464. Liderii “pucioşi” aspiră la statutul “deofiinţă cu Dumnezeu”
Liderii
“pucioşi” îşi exprimă tot mai vocal obiectivul lor de a fi percepuţi de către
supuşii lor ca fiind “deofiinţă cu
Dumnezeu”. Ei pleacă de la binecunoscuta axiomă teologică despre
Dumnezeire, care afirmă că “Dumnezeu este unic în Fiinţă şi întreit în
Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”. Unicitatea Fiinţei lui Dumnezeu
reclamă un principiu inalenabil: nimeni altul (decât cele trei Persoane) nu-şi
mai poate apropria calitatea de Fiinţă dumnezeiască, decât dacă Această Fiinţă –
într-o manieră de neînţeles pentru om – binevoieşte eventual să Se reverse
(adică Se aşează, Se cuibăreşte, iar apoi Se regăseşte şi Se identifică) într-o
altă persoană dumnezeiască (a patra), persoană care se poate alătura (cu
drepturi egale şi depline) Treimii deja existente. Odată aceptat acest
principiu, el devine valabil şi posibil şi pentru alte persoane providenţiale
(a cincea, sau eventual a şasea) cu condiţia ca şi aceste persoane să fie
agreate de Fiinţa Dumnezeiască. Desigur că în acest caz axioma “Treimea (Trinitatea) este formată din trei
Persoane” devine caducă, fiind nevoiţi să acceptăm concepte noi, cum ar fi
“Pătrime” sau Cincime”, pentru evita formulări ridicole precum “Treimea (Trinitatea) Dumnezeiască S-a
reformat şi acum este formată din patru( sau cinci!) Persoane”. Liderii
“pucioşi” nu par însă a fi intimidaţi de aceste complicaţii teologice inerente
şi aparent imposibile, îndată ce foamea lor de a fi percepuţi şi respectaţi ca
“Fii ai lui Dumnezeu” este tot mai
acută. Ei formulează ca obiectiv imediat necesitatea ca Fiinţa Dumnezeiască să
Se odihnească urgent în ei, în “liderii “pucioşi”, autodenumiţi “Fiii Cuvântului” sau “Fiii străjeri de la Pucioasa”:
« O, Doamne, nădejdea mea este Ființa
Ta în fiii cuvântului Tău cel de azi. Amin.
— O, Verginico, o, trâmbița Mea cea de apoi, Ființa
Mea o doresc și Eu în
cei de azi fii ai poporului cuvântului Meu, ca să Mă pot vedea în ei, ca să Mă pot sprijini pe ei așa
cum Tatăl Se sprijină pe Mine.
O, numai o datorie ai tu, poporul Meu de azi, și aceea este să ai grijă să
fii ca Mine, ca Domnul tău [...]
Vă binecuvintez pe voi cu toți sfinții Mei și vă voiesc după chipul
și
asemănarea Mea în toată clipa, fiilor adunați în ziua aceasta
lângă izvorul Meu de cuvânt și lângă fiii străjeri aici, la izvor. »[1] (Citat din mesajul Mihaelei din 7 iunie
2015)
O analiză mai amănunţită a acestui fragment de text scoate în evidenţă câteva lucruri interesante.
Personajele care intră în ecuaţie sunt
următoarele:
-
duhul Verginicăi
(moartă în 1980), căruia i se atribuie prima frază din acest fragment de text.
Ea formulează (ca pe o cerere şi nădejde personală) necesitatea ca Fiinţa “Dumnezeului” de la Pucioasa să Se
reverse deplin asupra liderilor “pucioşi”;
-
duhul teologic de
la Pucioasa, care este anunţat de către secta “Noul Ierusalim” ca fiind “Dumnezeu”. El confirmă cererea şi nădejdea Verginicăi ca pe o dorinţă
personală: aceea ca Fiinţa “Dumnezeirii”
pucioşeşti să Se reverse deplin şi să
Se odihnească în cele două persoane
ale liderilor “pucioşi” (Mihaela şi Nicuşor). În acest fel, aceştia ar urma să
fie recunoscuţi de către adepţii pucioşi ca “Persoane Dumnezeieşti”;
-
liderii
“pucioşi”, autointitulaţi “Fiii
Cuvântului lui Dumnezeu” sau “Fii ai
poporului Cuvântului” sau “Fiii străjeri ai Izvorului de Cuvânt”);
-
adepţii sectei
Noul Ierusalim”, denumiţi “poporul ales” sau “poporul Cuvântului de la
Pucioasa”. Peste aceştia Fiinţa “Dumnezeului
de la Pucioasa” nu se va revărsa, dar ei vor lua chipul şi asemănarea Lui.
Observăm aşadar că alegerea specială,
prin care Fiinţa “Dumnezeului de la
Pucioasa” Se aşează doar în
cele două personaje “providenţiale” care ţin frâiele sectei (Mihaela şi Nicuşor),
este privilegiată, deoarece adepţii de rând, supuşii anonimi ai sectei
(denumiţi şi “poporul pucios”), vor lua doar chipul şi asemănarea Acestui
“Dumnezeu”, vor fi doar ca
El.
Pentru a risipi orice îndoială că
“deofiinţimea” atribuită celor doi lideri providenţiali ai sectei este
autentică şi sublimă, se formulează şi o platformă de comparaţie: Cele Două Persoane (El şi Ea – Mihaela şi Nicuşor) asociate “Dumnezeirii”
de la Pucioasa sunt într-o relaţie de idempotenţă şi de sprijin reciproc cu
celelalte “Trei Persoane ale Dumnezeirii
Pucioşeşti”. Comunicarea însuşirilor celor cinci (!) persoane
dumnezeieşti de la Pucioasa ar urma să aibă ca model dragostea, comunicarea
şi sprijinul dintre Tatăl şi Fiul:
« [...] Ființa
Mea o doresc și Eu în
cei de azi fii ai poporului cuvântului Meu, ca să Mă pot vedea în ei, ca să Mă pot sprijini pe ei așa
cum Tatăl Se sprijină pe Mine. »[2] (Citat din mesajul Mihaelei din 7 iunie 2015)
Rămâne de văzut dacă,
odată pătrunşi până la os şi la lingurică de “Dumnezeirea Fiinţei de la Pucioasa”, cei doi corifei ai sectei
“Noul Ierusalim”, în noua calitate de membri ai “Cincimii de la Pucioasa”, vor fi mai blânzi, mai buni, mai coerenţi
şi... evident, mai sfinţi, ca să semene cât de cât cu Etalonul Treimii, pe care
ei Îl reclamă în mesajele lor ticluite cu atâta patos şi meşteşug.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
9 iunie 2015
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.