491. Răzbunarea prostului: represaliile liderilor “pucioşi”, furioşi pe... Facebook

Ştim că liderii “pucioşi” (şi în special Mihaela) se feresc ca de foc ca să fie fotografiaţi sau filmaţi, încercând să păstreze un anonimat cât mai ermetic. Ani de zile au reuşit să-şi ascundă feţele de marele public, dar chiar şi identitatea, nu numai chipurile, inoculând cu abilitate impresia falsă că secta ar fi condusă exclusiv de artistul Marian Zidaru. În realitate, până a se lămuri şi scutura definitiv de imensa înşelăciune de la Pucioasa în care se amestecase din pură naivitate, Marian Zidaru a fost doar o marionetă docilă, un sclav cuminte şi supus, manevrat cu dibăcie şi cu sadism de către adevăraţii lideri ai sectei. Aceştia l-au găsit bun doar de a fi scos în faţă pentru a primi bobârnace din partea celor care criticau deschis deviaţionismul sectar al “Noului Ierusalim”, dar şi pentru a fi stors de bani, bani mulţi şi munciţi de el din greu, bani care au intrat în buzunarele adânci ale nesăţioşilor lideri “pucioşi”, cu care ei şi-au cumpărat maşini şi terenuri (şi cu care au zidit apoi, la Pucioasa şi la Târgovişte, vile cu etaj, acareturi şi hambare).

Motivaţia acestei precauţii exagerate este simplă, dar naivă şi prostească în acelaşi timp. Mihaela crede în ”fermece” şi în “moşmoande”, dar nu numai atât, se teme groaznic de ele. Este obsedată de ideea că duşmanii văzuţi şi nevăzuţi (dar mai ales femeile, invidioase de moarte pe frumuseţea, inteligenţa şi succesul ei la bărbaţi) îi vor răul şi nu vor pierde nicio ocazie de a i-l administra cu viclenie şi cu ură. De aceea, una dintre precauţiile ei este aceea ca nicio fotografie de-a ei să nu ajungă în mâinile vrăjitoarelor meştere în fermece şi în moşmoande. Iar cea mai sigură metodă, cu 100% reuşită, nu poate fi alta decât aceea ca fotografiile ei pur şi simplu să nu existe. De aici şi interdicţia totală de a fi fotografiată. Dar uite că, uneori, precauţiile nu sunt destul de bine admnistrate. Se mai găseşte cîte un fotograf amator care-i mai smulge câte o poză din spate sau din profil, cum e şi cazul de faţă, bunăoară.

Uneori, oricât s-ar păzi oamenii de ceva, acel ceva tot se întâmplă, dacă aşa este voia lui Dumnezeu. Oricât s-au păzit liderii “pucioşi” ca să nu le fie devoalată în public imaginea lor “ezoterică”, inevitabilul tot s-a produs. Şi nu de la străinii iscoditori şi răuvoitori, ci exact de acolo de unde se aşteptau ei cel mai puţin: de la propriii lor adepţi. Aceştia au profitat de o breşă de securitate, o relaxare în sistemul de urmărire acerbă instituit de liderii sectei, permiţându-şi crearea de conturi personale pe Facebook, prin care au intrat în contact cu lumea largă. Intenţia lor era sinceră şi părea bună, căci aveau ocazia să disemineze predicile Mihaelei intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” ca şi când ar fi chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Au legat prietenii pe Facebook, poate au racolat şi ceva simpatizanţi mai neduşi la biserică sau mai slabi de înger... cert este că au prins deprindere şi curaj, aşa încât au ajuns să dea publicităţii şi poze din activitatea sectei. Poze, multe poze: cu Cortul Alb, în care adeptele pucioşiţe jucau teatru în aer liber, cocoţate pe platforme înalte şi purtând aripi de carton împodobit cu pene de găină, ca să mimeze îngerii din ceruri; cu serbările de Crăciun şi de Bobotează, la care erau invitaţi mai-marii satului ca să se ospăteze gratis, să se distreze de butaforiile pucioşeşti şi să se mire, eventual, de “şfinţenia” nebănuită a sectarilor consăteni; cu sfinţirile de troiţe şi de fântâni, la care erau aduşi şi preoţi ortodocşi, ca să fie clonată “ortodoxia deplină” a sectei pucioşeşti; cu aşa-zisele “Serbări ale Ortodoxiei Româneşti”, care erau de fapt spectacole cabotineşti în care se simula Ortodoxia, dar care o intoxicau insidios prin predici îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi a preoţiei canonice... Şi aici s-a produs defecţiunea: una dintre pozele publicate îi arată pe ei, pe cei doi “porumbei pucioşi”, El şi Ea, “timbrul şi scrisoarea”, în toată splendoarea lor pântecoasă, pândindu-i din umbră pe preoţii ortodocşi aduşi şi păcăliţi ca să le sfinţească lor troiţele sectare.

Iată poza cea buclucaşă:

Foto 1. Elena Drăgoescu şi nea’ Nicu tâmplarul în prim plan (luaţi cu spatele), iar cei doi lideri “pucioşi” în planul secund, în stânga (luaţi cu pântecele)

Încă nu v-aţi prins care sunt cei doi spioni din umbră ai ceremoniilor cu popi de import şi cu cruci înflorate? Să vă dăm o mână de ajutor:

Foto 1 bis. Cei doi lideri “pucioşi”, spionându-i pe popii ortodocşi veniţi să sfinţească fântâna şi troiţa

 Această poză poate ar fi trecut multă vreme neobservată, dacă n-ar fi fost publicată şi comentată chiar pe acest site, în articolul intitulat: 487. Liderii  “pucioşi” au mai descoperit un “pericol mortal” la adresa Bisericii, publicat pe 15 februarie a.c. Iar liderii “pucioşi”, care se vede treaba că urmăresc cu mult nesaţ scrierile de pe acest site, au avut surpriza şocantă să se descopere aşa cum sunt, aşa cum îi dezvăluie supuşii lor pe Facebook. Iar acest lucru era de nesuportat. Urgent, cei doi corifei au trecut la măsuri dictatoriale: “Ordin pe unitate: toate conturile de Facebook vor fi închise, iar autorii vor fi pedepsiţi”. Măcel pe Facebook: rând pe rând (începând cu cel mai ambiţios, intitulat chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”), conturile de Facebook ale adepţilor “aventurişti” au fost închise. Pozele de profil (ilustrând, invariabil, diverse buchete de flori, ceea ce arată că acţiunea de deschidere a acestor conturi fusese concertată) au dispărut, fiind înlocuite cu o siluetă impersonală. Numele lor: Elena Drăgoescu, Maria Alecu, Maria Bratu, Capraru (sic! în realitate este vorba de Căpraru, fostă Becea) Costina, Violeta Tudor, Mircea Tudor, Gheorghe Bratu, Anisia Pop, Maria Roman, Gheorhge (sic! în realitate este Gheorghe, zis şi nea’Gică tâmplarul) Boariu, Tudor Gabriela, Mihaela Tomopol, Elisabeta Acatrini, Valeria Piticas, Nicoleta Albu (ultima pictoriţă a sectei), Ghita Ghita (şi or mai fi şi alţii)  încă au mai rămas disponibile pentru cei care îi aveau în listele lor de prieteni, dar orice accesare a acestor nume dă acum mesajul “Contul nu mai este activ – acest cont a fost dezactivat ...”

De unde deducem că publicarea de poze compromiţătoare pe Facebook de către nişte supuşi inconştienţi a fost prea de tot! Cum să apară ei, cei doi lideri absoluţi ai sectei, în spaţiul public virtual, să-i vadă toată lumea cine sunt şi cum sunt? Şi... mai ales, ce profil ambiţios au? Aici, se vede bine că “Dumnezeul” Pucioasei nu i-a protejat cu nimic, nu le-a fost de ajutor; ori că nici El n-a ştiut nimic din ceea ce se petrece în eter, pe Facebook, ori că a uitat pur şi simplu să-i avertizeze pe fiii Săi cei iubiţi despre ce pocinog le-au trântit adepţii lor cei nătângi, la ce dezmăţ duhovnicesc s-au putut deda ei pe ascuns. Şi ei, liderii “pucioşi”... ei care se pretindeau că sunt “fiii cei unşi”, “porţile Domnului” şi că  “Dumnezeul lor le spune lor toate cele ascunse... şi că, tocmai de aceea, ei ştiu tot, tot ce se petrece, la lumină şi la întuneric... şi că nimic nu le scapă, nici în gaură de şarpe...” s-au pomenit că tocmai adepţii lor şi-au făcut de cap, în timp ce ei habar n-aveau, confirmând încă o dată proverbul: “Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă”.

…………………

Anca Ionescu-Târgovişte

30 aprilie 2016

…………………