417. Autoplagierea în “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”

         

Un text pucioşesc apărut în anul 1966, alcătuit din 20 de fraze şi 171 cuvinte, se regăseşte în mod neaşteptat şi într-un mesaj din anul 1975. Deosebirile dintre aceste texte sunt atât de puţine, încât ele sunt aproape identice. Această ciudăţenie se semnalează în ambele ediţii ale cărţii  “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, fără nici o explicaţie cât de cât mulţumitoare. Se ştie că lucrările adevăratului Dumnezeu se caracterizează prin iconomie, deci este inexplicabil de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să Se repete, cu riscul de a fi apreciat din exterior că Se autoplagiază, sau că ar fi uitat pur şi simplu ceea ce spusese cu ceva timp înainte. A uita este omeneşte, dar nu poate fi şi dumnezeieşte, aşa că această variantă e cea mai improbabilă. Ceea ce nu este posibil la adevăratul Dumnezeu, pare a fi însă perfect posibil şi potrivit pentru “Dumnezeul” de la Pucioasa. Pentru a nu-I pune însă la îndoială a-tot-ştiinţa şi capacitatea de memorare, nu ne rămâne la îndemână decât cealaltă explicaţie: din motive greu de înţeles, Acesta Se autoplagiază din când în când, convins fiind că cititorii lui favoriţi nu vor băga de seamă că li se serveşte aceeaşi ciorbă reîncălzită.

          Iată cum arată cele două texte, apărute la o distanţă de mai bine de 8 ani unul de altul:

Domnul merge pe pământ, nevăzut de om. Nimeni să nu se lepede de Domnul. Lumina de pe pământ va fi credinţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Da, aceasta este crucea, podul pe unde vă veţi duce. Cine nu face această cruce, n-are drum spre Mine, între Mine şi sine. Acest semn se va arăta în curând în slava sa. Amin, amin, amin.  Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi în lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat.  Eu sunt Domnul Iisus, în chip curat. Umblu pe pământ şi Mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede. Eu sunt Alfa şi Omega, cu numele de Iisus. Eu sunt Cel Care am fost răstignit pe cruce pentru tine. Eu sunt, şi în curând Mă voi arăta în toată slava Mea.  Veniţi, oile Mele, cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea! Aşa vă voi chema şi când Mă voi arăta. Veniţi, copii! Veniţi, copii! că acesta e nume sfânt. Veniţi, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme. Veniţi, copiii Mei, veniţi de-a dreapta Mea! [...]

1/14 septembrie 1966[1] (citat din mesajul Virginiei din 14 septembrie 1966)

............................................................

Caiafa cel mare, preotul de la Măneşti, nu va mai fi mult şi va intra în groapă, căci cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, că el a săpat multe gropi. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Da, aceasta este crucea, podul pe unde vă veţi duce. Cine nu face această cruce, nu are drum spre Mine între Mine şi sine. Acest semn se va arăta în curând în slava sa. Amin.  Eu sunt Alfa şi Omega. Am colindat pământul în lung şi în lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi Mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede. Eu sunt Alfa şi Omega, cu numele de Iisus. Eu sunt Cel Care am fost răstignit pe cruce pentru tine. Eu sunt, şi în curând Mă voi arăta în toată slava Mea. Veniţi, oile Mele, cu o clipă mai devreme de-a dreapta Mea! Aşa vă voi chema şi când Mă voi arăta. Veniţi, că după Mine nu mai vine nimeni să vă cheme.

6/19 februarie 1975[2] (citat din mesajul Virginiei din 19 februarie 1975)

Textul în sine este, la rândul lui, departe de mesajul evanghelic al Bibliei. El anunţă un alt Iisus, diferit de Cel care S-a înălţat la ceruri şi care şade de-a dreapta Tatălui. Este un vorba de un “Hristos” al Pucioasei care Şi-a consumat deja cea de-a doua venire pe pământ, umblând de colo-colo, dezbrăcat de slavă, blestemând în loc să binecuvinteze, ascunzându-Şi în mod deliberat chipul dar mustrându-l pe omul care-L întâlneşte fără să-L vadă, şi anunţând că va avea loc curând şi cea de-a treia Sa venire pe pământ, de data aceasta în toată slava promisă. Un alt anunţ pe care-l face imediat este însă de-a dreptul contradictoriu: El Îşi cheamă oile Sale de-a dreapta Sa, cităm: “cu o clipă mai devreme” devansând astfel Înfricoşata Judecată, înainte de a Se arăta întregii lumi în toată slava Sa. Totodată anunţă că tot aşa  (deci, cu o clipă mai devreme) le va chema pe aceleaşi oi, şi atunci când Se va arăta, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că atunci va avea loc o nouă devansare a Judecăţii, iar pe de alta, că precedenta chemare n-a avut nici  un efect sau nici un rost. Biblia ne învaţă altfel: adevăratul Hristos mai întâi Se va arăta în slava Sa, apoi Se va aşeza pe tronul de judecată, apoi va aduna înaintea Sa toate neamurile, apoi va face judecata, apoi va despărţi “oile” de “capre” şi abia după aceea (nicidecum cu o clipă mai devreme) Îşi va chema “oile” cele credincioase de-a dreapta Sa:

“Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.” [3]

..............................................................

[1] Noul Ierusalim, “Cuvântul lui Dumnezeu în România”, Editura Ro-Emaus, Bucureşti 1995, pag. 205

[2] Ibid., pag. 125-126

[3] Matei, 25:31-34

…………………

Anca Estera

5 februarie 2013

…………………