448. Testamentul lui Ilie Bunea despre liderii „pucioşi”: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”
În ultima
lor predică, datată 19-08-2014, actualii lideri “pucioşi” deplâng în
mod fariseic moartea bătrânului Ilie Bunea, unul dintre simpatizanţii de pe
vremuri ai Verginicăi. Ilie Bunea a fost însă tocmai unul dintre demascatorii
înfocaţi ai noilor lideri ai „lucrării”
de la Pucioasa, acuzându-i că au confiscat „lucrarea” îndată după moartea Verginicăi şi că au dirijat-o într-o direcţie
radical diferită de cea pe care o trasase „proorociţa” în timpul vieţii ei.
Într-adevăr, deşi Verginica a lăsat cu limbă de moarte îndemnul ferm ca
adepţii ei să-i cinstească pe preoţi şi nu se depărteze de Biserica Ortodoxă
strămoşească (ceea ce ea însăşi făcuse toată viaţa ei, chiar dacă multe din
mesajele pe care le propovăduia erau împănate cu sâmburi ai răzvrătirii), noii
lideri „pucioşi” au schimbat radical aceste precepte, ajungând repede să
transforme mişcarea pietistă a Verginicăi într-o dizidenţă sectară.
Ilie Bunea a fost un gospodar harnic, care a crescut trei copii
minunaţi şi i-a învăţat de mici să cinstească valorile creştine fundamentale,
păstrate în Biserică din moşi-strămoşi. El însuşi, împreună cu soţia sa, Avida,
au fost nelipsiţi de la biserica satului, chiar şi atunci când neputinţele
vârstei îi făceau să se deplaseze mai anevoie. Într-o vreme când Biserica
începuse a fi urgisită de comunişti, apariţia unei mărturisitoare neînfricate a
credinţei creştine, în persoana Verginicăi, nu putea să nu-i sensibilizeze pe
localnici, care aveau un respect deosebit faţă de valorile credinţei, păstrate
din tată în fiu. Ei erau uimiţi de curajul Verginicăi, dar mai ales de
alegaţiile ei onirice, pline de îndemnuri creştineşti, pe care le considerau a
fi o comunicare tainică, venită de la Dumnezeu. Tot mai mulţi creştini din satul
Maluri şi din împrejurimi (inclusiv soţii Ilie şi Avida Bunea) erau tentaţi să
participe la „adunările” în care Verginica intra în transă şi le comunica
„noutăţi de la Domnul”. Aceste manifestări erau însă nelipsite de respectul
cuvenit Bisericii şi preoţilor ei, lucru mărturisit şi de Ilie Bunea-fiul:
« Fost-a anul 1955 [...] au fost
martori şi părinţii mei Ilie şi Avida Bunea de la care ştiu următoarele: când a
început Dumnezeu să vorbească oamenilor se adunau din toate părţile oameni cu
sutele, iar în fruntea lor era preotul satului din acea vreme, Mitrică Ilie.»[1]
După moartea Verginicăi, adepţii ei (printre
care şi Ilie Bunea-tatăl) au văzut că noii lideri ai „lucrării de la Pucioasa”
se deosebeau radical de buna, blânda, „mama Verginica”. Aceştia veneau cu o imagine nouă: o asprime, o duritate, o neîngăduinţă glacială, care se adresa nu numai
păcatului, dar mai ales acelora care se luptau cu păcatul. Vechile precepte
erau schimbate de la o zi la alta, adesea contrazicându-se între ele, iar
„lucrarea” moştenită de la Verginica se transforma treptat într-o „mişcare”
duşmănoasă, eretică şi sectară. Într-adevăr, după anul 1992, parteneriatul
tacit al noilor lideri „pucioşi” cu Biserica strămoşească s-a transformat într-o
duşmănie fără precedent, motiv suficient ca aceştia să proclame o nouă Biserică,
o Biserică privată, zisă „a Noului Ierusalim”, şi să o renege pe cea în care
fuseseră botezaţi.
Faţă de noua stare de lucruri, creştinii care se
adunaseră de-a lungul vremii în jurul Verginicăi au reacţionat după cum le-a
dictat conştiinţa. Cei slabi, neinstruiţi şi habotnici din fire, s-au lăsat „încălecaţi”
de noii lideri „pucioşi” (care le-au impus noi şi noi interdicţii şi i-au obligat
la domiciliu forţat şi la muncă forţată). Aceştia s-au dovedit însă a fi prea
puţini la număr. În majoritate, creştinii Verginicăi (printre care şi soţii
Bunea) s-au arătat a fi puternici şi neîmblânziţi, păstrători pe mai departe ai
datinilor strămoşeşti şi cinstitori ai preotului lor şi ai bisericii modeste din
sat. Ei au văzut în noii lideri ai sectei de la Pucioasa altceva decât văzuseră
la Verginica, şi nu puteau înţelege de ce aceştia se erijează în continuatori ai „lucrării” ei.
Plecat la cele veşnice, bătrânul Ilie Bunea este însă „recuperat” în
mod abuziv şi mincinos de către liderii „pucioşi”, care scot în evidenţă
statutul lui de „martor al lucrării Verginicăi”, dar îl atribuie şi lucrăturii
de astăzi a liderilor „pucioşi”:
«
Acum, fiilor, aşezăm cuvânt în
carte, un cuvânt de mărturie, un cuvânt de vestire şi de povaţă, căci se
apropie timpul cel de patruzeci de zile a sosirii la Mine a martorului de la
Maluri, din satul de naştere a trâmbiţei Mele Verginica, iar acesta a fost
martor al lucrării Mele prin trâmbiţa Mea. [...] Vă dau povaţă pentru slujire
[...] căci sunt aici cu cei din cer pentru pomenirea martorului Meu de la
Maluri şi pentru aşezarea lui. »[2] (citat din mesajul Mihaelei din 19
august 2014)
Astfel, deşi familia Ilie şi Avida Bunea
nu mai este de vreo treizeci de ani aderentă la secta de la Pucioasa, ei sunt
cotaţi în fals ca fiind “mărturisitori” şi “credincioşi” ai lucrării “urmaşilor
Verginicăi” (adică a liderilor “pucioşi”), în mod neîntrerupt, de 60 de ani
încoace :
«
Lucrarea Mea a fost cunoscută
şi crezută de acest martor şi am grăit cu ei, cu această familie pe pământ, şi
am fost în casa lor cu glasul gurii Mele prin trâmbiţa Mea, şi s-a scris pe
pământ o istorie de şaizeci de ani de cuvânt izvorât din acest sătuţ prin
trâmbiţa Mea, care şi-a făcut urmaşi ca să lucreze pe mai departe ea şi
lucrarea Mea. Iată, această familie nu este oarecare familie, că Mi-s martori
părinţii, martori ai lucrării Mele de la Maluri prin trâmbiţa Mea. [...] şi-Mi
este martor cel astăzi pomenit pentru aşezarea lui la loc liniştit, şi apoi
sunt fiii martori, iar trâmbiţa Mea mijloceşte pentru el. O, am dat semne mari
peste casa lor, semne pentru credinţă, şi au crezut ei în lucrarea
cuvântului Meu şi sunt
scrişi în cartea Mea cea de azi cu grăirea Mea cu ei. »[3] (citat din mesajul Mihaelei din 19
august 2014)
Nu se scoate nici o vorbuliţă despre opoziţia fermă a lui Ilie Bunea
faţă de inovaţiile pucioşeşti din ultimii treizeci de ani. Singura menţiune a
dizidenţei lui faţă de această sectă este trecută doar ca o părere de rău pentru „neîmplinirile”
regretabile datorate unei neputinţe personale de a înţelege suflul schimbărilor
de la Pucioasa:
« Îi pare rău pentru tot
ceea ce a ştiut prin cuvântul Meu rostit peste poporul Meu şi nu l-a adus la
împlinire întocmai, căci Eu am aşezat pregătire frumoasă acum pentru poporul
Meu cel ales azi de partea Mea de mijlocire pentru mulţi care nu pot după voia Mea cu voia
lor. » [4] (citat din
mesajul Mihaelei din 19
august 2014)
Care este realitatea? Ce poziţie a avut de
fapt Ilie Bunea faţă de noii lideri “pucioşi” şi faţă de erezia lor?
Întrebat fiind, în urmă cu câţiva ani, de ce este atât de înverşunat
împotriva noilor lideri ai sectei, de ce nu-i respectă şi de ce nu-i urmează, bătrânul Ilie Bunea a
rostit cu năduf memorabilele cuvinte culese din Sfânta Scriptură: „Unde
dragoste nu e, nimic nu e!” Astfel a sintetizat el, ca într-un veritabil
testament al experienţei sale de o viaţă, deosebirea esenţială dintre căldura
inimii pe care a văzut-o el şi a simţit-o la Verginica, pe de o parte, şi nedragostea pe care a
văzut-o şi a simţit-o la urmaşii ei, Mihaela şi Nicuşor, pe de altă parte.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
29 august 2014
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.