487. Liderii “pucioşi” au mai descoperit un “pericol mortal” la adresa Bisericii
Liderii “pucioşi”, în căutare de subiecte fierbinţi care
apar pe Internet şi cărora numai ei le pot da dezlegarea (cu autoritatea lor de
ultimi “trâmbiţaşi şi prooroci ai Apocalipsei”, pe care singuri şi-au
construit-o), au “descoperit” în sfârşit, cu mare uimire şi revoltă, că la
nivel foarte înalt, capii Bisericilor Ortodoxe au găsit cu cale să facă în mod
oficial şi canonic unele îndreptări vieţii bisericeşti, cerute de coacerea
timpului. Una dintre ele ar fi şi rezolvarea acelei anomalii insinuate în timp,
prin care s-a ajuns ca nu toţi creştinii să sărbătorească Paştile în aceeaşi
zi, aşa cum ar fi frumos şi firesc. Or, această îndreptare, cerută chiar din
hotărârile luate de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în loc să fie percepută de
ei ca un prilej de armonizare, de pacificare între Biserici, este prezentată ca
un pericol de moarte, ca un blestem care vine din nevrednicia mai-marilor
Bisericii. Dacă, atunci când au avut nevoie de slujitorii “bisericii din lume”,
ca să le sfinţească fântânile şi troiţele din sat, i-au chemat şi i-au onorat
cum se cuvine (cinstind haina lor preoţească şi slujbele lor, ca parte a
spectacolului de propagandă pus de ei la cale, cu surle şi trâmbiţe), iată că
acum se năpustesc asupra lor şi îi fac “lupi
” vicleni care, cu pecetea lui Antihrist pe frunte, “pândesc din ascunzișul
lor ca să despoaie de datini și de credință ” poporul creştin:
« Vin la tine cuvânt, neam român, și te păstoresc în vreme de
furtună, că văd lupi pândind din ascunzișul
lor ca să te despoaie de datini și de credință și de binecuvântarea Mea
și a sfinților Mei. Iată, stau de veghe peste tine cu sfinții și cu părinții
cei din cer și te povățuim să veghezi și tu și să crezi că e vreme de furtună
peste tine, și nu mai ai păstori cu milă de tine ca să nu te pierzi pe cale și
ca să-ți întărească ei calea cu Dumnezeu, și calea lui Dumnezeu cu tine, că iată cât de mari s-au așezat mai-marii de peste tine în nume
de biserică a lui Hristos și cum te conduc ei în brațele vrăjmașului Meu și al
tău, antichrist, despre care scrie în Scripturi cum va veni și cum îi va fi
lucrarea sa cea ascunsă de mintea omului de rând, dar vin Eu și-i dau de gol învelitoarea cea de deasupra și-ți
spun că este învelit în haină de biserică și că este lup, și nu
păstor,
iar Eu, Domnul, te scol la veghe în miez de întuneric și te deprind cu înțelepciunea
cea de sus, că nu se mai găsește înțelepciune bună pe pământ, că pe pământ
totul s-a amestecat, și e numai minciuna față în față cu omul și nu se mai
cunoaște binele din rău și este nevoie de Dumnezeu cu oamenii pe pământ, ca nu
cumva să-și facă blestemul cale din pricina mai-marilor bisericii, care se
apleacă prea mult dușmanului antichrist, și dau să strice datinile sfinte, lăsate de sfinții părinți ca să fie ținute și păstrate la locul lor
în cartea calendarului neamului creștinesc, cel mai mare neam de pe pământ.»[1] (Citat
din mesajul Mihaelei din 12 februarie 2016)
Desigur
că niciunul dintre acei preoţi, dacă ar fi ştiut ce cuvinte de ocară li se
atribuie acum din partea sectei “Noul Ierusalim” (după ce doar cu puţin timp
înainte fuseseră folosiţi ca marionete), nici n-ar mai fi călcat atunci pe
uliţele împodobite la răspântii cu troiţe pucioşeşti. Când au fost sinceri
liderii “pucioşi”? Când i-au păcălit pe acei preoţi naivi din B.O.R.,
cerându-le să le sfinţească troiţele în faţa microfoanelor şi a camerelor de
luat vederi (şi cinstindu-le în aparenţă haina preoţească), sau acum, când îi
dezgolesc fără nicio jenă de odăjdii, spunând că ele sunt “învelitoarea de deasupra ”, haină “de lup, şi nu de păstor ”? De ce i-au mai chemat pe acei preoţi ai
“bisericii din lume”? că doar aveau şi ei “preoţii” lor pucioşeşti, care cică
nu erau “lupi”, chiar dacă erau cu toţii preoţi falşi (necanonici). Oare doar
ca să-i compromită, să-i aibă la mână apoi, sau pentru a legitima prin ei,
pentru a confirma prin ei pretinsa “ortodoxie” a sectei ?
Iată câteva ilustrate care dezvăluie păcăleala în care au căzut nişte preoţi naivi din B.O.R., chemaţi să sfinţească la microfon, în spectacol
de “teatru în aer liber”, troiţele şi
fântânile sectanţilor de la “Noul
Ierusalim” (fiind urmăriţi din umbră, cu satisfacţie de învingători confirmaţi,
de către cei doi lideri pucioşi):
Alt teatru (pamflet) pe uliţă: Basmul fermecat cu cei doi lideri ai sectei, Făt
Frumos cel Pântecos şi Mihăileana Osânzeana (cu mâinile în şold, urmărindu-i din umbră pe "popii din lume" care sfinţesc troiţele şi ascultând necontenit pe din dos, la
telefonul mobil, indicăţiile regizorale şoptite din ceruri de la Zmeul Zeilor,
stăpânul duhurilor teologice pucioşeşti):
Dacă ar fi avut acea înainte cunoaştere a lucrurilor (dar şi
cea de după, măcar!), liderii
„pucioşi” ar fi ştiut că această chestiune a sărbătoririi unitare a Paştilor
este de multă vreme în atenţia capilor Bisericii, nu de acum sau de
ieri-alaltăieri, şi ar fi tras semnalul de alarmă încă de atunci, dacă problema
este într-adevăr atât de gravă şi atât de greşit abordată. Încă din anul 2010,
această chestiune era tratată cu multă profunzime şi pusă deschis în dezbaterea
credincioşilor şi a întregii Biserici ortodoxe. De atunci şi până azi oricine
se putea pronunţa, cu argumente pro
şi contra. Dar cine n-a ştiut, a
tăcut. În Ziarul Lumina a fost publicat (parţial)
în 20 septembrie 2010 un articol intitulat “Calendarul, o problemă încă
nerezolvată ”, în care este abordată şi tema “necesităţii de schimbare”
a datei Paştilor. Articolul era semnat de Prea Sfinţitul Ioachim Băcăoanul şi a fost preluat
din Cronica
Romanului, Nr.9, anul 2010 (http://www.epr.ro/sites/default/files/field/fisiere/2013/10/cr2010_9.pdf
)
Vorbind despre
actualitatea problematicii calendaristice, episcopul Ioachim spunea atunci
(cităm): « Părinţii niceeni
s-au folosit de calendarul epocii ca de un instrument, dar nu l-au considerat
normativ pentru doctrina creştină. Calendarul nu poate fi sanctificat! », retezând din faşă pretenţia habotnicilor “purişti” de a se
erija în apărătorii neînfricaţi ai “sfinţeniei după ureche şi după călindar”.
Deci, sfinţenia nu
stă în calendarul imperfect făcut de om, ci în duhul imaculat al dragostei de
Dumnezeu şi de om, cea propovăduită de Hristos. Concret, autorul-ierarh
subliniază în acest articol că niciun calendar plăsmuit de om nu poate fi
perfect, iar singurul ceas care măsoară corect timpul este “ceasul lui Dumnezeu ”, care bate secunda fără
greş, începând de la Creaţie. Esenţială este aşadar păstrarea învăţăturii
sfinţilor părinţi de la Niceea, care puneau în prim plan exact ceea ce contestă astăzi liderii
“pucioşi”, şi anume unitatea în sărbătorire a Paştilor :
« Elementele prezentate în acest succint studiu, despre calendar
şi data Paştelui, indică faptul că acest instrument, calendarul, rămâne o
problemă nerezolvată încă. Sinodul din Niceea a dat Bisericii un model simplu
şi clar pentru a defini data sărbătorii Paştelui, sprijinindu-se pe ceasul lui Dumnezeu, care este Creaţia. Între
timp, au apărut şi alte mijloace de calculare a timpului mântuirii. Însă, orice
mijloc sofisticat nu trebuie să facă altceva decât să alinieze calculul uman la
creaţia lui Dumnezeu, care este perfectă. De aceea, trebuie să spunem că modalitatea
de realizare a calendarului în Biserica Ortodoxă este inexactă, pentru că, pe
de o parte, se sprijină pe un calendar care întârzie în raport cu Creaţia, şi,
pe de altă parte, se pleacă de la calcularea foarte aproximativă a lunilor
pline. Aceasta face ca în Biserica Ortodoxă să nu fie urmate întru totul
prescripţiile sfântului şi marelui Sinod de la Niceea, privitor la calculul
calendaristic.
Ce
trebuie să facem, aşadar: să întrebăm din nou pe astronomi, aşa cum au procedat
şi părinţii niceeni de altădată, ca să ne facă un calendar exact, astronomic,
prin mijloacele lor de calcul. Acest fapt a reieşit şi din deliberările
participanţilor la Conferinţa Preconciliară de la Chambesy şi în timpul
reuniunii ecumenice de la Alep. Trebuie, de asemenea, să ţinem cont şi de
faptul că a modifica un calendar nu este aşa de uşor, căci acest „instrument“,
într-o privire generală, vehiculează un mare număr de factori afectivi, de care
trebuie să ţinem cont. Pentru aceasta ar trebui să abordăm subiectul catehetic,
rugând comunităţile, preoţii, teologii să reflecteze asupra problemei
arzătoare.
Să nu uităm că printre prescripţiile
Părinţilor niceeni, cea dintâi era îndemnul „Ca toţi creştinii să sărbătorească
Paştile la aceeaşi dată“. În marea Sa milostivire, Mântuitorul Hristos ne arată că,
anul acesta şi anul viitor, se poate ca toţi creştinii să sărbătorească Paştile
în acelaşi timp, în ciuda inexactităţilor de calcul.
Aceasta
să ne conştientizeze pe toţi, în lumea secularizată în care trăim, pentru a
putea cânta împreună „Hristos a înviat“, răspunzând „Adevărat a înviat“.»
Aşadar, ierarhul ortodox Ioachim îndeamnă doar atât: să
punem mai presus de orice, în abordarea acestor chestiuni atât de sensibile,
învăţăturile lăsate de sfinţii părinţi. Or, tocmai această ascultare de sfinţii
părinţi şi de aşezămintele şi canoanele lor o reclamă sus şi tare liderii
“pucioşi”; dar ei ori le-au uitat, ori nu le-au citit: ei omit să le mai şi pună
în practică, atunci când refuză orice demers ca toate Bisericile creştine să
ajungă, prin preseverenţă, respect şi răbdare în negocieri, la o singură zi de
cinstire a Paştilor:
« O, veghează cu mare trezie, neam român, neam
creștin, că vrea antichrist să răstoarne tot ce a mai rămas sfânt la loc, că a
răsturnat prin șiretlic sărbătorile sfinților și vrea acum
să schimbe de la locul din calendar sărbătoarea învierii Mele, data Paștelui, cea mai mare
sărbătoare a creștinătății în cer și pe pământ, așezată
bine la locul ei prin sfinții cei plini de Duhul Sfânt, și a cărei lumină vine
din cer și aprinde luminile în ziua de praznic al învierii Mele, și nu-i
convine lui satana-antichrist această așezare
adevărată, după semnele ei dovedită, ca și atunci când Eu am înviat biruitor și
am judecat prin învierea Mea pe stăpânitorul acestei lumi, după cum am scris
acum două mii de ani despre însemnătatea minunii învierii Mele spre judecata
celor ce M-au răstignit, a celor necredincioși de atunci și până azi. »
[2] (Citat
din mesajul Mihaelei din 12 februarie 2016)
De aici, ei trag trei concluzii false:
1. că “arhiereii şi
preoţii care nu ascultă de sfinţii părinţi de la Niceea sunt tocmai aceia care
doresc o singură sărbătoare şi o singură cinstire a Paştilor” (în
realitate, este exact invers);
2. că arhiereii şi preoţii plănuiesc “o amestecare ” a turmelor, după mintea acelui “satana-antichrist” (altă inovaţie pucioşească! să înţelegem de aici
că mai există şi un satana care nu este anti-,
ci pro- , deci el nu intră în calcule
?) ; or, nici vorbă de aşa ceva!
3. că “nu mai e sfinţi pe pământ, nu mai e la vedere, că e ascunşi de către mai-marii bisericii ” (oare? de unde ştiu ei
aşa de sigur? şi de ce să-i fi ascuns?):
« O, deschideți voi, arhierei și preoți care stați
în fața turmei ortodoxe a neamului român, căci Eu, Domnul Iisus Hristos,
grăiesc vouă și spun: O, de unde s-a ivit lucrarea cea amestecată, pe care voi
o tălmăciți după mintea dușmanului
antichrist, care-i spune frăție acestei amestecături, și iată unde v-a dus această amestecare, că [...] iată, voi dați
să cutremurați cerul și pământul și să dați de la locul lui
din calendarul străbun praznicul Paștelui Domnului și al creștinilor
binecredincioși, [...] și iată cine sunteți voi, că voi nu iubiți pe sfinții
părinți, iar dacă mai e pe pământ din timp în
timp sfinți cu Dumnezeu în ei prin viața lor sfântă, voi dați
să-i ascundeți și să le legați tinichele, iar aceasta faceți de teamă
să nu fiți voi judecați pentru nesfințenia vieții voastre, cu care stați pe
scaune de biserică. » [3] (Citat
din mesajul Mihaelei din 12 februarie 2016)
Nu mai e ... dar mai e ! Dacă liderii “pucioşi” vorbesc aici cu subînţeles
(şi folosind o gramatică de tarla) despre acei “sfinţi” pe care Biserica refuză
să-i recunoască (cică, “îi ascunde şi le
leagă tinichele” – de coadă ? probabil, că aşa este o vorbă în popor), atunci... cine citeşte, să înţeleagă! Mai mult ca sigur că se referă chiar la
ei: sfinţişorii de la Pucioasa, care
sunt încă de pe acum moaşte ambulante cu adicţie la tinichele (telefoanele
mobile), prin care primesc necontenit SMS-uri cu “Cuvântul
Pucioşesc ” din ceruri.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
15 februarie 2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.