457. Liderii „pucioşi” îşi măsluiesc „din mers” erorile şi exagerările anterioare
Pe
8 februarie 2012, liderii “pucioşi” anunţau că se apropie vremea de pregătire pentru
Postul Mare, pe care îl defineau ca “postul
cel de cincizeci de zile”:
« Iar şi iar Mă las în carte cu învăţătură
sfântă şi scumpă, şi toate îşi au vremea lor, iar acum e vreme de pregătire
pentru întâmpinarea postului cel de cincizeci de zile, ca să întâmpinăm apoi praznicul Învierii
Mele, aşezat pe pământ pentru creştini acum două mii de ani de însăşi învierea
Mea, [...]»[1] (Citat din mesajul Mihaelei din 8 februarie 2012)
Făcând (în articolul 455. Cât durează
Postul Mare al „pucioşilor”?) o analiză a acestei alegaţii, apreciam
atunci că această construcţie bizară, denumită “postul cel de cincizeci de zile”, se înscrie într-un lanţ de manevre
dibace de escamotare a unei greşeli şi mai mari, pe care liderii o făcuseră în
anul 2012, pe când afirmaseră că Postul Mare are exact ... “patruzeci de zile”!! Făceam atunci previziunea că vom asista şi la alte încercări de a „corecta”
şmechereşte, prin simpla repetare a altei valori (radical diferită, dar
asemănătoare prin construcţie), această eroare grosolană, şi că vom mai auzi şi
în mesajele următoare despre asemenea jonglerii ieftine prin care cele „cincizeci de zile” ar urma să rectifice
implicit pe cele „patruzeci” ale
anului 2012. Mai apreciam că nici măcar formularea „cincizeci de zile” nu
cuantifică corect durata postului (căci acesta durează exact 48 de zile) şi că exprimarea şapte săptămâni de post este mult mai corectă. Iată aşadar că
n-a trecut nicio lună şi presupunerea s-a adeverit: liderii “pucioşi” au prins sugestia din zbor şi au asimilat-o
în ultimul lor mesaj:
« Este scris de sfinţi şi de părinţi început
de vreme de post de şapte săptămâni, ca să dea omul deoparte mâncarea cea încărcată cu de toate
gusturile şi bunătăţile [...] »[2] (Citat din mesajul Mihaelei din 22 februarie 2012)
Pe 15 februarie, liderii “pucioşi”
avansau o altă “proorocie” mai mult decât nerealistă, anume că “Dumnezeul” inventat de ei la Pucioasa Se va implica eficient şi rapid în
soluţionarea păcii mondiale. Subiectul era reclamat de o situaţie fără
precedent, în care conflicte sângeroase au loc chiar în apropierea ţării
noastre, chiar dacă ţările beligerante implicate (Ucraina şi Rusia) au aceeaşi
religie şi aproximativ aceeaşi limbă. Cuprinşi de un entuziasm infantil, ei
pretindeau că pacea va pleca din ţinuturile Pucioasei, de la “poporul ales” (acesta
fiind alcătuit din practicanţii religioşi ai sectei “Noul Ierusalim”) şi se va
întinde ca o pecingine benefică în toată România, păzindu-i hotarele de invazii
şi văzduhul de avioane duşmane:
« Stăm înaintea Ta în cer
şi pe pământ pentru Tine şi pentru biserica Ta de Nou Ierusalim şi pentru ţara română, ţara Ta de azi, Doamne. O, întăreşte-i hotarele cu
pază cerească, ocroteşte-i văzduhul şi umple-l de îngeri şi de trâmbiţe, [...] O, cu
multă duioşie, cu mare iubire veghem şi slujim biserica Ta de Nou
Ierusalim, Doamne. »[3] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)
De aici, din România, pacea ar urma să
se răspândească rapid pe toată suprafaţa globului, căci “Cuvântul de la Pucioasa” va lucra cu multă putere şi “Dumnezeul” Pucioasei va porni de îndată
spre împlinirea păcii mondiale,
printr-o lucrare a îngerilor pucioşeşti, care vor ferici toate popoarele lumii
cu această pace nesperată şi incredibilă:
« — Eu,
Domnul, am luat aminte. Pecetluiesc acum dorirea cea mare a sfinţilor Mei şi pornesc
spre împlinirea ei şi
spun: Pace ţie, neam român! Şi spun: O, pace vouă, popoarelor! Primiţi cuvântul Meu cel plin
de pace şi de putere
sfântă! Oştiri îngereşti să facă această lucrare şi să împartă popoarelor. »[4] (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)
În
articolul precedent (456. În
pofida escaladării conflictelor regionale, liderii „pucioşi” proorocesc o
iminentă pace universală), avansam
îndoiala că luptele interetnice din estul Ucrainei vor înceta peste noapte, iar
conflictele regionale din alte părţi ale globului, marcate de o cronicizare
vecină cu obişnuinţa, cu atât mai puţin vor înceta. Citind şi ei – probabil – acest
articol (ca să vadă cine îi mai critică pe internet), sau reevaluând cu mai
puţină fierbinţeală a minţii situaţia politică mondială, liderii “pucioşi” au realizat
că au cam “sărit peste cal” cu “proorociile” lor. De aceea, au găsit cu cale să
aplice aceeaşi metodă ca aceea folosită la corectarea celor “cincizeci de zile” ale Postului Mare. Ei
nu neagă cele avansate cu prea multă uşurătate, dar revin pe acelaşi subiect
subliniind doar aspectele a căror probabilitate de împlinire este maximă. Pe scurt,
ei se mulţumesc să proclame mai întâi “pacea
poporului pucioşesc” (care, oricum, nu era ameninţată de niciun pericol),
şi apoi “pacea neamului român”,
căruia i se va ocroti pământul şi cerul – ceea ce e iarăşi destul de plauzibil,
deocamdată, îndată ce nicio agresiune nu se întrevede la adresa României:
« O, binecuvintează cu pază cerească şi cu
ocrotire mare pământul român şi cerul român şi neamul român şi dă cerului Tău de sfinţi lucrare multă,
în oştiri aşezată la lucrul cel sfânt al Tău din zilele acestea. [...] Pace
poporului Tău cel
sfinţit! [...] O, pace
ţie, neam român! Eu, Domnul, te ocrotesc şi te învăluiesc în taină, iar lucrarea
cuvântului Meu te povăţuieşte. O, pace ţie! Pace ţie! Pace ţie!
»[5] (Citat din mesajul Mihaelei din 22 februarie 2012)
Niciun cuvinţel nu se mai avansează despre “pacea
popoarelor”! Dacă schema se va mai repeta de câteva ori, în mesajele
viitoare ale Mihaelei, poate că se va uita, sau se va putea trece cu vederea că
pe 15 februarie 2015 ea vestea că pacea mondială era ca şi asigurată, şi încă
fără niciun efort, doar prin lucrarea îngerilor pucioşeşti vestiţi cu multă
emfază de secta “Noul Ierusalim”.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
24februarie 2015
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.