499. Inconsecvenţele şi inovaţiile doctrinare ale pucioşilor nu mai contenesc

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

Cu vreo cincisprezece ani în urmă, liderii sectei “Noul Ierusalim” de la Pucioasa construiau o teorie alambicată prin care decretau că “iubirea pentru Dumnezeu” este ceva mai mult decât “iubirea de Dumnezeu”, este un salt calitativ atins numai de către creştinii de la Pucioasa, este o stare de la care la ei nu se mai pot întoarce înapoi. De aceea, ei recomandau supuşilor lor să facă o distincţie  clară între iubirea  de Dumnezeu, şi iubirea pentru Dumnezeu, căci iubirea pentru Dumnezeu o are numai acela care merge neabătut pe calea cea nouă, deschisă de către „pucioşi” cu „Cuvântul” lor:

          “Cine are iubire de Dumnezeu, se hrăneşte cu ea şi şi-o cântă şi şi-o vesteşte, dar cine are iubire pentru Dumnezeu, acela şi-o jertfeşte pentru Dumnezeu, la cererea lui Dumnezeu. Amin. Îţi dau mereu putere nouă, popor zidit de Dumnezeu, că Eu cu tine am început din nou facerea omului, naşterea din nou a lumii, facerea din nou a toate câte vor fi. Ridică-te mereu ca să poţi mereu, ca să mergi mereu, căci cel ce stă jos, acela nu merge, iar cel ce merge la cuvântul Meu, acela a învăţat iubirea pentru Dumnezeu. Amin.” (citat din mesajul leliţei Mihaela din  06 mai 2001)

          În articolul “194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu” de pe acest blog arătam că „minunea” de la Pucioasa prin care se decreta folosirea exclusivă a expresiei „iubirea pentru Dumnezeu” (în dialogurile dintre pucioşi şi în predicile lor) a durat puţin, prea puţin faţă de importanţa ce i se dăduse. Şi aşa s-a revenit cu nonşalanţă la folosirea expresiei consacrate („iubirea de Dumnezeu”), iar teoria „iubirii pentru Dumnezeu” a fost dată uitării.

Dar liderii „pucioşi” nu sunt chiar proşti, chiar dacă sunt vicleni. Ei au văzut din criticile făcute pe acest blog că au dat cu bâta în baltă şi au pregătit un „cuvânt” în care să cârpească greşeala. Şi cum altă soluţie de a drege busuiocul nu exista (nu se puteau dezice total de nicuna dintre cele două expresii - una, consacrată, şi cealaltă, inventată de ei), au folosit în acelaşi text ambele expresii, pentru a sugera astfel că ele sunt oarecum echivalente. Iată cum se înlănţuie şmechereşte, într-un singur text pucioşesc, această politică de „reabilitare” a unei expresii pe care tot ei o trecuseră cândva la index:

« Intru cuvânt [...] că puțină dragoste de Dumnezeu au încercat să aibă [...]

Am împlinit [...] la iubire de Dumnezeu și la statornicie pentru ea, [...]

Așez pe masa [...], este iubirea pentru Dumnezeu, [...], a murit iubirea de Dumnezeu în el, [...]

O, fiilor, [...] a fost greu și tot greu de la neiubirea de Dumnezeu [...]

O, fiilor, v-ați dat Mie iubire de Dumnezeu [...]

Fiilor, fiilor, iubirea de Dumnezeu și puterea ei, aceasta este taina celor ce nu Mă părăsesc [...]  din lipsa iubirii de Dumnezeu, [...]

Mă uit înapoi [...] nu se împiedică în lipsa iubirii de Dumnezeu a celor ce Mă părăsesc, [...] 

Îmi șterg lacrima [...] cei ce n-au iubire de Dumnezeu [...]

Am stat [...] și veghe mare de iubirea cea pentru Dumnezeu, fiilor, [...]»^[1] (nouă citate, selectate din mesajul leliţei Mihaela din 22 iulie 2016)

Metoda e rudimentară, ea merge pe principiul „ Ia să batem şeaua ca să priceapă iapa”. Câţi oare îşi mai amintesc mesajul pucioşesc din 6 mai 2001, ca să le bată farseurilor „pucioşi” obrazul? Pentru că atunci ei desfiinţaseră în teorie expresia „iubirea de Dumnezeu”, iar acum o scot din nou de la naftalină şi se prefac că nici n-a fost vorba de aşa ceva.

…………………

Anca Ionescu-Târgovişte

29 iulie 2016

…………………

---

[1] www.noul-ierusalim.ro