458. Liderii „pucioşi” recunosc că „Dumnezeul” inventat de ei „Se strecoară prin ei” pe pământ şi „vorbeşte prin ei”
Liderii “pucioşi” au făcut în numeroase rânduri paradă pentru venirea victorioasă
a “Dumnezeului” lor pe pământ şi de
vorbirea Lui profetică peste toţi
oamenii. După ce ani de-a rândul (25 de
ani doar pe vremea Verginicăi) acest “Dumnezeu”
imaginar venea prin intermediul “trâmbiţelor”, mai exact prin vocea lor
omenească, iată că ultimii lideri ai sectei de la Pucioasa au prins curaj şi au
proclamat că ultima “trâmbiţă” apocaliptică, a şaptea, ar fi “Însuşi Domnul de la Pucioasa”, care Se vesteşte singur. Acestuia ei Îi atribuie numele de “Cuvântul
lui Dumnezeu” şi Îi asociază
pasaje largi din Biblie, care vorbesc despre a doua venire a lui Hristos pe
pământ:
« Vine din cer, vine Cuvântul lui Dumnezeu din cer pe pământ,
vine şi Se vesteşte pe Sine că vine. [...] Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă vestesc pe Mine
Însumi când vin cuvânt peste pământ [...] ca
nu cumva să fie cineva să spună că n-a grăit Dumnezeu peste pământ în acest
timp [...] căci aceasta este lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu, a Fiului lui
Dumnezeu, a Celui Care are nume mare la sfârşit de timp când «El vine cu oştiri
din cer după El, călare pe cai albi, îmbrăcaţi în haine de in alb, curat»,
precum este scris că «vine Domnul, Cel îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge, şi
numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu».
»[1] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Aflăm
aşadar că acest “Domn” al Pucioasei
vine nestingherit din cer, cu slavă, însoţit de oştiri de îngeri călare pe cai
albi şi îmbrăcaţi în haine de in alb, curat, vestindu-Se pe Sine singur,
cu glas mare, în călătoria dintre cer şi pământ:
« O, ce mare slavă se aşează înaintea lor când Domnul lor
grăieşte călătorind cu ei între cer şi pământ călare pe cai albi, precum este
scris! »[2] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Ca să fie mai convingători că Însuşi
Domnul lor vorbeşte ( şi nu altcineva în numele Lui) , liderii “pucioşi” Îi atribuie
Acestuia largi desfăşurări oratorice, punându-I în gură discursuri şi chemări
flamboaiante la rugăciune şi la post:
« Chem şi azi mulţimile, chem şi iar chem popoarele de pe pământ şi le spun [...] Eu, Domnul
Iisus Hristos, vin din cer cuvânt pe
pământ şi
chem la rugăciune popoarele [...] Voi,
popoare şi căpetenii de popoare, o, [...] O, greu Mă apasă neascultarea tuturor
oamenilor, dar Eu îi strig [...] »[3] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Singurii excluşi de la această chemare sunt slujitorii bisericilor,
cei pe care liderii “pucioşi” nu pot
să-i înghită – din motive concurenţiale, mai ales, dar şi pentru că ei s-au
arătat potrivnici pe faţă ereziilor de la Pucioasa:
« O, nu pot grăi celor ce-şi zic păstori şi slujesc în
biserici, nu le pot grăi durerea Mea cea de la ei, căci ei nu Mă iubesc. »[4] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Când însă îşi aduc aminte cu mare necaz de
acei adepţi ai sectei, care fuseseră cândva sclavii lor în “chibuţul” de la
Pucioasa (dar între timp unii au evadat, alţii s-au eliberat), liderii
“pucioşi” devin neglijenţi şi se demască fără să-şi dea seama. “Dumnezeul” lor nu mai este Cel care vine cu slavă, însoţit de
îngeri îmbrăcaţi în haine albe de biruinţă, ci este un “Dumnezeu” conspirativ, Care
Se strecoară pe furiş, ca să nu-L vadă nimeni, şi o face folosindu-Se de liderii “pucioşi”, singurii prin care Se face El cunoscut.
Aşadar, presupusa “Trâmbiţă a Şaptea”
nu mai trâmbiţează singură, cu putere şi cu slavă, ci Se strecoară cu stinghereală, folosindu-Se de gura şi de limba şi de glasul unor muritori, de liderii
sectei de la Pucioasa:
« Iată o durere mare a Mea, că de peste tot ajunge la Mine
durere neştiută că este ea şi că doare, că văd pe mulţi care dau să nu creadă,
să nu mai creadă, după ce au avut folos pentru credinţă prin cei care au crezut
şi au iubit pe Dumnezeu. Dar să ajungi să nu mai crezi de la Dumnezeu pentru că
nu-l mai ai la suflet pe cel prin care Domnul S-a strecurat şi Se strecoară spre tine,
pe cel de care ţie nu-ţi mai place pentru că-ţi place
de tine, iar de el eşti nemulţumit [...] »[5] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Acest pasaj mai dezvăluie un adevăr: cei care au părăsit secta de la
Pucioasa, au făcut-o abia atunci când au descoperit adevărul, nemulţumiţi şi
dezgustaţi de înşelătoria acestor lideri “pucioşi”, care vorbeau în numele lui
Dumnezeu şi cereau de la supuşii lor iubirea şi preţuirea care I se cuveneau
numai lui Dumnezeu. Această preţuire ei o cer în continuare şi astăzi, celor
care au mai rămas sclavi ai înşelătoriilor lor. Şi aici vine a doua neglijenţă
a liderilor sectei. Ei recunosc că în realitate, “Domnul” Pucioasei (deşi este numit de ei A Şaptea Trâmbiţă) nu grăieşte El
Însuşi, ca o trâmbiţă, ci prin gura
locvace a liderilor “pucioşi”, motiv de “sminteală” pentru cei care au
descoperit între timp această şiretenie. Odată ce au descoperit-o, aceştia n-au
mai vrut să creadă în basme mistice şi să ia de bune fanteziile pseudo-ortodoxe
ale Mihaelei de la Pucioasa:
« [...] iată, aceasta
este durere fără de mângâiere pentru Mine şi pentru cei din cer, şi numai celui
ce-i place de el însuşi căutându-şi dreptatea lui, numai acela se împiedică în
cel de lângă el
prin care Domnul i-ar putea lui grăi, şi
iată, ajunge acela să nu mai vrea, să nu mai ia, să nu mai creadă de la Domnul. »[6] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 martie
2015)
Şi iată cum “gura păcătosului,
adevăr grăieşte”. Fără să vrea, pe
liderii “pucioşi” i-a luat gura pe dinainte şi au recunoscut că “A Şaptea Trâmbiţă” nu vine cu biruinţă
şi cu slavă, ci se strecoară pe furiş, prin intermediari veroşi. Şi au mai
recunoscut că “Glasul de la Pucioasa”
nu se aude peste tot pământul, cu putere dumnezeiască şi cu demnitate
împărătească, ci vine în miez de noapte,
la Pucioasa, de pe buzele iscusite şi de pe limba dibace a unor muritori preaîndrăzneţi.
În fine, ei au mai recunoscut şi
faptul că înşelătoria lor nu a fost mereu infailibilă. Destui au fost, dintre
cei care au fost înşelaţi, care au găsit puterea să descopere adevărul şi să se
smulgă din ghiarele minciunii, arătând apoi cu degetul spre înşelătorii care
subjugă suflete naive în lagărul de la Pucioasa.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
19 martie 2015
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.