443. Liderii „pucioşi” instituie noi restricţii alimentare pentru supuşii lor
Este
binecunoscut apetitul morbid al liderilor “pucioşi” pentru tot soiul de
restricţii alimentare pe care le-au impus de-a lungul timpului supuşilor lor,
în încercarea de a zugrăvi spre exterior o imagine cât mai austeră pentru secta
“Noul Ierusalim” de la Pucioasa. Rând pe rând au fost eliminate din alimentaţia
creştinilor încartiruiţi în lagărul eretic de la Pucioasa carnea, laptele şi
derivatele lui, peştele, măslinele, sarea, condimentele; apoi s-a decretat că
apa din reţeaua publică este nepotabilă, iar legumele, zarzavaturile şi
fructele cumpărate pe piaţă sunt spurcate şi blestemate de sătenii care le-au
cultivat. S-a decretat aşadar acea “regulă de aur” (neîmplinită vreodată în
litera ei, deoarece era imposibil de respectat) ca de acum încolo creştinii să
nu mai mănânce bucate şi să bea apă decât din grădina lor, ceea ce ar fi condus
la situaţia ca toţi “pucioşii” să se facă agricultori (concomitent cu
practicarea altor meserii liberale),
pentru a-şi putea asigura existenţa. În primul rând, tocmai liderii “pucioşi”
nu s-au făcut agricultori şi n-au practicat nici o meserie, deşi ei trebuia să
se facă pe sine exemplu pentru ceilalţi. Ei au preferat să-şi ducă traiul ca
nişte paraziţi care îşi exploatează supuşii, trăind confortabil de pe urma
muncii lor, fiind primii care au încălcat propriile lor precepte privind
“alimentaţia nespurcată” pe care o oferă spre consum piaţa liberă. Ba mai mult,
spre deosebire de adepţii de rând, care se mulţumeau cu puţinul care li se
oferea la masa de obşte, ei se mai îndulceau adesea şi cu fructe, legume şi
seminţe exotice cumpărate de la prăvălie sau de la piaţă, aduse în România de
peste mări şi ţări, pe seama comerţului practicat de firmele de import.
Întrucât criza
nu i-a ocolit nici pe “pucioşi”, iar izvorul bănesc care a alimentat ani de
zile chibuţul de la Pucioasa a secat (odată cu părăsirea “Noului Ierusalim” de
către artiştii plastici Zidaru Marian, Zidaru Victoria şi Sandu Dan, ale căror
lucrări artistice se vânduseră bine, pe bani grei, iar banii câştigaţi erau în administrarea
liderilor sectei), liderii “pucioşi” se simt acum nevoiţi să impună adepţilor
lor să accepte şi sărăcia lucie, după ce vremurile în care nu le lipsise nimic
au cam apus:
« O, e mai bine să fie sărac omul, şi să nu fugă de sărăcie e
bine.
»[1] (citat din
mesajul Mihaelei din 14
ianuarie 2014)
Cum va trebui tradusă în fapt această
“sărăcie lucie de bunăvoie”, impusă de liderii “pucioşi” adepţilor lor? În
primul rând, adepţii să facă bine să mai strângă cureaua, ca să mănânce mai
puţin. O dată pe zi ar fi de ajuns, iar când mănâncă, să nu mănânce bucate multe
ca să se sature, ci să mai lase loc în stomac şi pentru a doua zi. În al doilea
rând, să fugă de “amestecare”. Ca să
existe şi o motivaţie duhovnicească pentru înfometarea de bunăvoie, liderii
“pucioşi” inventează un nou duşman la adresa creştinilor: amestecarea. Duhul pucioşesc care se autodenumeşte “arhiereul Vasile” proclamă cică amestecarea în sens larg ar fi un păcat
greu, deoarece ea aduce cu ea plăcerea
şi de aceea este soră cu desfrânarea
trupului:
« I-aş
îndemna pe cei ce se aleg de partea iubirii de Dumnezeu prin cuvântul Tău cel
de azi care naşte de sus pe om, i-aş învăţa să aibă înţelepciunea aceea de a nu iubi
amestecarea. O, nu e bine să stea omul
amestecat, căci aceasta îl împarte pe om, iar Tu îl voieşti pe om întreg Ţie,
Doamne. E vreme cu înţelepciune de sus acum peste om, iar omul este neputincios
cu multul, dar poate să înceapă cu alungarea plăcerii, căci aceasta îl trage
uşor pe om de la grija pentru salvarea sufletului său. Amestecarea este
neplăcută Domnului ca şi desfrânarea trupului, care îl desparte pe om de
Dumnezeu pentru plăceri [...]»[2] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2014)
După ce “terenul
a fost pregătit”, se poate trece frontal la subiect: se sugerează că, întrucât amestecarea a devenit deja un obicei
păcătos al creştinilor, nu se mai putea renunţa la ea decât treptat şi de aceea
se va începe cu ce este mai uşor: cu renunţarea la amestecarea bucatelor. În acest sens, liderii “pucioşi” proclamă ex cathedra (sub acoperirea pe care le-o
conferă autoritatea fictivă a duhului pucioşesc denumit de ei “arhiereul Vasile”), că amestecarea alimentelor nu e bună, cade greu
la stomac. Mai bine e să mânânce omul un singur fel de mâncare într-o zi
(şi să aibă o singură masă pe zi, desigur), deoarece în acest fel, în mod
automat, el nu va avea înainte mai mult decât o singură farfurie, iar amestecarea devine astfel imposibilă. Meniurile
vor putea fi planificate pe zile, în fiecare zi mâncându-se o singură legumă.
Metoda promite şi o sănătate de fier, ca o consecinţă directă a neamestecării bucatelor şia neîmbuibării; implicit, toate celelalte
metode de alimentaţie descoperite de medici, cercetători şi specialişti în
nutriţie, se confundă cu “plăcerile
amăgitoare” şi de aceea trebuie dezavuate ca inutile sau chiar potenţial
dăunătoare:
«
[...] iar
creştinii care rămân credincioşi Ţie şi vieţii cereşti pe pământ, aceia să nu iubească
amestecarea, şi să înceapă cu bucatele şi
să nu amestece în ei bucate multe când se aşează să mănânce, iar dacă voiesc
bucate multe, să le mănânce pe rând [...] Cel sărac mănâncă într-o zi fasole, în alta
cartofi, în alta varză, în alta verdeţuri, în alta grâu şi miere, iar în alta seminţe sau rădăcini, şi e sănătos un aşa om şi are el
grijă de suflet ca şi de trup, de amândouă odată are grijă şi înţelepciune pentru
această grijă, şi nu mai are nevoie de multă cercetare cum fac toţi cei care
cercetează ca să spună altora descoperirile lor cele pentru sănătate, [...] căci vai de cei ce
se îmbuibă şi se lasă spre plăceri amăgitoare! »[3] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2014)
Paradoxal,
aici liderii “pucioşi” nu observă că propriile îndemnuri sunt viciate de
inconsistenţă gravă, căci combinaţia “grâu
cu miere” este ea însăşi o “amestecare”.
Atât grâul, cât şi mierea, se pot consuma separat, ca alimente de sine
stătătoare, fără a apela la amestecarea lor care duce, în mod inevitabil, tot
la acea “plăcere amăgitoare” a gusturilor elevate, de care se face atâta caz
aici. Sau (ceea ce pare mult mai probabil), în mintea lor amestecarea operează doar selectiv, la capitolele de interes
administrativ (adică, la meniurile de bază), la care economisirea prin
prohibiţie sau privaţiune ar putea aduce oarece economii bugetului destinat beciului
cu alimente.
E de presupus
că o asemenea inovaţie sectară nu va găsi un ecou plin de satisfacţie în
inimile adepţilor, şi aşa destul de stresaţi cu tot felul de privaţiuni şi
interdicţii anterioare. Acest gen de inovaţii i-a făcut de altfel şi pe mulţi
alţii, care aflaseră pe o cale sau alte despre promisiunile de la Pucioasa, să
fie reticenţi, chiar respingători faţă de noua “învăţătură pucioşească”. De
altfel, deşi liderii “pucioşi” apelează încă de pe data de 6 august 2003 la
serviciile publice ale Internetului pentru a-şi răspândi învăţăturile sectare,
rezultatele scontate de ei se lasă în continuare îndelung aşteptate. Puţini,
mult prea puţini cititori ai reţelelor publice electronice de media s-au lăsat amăgiţi de inovaţiile
ingenioase, dar patetice şi amăgitoare, ale sectei de la Pucioasa. Înseamnă că
Internetul şi-a atins deja limitele, dovedindu-se a fi ineficient şi nu mai
ajută cum se cuvine la răspândirea “Cuvântului
pucios” pe faţa pământului. Liderii sectei deja se gândesc la alte metode, mai
practice şi mai simple, prin care “Cuvântul”
lor ar avea ceva mai multe şanse de a putea fi făcut mai bine cunoscut şi
crezut pe pământ. Astfel, duhul pucioşesc care se autodeclară a fi însuşi “arhiereul Vasile” consideră că o metodă
mai eficientă ar fi dacă mesajele esoterice de la Pucioasa ar putea fi purtate pe aripile vântului, aşa cum sunt
purtate multe seminţe de vânt, care apoi încolţesc şi odrăslesc cu putere:
«
Dar eu Te rog pe Tine, Doamne, să sufli mult
peste pământ cuvântul Tău şi să faci cumva să fie
el luat de vânt şi dus din loc în loc la oameni, [...] dar eu Îţi aduc
rugăciune durută, umple pământul în
lung şi în lat de cuvântul Tău cel plin de duh dătător de viaţă în el şi
ajută-i pe toţi oamenii de pe pământ să audă ei strigarea Ta după ei şi să se
aducă Ţie [...] »[4] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2014)
Vorbind şi din
dreptul “Dumnezeului” lor imaginar,
liderii “pucioşi” recunosc încă o dată că toată campania publicitară făcută mai
bine de cincizeci de ani (dintre care peste 10 ani au fost ajutaţi şi de
site-ul lor oficial de pe Internet) a
fost nu numai ineficientă, dar şi luată peste picior de către oamenii de rând.
Aceştia au preferat să trateze cu neascultare poveştile mistice de la
Pucioasa, pentru că şi-au dat seama imediat că au de-a face cu o farsă şi apoi au
ripostat acestei farse cu “păcatul cârtirii
şi cel al nemulţumirii”:
«
[...] sunt
rănit adânc de la păcatul neascultării omului pentru
iubirea pe care Eu i-o dau. Acest păcat e peste tot, peste tot, şi îl duce pe
om la
cârtire, la păcatul nemulţumirii, păcat
care întunecă statul Meu în om şi îl face urât pe om celor din cer şi celor de
pe pământ aproape lui. O mulţime de ani plini de cuvânt am lăsat în zilele acestea faţă în faţă cu oamenii şi aş
vrea recunoştinţă să-Mi aducă oamenii, căci aceasta poartă în ea mulţumire şi
iubire pentru Domnul. »[5] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2014)
Dacă doresc într-adevăr să fie convingători,
liderii “pucioşi” ar trebui să analizeze serios cauzele reale ale
“neîncrederii” şi a “neascultării” pe care “Cuvintele
de la Pucioasa” le-au semănat în inimile
creştinilor de pretutindeni. Iar una dintre aceste cauze este tocmai această
ineficienţă a lor: acea “mulţime de ani plini
de cuvânt”, irosiţi în zadar, dezvăluie tocmai aspectul jenant că “Dumnezeul” propovăduit la Pucioasa nu este nici pe departe Acel
Dumnezeu Atotputernic, Care poate oricâte voieşte şi la care se închină toţi
oamenii binecredincioşi, fără a mai fi împinşi de la spate.
În orice caz, merită de observat şi de văzut
dacă liderii “pucioşi” vor continua să apeleze la serviciile acestui atât de
ineficient Internet, sau îşi vor
răspândi “Cuvintele” pe viitor doar “pe aripile vântului”, aşa cum şi-au
propus.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
24 ianuarie 2014
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.