielor şi iubirea care vin de la Pucioasa, când ele nu
există? Cum să facem cu oamenii și cu cârmuitorii lor, ce să mai ticluim, ca să-i păcălim?”:
« —
Da, Doamne, e de strigat cu strigăt prelung peste pământ și peste popoare, [...] și iată, Tu, și noi, sfinții Tăi, chemăm popoarele spre duhul iubirii
sfinte, cu care să Te afle pe Tine de Dumnezeu al lor și să-Ți simtă iubirea, cu care Tu stingi ura și războaiele și încordările de orice fel și aduci pacea, Doamne, și frumoși sunt pașii celor ce vestesc pacea, precum este
scris! O, Bunule Învățător,
cum să facem cu
oamenii și cu
cârmuitorii de popoare ca să iubească ei pacea, și cu duhul păcii lucrătoare să nimicească orice dușmănie dintre semeni și dintre noroade și să aducă bucuria și armonia și împărăția Ta cu ei, Doamne? »[7] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
Iar răspunsul “Dumnezeului”
de la Pucioasa nu întârzie să apară. El, El făgăduieşte că va lucra, şi
va repara, şi va împlini tot binele de care are nevoie tot omul de pe pământ.
« —
O, așa voi lucra, ucenicule iubit, căci omul
strică, iar Eu repar, și împlinesc binele pe care omul nu și-l poate lucra, pentru că nu omul, ci Domnul trebuie să lucreze, precum este scris. »[8] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2016)
De aceea zicea că acum
aşează pacea pe pământ (“Așez
peste pământ pacea Mea și lucrez cu ea...” ) şi că, în consecinţă, nu mai sunt războaie,
nici suferinţă, nici deznădeje. Dar... de la promisiune la împlinire, se pare
că este cale lungă.
Scopul acestei predici
pucioşeşti se pare însă că a fost altul, strecurat cu grijă printre rânduri, şi
el a fost atins: acela ca liderii sectei să se autoproclame “Înaintemergătorii
Domnului”, pe acelaşi plan şi de acelaşi rang (sau de ce nu? chiar un pic
mai sus) cu Sfântul Ioan Botezătorul.
…………………
Anca
Ionescu-Târgovişte
29 iulie
2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.