425. Liderii pucioşi anunţă solemn că “A Doua Venire a lui Hristos a avut loc la Pucioasa, pe 5 mai 2013”
Se ştie că sectanţii “pucioşi”
pretind că “A Doua Venire a Domnului”
are loc la ei în mod repetat, de mai
mulţi ani încoace, rămânând totuşi mereu “A
Doua”, ceea ce frizează absurdul. La o numărătoare scrupuloasă a acestor
“veniri” (anunţate îndată după consumarea lor, printr-un nou “mesaj” pucioşesc
“sosit din cer”), s-ar putea constata că “Domnul”
Pucioasei a venit de zeci, poate de sute de ori până acuma, pe plaiurile din
satul Glodenii-Pucioasei. Paradoxal însă, niciodată şi nimeni nu L-a văzut până acum în carne şi oase,
precum Toma necredinciosul (exceptându-i, desigur, pe “proorocii” pucioşi, care
pretind că această scamatorie anunţată de ei este de fapt purul adevăr, îndată
ce ei “L-AR FI VĂZUT”, totuşi). Chiar admiţând că aceşti şarlatani care vând
iluzii credulilor L-ar fi văzut cu
adevărat pe acel duh pucioşesc pe care-l proclamă “Dumnezeul” lor, Acesta nu
este Acelaşi cu Dumnezeul Cel aşteptat de creştini. Biblia spune clar că pe
Adevăratul Dumnezeu Îl vor vedea toţi
oamenii atunci când El va veni (aşadar, nu văzut doar de trei-patru
gargaragii[1],
puşi pe şotii eretice). Mai spune Biblia că Adevăratul Dumnezeu va veni în
trupul Său cel răstignit şi înviat, ca toţi să-L recunoască după stigmatele Sale
« O, ridică-te! [...] Ridică-te, o, ţara Mea de venire a doua oară de la Tatăl pe pământ la oameni!
[...] o,
neam român, [...] o, ţara Mea de azi [...] deschide-te şi primeşte
venirea Mea! [...] O,
vino în ajutorul Meu, în ajutorul Domnului Dumnezeului tău, că nu în Ierusalim M-am dus dacă
am venit, ci la tine am venit şi în tine petrec,
şi rostesc cuvântul cel de la început al facerii celei noi, chiar dacă neamul
creştinesc merge mereu la Ierusalim pentru cele ce găseşte acolo despre
trecerea Mea pe acolo acum două mii de ani când nu M-a primit Ierusalimul, şi
iată, şi acum ca şi atunci urmele Mele mărturisesc acolo spre judecata celor ce
n-au crezut atunci şi a celor ce nu cred azi venirea
Mea cea
de atunci şi cea de acum, care este scrisă în Scripturi să fie acum. »[2] (citat din mesajul Mihaelei din 5 mai
2013)
Vedem aşadar că actualii lideri “pucioşi”
mint cu neruşinare, pretinzând că Biblia ar fi proorocit că venirea Domnului cu
Judecata Sa cea mare va fi “să fie acum”
iar prin “acum” noi ar fi să
înţelegem momentul (5 mai 2013) şi
locul (România, “Ţărişoara Celei De-a
Doua Veniri”) pe care ei le-au ales şi le vor recunoscute de toţi. Dar,
despre locul de judecată Biblia
prooroceşte că va fi undeva către Valea lui Iosafat[3]
(în Israelul de astăzi), iar, despre acest “acum”,
Biblia spune foarte limpede că nu poate fi proorocit de nimeni, îndată ce
momentul revenirii lui Hristos pe Pământ nu este cunoscut decât de Tatăl
ceresc:
“Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu
ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”[4]
Cu toate acestea, liderii “pucioşi”
anunţă cu surle şi trâmbiţe că “Dumnezeul” lor ar fi venit acum din nou la ei, tot a
doua oară, după alte zeci de anunţuri similare făcute în ultimii ani.
Alegerea “chibuţului” de la Pucioasa ca loc de “revenire acum pe pământ”, nu este întâmplătoare. Spre deosebire de restul
creştinilor, care tot timpul au ceva de cerut de la Dumnezeu spre ajutor
(creştini care îşi motivează această atitudine atât prin îndemnul direct al
Domnului – “cereţi
şi vi se va da...”[5];
“...toate câte
cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea”[6];
“...cereţi
ceea ce voiţi şi se va da vouă”[7];
“...cereţi şi
veţi primi...”[8],
cât şi prin îndemnurile proorocilor[9]),
sectanţii din “poporul cel micuţ al Noului
Ierusalim” sunt văzuţi bine şi aleşi ca ţintă unică de către “Dumnezeul” lor, tocmai pentru că ei sunt
lipsiţi de griji personale şi nu-I
cer Lui nimic, ba dimpotrivă, ei Îi dau Lui mereu din agoniseala lor pământească[10],
sau măcar o mână de ajutor atunci când El
le-o cere:
« O, poporul Meu, o, micuţul Meu Ierusalim nou [...] Nu te am decât pe tine [...] numai pe tine te am pe pământ. [...] Pe tine te-am ales dintre oameni [...] şi trebuie să am popor aproape, eliberat de griji şi dat Mie
cu totul, că Eu port cu tine multe griji pentru biruinţa Mea peste pământ [...] ce frumos este aceasta, să uite omul de sine şi să se dea Mie cu totul
şi multului Meu greu şi să trăiască el aşa, şi nu ca toţi creştinii care-şi fac
loruşi ceea ce găsesc de cuviinţă [...] Creştinii
cer mereu la Dumnezeu de toate, de toate de pe pământ şi din cer, dar voi
sunteţi altfel de creştini, căci voi nu cereţi, ci daţi lui Dumnezeu, daţi truda voastră toată
[...] căci voi
trudiţi în via Mea, în lucrarea Mea, întru venirea Mea trudiţi cu Mine, măi
fiilor. »[11] (citat din
mesajul Mihaelei din 5 mai 2013)
Toate aceste alegaţii care tind
să aureoleze “poporul pucios” ca “popor
ales” sau ca “noul Israel” sunt
cel puţin exagerate – dacă nu de-a dreptul mincinoase, dacă ar fi să credem că,
atunci când “pucioşii” rostesc rugăciunea Tatăl
nostru (deci şi cuvintele “...pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă asăzi...”
) sunt sinceri în ceea ce cer ei prin rugăciune de la “Dumnezeul” lor. Invers, dacă ei într-adevăr nu-I cer Lui nimic, aşa cum
se pretinde în mesajul din 5 mai 2013, înseamnă că sunt mincinoşi atunci când rostesc rugăciunea Tatăl
nostru, în care se află şi aceste cuvinte de cerere.
“Venirea” la Pucioasa a “Dumnezeului” Noului Ierusalim nu este
lipsită de daruri şi de promisiuni, a căror dăruire şi împlinire este însă
plasată într-un viitor incert. Printre darurile şi promisiunile viitorului se
regăsesc:
-
raiul. (Acesta
nu este însă dăruit celor merituoşi – deocamdată. Pe moment, cei doritori sunt
invitaţi doar “să intre în taina lui”
– stare în care, de altfel, se aflaseră şi până acum);
-
cerul. (Acesta
este dăruit ca moştenire, dar numai cu
condiţia să existe ascultare faţă de “Dumnezeul”
Pucioasei. De aici deducem că, atâta timp cât nimeni nu va primi cerul de
moştenire, niciun “pucios” nu a fost găsit vrednic de o ascultare deplină);
-
cerul cel
nou şi pământul cel nou. (După ce au primit cerul ca moştenire,
“pucioşilor” li se promite că vor primi “un cer nou şi un pământ nou”, deci nu
se vor bucura de moştenirea cerului celui vechi prea multă vreme, deoarece
acesta va fi înlocuit cu cel nou):
« Cu raiul vin
după voi şi vă
chem în taina lui şi vă ajut să iubiţi viaţa şi să părăsiţi
boldul morţii, căci păcatul este moarte, o, fii ai pământului. Dar acum vin şi vă dau cerul moştenire
dacă veţi vrea să Mă ascultaţi pe pământ [...], tot aşa şi azi, vin că este scris să vin, vin şi-Mi împlinesc
venirea şi cuvântul venirii Mele şi tainic pregătesc facerea cea nouă: cerul cel nou şi
pământul cel nou [...] »[12] (citat din mesajul Mihaelei din 5 mai 2013)
Adepţii
“pucioşi” nu vor fi însă singurii moştenitori
ai cerului celui nou şi a pământului celui
nou. Cu toate lipsurile, privaţiunile şi chiar jertfele îndurate de
bunăvoie, ei vor fi nevoiţi să împartă moştenirea cu restul românilor, chiar
dacă aceştia şi-au petrecut viaţa în huzur şi în nedreptăţi. Şi asta pentru
simplul motiv că liderii “pucioşi” au declarat că România, pe ansamblul ei,
este “ţara cea de dor”, “pământul slavei”, iar locuitorii ei vor fi moştenitori prin simpla apartenenţă la neamul
român, la “ţara cea aleasă”, “ţara strălucirii” de care vorbea proorocul Daniel
în proorociile lui:
[...] şi iată, Îmi pregătesc moştenitori, iar pe tine te chem prelung, o, ţara Mea de dor, că dor
Îmi e de tine, şi de două mii de ani Mi-e dor; O, pace ţie, ţara Mea, România Mea!
Pământul tău este al Meu. Pe el am Eu aşezată taina venirii Mele cuvânt pe pământ
acum, la sfârşit de timp [...] O, pace ţie, pământ al slavei Mele de
sfârşit de timp, pământ român, dorul Meu cel de două mii de ani, şi iată, am
peste tine slava Mea şi pe poporul cuvântului Meu cel de azi peste pământ şi
tronul Meu, iar râul Meu de cuvânt, care curge din tronul Meu, să-ţi spele
faţa, să-ţi spele glia şi să fii tu slava Mea, precum slava ta sunt Eu, Eu şi
cuvântul Meu în mijlocul tău [...]»[13] (citat din mesajul Mihaelei din 5 mai 2013)
Aşteptăm cu mare interes
următoarea “A doua Venire...” de la
Pucioasa, întrucât precedenta nu s-a văzut prea bine de la strapontină.
…………………
Anca Ionescu Târgovişte
8 mai 2013
…………………
[1] Este
vorba de “proorocii pucioşi” Virginia Tudorache, Maria Tudorache, Mihaela Tărcuţă şi Niculae Nedelcu
[3] v. Ioil,
4:2,12
[4] Mat.,
24:36
[7] Ioan,
15:7
[9] “Cereţi de la Domnul ploaie la vreme, ploaie
timpurie şi târzie! Domnul scoate fulgerele şi trimite ploaie; El dă omului
pâinea şi dobitoacelor iarba.”(Zah., 10:1)
[10] Inclusiv case, trenuri, maşini...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.