395. Noi minciuni şi erezii pucioşeşti despre “a doua venire a Domnului”
Liderii
pucioşi reiterează o minciună mai veche, prin care ei pretind că la Pucioasa ar
avea loc, într-o continuă desfăşurare, “a
doua venire a Domnului”, fenomen mistic care s-ar petrece exact după
acelaşi tipar ca în clipele Înălţării la ceruri a adevăratului Hristos, cel
înviat din morţi. Vorbind în numele “Hristosului”
Pucioasei, într-un dialog imaginar între personajele “Fiul” şi Tatăl” pe care
ei le-au inventat la Pucioasa, liderii pucioşi proclamă solemn că “Hristosul”
lor vine la ei exact “aşa cum S-a şi suit”:
« O, Tată scump al
Meu, Tată Savaot, slăveşte-Te în Fiul Tău, Tată, ca să ştie lumea că Tu M-ai
trimis! Adu-le oamenilor aminte de venirea Mea cea de-a doua, pe care îngerii au vestit-o că va veni, şi
au arătat-o acum două mii de ani prin cuvântul lor spus peste ucenicii Mei în
ziua înălţării Mele iarăşi lângă Tine, Tată scump, iar Eu, iată, vin aşa cum M-am şi suit. » (citat din mesajul Mihaelei din 3 iunie 2012)
Ca
să justifice afirmaţia anterioară, liderii pucioşi aduc şi argumentul
(imposibil de verificat, de altfel) că “Hristosul”
lor vine ascuns de norii cerului în
mijlocul “poporului” pucios. În acest fel ei justifică şi de ce pe acest “Hristos” de la Pucioasa nimeni nu-L vede şi nici nu L-a văzut vreodată, ci este doar auzit cuvântul Lui, care vine din nori ca o suflare de
vânt:
«Vin, şi pe nori de
slavă stau, iar ei Mă acoperă în taină şi-Mi lasă doar cuvântul să
Mi se audă, căci Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu,
cuvântul Tău, Tată. În mijlocul poporului Tău şi al Meu Îţi mângâi fiinţa şi Mă
mângâi mângâindu-Te, o, Tată scump, căci Duhul Sfânt Mângâietorul este
nedespărţirea dintre Noi, Tată. Amin. » (citat din mesajul Mihaelei din 3 iunie 2012)
Ce
spune însă Sfânta Scriptură despre înălţarea la ceruri a adevăratului Hristos,
despre care liderii pucioşi spun că seamănă aidoma cu venirea tainică a acelui
“Hristos” imaginar de la Pucioasa?
În
primul rând Scriptura spune că adevăratul Hristos a fost văzut de ucenicii
Săi, pe când Se suia la ceruri, cum îi binecuvânta cu mâinile Sale
“Şi i-a dus afară
până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi
binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.” (Lc.
24:50-51)
Or,
liderii pucioşi propovăduiesc un “Hristos”
care vine pe furiş, noaptea, şi căruia nu I-a
văzut nimeni nici măcar unghiile de la degetele mâinilor. Singura evidenţă a
acestei “veniri” este pretenţia a una-două persoane dubioase care pretind că-L aud cum le vorbeşte doar lor, în
şoaptă.
În
al doilea rând, a doua venire a lui Hristos este anunţată de Sfânta Scriptură ca
un eveniment singular şi solemn, cu rezonanţe cosmice, care va avea loc o
singură dată, la sfârşitul veacurilor. Hristos nu va mai reveni în umilinţă,
aşa cum S-a născut din Fecioară acum mai bine de 2000 de ani, ci va reveni ca
Împărat al întregii lumi, înconjurat de îngeri şi îmbrăcat în slavă văzută.
Chiar dacă vine pe norii cerului, aceştia sunt doar cărăuşii lui, nu sunt
pentru a-L ascunde vederii oamenilor:
“Şi m-am uitat şi
iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii,
care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.[...]
Şi am privit
şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe
cap cunună de aur şi în mână seceră ascuţită.” (Apoc. 14,1)
Or,
liderii pucioşi pretind că venirea “Hristosului”
lor este repetată în chip tainic, de sute sau de mii de ori, de mai bine de
cincizeci de ani încoace, într-o absurdă şi ciclică tentativă de a schimba din exterior
comportamentul cotidian al omului trăitor în secolele XX-XXI.
În
al treilea rând, Scriptura spune că doi îngeri mărturisesc că la a doua Sa
venire, Hristos va veni exact la fel, deci va fi la fel de limpede văzut de toţi
cei la care va veni, aşa cum fusese văzut şi de ucenicii Lui în clipele
Înălţării:
“Şi privind ei, pe
când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine
albe, care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus
care S-a înălţat de la voi la cer, astfel
va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Faptele Ap.
1:10-11)
Or,
deşi liderii pucioşi pretind că şi ei mărturisesc acelaşi lucru, cum că Hristos
ar trebui să vină la fel ca şi cum S-a înălţat la ceruri, realitatea împrejurărilor
aşa-zisei “veniri tainice a lui Hristos”
de la Pucioasa, pe care tot ei o propovăduiesc, infirmă “mărturisirea” lor şi îi dovedeşte a
fi apologeţi ai unei minciuni sfruntate.
O
poziţie ambiguă faţă de “Hristosul”
Pucioasei exprimă liderii pucioşi şi atunci când Îl desemnează concomitent atât mire,
cât şi mireasă, la nunta preconizată
a avea loc pe plaiurile dâmboviţene:
« Slava Mea cu Tine pe pământ este Duhul
Sfânt, o, Tatăl Meu scump! [...] Sunt Mire şi mireasă în ţara
Mea de venire iarăşi pe pământ, şi Mă doare în ea, căci ea nu are credinţă,
Tată. » (citat din mesajul Mihaelei din 3 iunie 2012)
Acelaşi mesaj
alambicat este atribuit şi duhurilor pucioşeşti care contribuie la
diversificarea “Cuvântului” de la Pucioasa. De data aceasta, statutul de “mireasă”
este bivalent, fiind atribuit atât “Hristosului”
de la Pucioasa, cât şi “poporului
pucios”:
«Mire
şi mireasă stai Tu aici cu poporul Tău mireasă. » (citat din mesajul Mihaelei
din 3 iunie 2012)
Alteori însă, liderii
pucioşi se repliază corect în jurul mesajului biblic care defineşte desemnările
de persoane pentru statutul de mire,
respectiv de mireasă, pe care le
circumscriu totuşi aceluiaşi areal elitist şi exclusivist de la “Noul
Ierusalim”:
«Lucrează Duhul Domnului la voi şi Se
împarte cu tainele şi cu lucrările Lui, iar voi sunteţi poporul tainelor
Duhului Sfânt şi Se sprijină Domnul cu voi cu statul Lui în mijlocul oamenilor,
aşa cum este scris să lucreze Dumnezeu în zilele acestea prin taina Lui de
biserică de Nou Ierusalim coborâtă din cer pe pământ în duh de nuntă cerească,
Mire şi mireasă, Mire din cer, şi popor mireasă împodobită pentru Mirele ei. » (citat din mesajul Mihaelei din 3
iunie 2012)
Liderii pucioşi
profită de ocazie ca să-şi consolideze statutul de “primii între egali”,
anunţând o dată în plus, ca din partea lui Dumnezeu, că singura verigă de
legătură dintre El şi oamenii credincioşi de pe pământ au rămas ei, liderii
pucioşi, “copiii lui Dumnezeu”, cei
care veghează pentru “binele poporului”. Această teză devine una dintre
preceptele fundamentale ale învăţăturii pucioşeşti:
« Legătura dintre Mine şi poporul Meu sunteţi
voi, copii aşezaţi la veghe pentru Mine şi pentru poporul Meu! Să înveţe bine aceasta toţi cei
care vor să înveţe [...]» (citat din mesajul Mihaelei din 3 iunie 2012)
Pentru a deveni cât
mai credibili, liderii pucioşi adaugă imediat şi unele sarcini care ar urma să
le revină lor, ca primite din partea lui “Dumnezeu”:
să fie veghetori; să comenteze la masă “Cuvântul lui Dumnezeu”; să fie
învăţători peste cei mai mult sau mai
puţin grei de cap; să-i descoase d-a fir a păr pe noii veniţi la Pucioasa şi să
umble la simţămintele lor, dacă eventual capul nu-i ajută pe aceştia ca să
înţeleagă tainele de la “Noul Ierusalim”:
« [...] voi, cei ce-Mi sunteţi Mie de veghe
peste poporul Meu, puneţi, fiilor, la masă Duhul Meu lucrător prin voi şi daţi
vlagă duhovnicească celor ce iau ca să înveţe. Umblaţi la lucrarea
simţămintelor lor, măi
fiilor, şi umblaţi aşa cum Eu umblu, cunoscând pe cele ale lor, fie că se văd,
fie că nu se văd. » (citat din mesajul Mihaelei din 10 iunie 2012)
La rândul lor,
noii-veniţi vor trebui să li se supună necondiţionat liderilor pucioşi; să-şi
mărturisească toate tainele cel ascunse, adică să se lase descusuţi pe toate
feţele de liderii pucioşi; să se dea spre “facere”, adică să asimileze rapid
noua doctrină pseudo-creştină de la
“Noul Ierusalim”; să se teamă de “Dumnezeul”
de la Pucioasa ca de un Dumnezeu răzbunător şi intolerant, care stă ascuns şi
le pândeşte toate greşelile; să nu judece “lucrarea” şi mai ales să nu-i judece
după mintea lor pe liderii pucioşi, indiferent de scenele de sminteală la care
vor fi martori, căci aceştia sunt singurii care au “lucrarea veghii”; să fie
convinşi că orice tentaţie de a judeca lucrurile după aparenţa lor, văzută cu
ochii şi auzită cu urechile, vine obligatoriu de la duhul cel rău.:
« Cine vine să fie cu taina acestui popor, acela să se dea
Domnului spre facere, iar de altceva nu trebuie să vină nimeni între cei ce vin
să fie ai Mei, iar dacă altfel vin, aceia să înveţe să se teamă de Dumnezeu,
Cel ce stă acoperit în taină şi veghează în mijlocul acestui popor şi izvor. Iarăşi încă vă mai învăţ, fiilor, să
vă feriţi să socotiţi voi după simţirea minţii voastre pe cele lucrate şi grăite de cei cu
lucrarea veghii peste mersul lucrării Mele şi al poporului cel ascultător pe
cale şi cel neascultător, căci tainic sunt Eu şi tainic lucrez prin ei pentru
aşezarea sau pentru descurcarea a toate câte sunt de aşezat sau de descurcat,
după ce cei mai puţin aşezaţi încurcă de la mijloc sau de la margini pe cele ce după voia lor şi după dorinţa
lor le lucrează ei pe ale lor în locul celor ce aşteaptă să fie ca Dumnezeu sau
de la Dumnezeu lucrate, adică după voia Domnului, fiilor. O, duhul rău caută să
vă facă rost de vină şi vă împinge să vă folosiţi mintea voastră, dar puţine minţi au primit forma cea de
sus ca să fie ele de sus apoi, şi mulţi au rămas cu minte făcută de ei, şi cu
socoteala ei la fel, şi se naşte nepotrivire între duhul cel de sus şi mintea
cea de jos a omului învăţat să ia de jos aşa cum are la îndemână el să ia. » (citat
din mesajul Mihaelei din 10 iunie 2012)
Este
vizibilă aici o formă subtilă de spălare a creierelor noilor adepţi, căci
folosirea minţii proprii este considerată un delict, iar judecarea lucrurilor
va trebui făcută de acum încolo exclusiv prin prisma minţii liderilor pucioşi.
Cei care nu se conformează rapid şi fără comentarii acestor principii cazone
sunt consideraţi “cei care încurcă” fie de
la mijloc (în caz că doresc să se infiltreze adânc în “lucrare” şi să
contribuie la propăşirea ei instalându-se în proximitatea liderilor pucioşi şi
periclitându-le astfel poziţia lor singulară şi inegalabilă), fie de la margini (în caz că sunt
simpatizanţi lipsiţi de veleităţi şi au o doză de reticenţă binevenită, care nu
pune în pericol dregătoria intangibilă a liderilor pucioşi)
…………………
Anca
Estera
15
iunie 2012
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.