453. Liderii „pucioşi” îi ursesc lui Traian Băsescu o rodnică activitate politică după plecarea lui de la Cotroceni
La 23 de ani de la zidirea
templului denumit „Noul Ierusalim” de către liderii sectei de la Pucioasa,
aceştia au alunecat spre o poziţie radical diferită faţă de acele începuturi.
Dacă în anul 1991 templul pucios era denumit „piatră de mărturie”[1],
„Biserică a învierii făpturii lui Dumnezeu” [2]
, „Biserică a neprihăniţilor şi a neadormiţilor”[3]
, „începutul cel nou al Noului Ierusalim coborît din cer peste România”[4],
„stâlp de mărturie”[5], „ minune cerească”[6],
„locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul”[7],
un loc cu o destinaţie privilegiată despre care se proorocea că „va fi numai
cer aici şi locul Domnului”[8],
iată că odată cu trecerea anilor şi cu ataşamentul preferenţial al liderilor
„pucioşi” pentru alte spaţii (chiar dacă apropiate, dar neadiacente cu primul;
este vorba în principal despre aşa zisa „Grădină a Întâlnirii”), acesta a
decăzut la o paradigmă inferioară, scolastică, aceea de „simbol”. Din acelaşi
motiv, ridicarea crucii pe templu a ajuns o simplă pomenire, deşi în anul 1991
se stabilea ca obligatorie marcarea distinctă a acesteia ca „zi sfântă şi praznic ceresc în dreptul zilei
înălţării semnului crucii Domnului [...] pe această înălţime lucrată [...]”[9].
Înălţarea crucii pe templul pucios este acum doar o aducere aminte oarecare,
amestecată cu alte evenimente curente, unele dintre ele politice (printre care
înfrângerea forţelor politice „de stânga” se detaşează net ca fiind adevărata
sărbătoare care îi bucură şi-i mângâie astăzi pe adepţii „pucioşi”):
« O, se
pomeneşte în ziua aceasta ziua în care în noaptea ei s-a ridicat biruitoare
crucea peste biserica simbol şi ne adunăm
şi o îmbrăţişăm ca pe un străjer statornic peste grădiniţa cuvântului Domnului.
Iată sărbătoare sfântă şi numai dragoste sus şi jos şi mângâiere prin cuvânt. » [10](citat din
mesajul Mihaelei din 21 noiembrie 2014)
O altă deviere majoră
a liderilor „pucioşi” faţă de dogmele începutului este poziţia lor faţă de
regele Mihai. Aceştia l-au considerat pe rege, prin anii 1991-1993, o speranţă
vie de înnoire a României, motiv pentru care regele a şi fost confiscat ca
emblemă şi însuşit în mod abuziv drept „ctitor
cu numele lui” (Mihai) pentru acest templu; de aceea, unul dintre hramurile
alese pentru templul pucios a fost „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (altă
explicaţie rezonabilă fiind aceea că şi pe Mihaela Tărcuţă o chema... Mihaela).
În prezent, despre regele Mihai liderii sectei nu mai suflă o vorbuliţă (ştiind
că este pe ducă şi la propriu, şi la
figurat), dar şi-au canalizat toată atenţia, simpatia şi speranţele de viitor
către preşedintele republicii, Traian Băsescu. Acesta este acum „cel drag”, cel „ascultător şi iubitor” de Dumnezeu (cu toate că Băsescu a recunoscut
că nu prea e dus la biserică, deşi în principiu se declară respectuos faţă de
cele nepământeşti). El este „cel ţinut la cârmă” de către Însuşi „Dumnezeul” Pucioasei (aluzia la profesia
de marinar fiind foarte străvezie), dovadă că a reuşit în mod strălucit să
supravieţuiască la două tentative ale coaliţiei socialiştilor şi
criptocomuniştilor de a-l răsturna de la putere. Chiar şi ultima victorie a lui
Iohannis împotriva lui Ponta îi este atribuită tot lui Băsescu, pe motiv că el
i-ar fi mobilizat la vot, ca un adevărat strateg al luptei politice, pe
simpatizanţii lui denumiţi peiorativ „băsişti” (deşi se ştie clar că Băsescu nu
l-ar fi dorit preşedinte pe Iohannis, ci pe Elena Udrea, iar victoria lui
Iohannis nu poate fi atribuită exclusiv „băsiştilor”, ci multor alţi factori):
« O, ţara Mea, mână dulce
ţi-am întins şi am ţinut-o deasupra ta în ziua cea de sorţ, şi tu nu ştii prin
cine am strecurat pentru tine ajutorul Meu. Am pe cel drag Mie pentru că te iubeşte, şi pe care l-am ţinut până acum
la cârmă peste tine. Am
pus în el Duhul Meu Cel plin de putere de cuvânt şi a strigat el ca un strateg
peste ţară ca să te scoale la veghe, ţara Mea, şi ai lucrat tu după cuvântul
lui apoi din gură în gură şi ţi-a dat aceasta biruinţa împotriva celor ce te
sug încă până ce vor cădea de tot, căci cârmaciul tău cel de până acum
mult M-a ascultat, mult
te-a iubit şi te iubeşte, chiar dacă nu i se întoarce cu iubire pentru iubirea
lui de către toţi iubiţi ai săi.» [11](citat din
mesajul Mihaelei din 21 noiembrie 2014)
Deşi într-o primă
fază liderii „pucioşi” ar fi dorit (şi chiar au proorocit cu jumătate de gură)
o victorie a Elenei Udrea (ca să fie în consens cu aspiraţiile şi preferinţele
lui Traian Băsescu), ei se mulţumesc acum şi cu victoria lui Iohannis, iar pe
reprezentanţii stângii criptocomuniste îi anatemizează, îi acuză de manipulări
înşelătoare şi de ură şi le profeţeşte că „se
vor duce pe apa sâmbetei”:
« O, câtă ură a fost hrănită în inimi ca să
ajungă mulţi să-l urască pe el, dar cei ce l-au urât au căzut şi cad ruşinos şi
plâng de ruşine acum, după atât amar de ură, cu care ei se hrăneau unii pe
alţii ca să iasă ei mari, dar iată, ei se duc pe apa sâmbetei, se duc şi nu mai vin, căci ei au înşelat
pe mulţi.» [12](citat din
mesajul Mihaelei din 21 noiembrie 2014)
Deşi ar fi avut
ocazia să se alăture vocal celor care l-au serbat recent pe regele Mihai la
împlinirea vârstei de 93 de ani şi a zilei sale onomastice (Sf. Arhangheli
Mihail şi Gavriil), liderii „pucioşi” preferă să se uite tot spre Traian
Băsescu, chiar dacă acesta se pregăteşte să coboare câteva trepte bune pe scara
politică, odată cu retragerea din funcţia de „cârmaci” al ţării, adică de
preşedinte. Ei îi adresează lui Băsescu mulţumiri în numele „Dumnezeului Noului Ierusalim” pe care Îl promovează la Pucioasa şi îi urează
acestuia să păstreze controlul deplin al „dreptei politice”, adică pe „cei
curaţi la inimă”. De asemenea, îi sugerează că rolul său politic nu s-a
încheiat încă, ba dimpotrivă, se află în faţa unui „nou început”; şi chiar va ajunge cumva, cândva, „să-i fie de folos” şi sectei „Noul
Ierusalim” cu ceva (ei gândindu-se la principiul sănătos că „dacă nu curge,
poate pică”):
« Eu, Domnul, îi mulţumesc cu aplecare înaintea
iubirii lui de ţară şi de neam cârmaciului tău
de până acum şi îi spun lui acum aşa: iată, îţi rup piedica şi te vei
întoarce între oameni ca să-i sfătuieşti şi să îngrijeşti cu guriţa ta românul
cel curat la inimă, iar pe cel încăpăţânat să-l îmblânzeşti şi să-l îndemni pe
calea înţelepciunii lucrurilor şi a adevărului, căci iubirea este înţelepciune
mare şi învăţătoare mare. Fii
blând şi fii răbdător şi veghetor şi să lucrezi cu Duhul Meu în mijlocul celor
ce te doresc şi te ascultă pentru binele care trebuie să fie, căci Eu, Domnul,
voi lupta cu cei din cer ca să-Mi fii de folos, şi-i vom umple de iubire pe cei fără de
iubire, ca să fie iubire de fraţi în neamul român. Aceasta îţi vestesc Eu ţie
pentru acest nou început al tău. Amin.» [13](citat din
mesajul Mihaelei din 21 noiembrie 2014)
…………………
Anca
Ionescu-Târgovişte
23 noiembrie
2014
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.