446. Un articol elogios la adresa lui Marian Zidaru

Ziarul “22” a publicat în paginile sale un articol intitulat  “Discurs vizual şi convingeri spirituale” (autor: Valentina Iancu) care elogiază mesajul şi impresiunea exponatelor artistice care au alcătuit o expoziţie  personală a lui Marian Zidaru, găzduită în primăvara acestui an de Galeria H’Art din Bu­curești.  Titlul articolului este sugestiv şi sintetizează câştigul spiritual al celor care au avut şansa de a vizita această expoziţie: artistul Zidaru reuşeşte din  nou să vorbească fără cuvinte, prin exponatele sale, mai convingător decât oricare dintre interviurile sau prestaţiile sale oratorice din trecut, reuşind să convingă asupra unei spiritualităţi originale pe care el o experimentează astăzi prin artă. La rândul ei, expoziţia avea şi ea o denumire inspirată: “Victima”, sugerând pacă avatarurile prin care autorul însuşi a trecut în ultimii douăzeci şi ceva de ani, reuşind să renască din propria cenuşă asemenea păsării Phoenix. Zidaru este în acest sens un victorios, reuşind să se desprindă la limită de o tutelă apăsătoare a liderilor “pucioşi”, care i-au marcat într-un mod restrictiv şi dictatorial aspiraţiile spre o gândire liberă şi o conduită independentă. El a reuşit in extremis să se delimiteze de statutul de victimă a propriei sale condescendenţe faţă de un tandem de înşelători dibaci, autointitulaţi “proorocii de la Pucioasa”, şi să se înscrie pe o traiectorie eliberatoare. Este ceea ce remarcă şi autoarea articolului, subliniind că experienţa episodică a soţilor Zidaru în compania sectei “Noul Ierusalim” de la Pucioasa este acum o amintire tristă, dureroasă şi neplăcută, destrămată în trecut, iar evadarea lor din “raiul de la Pucioasa” este percepută ca o adevărată “disidenţă” faţă de structurile rigide, pseudoeclesiale, ale sectei care se disimulează de ani buni într-o clonă a B.O.R.:

“Dubla disidență, atât față de BOR, cât și față de Noul Ierusalim, transpare în in­ter­pretarea pe care Zidaru o dă subiectelor abor­date. Se regăsesc în expoziție critici la adresa războaielor (Arc de triumf), a fariseismului credinței instituționalizate (Amenințare, 33 de cupole), denunțarea unor practici păgâne, precum sacrificiul ani­malelor (Crăciun însângerat) sau ches­tionări ale mitologiei condamnării copiilor nebotezați la o eternitate în iad (Scoaterea din iad a unui prunc avortat) etc.” [1]

Autoarea articolului evidenţiază aşadar caracterul militant, mobilizator, pe care artistul îl sugerează ca fiind necesar împotriva unor tare care aduc atingere nu numai individului izolat, ci societăţii întregi şi chiar a planetei:

“Lu­crările lui Marian Zidaru ascund adesea semnale de alarmă la injustițiile prezente în lume.” [2]

 Cu războaiele nu te joci, chiar dacă unii iresponsabili văd în războaie instrumente impersonale de reglare a unor inechităţi reale sau închipuite. Cu credinţa nu trebuie să cochetezi cu uşurătate, din poziţia de simpatizant al unor promisiuni viitoare, vag optimiste, ignorând avertismentele biblice şi ale sfinţilor părinţi din vechime. Cu mecanismele vieţii nu trebuie să te arăţi superficial sau nepăsător sau, mai rău, îndrăzneţ fără măsură, fără a risca grave tulburări ale echilibrului fiinţial. Peste toate acestea, împlinirea individului vine dintr-o echilibrare a propriilor coordonate de gândire şi o armonizare a lor cu morala divină, precum şi descoperirea adevăratelor însuşiri ale lui Dumnezeu – acelea de Proniator şi Mântuitor şi nicidecum de arbitru insensibil al suferinţei şi a morţii:

„Tematica artei sa­le este inspirată de un sentiment sacru per­manent și reprezintă expresia omului împlinit prin propria înțelegere asupra di­vinității. Chestionarea dogmei creștin-or­todoxe și construcția unei identități spi­rituale bazată pe căutarea unei credințe apriorice, care intersectează adesea idei și practici iudeo-creștine originare, a dus la formularea unei filosofii preocupate de lu­mină și înviere, nu de pedeapsă și moarte.” [3]

          La Marian Zidaru, esenţial este ca arta sa să se armonizeze cu viaţa, iar viaţa nu se poate concepe ca fiind despărţită de Cel care este izvorul ei. De aceea, în mod firesc, Marian Zidaru evoluează implacabil şi inevitabil de la temă (care, aşa cum singur mărturiseşte, a rămas aceeaşi: puritatea spirituală)  la concept, care este filonul vieţii, contactul autentic cu divinitatea. Chiar dacă Zidaru este în continuare în căutarea acestui concept, experienţele sale anterioare eşuate se constituie ca un câştig, nicidecum ca o pierdere. Autoarea articolului subliniază excelent starea de emulaţie a artistului cu propriile sale personalizări anterioare, avataruri din care el a întrupat (intersectându-le cu natura şi detaşându-le de orice dogmă plăsmuită de om) lumi onirice paralele prin care dorea să-şi definească propria sa credinţă:

„Marian Zidaru este un artist preocupat de acu­ratețea formulării unui discurs vizual po­trivit convingerilor sale spirituale. Ar­ti­culează un sistem metafizic care se de­păr­tează vizibil de dogmă și implicit de ca­noanele de reprezentare. Pentru Marian Zi­daru, „adevărata credință nu are un nu­me, este făcută pentru toată lumea și se raportează la relația directă dintre ti­ne și Dumnezeu, având ca punct de în­tâlnire natura“.”[4]

          Concluzia articolului este stenică şi, totodată, provocatoare. Se formulează o invitaţie voalată, pentru orice conştiinţă liberă, de a face un efort de înţelegere a “utopiei” lui Marian Zidaru, căci ea are un potenţial real de a ascunde în profunzimi reţeta descoperirii sacrului prin unghere nebănuite şi neştiute ale cunoaşterii universale:

                                                                   

“Utopia imaginată de Zi­daru este o lume deschisă oricui are dispo­ni­­bilitatea să primească revelația sacrului, iar mesajul pe care îl transmite către uma­nitate este o transgresiune a religiei spre ce­ea ce consideră a fi spiritualitate pură.”[5]

…………………

Anca Ionescu-Târgovişte

26 iulie 2014

…………………

---

[1] Citat din  articolul “ Discurs vizual şi convingeri spirituale” de Valentina Iancu, Ziarul “22”, Nr.28, 15-21 iulie 2014                                                                                       

[2]  Ibid.

[3]  Ibid.

[4]  Ibid.

[5]  Ibid.