484. Noi derapaje în învăţăturile pucioşeşti: A doua venire a lui Hristos nu se va face în trupul Său cel înviat, ci s-a făcut deja în duh, la Pucioasa
Ca de obicei, când fac trimiteri la pasaje din
Biblie pe care nu le-au mai recitit de mult, liderii “pucioşi” dau interpretări
aproximative, din “aducere aminte”, textelor la care fac referinţă. Aşa a fost
posibil ca în anul 2008 să afirme despre un orb din Biblie (care îşi pierduse
vederea în tinereţe sau în copilărie, după cum singur mărturisea, cum că “voieşte
să vadă iarăşi”), că ar fi “orb din naştere”:
« Primeşte de la Mine vindecare, căci Eu îţi
dau, aşa cum am dat orbului Bartimeu, care
era din naştere orb. » [1] (Citat din mesajul Mihaelei din 1 iunie 2008)
Bartimeu, însă, Îi spunea Domnului că “doreşte să vadă iarăşi” , ceea ce
înseamnă că avusese această experienţă în pruncie:
“Şi l-a întrebat Iisus,
zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi.” ( Marcu, 10:51)
Comèdia se repetă şi acum, în 2016, când liderii
“pucioşi” reproduc o frază rostită de Iisus, dar o plasează într-un alt timp, după
interesul lor propagandistic. Este vorba de interogaţia “Dar
Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18,8).
Contextul este următorul: ei intenţionează să
sublinieze că un anume “Iisus” ar fi
venit deja în duh, pe furiş, la
Pucioasa, iar această (fictivă) “venire” este legată prooroceşte de Înălţarea
lui Iisus la ceruri, căci aşa s-a spus atunci, la Înălţare: “Acest Iisus care
S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la
cer ” (Fapte, 1,11). De aceea, dorind să adauge că acest “Iisus” care a venit la ei n-a găsit pe
pământ credinţa pe care o căuta, ei plasează momentul rostirii acelei interogaţii
exact atunci când Iisus Se înălţa la ceruri “... când S-a despărțit de
pământ și S-a așezat iarăși la locul Său de lângă Tatăl ”:
« Îmi
amintesc acum cu durere dulce de îngrijorarea care-Ți apăsa iubirea și pacea
atunci când Te-ai despărțit de pământ și Te-ai
așezat iarăși la locul Tău de lângă Tatăl până iarăși va fi să vii, și ai spus atunci îngrijorat: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi
credință pe pământ?».
O, atât cât ai găsit la nașterea Ta, când totul era strâmt pentru venirea Ta,
tot atât ai găsit, Doamne, și acum. Ca și atunci a pregătit Tatăl credință și a
pus-o în cei ce acum Te primesc și Te cheamă să vii, așa cum ai spus Tu
îngrijorat și întrebător despre venirea Ta iar, dar ai spus că vei veni, și de
aceea vii, și iată, împlinești. » [2] (Citat din mesajul Mihaelei din 8 ianuarie 2016)
Aşadar “pucioşii” subliniază cu tărie că atunci, la Înălţare, Iisus ar fi rostit (“...cu
îngrijorare”! spun ei, ceea ce presupune o anumită necunoaştere a
viitorului) acele cuvinte. Dar ce zice Biblia? Biblia vorbeşte despre acest
episod în capitolul 18 de la Luca, deci plasează această interogaţie înainte de a treia vestire a
patimilor, adică înainte nu numai de Înălţare, dar chiar şi mult înainte de
Înviere şi de Răstignire! După această frază, tot în capitolul 18 de la Luca urmează
a treia vestire a patimilor (versetele 31-33). Apoi, în capitolul 19 se
vorbeşte despre Intrarea în Ierusalim, în capitolul 22 despre vânzarea lui Iisus
şi despre Cina cea de Taină, în capitolul 23 despre judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea lui Iisus, şi abia
în capitolul 24 despre Învierea Domnului şi Înălţarea la cer. Ultimele
cuvinte ale lui Iisus înainte de Înălţarea la cer sunt relatate concret de
evanghelistul Luca, în cap. 24, versetele 45-49, şi nu au absolut nicio tangenţă
cu fraza cu pricina, cea de la Luca 18,8:
“Atunci le-a
deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să
învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa
spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi
sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;
voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi
i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi
pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.”
(Luca, 34:45-51)
Putem spune deci fără
şovăire că memoria liderilor sectei n-a
funcţionat bine nici de această dată. Mai grav este că ei atribuie acest lapsus
“Dumnezeului” lor, căruia Îi atribuie de fapt întreg mesajul
pucioşesc. Un “Dumnezeu” care are fadinguri
repetate de memorie (şi nici cu clarviziunea în viitor nu stă prea bine) nu
pare deloc a fi de încredere.
Dar liderii “pucioşi” ştiu una şi bună, pe care o
repetă la nesfârşit naivilor dispuşi să-i asculte cu gura căscată: “Dumnezeu a venit la ei, la Pucioasa, exact,
dar exact aşa cum a promis Iisus în
Biblie”. Desigur că acest cuvânt, “exact”,
trebuie luat exact aşa cum este: ca o
mare minciună şi lăudăroşenie. Chiar din declaraţiile lor repetate se vede că
nicio condiţie conexă nu este împlinită:
– “Iisus” nu vine la Pucioasa în trup, ci
“în duh”. Unde I-a rămas trupul lui
Iisus, în ceruri? A murit Iisus a doua oară, ca să poată veni la pucioşi doar
cu duhul? Mister;
– “Iisus”
nu vine la Pucioasa astfel încât să-L
vadă toată suflarea de pe pământ şi de sub pământ şi din cer şi să-L aclame ca
pe Împăratul lumii – de fapt nu L-a văzut nimeni (unul sau doi dintre liderii
sectei pretind totuşi că L-ar fi
văzut în miez de noapte, dar credibilitatea lor este mai mult decât îndoielnică,
tinde către zero);
– “Iisus”
nu vine la Pucioasa cu putere multă şi cu slavă, ci vine neputincios şi în
umilinţă, tânguindu-se mereu că are mare nevoie de ajutor şi sprijin de la
oameni în general şi de la acoliţii sectei pucioşeşti în special;
– “Iisus”
nu vine la Pucioasa însoţit de puterile cereşti şi de sfinţi; deşi liderii
“pucioşi” pretind că, dimpotrivă, aşa vine”, totuşi, niciun îngeraş n-a putut
fi văzut aievea în grădinile de la Pucioasa; totul a rămas doar în închipuirea
infatuată şi amăgitoare a liderilor sectei;
– venirea lui
“Iisus” la Pucioasa nu este unică şi
înfricoşătoare, ca un trăsnet din cerul senin, ci lăbărţată pe durata a peste
60 de ani (din 1955 încoace) şi se pare că se va mai întinde multă vreme de
acum încolo, câte zile va mai avea inventiva povestitoare care băsneşte “mesajele”
la Pucioasa;
– venirea lui “Iisus”
la Pucioasa nu aduce cu ea nici Judecată, nici schimbare în mai bine pe pământ, ci toate rămân
neschimbate, aşa cum au mai fost şi înainte, de veacuri; “venirea de la Pucioasa” este deci ca şi
când n-ar fi;
– venirea lui “Iisus”
la Pucioasa nu aduce cu ea sfârşitul timpului, deşi liderii “Pucioşi” aşa
pretind; Panta rei, toate curg mai
departe, după legea lor;
– în fine, mai mult decât orice, venirea lui “Iisus” la Pucioasa nu aduce biruinţa
asupra morţii, aşa cum a promis Iisus; oamenii continuă să moară şi să se
alăture la strămoşii lor, în aşteptarea Adevăratei Veniri a Domnului.
Şi cu toate acestea, liderii sectei Noul Ierusalim
afirmă din nou, cu mult, mult tupeu, că la
Pucioasa nu este vorba de o “repetiţie generală”, ci ar fi vorba de “toată Venirea Domnului , Care vine azi ”, cu tot ce presupune această
“venire”: proorocie împlinită, anunţare tunătoare, vedere universală, slavă
divină, însoţire triumfală, judecată imparţială, schimbare în bine, înnoire
fundamentală, sfârşitul timpului şi biruinţa asupra morţii:
« Şi
pace vouă, fii ai venirii Domnului acum, la sfârșit de timp! O, fiilor, coborâți cerurile și așezați
pe pământ pe Domnul cu toată venirea Sa cea de azi. Binecuvântată să fie totdeauna lucrarea
voastră cu Hristos. Stați alături de El clipă de clipă [...]» [3] (Citat din mesajul Mihaelei din 8 ianuarie 2016)
Dacă venirea
“Domnului” de la Pucioasa ar fi atât de triumfătoare, de categorică şi de
universală, liderii “pucioşi” n-ar mai da mereu semnale de nelinişte,
temându-se de aceia care le pun la îndoială panseurile amăgitoare (poleite cu
numele atrăgător “Cuvântul lui Dumnezeu ”
) şi “le bagă beţe în roate”, dorind să-i trezească la adevăr, dacă s-ar putea,
şi pe amărâţii de sclavi care au rămas să robotească prin hambarele stăpânilor de
la Pucioasa. Este vorba de cei care au reuşit să se smulgă din cloaca
mincinoasă de la Pucioasa şi acum fie că demască în scris înşelăciunea, fie
caută prin toate căile să ia legătura cu cei rămaşi şi legaţi în lanţuri, ca să
le deschidă şi lor ochii şi urechile. Despre aceştia, liderii “pucioşi” spun că
“au sărit din bărcuţă” şi sunt conectaţi într-o “încrengătură” (nimic mai fals!
fiecare acţionează pe cont propriu, doar spiritul dreptăţii îi uneşte) care,
dincolo de faptul că este “rătăcitoare”, caută să verse “venin şi moarte” peste
acoliţii “cei slabi cu puterea” rămaşi în “raiul pucios”:
«
[...] și feriți-vă cu mare veghe duhul și urechea de încrengătura cea
rătăcitoare a
celor ce s-au tras de lângă voi în lături și se dau din părți ajutători ai
celor slabi ca și ei pentru credință, și care ar da să se înece în oceanul
lumii, dar vai de ajutorul cel otrăvitor de putere sfântă în om, și pe care ei
dau să-l dea celor slabi cu puterea, iar Domnul v-a spus vouă să vă feriți de vină urechea voastră, căci cei ce împart binefacerea lor la
cei ce dau să se abată ca și ei în lături, aceia împart venin, împart moarte, și nu putere, după ce ei au sărit din bărcuță și s-au așezat în mijlocul lumii,
despărțiți de Dumnezeu, după ce lumea le-a făcut cu mâna ca să-i despartă de
crucea cea de azi a Fiului meu Hristos, și iată, eu veghez și povățuiesc cu
veghe pe cei slabi, dacă vor să primească din cer.
» [4] (Citat din mesajul Mihaelei
din 8 ianuarie 2016)
Este aici un fel de a recunoaşte deschis, de către
liderii sectei “Noul Ierusalim”, că ei nu au argumente solide cu care să apere secta
eretică de la Pucioasa de acuzaţiile de mistificare
şi de sperjur care i se aduc din
afară, iar singura soluţie pentru supuşii lor, “cei slabi cu puterea” (care, de
slabi ce sunt, n-au reuşit încă să se desprindă de minciuna de la Pucioasa şi
să fugă în lumea largă, cât vor vedea cu ochii) este ca aceşti slabi să-şi
astupe urechile şi ochii , ca nu cumva să descopere şi ei cât de înţepător la ochi şi cât de tunător la urechi este adevărul.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
10 ianuarie 2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.