486. Noul Ierusalim la Pucioasa, un fals istoric cu dimensiuni hiperbolice

Biserica "Noul Ierusalim la Pucioasa " (NIP) este o clonă inventivă, insolentă și agresivă a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Ea practică morga identității închipuite (şterpelită de la "cetatea Ierusalimului") și cultul legitimității și autorității (jefuite în tandem de la Biserica Ortodoxă Română). NIP se bazează atât pe imaginaţia și îndrăzneala unor lideri schismatici, cât și pe nepăsarea unei societăți dispuse să înghită pe nemestecate orice baliverne născocite de niște dezaxaţi, pe care le servesc fraierilor drept "revelații autentice, providențiale".

Închipuiți-vă un grup infracțional, organizat de niște dezaxaţi care, fără a avea nici cele mai elementare studii la vreo școală de poliție, își confecționează veșminte cu epoleți, de culoare albă ( "a ordinii publice", zic ei, căci negrul simbolizează sine qua non insecuritatea ), își fac rost de arme de foc și se autodeclară  "adevărata Poliție Română". Eventual își iau și un nume pompos care să-i reprezinte ca instituție distinctă și care să-i impresioneze pe naivi: "Noul Baston Român". Indivizii incep să patruleze bezmetici pe străzi, să dea amenzi, să croiască bastoane pe spinare și să pună cătușe la cetățenii care trec pe roșu, pretinzând că ei fac ordine, deoarece Poliția oficială s-a învechit în rele și în lene și nu mai corespunde deloc țelului asumat; acum mai are doar rol de poză ineficientă, căci s-a denaturat profund în ființa ei și și-a pierdut rolul de protector autentic și solid  al cetățeanului cinstit.   Prin aceste inovații năstrușnice, "Noul Baston Român" nu poate fi altceva decât o parodie sinistră, o clonă nereușită a "vechii" Poliții Române.

Închipuiţi-vă acum un alt grup infracţional, organizat de niste dezaxaţi care, fără a avea nici cele mai elementare studii juridice,  își pun peruci și se îmbracă în robe caraghioase de culoare albă ( "a dreptății", zic ei, căci negrul nu poate simboliza decât injustiţia ), pretinzând că ei sunt singurii care reprezintă de acum "adevărata Justiţie Română". Își încropesc la repezeală o "sharia" a lor  şi încep să împartă "noua dreptate" în stânga şi-n dreapta, tăind mâinile la hoţi, limba la mincinoși, şi omorând cu pietre domnişoarele care îndrăznesc să iasă pe stradă cu fuste prea scurte și cu capul gol (descoperit, adică).      Eventual își iau și un nume pompos care să-i reprezinte și  care să-i impresioneze pe naivi: "Noul Cântar Român". Desigur că, în mintea lor, Justiția oficială s-a învechit în rele și în lene și nu mai corespunde deloc țelului  pe care și l-a asumat inițial, acela de a ține drept cântarul dreptății ; acum ea mai are doar  un rol de poză ineficientă, căci s-a denaturat profund în ființa ei.   Prin aceste inovații năstrușnice, și "Noul Cântar Român" nu poate fi decât o parodie jalnică, o clonă nereușită a "vechii" Justiții Române.

Închipuiţi-vă acum un al treilea grup infracţional, organizat de niste dezaxaţi care, fără a avea nici cele mai elementare studii teologice (nici măcar Seminarul!! darămite Facultatea), își confecționează veșminte preoţeşti și diaconeşti, neapărat de culoare albă ("a neprihănirii", zic ei, căci negrul simbolizează mocirla păcatului) și se autodeclară “arhierei” din "adevărata Biserică Română". Eventual îşi iau și ei un nume pompos, care să-i impresioneze pe naivi: "Noul Ierusalim Român". Indivizii încep să țină slujbe necanonice, să fabuleze proorocii mincinoase și să inventeze texte religioase pe care le declară sacre, chipurile "primite de ei direct în ureche, de la Dumnezeul lor ", pretinzând că Biserica cea oficială ( BOR) s-a învechit in rele și în lene și nu mai corespunde deloc țelului asumat, acela de a-i învăța pe oameni calea spre mântuire, iar acum mai are doar  un rol de poză ineficientă, căci s-a denaturat profund în ființa ei și și-a pierdut harul, adică rolul și dreptul sacru de a-i păstori pe creștini.  Prin aceste inovații năstrușnice, "Noul Ierusalim Român" devine și el o parodie jalnică și sinistră, o clonă nereușită a "vechii" Biserici Ortodoxe Române.

Ce au comun aceste trei studii de caz și ce le deosebește?

Comun au faptul că toate dau același avertisment: "somnul rațiunii națiunii poate naște monștri".

Le deosebește faptul că primele două cazuri sunt doar ficțiune pură,  în timp ce ultimul caz este o tristă, periculoasă  realitate. Dar dimensiunea hiperbolică a acestui fals istoric este dată de pretenţia liderilor acestei secte, NIP, cum că ei ar fi conectați în mod statornic, perpetuu, la "Dumnezeul" lor, cu care ei stau la taifas și pun la cale rosturile Universului, fantezie pe care nimeni până la ei, nicio sectă din lume nu a mai îndrăznit să o proclame. Căci trebuie să ai o îndrăzneală vecina cu nebunia să pretinzi ca te bați pe burtă cu Însuși Dumnezeu. În viziunea schizofrenică a liderilor “pucioşi”, cu ei începe și se sfârșește lumea, ei sunt Alfa și Omega în istoria sectelor religioase, Pat şi Patachon ai Ortodoxiei.

Ce s-ar întâmpla însă dacă şi primele două cazuri ipotetice ar fi adevărate? Cum poate fi acceptată existenţa unei “Poliţii” paralele, care o parodiază şi o subminează pe cea legitimă? Cum poate fi acceptată situaţia în care Justiţia este dublată de o caricatură de Justiţie, care instituie legi strâmbe şi apoi lucrează cu ele? Dincolo de faptul că sunt caraghioase până la grotesc, aceste clone sinistre mai sunt şi periculoase pe deasupra, fiind scânteia haosului. Măsurile care ar trebui luate, pentru a se stinge scandalul iscat la ivirea acestor monstruozităţi, pot fi însă considerate, în mod legitim, oportune şi pentru cea de-a treia situaţie, în care este clonată Biserica tradiţională. Mai ales că, din nefericire, aceasta este chiar o dureroasă realitate, spre deosebire de celelalte două.

…………………

Anca Ionescu-Târgovişte

5 februarie 2016

…………………