456. În pofida escaladării conflictelor regionale, liderii „pucioşi” proorocesc o iminentă pace universală

  

În ultima vreme au apărut tot  mai multe ameninţări formale, nu numai la adresa României (căreia i s-a promis scufundarea flotei pe care n-o mai are, pentru că a vândut-o de mult la fier vechi), dar şi la adresa altor ţări desprinse din istoricul “lagăr al ţărilor socialiste”. Estonia, de pildă, a fost ameninţată cu o anexare de probă, pentru a se testa consecvenţa faptică a promisiunilor înscrise în tratatele de asistenţă militară reciprocă a ţărilor NATO). Ucraina stă şi mai rău: o provincie sudică (peninsula Crimeea) i-a fost amputată şi apoi anexată de facto la Rusia prin forţa militară, iar calvarul ei nu s-a încheiat; o fâşie bună din teritoriul ei răsăritean este în plin război secesionist, mii de militari şi-au pierdut deja viaţa în lupte, şi acum se pregăteşte un nou asalt al rebelilor. Numai liderii “pucioşi”, vorbind în numele “Dumnezeului” lor imaginar, sunt convinşi că recentele “negocieri” de la Minsk vor aduce mult dorita pace între cele două popoare ortodoxe surori: poporul rus şi poporul ucrainean. O explicaţie posibilă ar fi că ei, deşi sunt mai superficial informaţi, sunt atât de entuziaşti încât plusează în mod superoptimist: ei promit nu numai că norii războiului nu vor ajunge şi pe cerul României, dar şi că pacea universală se va răspândi curând pe toate meleagurile globului pământesc. Bineînţeles, nu oricum: pacea aceasta se va instaura doar prin intervenţia supranaturală a “Dumnezeului” Pucioasei, care pretinde că “ îşi aşează peste pământ cuvântul Său şi cu el cârmuieşte lumea”:

« Cuvântul Meu se aşează peste pământ şi cârmuieşte lumea, [...] sunt trimisul Tatălui pe pământ cuvânt ca să-i păstoresc [...] şi să-L cunoască şi ei pe Domnul prin lucrările Sale pentru cârmuirea lumii. »[1]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

Tot prin acest “Cuvânt” magic pe care nu-l aude nimeni (în afară de alchimiştii slovei meşteşugite – Mihaela şi Nicuşor –  care îl plăsmuiesc în laboratoarele lor mistice de la Pucioasa), “Domnul” Pucioasei veghează în mod preferenţial asupra Ţării Române şi îi păstoreşte tainic pe românaşii care I s-au declarat fideli. În această lucrare Se ajută şi Se legitimează folosindu-Se de duhurile Pucioasei care iau nume de sfinţi şi care îi promit slujire privilegiată sectei autointitulată “Biserica de Nou Ierusalim”:

« Acum trei zile însă a fost sobor între sfinţi pentru cei trei arhierei vestiţi prin lucrările Mele prin ei în vremea lor, Vasile, Grigore şi Ioan, părinţi bisericeşti, pe care Eu, Domnul, i-am avut şi îi am lângă Mine [...] şi vor grăi ei acum cuvântul lor lângă cuvântul Meu [...]:

— O, din cer, Doamne, din cer vin toate împlinirile de pe pământ, după sfatul voii Tale şi al veghii Tale cu sfinţii, şi după rugăciunile sfinţilor Tăi, adunate laolaltă din cer şi de pe pământ. Stăm înaintea Ta în cer şi pe pământ pentru Tine şi pentru biserica Ta de Nou Ierusalim şi pentru ţara română, ţara Ta de azi, Doamne. O, întăreşte-i hotarele cu pază cerească, ocroteşte-i văzduhul şi umple-l de îngeri şi de trâmbiţe, Doamne, şi oştiri cereşti fără de număr sus şi jos, căci trebuie rostit cuvânt de rugăciune înaintea Ta, ca Tu să lucrezi prin el. O, cu multă duioşie, cu mare iubire veghem şi slujim biserica Ta de Nou Ierusalim, Doamne. »[2]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

De aici s-ar putea deduce că oştirile cereşti fără număr, cele de sus şi mai ales cele de jos, vor ocroti nu numai fruntariile ţării de năvălirea vecinilor lacomi de pământuri străine, ci şi văzduhul de escadrilele de bombardiere şi de rachetele nucleare care ameninţă liniştea României. Cele trei duhuri pucioşeşti, după ce îşi aleg nume celebre din istoria bisericească, îşi mai arogă şi un rol strategic, asemănător unor generali de pe pământ sau unor arhangheli din cer:

« Suntem din cer pentru ea şi lângă ea şi în ea cu veghea şi cu slujirea şi lucrăm ca trei arhangheli veghetori mult, aşa cum Tu ne-ai aşezat şi ne-ai dat de lucru aici, acum, la sfârşit de timp. »[3]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

Această pretenţie, de mari arhistrategi şi lucrători ai păcii, se dovedeşte însă îndată a fi doar o lăudăroşenie goală, fără nicio acoperire. În această pretinsă calitate (deşi declaraţia lor pare a fi mai degrabă o ofensă la adresa arhanghelilor, ca şi când ei nu au fost la înălţimea îndatoririlor lor fireşti şi a trebuit să fie înlocuiţi) cele trei duhuri îşi vor declina imediat orice responsabilitate concretă: ei vor rezuma slujirea lor doar la o rugă languroasă, adresată “Dumnezeului” Pucioasei, de a face El “o minune tainică” , aşa încât pacea să se instaureze peste noapte printr-un aşa-zis “cordon” sanitar şi militar de îngeri şi de sfinţi (alţii decât cei trei, desigur) care să-i ocrotească pe români de agresiunile potenţiale ale vecinilor:

« O, tainică este lucrarea cea din cer peste pământ, [...] Întărim lucrarea cea ocrotitoare şi slava ei şi-Ţi cerem minuni tainice şi lucrătoare peste ţara română, o, Doamne. Cordon de îngeri şi de sfinţi, oştiri multe să ocrotească sus şi jos cerul şi pământul român [...] »[4]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

 Rugămintea celor trei duhuri pucioşeşti cu nume de sfinţi, înălţată duios către stăpânul lor, nu se opreşte aici. Cea mai  mare rugăminte este aceea de a îndupleca duhul belicos al cârmuitorilor popoarelor vecine de la răsărit, care ameninţă cu raptul teritorial toate ţările mai mici din împrejurimi. Urmarea? Duh paşnic, gând duios, umilinţă, vor urma să-i anime pe cârmuitorii dornici de revizionism teritorial, iar cei care vor stărui totuşi să se îmbrace în straiele şi statura lui Antihrist vor fi zdrobiţi, iar planurile lor vor rămâne deşarte:

« Şi acum Te rugăm, Stăpâne bun, linişteşte cu puterea Ta tulburarea popoarelor şi pe căpeteniile lor şi dă-le, Doamne, duh de pace şi gând duios, prin care să se aplece spre umilinţă, şi fă milă cu ele, fă semne spre bine, ca să vadă satana şi să se ruşineze văzând mila şi ajutorul Tău peste popoare. Doboară, Doamne, lucrările lui satan, doboară-l pe antichrist, şi toate planurile lui fă-le deşarte, căci Tu Te-ai vestit biruitor peste el, precum este scris! Biruinţă mare să lucrezi pentru împărăţia Ta peste pământ, iar steagul ei să se ridice şi să se vestească şi să aducă lumina Ta, Doamne. O, fă biruinţă mare prin rugăciunea noastră înaintea Ta. »[5]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

În mod particular, România ar trebui să se lase fără teamă pe mâna liderilor “pucioşi”, care ar urma să-l dirijeze necondiţionat pe conducătorul politic aflat la cârma ţării, iar el să acţioneze numai în numele “Dumnezeului” lor. Oastea română nici nu va mai fi necesară; ea va fi suplinită în mod excelent de oştirile duhurilor pucioşeşti, care vor lupta în locul ei atât pe pământ cât şi în văzduh. Beneficiarul final al acestei combinaţii conspirative va fi tocmai “Dumnezeul” Pucioasei, care va obţine recunoaştere şi strălucire din partea celorlalte popoare (ceea ce, să recunoaştem, Îi cam lipseşte, după mai bine de 50 de ani de lobby făcut în zadar):

« O, ţară română, o, neam român, lasă-te Domnului, ca să facă Domnul din tine lumina Sa peste popoare. Îmbrăţişează venirea Domnului cuvânt peste pământ pe vatra ta. Noi, slujitorii Domnului, slujim toţi în oştiri multe pe cerul Tău pentru Tine, şi pe pământ lângă Tine, ca să strălucească Domnul prin tine peste popoare apoi. »[6]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

Cerinţele duhurilor pucioşeşti ca stăpânul lor să impună cu putere din cer o pace stabilă oamenilor lacomi de pe pământ sunt cotate drept “dorirea cea mare”  a lor. Ei primesc promisiunea că “Dumnezeul” Pucioasei va porni de îndată spre împlinirea ei. Ba mai mult: nu numai România va avea pacea asigurată, ci şi popoarele toate de pe pământ vor fi ferite de acum încolo de războaie şi de tulburări inter-etnice sau inter-religioase, căci “Cuvântul de la Pucioasa” va lucra cu multă putere:

« — Eu, Domnul, am luat aminte. Pecetluiesc acum dorirea cea mare a sfinţilor Mei şi pornesc spre împlinirea ei şi spun: Pace ţie, neam român! Şi spun: O, pace vouă, popoarelor! Primiţi cuvântul Meu cel plin de pace şi de putere sfântă! Oştiri îngereşti să facă această lucrare şi să împartă popoarelor. »[7]  (Citat din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2012)

 Rămâne de văzut cât de palpabilă va fi această împlinire, promisă cu atâta siguranţă. Adică, toţi cei care nu vor muri în războaiele care parcă nu se mai termină vor putea să se încurajeze singuri cu cuvintele. “Vom trăi şi vom vedea”. Evident că, în aceste condiţii, asaltul pregătit al rebelilor din estul Ucrainei va fi musai abandonat, iar trupele rebelilor se vor retrage resemnate dincolo de graniţa oficială a statului. Rusia va restitui Ucrainei Crimeea, pe care tocmai o anexase, şi îşi va cere sfioasă mii de scuze, promiţând şi asistenţă substanţială în refacerea infrastructurii distruse în urma luptelor interetnice din Ucraina. Asasinii din Orientul apropiat şi din nordul Africii vor renunţa la răpiri, la decapitări şi la asasinate prin ardere de tot aplicată prizonierilor încă vii. Luptele fratricide din Irak şi din Afganistan vor înceta definitiv, ca şi alte conflicte similare de pe glob. Armele automate vor fi transformate în pluguri şi tractoare. Pacea universală se va instaura de pe o zi pe alta şi apoi va dăinui pe toate meridianele globului, până la sfârşitul veacurilor.

…………………

Anca Ionescu-Târgovişte

22 februarie 2015

…………………

---

[1] www.noul-ierusalim.ro

[2] Ibid.

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.

[7] Ibid.