437. Liderii “pucioşi” se încurcă în minciuni “profetice”
Este, cu adevărat, “venirea” repetată (de mii de ori, şi vreme
de aproape şaizeci de ani încoace), a “Dumnezeului”
Noului Ierusalim de la Pucioasa (despre care vorbesc cu patos liderii “pucioşi”
în mesajele lor), una şi aceeaşi cu A
Doua Venire a lui Hristos (despre care se prooroceşte în Scripturi)? Sunt
oare identice coordonatele spaţio-temporale ale acestor două veniri, ca să putem vorbi şi despre o
identitate a acestor două fenomene? Sfânta Scriptură vorbeşte despre o venire
efectivă, reală şi palpabilă, nu despre o alegorie,
nu despre un bluf sau o butaforie: Hristos va veni pe pământ tot
aşa cum S-a şi înălţat la cer[1]
şi apoi Îşi va aşeza scaunul Său de judecată în valea lui Iosafat şi va începe
neîntârziat judecarea tuturor neamurilor pământului:
“Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî
în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo
[...] Să se trezească toate neamurile şi
să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru
toate popoarele din jur.”[2]
Ce zic liderii “pucioşi” despre
acest subiect? Ei zic că “Dumnezeul”
lor stă suspendat undeva deasupra lor, în văzduhul Pucioasei, de unde reflectează îndelung de aproape 60 de
ani încoace, înconjurat de o oştire de duhuri pucioşeşti, cum şi când ar fi cazul
să înceapă judecata neamurilor:
« Stau deasupra ta cu oştirile cereşti, cu cerul
slavei Mele şi cu dulce mama Mea în sărbătoarea ei între sfinţi [...] »[3] (citat din mesajul Mihaelei din 21
septembrie 2013)
Aşadar, nici vorbă de valea lui Iosafat. Ziua Judecăţii este
mereu făgăduită şi fluturată prin faţa ochilor adepţilor sectei, ca o
sperietoare urâtă şi inevitabilă pentru cei care încă se mai îndoiesc în
“credinţa” pucioşească, dar este mereu împinsă undeva într-un viitor îndepărtat
şi incert:
« O, dar vine ziua cea pentru răspuns, şi
fiecare va sta înaintea Domnului pentru credinţă sau pentru necredinţă, pentru ascultare sau pentru
neascultare, pentru iubire sau pentru neiubire. »[4] (citat din mesajul Mihaelei din 21 septembrie
2013)
Cocoţat deasupra grădinilor
“sfinte” de la Glodeni şi înconjurat de
oştirile Lui cereşti, Duhul de la Pucioasa stă şi Îşi face planuri în care adepţii
“pucioşi” urmează să fie vârful de lance al învăţăturii sectare intitulată
fraudulos “Noul Ierusalim”. Ei
urmează a fi înrolaţi în falange de propagandă ale “Cuvântului” pucios, pe care urmează a-l împărţi în stânga şi în
dreapta, într-o acţiune de prozelitism fără precedent menită a-I alina durerea care Îi vine de la indiferenţa cronică a românilor
faţă de orice fel de secte, mai vechi şi mai noi:
« O, poporul Meu, primeşte-Mi
cuvântul şi dă-l spre împărţire peste tot, că iată, fac ce fac, zic ce zic la masa Mea cu tine şi dau iar de
durerea Mea cea de la om [...] »[5] (citat din mesajul Mihaelei din 21
septembrie 2013)
Deşi în repetate rânduri afirmase că nu are
nevoie de locaşuri făcute de mână omenească, Duhul de la Pucioasa recunoaşte acum că liderii “pucioşi” tocmai ce
I-au clădit un nou “hambar”, o nouă cetate pe pământ, în care să aibă lărgimea
necesară pentru a face mese întinse unde adepţii meseni urmează să poposească
şi să-şi odihnească oasele:
« Suntem acum
aici cu slava naşterii tale la masă cu poporul cuvântului Meu cel din vremea
aceasta peste pământ. Avem popas unde să venim şi să Ne odihnim între oameni,
mamă. Mare minune este aceasta că am găsit fii credincioşi venirii Mele de
acum, de Mi-am făcut apoi cu ei cetate pe pământ ca să vin cu sfinţii şi să punem
cuvânt pe masă ca să fie el împărţit şi împlinit apoi peste pământ [...] »[6] (citat din mesajul Mihaelei din 21
septembrie 2013)
Or, doar cu câteva luni în urmă,
tot “Domnul” Pucioasei era Acela care renegase toate zidirile şi toate bisericile
de piatră (pe care oamenii se străduiesc să le ridice şi să le închine lui
Dumnezeu pe tot Pământul), pretinzând că Lui
Îi este de ajuns un cort, ca pe vremea lui Moise[7]:
« [...] Eu,
Domnul, [...] sub
cortul alb în Grădina Întâlnirii, [...] Mă port cu sfinţii Mei, care M-au iubit în
duh şi în adevăr, nu în biserici de piatră, în care se strânge lume de tot
felul ca să se laude cu nume de lume creştină [...]»[8] (citat din mesajul Mihaelei din 16 iunie 2013)
Cât de sinceră este această
afirmaţie, această “declaraţie de război” împotriva bisericilor de piatră? În primul rând, această “cetate” zidită acum
la Pucioasa nici măcar nu este singulară, ea fiind, precedată de Căsuţa din
Deal, de Casa Întâlnirii, de Cortul Alb, de Legănuţ, de Arhondaric şi de alte
“hambare” zidite de salahorii sectei. În al doilea rând, în afară de aceste
zidiri cu aparenţă civilă, prin anii ’90 liderii “pucioşi” jubilau la ridicarea
chiar a unei biserici de piatră pe
care o considerau a fi “Pietricica Albă”,
cea “cu ochi mulţi”, împlinitoare a
unei “proorocii” inexistente în Sfânta Scriptură:
« Adu-Ţi aminte că prin credinţa lui ai pus pe piatră pietricica cea albă şi cu ochi mulţi, pe care este
scris numele Tău peste pământ. [...] A venit vremea nunţii pe
care el a proorocit-o, şi care este scrisă în cartea Ta de azi,
în cuvântul lui cel de atunci de când Ţi-a pus pietricica Ta pe piatră. »[9] (citat din mesajul Mihaelei din 20
ianuarie 1997)
Cea mai aberantă “proorocie”
pucioşească pretinde că atât Venirea a
Doua a Domnului, cât şi Judecata
Universală s-au şi împlinit. Unde? Când? Cum? Cine mărturiseşte, cine
dovedeşte că această proorocie cosmică şi-a desfăşurat lucrarea? Nici un semn
nu arată că s-ar fi declanşat această “proorocie”, darămite să se fi şi
finalizat. Pe acest subiect, absurdul mesajelor pucioşeşti este de un ridicol
absolut:
« Dar este
scris că iarăşi va fi să vii şi să judeci toate şi pe toţi şi să-Ţi faci
împărăţie fără de sfârşit apoi, şi iată, ai împlinit şi ai venit. » [10] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
Absurdul este confirmat şi pentru
că imediat, după anunţarea “împlinirii Venirii şi Judecăţii Domnului Pucioasei”, se anunţă că
Judecata stă să vină, acum abia se
trâmbiţează venirea ei, aşadar... încă n-a avut loc:
« [...] nu dau
să audă trâmbiţa Ta, care anunţă judecata, dar şi salvarea, Fiule scump. » [11] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
Pentru ca, în fraza următoarea,
să se descrie o pedeapsă universală, prăpădul de la sfârşit consecutiv
Judecăţii, care va cuprinde tot pământul şi pe cei “rămaşi afară”, cei
“necredincioşi în învăţătura Noului
Ierusalim”:
« [...] să nu
vă lăsaţi ispitiţi şi smulşi afară, că afară, de la hotarul vostru
spre afară e numai prăpădul cel de la sfârşit de timp, şi peste care satana domneşte
şi se luptă să ducă la prăpastie veşnică pe cei călăuziţi de el, pe cei din
împărăţia lui, locul lumii, că voieşte satana să se răzbune pe om, şi mult să
se răzbune. » [12] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
De aceea, toţi adepţii “pucioşi”
sunt îndemnaţi “să cadă singuri în ispită”, ca să vadă câtă credinţă
pucioşească au (sau mai au) în ei înşişi:
« Iată ce vă
povăţuiesc în ziua mea de serbare: Vă învăţ apostoleşte şi vă îndemn, ispitiţi-vă
bine pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă. » [13] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
Răstălmăcind cuvântul Scripturii, liderii “pucioşi” pretind că “Evanghelia Verginicăi” trebuie vestită ca o completare validă şi perfect canonică la Evangheliile Apostolilor lui Hristos, iar cei care nu o respectă, trebuie anatemizaţi:
« Pe cei ce au
lucrare tulburătoare pentru răsturnarea acestei Evanghelii izvorâtă din gura
Fiului meu Mântuitorul, pe aceştia ţineţi-i departe de urechile voastre şi fiţi
ascultători de Domnul, căci scris este: «Dacă
vă propovăduieşte cineva altfel decât aţi primit, să fie anatema!». Aceia nu sunt ai lui Hristos, ci
s-au lăsat smulşi din bărcuţă şi sunt pe valuri, că au dat de la ei cuvântul
sfânt şi dau să vă vestească ei altfel decât aţi primit. O, până şi înger din
cer de-ar fi să vină la voi, nu numai unul dintre cei ce au crezut şi au căzut
apoi, ci chiar înger din cer de v-ar vesti vouă altfel de Evanghelie decât
aceasta prin care aţi
crezut, să fie anatema. » [14] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
Cuvintele “decât aceasta” sunt cele care demască falsificarea voită a mesajului
biblic. Minciuna are picioare scurte: una este “decât aţi primit” şi cu totul, cu totul altceva este “decât aceasta”. În timp ce Apostolii
vorbeau despre Evanghelia lui Hristos pe care ei au primit-o de la Hristos şi aşa au propovăduit-o la vremea lor,
liderii “pucioşi” se referă prin expresia “decât
aceasta” la aşa-zisa “Evanghelie a
Sfintei Virginia”, o colecţie necanonică de texte ticluite de către
efemerii lideri “pucioşi”, nerecunoscută de nicio Biserică Ortodoxă şi, de
fapt, de nimeni în afară de o mână de adepţi ai sectei pucioşeşti, înşelaţi,
manipulaţi şi debusolaţi.
Liderii “pucioşi” anunţă că sunt
în pregătirea unui “cuvânt” meşteşugit adresat întregului popor român, în care
îl vor ameninţa amarnic pentru nepăsarea lui faţă de “minunile de la Pucioasa”.
Va fi vai de cei care, după atâta efort de propovăduire sectară, încă nu-L recunosc pe “Domnul” de la Pucioasa,
ascuns în “Cuvântul” meşteşugit al
liderilor “pucioşi”:
« Vine ziua praznicului crucii Mele
şi voi coborî şi voi grăi cu fiii români. Îl plâng pe cel ce nu crede între
români că este Dumnezeu acest cuvânt. O, a fi român e taină mare, şi se va
vedea această taină şi toată măreţia ei, căci va fi vai de românii care nu-L cunosc pe
Domnul de Dumnezeu al lor şi cuvântul
Său de azi peste ei! [...] O, pregăteşte-te frumos pentru coborârea Mea cuvânt peste
neamul român » [15] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
“Dumnezeul” de la Pucioasa Se
demască a fi un “dumnezeu interesat”, care nu face nimic pe
gratis, ci are grijă să aranjeze un troc avantajos cu adepţii sectei, ca să nu
rămână cumva păgubit la ceva:
« Ţi-a dat
hrană de viaţă mama Mea Fecioara, măi poporul Meu, ţi-a dat, că e plină de
grijă pentru tine ca şi Mine. O, ai şi tu grijă de Mine, fiule, ai şi tu, că
şi Eu am de tine, căci tu Îmi trebuieşti mult pentru
planul Meu cel de la Tatăl acum pe pământ. » [16] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
Dar, după cum se spune, “o mână spală pe alta” şi “cum e turcul, şi pistolul”. În
încheiere, El îi îndeamnă pe liderii
”pucioşi” să fie şi ei la fel ca El de interesaţi
în biruinţa Lui, căci biruinţa Lui este profund dependentă de
eforturile unor muritori debusolaţi şi exaltaţi:
« [...] fiilor!
Fiţi asemenea Mie şi fiţi în toate [...] căci aşa Se împlineşte Domnul pe pământ în cei ce sunt asemenea Lui şi lucrând
cu El pentru biruinţa Lui [...]» [17] (citat din mesajul Mihaelei din
21 septembrie 2013)
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
23 septembrie 2013
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.