441. Liderii „pucioşi” vor să facă din toată România „ţara Noului Ierusalim”
Veleităţile de politicieni de culise
ale liderilor „pucioşi” se etalează public în mod periodic, pe măsură ce noi
evenimente apar la orizont în agenda politică internă sau internaţională a
marilor personalităţi ale lumii. Aceste „noutăţi” au determinat mutaţii
spectaculoase în atitudinea publică a acestor lideri religioşi, ei preferând să
se adapteze la realitate prin practica lipsită de onestitate a limbajului
dublu. Astfel, ei au trecut deseori şi fără prea multe scrupule de la o extremă
la alta, de la un pol la altul:
– de la promisiunile mincinoase că
niciun creştin care a îmbrăţişat pucioşismul nu va mai muri (ci va rămâne viu până ce Îl va
întâmpina pe Hristos la venirea Lui, pe norii cerului) la acceptarea tacită şi
cinică a faptului inevitabil că adepţii pucioşi ajunşi la vârsta a treia se
duc, unul după altul, să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul satului
Glodeni-Vale de lângă Pucioasa.
– de la panegiricele deşănţate adresate
regelui Mihai (odată cu promisiunile mincinoase că ei îl vor ajuta într-o
manieră decisivă să redevină din nou monarh autentic care va domni pentru a
doua oară pe tronul României, ajutat de principesa Margareta – care era numită
„mlădiţa regală”, adică viitoarea moştenitoare a tronului) la susţinerile
publice partizane ale preşedintelui Traian Băsescu (republican convins şi
critic virulent al regelui Mihai, pe care l-a acuzat public inclusiv de trădare
de ţară) şi a partidului din care acesta provenise şi pe care încă îl susţinea;
– de la propovăduirea şi apoi construirea
unui model de convieţuire autarhic (în care un „popor” de creştini, care se
consideră a fi „noul Israel”, experimentează pe pielea lor veleităţile eretice
şi sectare ale liderilor lor, care-i amăgesc că le-au dăruit deja privilegiul de
a „ieşi din lume” şi a trăi în „Noul Ierusalim” al Apocalipsei) la promisiunea
că experienţa pucioşească va deveni
universală, sub masca unui „românism” de care se vor molipsi curând toate
neamurile;
O recentă declaraţie curajoasă a
preşedintelui Traian Băsescu, care vedea ca posibilă o apropiată alipire la
România a Moldovei de peste Prut, a aprins rapid imaginaţia liderilor
„pucioşi”, care au văzut evenimentul ca şi împlinit. Ei s-au grăbit să preia pe
nemestecate prezicerea super-optimistă a lui Băsescu şi chiar s-o umfle ca pe o
gogoaşă, „proorocind” la rândul lor că hotarele României vor fi readuse la
coordonatele istorice caracteristice perioadei în care exista aşa-zisa „Românie
Mare”. Mai întâi ei fac precizarea că, deşi „aripioarele” României Mari au fost
de-a lungul timpului retezate de către vecini, iar hotarele i-au fost ciuntite
cu lăcomie, în ceruri există o copie întreagă a originalului, din care nu
lipseşte nimic, nici măcar o palmă de pământ:
« O, neam român, [...] o, ţara Mea cea de azi! Tu eşti
mare în cer, tu eşti întreagă în mâna Mea, eşti cu tot trupul tău, chiar dacă vecinii
răi asupra ta ţi-au tăiat aripioarele ca să ţi le ia, dar tu ai trupul tot
înaintea Mea [...]»[1] (citat din mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
Deşi România n-a existat ca stat unitar decât de circa o sută de ani, ea
este considerată de către liderii “pucioşi” o moştenire aparte, unică în felul
ei, un drept funciar aparţinând “Dumnezeului”
Pucioasei de mai bine de 2000 de ani. De aceea ei consideră că moştenirea
aceasta nu se cădea să stea ştirbită la nesfârşit, după ce ea a fost jefuită de
cotropitori. Liderii “pucioşi” fac promisiunea fermă că şi pe pământ va fi în
curând o Românie tot la fel de mare
ca şi “cea din cer”: actuala Românie
post-socialistă se va reîntregi în hotarele ei cele de demult, atât prin voia
acestor lideri sectari care vorbesc în numele “Dumnezeului” lor, cât şi prin lucrătura abilă a unor politicieni, presupuşi
a fi “servi credincioşi” ai “Dumnezeului”
Pucioasei, gata pregătiţi să ducă la îndeplinire această minune:
«
O, am făcut din cer lucrare mare pentru tine ca
să-ţi dau putere şi înţelepciune apoi şi să te voieşti acasă toată, şi voiesc să-ţi trag din nou hotarele în faţa neamurilor de pe
pământ, şi am servi
credincioşi pentru Mine şi pentru tine pregătiţi,
şi prin
care să fac această minune, şi, iată, dau
să te trezesc şi să-ţi spun că a venit vremea ta, vremea slavei Mele cu tine,
o, ţara Mea cea dată Mie de Tatăl acum două mii de ani [...]»[2] (citat din
mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
Odată ce întregirea ţării se va fi
înfăptuit în hotarele ei istorice, urmează şi roadele acestei întregiri:
România va creşte ca un aluat pus la dospit, nu numai teritorial, ci şi în
ochii tuturor locuitorilor Pământului, care vor fi sideraţi să descopere în
ţinuturile moldo-vlaho-ardeleneşti o adevărată „corabie de salvare” în faţa
ameninţărilor de tot felul care se zice că stau să vină. Toţi pământenii vor
aspira să devină români cu acte în regulă
şi să înveţe temeinic limba română, ca să beneficieze de slava şi de avantajele
uriaşe pe care le vor avea acei care vor primi cetăţenia română:
« O, să ştii că
ştiu popoare multe de slava Mea cu tine la sfârşit de timp şi ştiu de mult,
ştiu că tu eşti corabia de salvare pentru cei ce se vor îmbrăca în cămăşuţă de
creştin adevărat, în cămăşuţă de român, căci neamul lui Hristos se va numi cu numele tău, cu numele de român, din pricina slavei Mele din tine [...].»[3] (citat din mesajul Mihaelei din
7 ianuarie 2014)
Spre deosebire de poziţia de
respingere a Bisericii Ortodoxe faţă de predestinare,
liderii “pucioşi” o acceptă şi chiar o promovează în mesajele lor. În opinia
lor, reîntregirea teritoriilor pierdute de către România este prestabilită,
deci românii de pretutindeni nu mai au nimic de făcut decât să se strângă acasă pentru a face ca împlinirea
“proorociei” lor să devină cât mai repede o realitate palpabilă:
« O, [...] ţara Mea cea de azi. O, nu-ți știi destinul, dar Eu ţi-l știu și ți-l aduc de știre ca să fii
credincioasă apoi cuvântului Meu cel vestitor peste tine, şi te rog caută cu
smerenie spre Domnul, spre voia Lui cea pentru tine şi strânge-te acasă, că ţi-am făcut cale să te alipeşti înapoi şi să fii întreagă, şi
să faci aceasta de dinăuntru şi din afară,
că ţi-am pregătit totul ca să poţi şi ca să asculţi frumos de soarta ta cea de
la Mine, ţara Mea. »[4] (citat din mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
E greu de crezut că milioanele de
români de pretutindeni, atinşi la coarda sensibilă de acest mesaj pucioşesc, se
vor grăbi să ia primul tren sau avion spre ţara
lor de baştină, ca să guste pe viu bucuria reîntregirii. Totuşi, faptul că
preşedintele Băsescu a preconizat cu puţin timp în urmă că este posibilă
alipirea Moldovei de peste Prut de surata ei cu acelaşi nume din România este
preluat, umflat ca un balon de săpun şi speculat la nivele net superioare de către liderii “pucioşi”. Astfel,
după respectiva alipire a provinciei “Moldova
de răsărit” urmează ca cele trei provincii istorice (Moldova ,
Ardealul şi Ţara Românească) să formeze ţara reîntregită, care urmează apoi să
se reideologizeze rapid şi pe plan religios, având ca obiectiv schimbarea
numelui ei în “ţara Noului Ierusalim”:
« O, Moldova Mea, întregeşte-ţi trupul atât cât a fost,
întregeşte-te în trupul din care faci parte,
că ţi-am dat putere să poţi. Împărăţia Mea este ţara ta toată şi te asemeni cu
trei măsuri de făină, din care să crească o singură prescură, o singură iubire,
un singur trup, biserică sfântă înaintea Mea, o singură casă de fraţi, iar
între ei lucrarea Mea, venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin.
Vreau să te nasc din nou, [...] şi ca să fac
din tot trupul tău ţara Noului Ierusalim, cetatea cea
proorocită în Scripturi prin duhul descoperirii [...] »[5] (citat din mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
Ceea ce omit (oare, cu bună
ştiinţă, sau din ignoranţă?) liderii
“pucioşi” este faptul că români în afara graniţelor nu sunt doar în fosta Moldovă
sovietică. Oare ei n-au auzit despre aromâni, de meglenoromâni, de istroromâni,
care sunt răspândiţi pe cu totul alte meleaguri? Poate n-au auzit nici despre
românii din Cadrilater, din Bucovina , din
Herţa, din Valea Timocului sau din Banatul sârbesc? pentru că despre aceste
regiuni, populate (încă) de români, ei nu se suflă un cuvinţel. Drept este că
nici Traian Băsescu, în cuvântările sale optimiste, nu s-a referit decât la Moldova de peste Prut .
Cu toate acestea, ca şi cu alte
prilejuri, sunt exacerbate din nou la modul general sentimentele protocroniste
ale naţionaliştilor autohtoni. În acest sens, despre poporul român se afirmă că
este strâns ca într-un cleşte de către popoarele vecine, dar “Dumnezeul” Pucioasei îl va elibera şi îl va aşeza pe un soclu
înalt, pentru a putea fi venerat de celelalte popoare:
« Iată, vin şi-i
întăresc şi-i ridic pe cei ce iubesc cu iubire mare acest neam şi voi scoate din
cleşte neamul Meu român, că am lucrare
sfântă cu ţara română şi Mă voi ridica cu ea şi o voi face munte înalt [...]»[6] (citat din mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
Ca să nu existe niciun dubiu că
România va fi reîntregită (deşi am văzut că teritorii întregi care au aparţinut
României nici măcar nu sunt luate în
discuţie, deci “reîntregirea” promisă se pare că va fi destul de ştirbă, limitându-se
doar la reîntregirea Moldovei – dar şi această “reîntregire” va fi tot în parte), liderii “pucioşi” insistă în
a se repeta şi a folosi cuvinte sforăitoare (asiguratorii sau plagiate de prin
Scripturi: biruinţă, naştere din nou, lucrare mare, soartă, cină cerească, “fie ţie după cuvântul Meu”, aşternut,
masa mântuirii). Printre aceste formulări bombastice se mai strecoară însă şi
câte un adevăr: “Dumnezeul”
Pucioasei nu este uşor şi lin ca suflarea
de vânt, aşa cum arată Scriptura[7]
că a fost simţit adevăratul Dumnezeu de către prooroci, ci este mare şi greu, este greu de purtat chiar şi pentru liderii “pucioşi”, deşi aceştia
sunt consideraţi de adepţii lor cei mai
sfinţi dintre toţi sfinţii tuturor timpurilor:
« O, popor al cuvântului
Meu, Mă sprijin cu tine, fiule. Am cale de venire în mijlocul tău. Sunt purtat cu greu, că e mare Dumnezeu şi e greu,
dar trebuie să rămână în slujirea Mea cei ce sunt ai lui Dumnezeu. Am grăit în
mijlocul tău neamului român. Rostesc peste el binecuvântare sfântă, ca să poată
să facă voia Mea cea de sus acest neam. Voiesc să-i lipesc înapoi pe trup aripioarele,
care i-au fost smulse, şi iată, lucrez spre această
împlinire pentru ţara Mea cea de azi, iar
tu stai în slujba Mea şi fii ascultător, fiule, că mare ne va fi bucuria
biruinţei cea cu trudă lucrată [...] am grăit despre naşterea ta cea de sus, ţara Mea cea de azi. Cu duh de naştere din nou am venit
să-ţi grăiesc, şi prin durere trec şi-ţi grăiesc, căci Dumnezeu este mare, şi
este greu de purtat când este
mărturisit Domnul şi lucrările Lui. În zilele acestea am lucrare mare cu tine,
neam român, şi stau pe vatra ta cuvânt şi-ţi grăiesc şi-ţi spun de soarta ta
cea de la Mine şi te vestesc de slava Mea din tine. [...] Cinez cu
tine, neam român. Cuvântul Meu din mijlocul tău e cină cerească pe masa ta şi
sunt cu sfinţii la masă cu tine, şi cu toate puterile cereşti Mă port şi
cuvintez. O, fie ţie după
cuvântul Meu, după voia Mea, ţara Mea, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar
pământul tău este aşternutul Meu şi al lucrării Mele din mijlocul tău! Naştere
din nou voiesc să încep cu tine între neamuri, şi voiesc apoi să vadă ele
aceasta, şi să vină la masa mântuirii din păcat popoarele de pe pământ. »[8] (citat din mesajul Mihaelei din 7 ianuarie 2014)
Nici nu putea fi altfel. Când
„proorociile” nu se împlinesc, când „mesajele” se contrazic de la un an la
altul, când promisiunile se dovedesc a fi mincinoase, când liderii „pucioşi” se
duşmănesc de moarte şi se alungă unii pe alţii de pe „câmpiile elizee” de la
Pucioasa, când viaţa fără de moarte făgăduită
se dovedeşte a fi moarte fără de viaţă împlinită, nu poţi încerca decât un sentiment
de greutate şi de iremediabilă tristeţe în faţa acestei „Evanghelii de la
Pucioasa” care se pretinde a fi „Cuvântul lui Dumnezeu”.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
9 ianuarie 2014
…………………
[7] “Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi
acolo va fi Domnul”.(3 Regi, 19:12); “Iată
Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt.” (Is., 19:1)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.