461. Liderii sectei „Noul Ierusalim Pucios” se încurcă în superficialităţi şi în minciuni
Liderii sectei “Noul
Ierusalim” de la Pucioasa sunt tot mai superficiali în poveştile lor şi tot mai
nepăsători faţă de acurateţea mesajului lor. Vorbind despre femeia
samarineancă, ei pretind că ea venea din “cetatea
Samariei”, şi tot în “cetatea Samariei” şi-ar fi început ea şi
propovăduirea Celui pe care Îl descoperise a fi Mesia:
«E sărbătoarea fântânii întâlnirii şi a îngerului ei, femeia
samarineancă, cea cu care am poposit Eu în cuvânt acum două mii de ani la
fântâna lui Israel [...], căci ea [...] s-a dus să-L împartă pe Domnul peste cetatea
Samariei, şi toţi au luat
din acest foc şi au venit spre Mine, şi am rămas apoi cu ei două zile şi le-am
dat credinţă, şi har de vestire a lui Mesia peste cetatea lor le-am dat. »[1] (Citat din mesajul Mihaelei din 10 mai 2015)
Autoarea
reală a acestor texte, Mihaela Tărcuţă, se pare că vorbeşte aici doar din
amintiri şi din memoria ei auditivă, ceea ce ar înseamna că n-a mai răsfoit de
mult Biblia. Femeia despre care vorbeşte în acest text era într-adevăr
samarineancă, dar nu pentru că era din
cetatea Samaria ,
ci pentru că era din provincia Samaria Samaria Samaria
“Şi trebuia să treacă prin Samaria
Şi mai interesant
este faptul că, pe acest subiect, superficialitatea pucioşească – odată
instalată în urmă cu câţiva ani – pare a
fi devenit cronică. Într-adevăr, ea se regăseşte şi în textele corespondente
temei, din anii anteriori (2013 şi 2014), dar nu apare în texte mai vechi
(2010, 2011, 2012), în care autoarea părea a fi mai vigilentă, sau citea mai
des Biblia. Pe vremuri, numele Sihar
apărea explicit în textele pucioşeşti care vizau acest subiect biblic. În anul
2010, numele Sihar localizează fântâna moştenită de la patriarhul
Iacob:
« Păgânii şi
samarinenii nu erau necredincioşi ca Israel, iar când M-am vestit Eu
samarinencei la fântâna
din Sihar [...] »[3] (Citat din mesajul Mihaelei din 2 mai 2010)
Un an mai târziu, el identifică
cetatea, pe care o denumeşte “oraş samarinean”:
« M-am oprit
la fântâna din Sihar,
oraş samarinean. »[4] (Citat din mesajul Mihaelei din 22 mai 2011)
În anul 2012, el
localizează din nou cetatea, folosind sintagma explicită “cetatea Sihar”:
« Am grăit cu
femeia samarineancă acum două mii de ani la fântâna lui Israel
Începând cu anul 2013
se instalează şi superficialitatea. Cetatea
Sihar devine deodată “cetatea Samaria
« [...] aceasta i-am spus Eu femeii samarinence când poposind la fântâna
lui Iacov acum două mii de ani M-am întâlnit cu ea la fântână şi M-am
descoperit ei cine sunt, iar ea s-a dus în cetatea ei, Samaria, şi a izvorât
din gura ei vestea cea despre Mine şi M-au primit samarinenii şi M-au adăpostit
la ei două zile [...] »[6] (Citat din mesajul Mihaelei din 2 iunie 2013)
În anul 2014,
anomalia se repetă ca la indigo:
« O, [...]
Te-am cunoscut că eşti Dumnezeu venit pe pământ, că eşti Mesia, căci am spus:
«Doamne, văd că Tu eşti prooroc». Ai coborât atunci peste mine duhul
proorociei, iar eu m-am dus cu el şi Te-am proorocit oamenilor din cetatea Samariei şi Te-am mărturisit Mesia. »[7] (Citat din mesajul Mihaelei din 18 mai 2014)
Îndată ce confuzia
s-a repetat şi în 2015, pentru al treilea an consecutiv, ne putem aştepta ca în
2016 textele pucioşeşti să vorbească tot despre “cetatea Samariei” în loc de “cetatea
Sihar”.
În afară de astfel de confuzii ambiţioase, liderii “pucioşi” nu pregetă
să-şi înţeseze poveştile cu exagerări şi cu minciuni. Ei pretind că sfinţii şi
îngerii invocaţi de ei (deşi sunt duhuri) vin şi se ospătează în mod tainic la
mesele lor, beau apă din fântânile lor şi astfel îşi potolesc ei foamea şi
setea duhovnicească:
« O, fii ai Cuvântului Hristos,[...] Iată, am făcut
popas la fântână şi bem
apă şi petrecem aici cu Domnul în această zi, şi sunt
minunate cele ce nu se văd şi ne bucurăm noi, cei din cer, întru taina lor, a
celor ce nu se văd.
Bineînţeles că niciunul dintre adepţii “pucioşi” (alintaţi aici cu
denumirea de “fii ai Cuvântului”), nu a văzut vreodată aceste duhuri cu nume
împrumutate de la sfinţi, nici măcar în vis, darămite ospătându-se sau bând apă
la mesele lor, dar liderii sectei ştiu ei cum să-i aşeze în forţă pe linia “credinţei”.
Cu toate că n-au văzut nimic vreodată cu ochii lor, adepţii sunt îndemnaţi
insistent să se facă “mărturisitori” ai unor realităţi la care n-au fost
martori. Lor li se inoculează minciuna că “Domnul este deja venit la Noul
Ierusalim de la Pucioasa, în a Doua Sa Venire, despre care au anunţat
Scripturile, în special Apocalipsa”:
« Aşadar, mărturisiţi-L pe Hristos peste pământ, că vine cerul de
sfinţi la voi şi Se aşează Domnul cu lucrarea Sa lângă voi ca s-o aşeze pe
pământ peste oameni apoi, căci Domnul
Se slăveşte între voi întru a doua Sa venire, despre care scrie în Scripturi
că va fi ea pe pământ şi se va împărţi vestea ei. »[8] (Citat din mesajul Mihaelei din 10 mai 2015)
Nimic nu este adevărat în
această lozincă pompoasă. Scripturile au anunţat o cu totul altă A Doua
Venire a lui Hristos, în trup înviat şi transfigurat, întru slavă văzută de
către toţi locuitorii pământului, însoţit în chip văzut de sfinţi şi de îngeri,
nu în închipuire pucioşească fără de trup, venită pe furiş în miez de noapte,
şi iar venită şi revenită de 60 de ani încoace (dar fără nicio schimbare
fundamentală adusă lumii, aşa cum proorocesc Scripturile).
Degeaba duhul vorbicios de la
Pucioasa se pretinde a fi Hristosul cel înviat cu trupul, “acelaşi azi ca şi
atunci”:
« — O, tot aşa
arde şi în Mine dorul şi focul iubirii, că foc este iubirea, o, sfinţi iubiţi
ai Mei. Binecuvântată să fie mărturisirea voastră cea pentru Hristos! Eu, Domnul, Acelaşi sunt azi,
ca şi atunci când umblam pe pământ şi-Mi vesteam
dumnezeirea şi lucrul ei, pentru care am venit din cer pe pământ. »[9] (Citat din mesajul Mihaelei din 10 mai 2015)
Tocmai aceasta este deosebirea,
că Cel de atunci era altfel: El umbla într-adevăr cu trupul Său sfânt pe pământ
şi Se vestea oamenilor, pe când Duhul de la Pucioasa este fără de
trup, hălăduieşte prin văzduh între cer şi pământ, şi are mare nevoie de
trupuri şi gâtlejuri omeneşti care să se facă vorbitoare în numele Lui,
cu glasurile lor şi cu lucrarea lor şi cu mintea lor şi cu cultura (sau
incultura) lor. El pretinde că aduce cu sine A Doua Venire a lui
Hristos, dar recunoaşte că nu vine cu slavă văzută, ci într-o înfăţişare
mascată, ascunsă privirilor, iar slava Lui ( reclamată de
Scripturi) şi bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu rămân doar simple promisiuni,
pentru un viitor neprecizat şi incert:
«Iată, aşa şi
azi lucrez, şi călătoresc între cer şi pământ cu cei ce M-au crezut şi M-au iubit
atunci, şi cărora Eu le sunt recunoscător prin venirea Mea cu ei pe pământ, de
unde toţi aşteptăm
să vină vremea când slava Mea se va descoperi în toată înfăţişarea ei cea
tainică acum, şi plină de
dorul descoperirii ei la vedere. Cei ce se iubesc dar îi despart depărtarea, ei
se hrănesc unii pe alţii cu grăire scrisă şi aşteaptă revederea, întâlnirea şi
petrecerea laolaltă apoi. O, aşa şi Noi, cei din cer, aşteptăm cu dor după ceea
ce iubim, după cei ce-i iubim, aşteptăm să se sfârşească despărţirea, dar până
atunci ne scriem unii altora dorul şi cuvântul inimii şi lucrăm tainic pentru ziua
bucuriei ce va să fie. »[10] (Citat din mesajul Mihaelei din 10 mai 2015)
Liderii “pucioşi” mai
născocesc acum altă năzbâtie. Deşi anunţaseră în urmă cu 10 ani că au scos de
sub tipar “Cartea Mare”, (“Biblia de la Pucioasa”, “Cartea cu Şapte Peceţi”, “Cartea Judecăţii Făpturii”), despre care
vorbeşte Apocalipsa (care de fapt era “Volumul Doi”, pentru că primul volum de
poveşti pucioşeşti apăruse încă din anul 1995), iată că acum anunţă că
pregătesc tiparului Volumul al Treilea al Cărţii. Acesta ar urma să cuprindă
toate predicile Mihaelei rostite în perioada 2006-2016, în numele “Dumnezeului” Pucioasei. Pentru asta,
toţi pălmaşii (adepţii de rând) au fost convocaţi la clacă pentru culegerea,
corectarea şi cosmetizarea textelor sfinte pucioşeşti ( ca ele “să dea bine”, aşa cum au mai făcut-o ei şi pentru Volumul
Doi):
« O, pace
vouă, fiilor! Spor
şi ajutor din cer pentru lucrul fiinţei cărţii cea de încă zece ani de cuvânt din cer peste voi şi peste pământ! »[11] (Citat din mesajul Mihaelei din 10 mai 2015)
S-a dat şi un termen
limită pentru finalizarea acestei Cărţi, destul de scurt: de Praznicul
Rusaliilor, liderii pucioşi trebuie să aibă Cartea pe masă. Multe întrebări însă ar fi putut fi puse,
înainte de a lansa această iniţiativă: De ce nu vorbeşte Apocalipsa despre mai
multe volume ale Cărţii Sfârşitului? Va avea şi Cartea aceasta şapte peceţi
(caz în care numărul de peceţi ar sări la 14)? Va urma apoi şi Volumul Patru,
sau acum are loc, în sfârşit, Sfârşitul?,
etc.
În febrilitatea pregătirilor pentru un
nou volum la “Bibliei
de la Pucioasa”, această “Scriptură de cer nou şi de pământ nou şi de Ierusalim nou”, liderilor sectei le-a scăpat printre degete un
eveniment important: mirenii politicieni tocmai ce şi-au pus de gând să
sărbătorească din nou Ziua Regelui (10 mai) cu fastul care se cuvine, ba chiar
să o transforme în Zi Naţională.
Tocmai liderii “pucioşi”, care îi
promiteau pe vremuri regelui Mihai că vor pune ei o vorbă bună pe lângă “Dumnezeul” Pucioasei, ca să-l aşeze Dumnealui din nou pe tron, au pierdut
prilejul de a-şi reedita ataşamentul faţă de rege şi valorile monarhiei! Mirenii
au fost mai “pe fază” decât ei. Ce scăpare, ce ocazie uriaşă, ce subiect măreţ ar
fi fost pentru a lansa un “mesaj divin”, dar care a fost ratat copilăreşte!
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
11 mai 2015
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.