451. Liderii „pucioşi” sugerează că Elena Udrea ar fi cea mai bună succesoare a lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte a ţării
Ca de obicei, liderii „pucioşi”
nu sunt indiferenţi la frământările politice de la nivelul cel mai înalt, iar
apropiatele alegeri ale noului preşedinte al ţării nu putea să-i lase
neimplicaţi în caruselul electoral. Deşi ar fi fost firesc ca momentul să fie
speculat de ei pentru reeditarea propriilor „proorocii” despre aducerea regelui
Mihai la cârma ţării, ei se lansează în susţinerea voalată a favoritei
actualului preşedinte, Traian Băsescu, ceea ce poate fi interpretat ca o
abandonare definitivă a proiectului lor mai vechi de reinstaurare a monarhiei.
Ne reamintim că prin anii 1990-1993, liderii „pucioşi” dădeau ca sigură reinstalarea
la tron a regelui Mihai, ajutat la domnie de fiica sa mai mare, principesa Margareta. Mesaje
sforăitoare pretinse a veni direct din cer „de la Dumnezeu” şi adresate în vremea aceea regelui Mihai, îl încurajau
şi dădeau ca sigură readucerea sa la tron. Cu timpul însă, văzând că poporul
român are o orientare radical diferită faţă de monarhie şi că vremurile
politice le sunt potrivnice, „proorocii pucioşi” au lăsat-o mai moale, ba chiar
au început să-l susţină pe faţă pe acel preşedinte care li se părea lor că este
mai radical în lupta împotriva reminiscenţelor comuniste. Acesta a fost Traian
Băsescu, iar susţinerea din partea sectei pucioşeşti a fost constantă şi
entuziastă, dar iată că mandatul lui se apropie acum de sfârşit. În faţa
acestei realităţi, liderii „pucioşi” au ales să o susţină (deocamdată, doar aluziv)
pe Elena Udrea, cea care şi-a propus să construiască „o Românie frumoasă” şi s-a declarat cea mai „bună pentru România”. Pentru că şansele ei sunt însă destul de
mici, dacă ne luăm după sondaje, liderii „pucioşi” au ales să fie mai precauţi
cu „proorociile”. N-au dat în clar numele favoritei lor, ci au preluat doar atributele
de identificare folosite de candidată în mesajele ei electorale: „bună” şi
„frumoasă”. Adică, „cine citeşte să înţeleagă”[1].
Un eventual (chiar plauzibil) eşec al Elenei Udrea la alegerile din turul I al
prezidenţialelor ar fi astfel mai uşor de acoperit, neregăsindu-se în mod
explicit în mesajul de susţinere al liderilor „pucioşi”.
Evenimentul însuşi este prezentat
deformat, astfel încât alegerea deliberată şi liberă a poporului este
identificată în mod bizar cu un joc al sorţii, în care hazardul concurează cu
responsabilitatea individuală:
« Mă sui pe
munte şi aşez scris în carte cuvântul Meu şi îl pun pe norii slavei ca să fie
el lăsat peste fiii acestui neam, care are
de tras la sorţi acum soarta pe care şi-o
alege pe mai departe, că vine ziua sorţului pentru cine va sta pe mai departe pe
scaunul de sus al cârmuirii, şi e ceaţă mare şi groasă şi nu se vede bine şi nu
se ştie bine şi nu veghează bine fiii acestui neam şi n-au trezire bună şi nu
ştiu de cine să asculte, n-are cine să-i
trezească şi să facă ei
ochii mari, şi să fie cu ochii în şapte părţi ca să nu-şi
iscălească ei soartă grea, ca să nu se lase înşelaţi de oamenii minciunii,
care-şi ascund planurile lor păcătoase şi dau acum să-şi cumpere cu bani statul
lor pe scaunul de sus, slava lor, şi vai cerului şi pământului român dacă fiii
acestui neam nu se vor deştepta cum se cuvine şi nu se vor lăsa călăuziţi din cer acum, când nu se vede bine
ca să ştie ei cum să-şi croiască soarta!
» [2](citat din
mesajul Mihaelei din 27 octombrie 2014)
Din acest pasaj nu
poţi înţelege mare lucru, sau el este intenţionat construit astfel, ca să
înţeleagă fiecare ce vrea. Noul preşedinte al ţării se trage la sorţi (adică lucrează hazardul, impredictibilul, în
această afacere numită alegeri
prezidenţiale), sau se alege în
mod (i)responsabil, de către popor (adică lucrează voluntarismul asumat în mod
colectiv)? Poporul este în ceaţă totală, neştiind pe cine să aleagă, sau va fi
trezit din neştiinţă şi orbire tocmai de către aceşti lideri „pucioşi”, care
vin acum cu mesaje de la „Dumnezeul” lor, prin care să-i lămurească pe români şi
să le deschidă ochii mari ca să ştie cu cine trebuie să voteze? Iată că ei le
promit românilor că-i va „călăuzi din cer
acum” ca să nu greşească atunci când vor pune ştampila... deci, de ce ar
trebui să ne mai temem de vreun eşec al alegerilor?
E adevărat că se
profilează o schimbare majoră odată cu plecarea din funcţie a lui Traian
Băsescu, lucru semnalat şi de liderii „pucioşi” ca o „vreme de cumpănă”; dar
tot ei vin cu promisiunea că „Dumnezeul”
lor se străduieşte din greu (cică, „dă să
lucreze”, după cum spun ei) ca lucrurile să iasă bine, adică răul cel mai mare, care suge sângele acestui
neam (întrupat în Plagiatorul şi Mincinosul Trufaş care se află pe primele
locuri în sondaje şi pretinde că este cel
mai bun şi doreşte pentru el scaunul cel de sus) să fie biruit de candidata de pe locul 3, cea
care este cu adevărat bună pentru România:
« O, deschide
Domnului tău, deschide celor de sus, că stau în văzduh pe nori de slavă cu
sfinţii români, cu mijlocitorii acestui neam înaintea Mea, cu cei care au acum
mare lucru de veghe, că vreme de
cumpănă este acum peste neamul român. Dau să lucrez cereşte, dau să biruiesc duhul minciunii şi pe omul
minciunii, care vrea scaunul cel de sus. [...] O, cât de ascuns lucrează omul cel
trufaş, care dă să înşele pe cei mulţi că el
este bunul cel pentru ei! Eu, Domnul, stau de veghe cu cei din cer
şi Mă împart peste tot şi văd lucrarea cea ascunsă a celor ce lucrează în
ascuns, şi pe care Eu, Domnul, rând pe rând îi scot deasupra şi îi arăt cu
lucrarea lor cea rea cu care sug sângele
acestui neam. » [3](citat din
mesajul Mihaelei din 27 octombrie 2014)
Liderii „pucioşi” îi critică şi pe acei sacerdoţi
iresponsabili care s-au pretat să-i cânte mireanului PSD-ist Liviu Dragnea
(urmărit penal în fraudarea Referendumului pentru a doua suspendare a lui
Băsescu) „Vrednic este!”, pe motiv că
acesta „a dat” ceva Bisericii şi în
speranţa că „va mai da” (deşi
politicianul respectiv n-a dat niciun
bănuţ din buzunarul lui, ci a furat banii pur şi simplu din vistieria obştii, a
întregului popor). Respectivii preoţi sau ierarhi ar fi trebuit să mai aştepte,
până la pronunţarea sentinţei definitive de către judecători, ca să vadă dacă
vednicia acestui politician este deplină sau ştirbă, şi abia după aceea să se
pronunţe public (chiar dacă prin această aşteptare ar fi pierdut ocazia de a
face o politică partizană în plină campanie electorală):
« O,
slujitori de altare ai neamului român, alipiţi-vă părinteşte de fiii acestui
neam dacă vă numiţi părinţi ai lor şi povăţuitori. Daţi-vă de lângă cei ce fură
şi usucă acest neam ca să vă dea vouă în numele bisericii. O, nu cei ce vă dau sunt cei ce vă dau.
Aceia strâng biruri mari de la cei de sub ei şi aşa vă dau ei. O, nu-i cinstiţi
pe ei, ci pe cei de la care sug aceştia, pe cei care trudesc şi-şi rup de la
gură ca să dea celor ce strâng dări şi care nu vin de acasă cu banii
lor ca să vă dea
vouă pe ale lor. O, de ce pe ei îi cinstiţi şi-i cântaţi pentru
vrednicie în faţa
norodului asuprit? O, nu aşa. Nu fiţi asupritori lângă cei ce asupresc cu
nedreptate [...] » [4](citat din
mesajul Mihaelei din 27 octombrie 2014)
Până la urmă, promisiunea
liderilor “pucioşi” că “Dumnezeul”
lor va deschide inima românilor şi îi va ajuta nemijlocit (astfel ca aceştia să
nu greşească la alegeri şi să nu facă vreo prostie incomensurabilă), se va
dovedi că este doar o aluzie foarte, foarte străvezie. Cel „Atotputernic” de la Pucioasa voieşte cu
toată tăria să facă o înnoire în România, dar se pare că nu prea poate tot ce
voieşte. N-a putut nici cu regele Mihai, pare-se că nu va putea nici cu Elena
Udrea. Candidata care se declară singură a fi „bună” (la inimă, desigur,
nu aşa cum au înţeles unii care au văzut în acest cuvânt o tentă obligatoriu
sexistă) pentru România, se cade a fi
ridicată în scaunul de preşedinte de către popor, doar cu propriile lui forţe,
chiar dacă sondajele de opinie arată clar că aceste forţe sunt firave şi
risipite:
« Voiesc să-ţi fac înnoirea, voiesc să
ţi-o lucrez, voiesc să auzi pe Domnul, Care-ţi grăieşte ţie, popor român. Stau deasupra pe munte de slavă şi grăiesc
peste tine. Sunt Domnul Iisus Hristos şi am venit să te trezesc la veghe. Caută
o inimă bună pentru tine
din cei înscrişi la sorţi şi apleacă-te spre ea şi ridic-o tu la scaunul
veghii, dar fă ochii mari şi ascultă pe cei ce te sfătuiesc cu milă şi cu
iubire şi te veghează bine, dar pe care nu-i înghit vrăjmaşii tăi şi ai lor. O,
ascultă, popor român, ascultă, fiule român, căci ascultarea şi numai ascultarea
îţi va aduce ţie mângâierea, îţi va aduce har. » [5](citat din
mesajul Mihaelei din 27 octombrie 2014)
În aceste condiţii, previzibilul
insucces al Elenei Udrea, cea „cu inimă bună pentru România”, va fi aruncat tot
pe umerii poporului român, cel neinstruit politic, năuc, ameţit şi
iresponsabil, care n-a fost capabil să audă şi să priceapă avertismentele
„cereşti” care s-au declamat solemn de pe înălţimile elizee de la Pucioasa.
…………………
Anca
Ionescu-Târgovişte
31 octombrie
2014
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.