481. Noi derapaje în învăţăturile pucioşeşti: iadul şi raiul sunt chiar aici, pe pământ, iar oamenii trăiesc în ele prin simpla lor alegere !
Printre cele mai noi învăţături eretice ale pucioşilor găsim şi o
învăţătură ciudată despre rai şi iad. După părerea
liderilor sectei, raiul şi iadul sunt aici, pe pământ, şi nu există alt rai şi alt iad,
nici alte spaţii extra- sau sub-pământene în care eventual ar fi plasate aceste
locuri ale veşniciei. Cu alte cuvinte, ei pretind că noi deja trăim în rai sau
în iad, în funcţie de alegerea liberă pe care o facem: dacă „păcătuim împotriva iubirii de Dumnezeu din
oameni” (şi aici e vorba exclusiv de „Dumnezeul”
Pucioasei şi de învăţăturile atribuite Lui,
căci doar pe Acesta Îl promovează
sistematic liderii „pucioşi”, şi niciodată pe un Altul), automat ne-am plasat
în spaţiul pe care ei îl numesc „iad”; acesta este, chipurile, plasat „pe
pământ” şi nu există alt iad sub pământ sau în alt locaţie din Univers,
aşa cum cred alţi oameni. Mai precis, liderii sectei spun că „lumea” în
înţelesul ei liturgic, este toată un „iad”, caracterizat prin omniprezenţă
şi murdărie diseminată, provenită de la păcate
şi prin faptul că este un loc urât. Ei definesc totodată şi acel iad în care cred ceilalţi oameni, ca
fiind doar o metaforă, o stare de suferinţă, de plată a
păcatelor, fiind asociată pedepselor veşnice pentru faptele săvârşite în trup
în decursul vieţii – şi nicidecum un loc
nepământean, un spaţiu dedicat pedepselor veşnice. Prin antiteză, ei descriu
şi un spaţiu edenic, izolat şi unic, pe care îl numesc „rai” şi pe care îl
plasează tot pe pământ, dar care este caracterizat prin însuşiri complet opuse:
este frumos
şi tot mai frumos şi este chiar spaţiul din localitatea Glodeni-Pucioasa pe
care îl administrează secta cu numele „Noul Ierusalim”. Deci, dacă alegem să
trăim în garnizoana sectară de la Pucioasa şi să ne împărtăşim cu doctrina ei
eretică, pseudo-creştină şi pseudo-ortodoxă, înseamnă că ne-am ales raiul
pucios şi trăim în el, lucrând la frumuseţile lui amăgitoare; dacă nu,
nu – şi atunci ne rămâne doar să trăim în „iadul” lumii:
« O, fiilor, oamenii de
pe pământ au bucuriile lor. Ei nu pot fără păcat, o, nu pot fără această
mincinoasă mângâiere și bucurie a ei, căci iadul e pe
pământ,
măi fiilor, e acolo unde se păcătuiește împotriva iubirii de Dumnezeu din
oameni, și nu este alt iad, iar ceea ce zic
oamenii că este iadul cel de după viața cea din trup, acolo este doar plata
pentru cele lucrate de om în chip satanic pe pământ. Voi însă nu puteți sta
fără Domnul, fără Mine, fiilor, și alergați în urma Mea după bucuria cu Mine,
Cel atât de durut de la omul păcătos, și iată, raiul este
pe pământ, acolo unde este dragoste și luptă împotriva iubirii de păcat din
oameni, și nu este alt rai, iar ceea ce zic
oamenii că este raiul cel de după viața cea din trup, acolo este doar fericirea
pentru care luptă fiii dragostei, plata pentru cele lucrate de om în chip
ceresc pe pământ.
O, în lume
este murdar peste tot, e murdar de păcat
peste tot, e iad peste tot și în toate casele în care
Eu nu încap cu omul, că mare s-a mai făcut omul care nu are dor de Domnul,
fiilor. O, e urât în lume peste tot pentru Mine,
dar la voi e frumos și atât de frumos pentru Dumnezeu, măi fiilor, și tot mai
frumos va fi la voi, căci voi la această frumusețe lucrați, și osteniți
lucrând, mereu, mereu lucrând și înfrumusețând, iar Eu, Domnul, vă laud la cei
din cer și Mă bucur de voi. » [1] (Citat
din mesajul Mihaelei din 28 august 2015)
Dar ce spune Biblia?
Din vorbirea lui Iisus despre iad, deducem că iadul nu poate fi pe pământ,
căci Iisus îl plasează undeva mai jos, unde cetatea Capernaum va fi coborâtă de pe pământ, la Judecata
finală:
“Şi tu, Capernaume:
N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de
s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până
astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii
decât ţie.” (Mat.11,23-24)
Sfântul Apostol
Petru, vorbind despre o proorocie a împăratului David, arată că doar sufletele sunt
nestricăcioase (iar unele dintre ele se coboară în iad), în timp ce
trupurile, de regulă, suferă stricăciune şi de aceea sunt îngropate:
“Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos:
că n-a
fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici
trupul Lui n-a văzut putreziciunea.” (Faptele Ap.,2: 31)
În Parabola despre bogatul nemilostiv şi despre
săracul Lazăr găsim textual o referire la iad, din care deducem că acesta
este un loc de chinuri, în loc aflat în adâncuri, în care se află sufletele
unora dintre oamenii care au murit şi au fost îngropaţi (deci, nu se află în
iad aceia care trăiesc pe pământ în desfătări şi în păcate urâte, aşa cum
pretind “pucioşii”). În antiteză, raiul este asemuit cu “sânul lui Avraam” şi
este situat undeva mai sus, iar o prăpastie de netrecut separă iadul de rai:
“Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul
lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el
a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. [...]
Şi
peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care
voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la
noi.” (Luca, 16:22-26)
Desigur că sufletele
nu au ochi şi limbă materială cu care să vadă sau să simtă, dar exprimarea
plastică sugerează stări, trăiri similare celor senzitive de pe pământ; de
aceea intuim că expresia “în iad,
ridicându-şi ochii” sugerează că scena iadului, zugrăvită în parabolă, se
petrece undeva “în adâncuri”, iar raiul, undeva “în ceruri”.
Despre rai, Biblia sugerează că nu
este pe pământ, ci undeva sus, în
sau dincolo de al treilea cer:
“ Cunosc un om în
Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de
trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca
acesta până
la al treilea cer.
Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup,
fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se
cuvine omului să le grăiască.” (2 Cor. 12:2-4)
Deci există destule
referinţe biblice care să răstoarne definitiv teoria pucioşilor că “raiul şi iadul se află aici, pe pământ, şi
nu există alt rai şi alt iad după moarte”. De altfel, această teorie e
îmbrăţişată cu drag şi de mulţi necredincioşi, care se conduc după dictonul “Mănâncă bine şi bea bine, că nu se ştie ziua
de mâne; aici e raiul, aici e iadul”. Ce este interesant e faptul că
liderii “pucioşi” n-au gândit mereu la fel, dar însuşirea lor de a se
contrazice pe sine este proverbială: la ei albul devine negru şi negrul se face
alb, binele este amestecat cu răul, iar adevărul face casă bună cu minciuna.
Există numeroase referinţe anterioare din scrierile lor de unde rezultă că şi
ei credeau în vremurile acelea că raiul şi iadul nu se află la suprafaţa
pământului, ci undeva mai sus (pentru rai) – respectiv, mai jos (pentru
iad).
Despre iad se spune în textele lor că este locuinţa morţilor în care a coborât
Iisus cu sufletul, după răstignire, pentru a-i scoate pe strămoşi din iad şi
a-i chema la înviere:
« [...] am spus desluşit
că este rai şi că este iad, şi i-am spus tâlharului care M-a
mângâiat din dreapta Mea de pe crucea lui împotriva celui din stânga crucii
Mele, care Mă defăima, i-am spus celui ce M-a mângâiat şi M-a rugat pentru el: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!». M-am dus în iad după răstignire, M-am dus în locuinţa morţilor şi i-am înviat pe cei sfinţi şi au mers ei
înaintea Mea în Ierusalim mărturisitori cu dovezi desluşite, şi am arătat prin
acestea că este rai şi că este iad şi că între acestea
două este Dumnezeu Cel înviat. [...]» [2] (Citat din mesajul Mihaelei din 12 aprilie 2015)
Iar despre rai se spune în
textele lor că e situat undeva sus, sus de tot, de unde îngerii îşi aruncă
privirile lor scrutătoare pe pământ:
« E raiul plin de
îngeri şi de sfinţi, care-şi ţin privirea pe pământ, de unde ei aşteaptă. O, ce aşteaptă ei? Aşteaptă bucuria
cea mare, cea întreagă, aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu şi slava ei
cea mare apoi, slava veşniciei, şi nu se suie la mintea iubitorilor de Dumnezeu
dorul celor
din cer, care caută mereu spre pământ, de
unde se aşteaptă clipa îmbrăţişării cerului cu pământul [...]»
[3] (Citat din mesajul Mihaelei
din 10 mai 2015)
Şi mai limpede se spune în alt text că raiul nu este pe pământ,
ci este undeva sus, de unde primii oameni au căzut pe pământ datorită
neascultării lor:
« Omul a căzut din rai, căci singur s-a smuls din sânul Tatălui său şi s-a aşezat pe pământ şi şi-a cheltuit viaţa şi trupul şi
harul, dar la întoarcerea lui l-a întâmpinat Tatăl, din pricina pocăinţei
făcută înaintea Tatălui, după ce a ajuns gol de viaţă din cer în mijlocul
oamenilor născuţi din oameni. » [4] (Citat
din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2014)
Am fi tentaţi să
credem că liderii “pucioşi” au vorbit în alegorii. Adică, în dorinţa de a părea
cât mai interesanţi, s-au jucat cu cuvintele, exagerând în folosirea figurilor
de stil despre rai şi despre iad; dar nu putem trece în niciun chip
cu vederea sublinierea pe care o fac cu tărie, cum că “nu este alt iad şi nu este alt
rai, după viața cea din trup”. Această
subliniere este cea care le arată adevărata lor convingere, demascându-i că ei
vorbeau la propriu, nu la figurat.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
3 ianuarie
2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.