394. Liderii "pucioşi" de la Noul Ierusalim îi consideră pe noii guvernanţi, conduşi de Victor Ponta, rău-făcători şi vrăjmaşi ai neamului românesc
În ultimele lor mesaje, liderii pucioşi iau o poziţie net defavorabilă şi chiar împotrivitoare noului guvern socialisto-liberalo-conservator condus de Victor Ponta, cadorisindu-i pe noii înscăunaţi la putere cu epitete dintre cele mai infamante: vrăjmaşi, mândri, necredincioşi, oropsitori, plini de ură, nedrepţi, neiubitori, împotrivitori, doritori de mărire, semeţi, mincinoşi, fără ruşine, orbiţi de dorul de stăpânire, jefuitori şi prădători ai vetrei neamului român, îndârjiţi diavoleşte, pătaţi, răi, rău-făcători, păcătoşi, nesătui de dorul de domnie peste acest neam, înşelători, răzvrătiţi şi cu faţa vopsită. Ei sugerează că singura salvare a românilor a rămas rugăciunea stăruitoare a adepţilor pucioşi şi înregimentarea în cadrul sectei “Noul Ierusalim” de la Pucioasa a tuturor care mai vor să se numească “români adevăraţi”. De altfel, liderii pucioşi nu se sfiesc să facă o sciziune adâncă şi artificială în însăşi fiinţa poporului român. După ultima lor sentinţă ex cathedra, de acum încolo se vor numi români doar aceia care aderă la doctrina sectei “Noul Ierusalim” şi-I făgăduiesc credinţă veşnică “Dumnezeului” fictiv de la Pucioasa. În consecinţă, toţi ceilalţi cetăţeni ai României care se vor încăpăţâna să rămână fideli ortodoxiei tradiţionale, moştenită de ei de la părinţi şi păstrată în B.O.R., nu vor mai face parte din “poporul român”:
«Eu, Domnul Cel înviat, Îmi desfac braţele pentru voi şi vă aduc mulţumire cu aplecare pentru credinţa voastră în venirea Mea cuvânt de Duh Sfânt pe pământ. Eu, Domnul, îi numesc pe cei credincioşi în venirea Mea cea de azi ai neamului român, îi numesc pe ei românul Meu popor, şi aceia sunt poporul român, iar altfel nu poate fi român omul de pe aceste plaiuri cereşti pe unde cerul umblă şi sfinţeşte şi-şi pregăteşte vederea slavei lui cea de la sfârşit de timp. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 29 aprilie 2012)
Aprobarea în Parlament a moţiunii de cenzură prin care se cerea destituirea guvernului condus de Răzvan Ungureanu este percepută de liderii pucioşi ca o adevărată “furtună”, care vine să-i smulgă de la cârmă pe cei care veghează curat spre binele neamului românesc. Aspiranţii la putere sunt anunţaţi ca iubitori de duhul mândriei, necredincioşi şi aducători de durere peste neamul românesc:
[...] iată, Mă doare cu rană proaspătă, cu rană vie furtuna care a bătut acum de la vrăjmaşi ca să smulgă de la vârf pe cei cu veghea lor curată peste acest neam. Nu-i place neamului român pacea şi duhul frăţiei, ci îi place duhul mândriei, cu care cei necredincioşi adevărului lucrurilor se hrănesc pe ei înşişi şi unii pe alţii spre durerea acestui neam, care n-a voit să audă şoapta Mea şi să vegheze pentru soarta lui. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 29 aprilie 2012)
Liderii pucioşi vor să se arate grijulii faţă de soarta viitoare a neamului românesc, parafrazând vorbele lui Iisus care preziceau un viitor sumbru neamului evreesc: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit.” (Luca, 13:34). Românii sunt mustraţi într-un mod subtil că nu au ascultat de indicaţiile aduse de către mesajele liderilor pucioşi în preajma precedentelor alegeri şi nu au votat în masă cu cine trebuia, cu aceia care erau giraţi de Traian Băsescu şi care au ajuns, totuşi, la putere, dar într-o majoritate mult prea fragilă. Votanţii nostalgici după unele avantaje oferite de comunism le-au dat atunci prea mare credit acelor “oropsitori” care, deşi într-o primă fază au ajuns în opoziţie, s-au dovedit a fi “vrăjmaşi de la mijloc” care iată că acum au găsit destulă putere ca să conspire şi să răstoarne guvernul:
«O, neam român, de câte ori am dat să te adun sub slava cuvântului Meu cel ocrotitor peste tine şi n-ai voit. Soarta ta e în mâna Mea, dar e şi în mâna ta, dar dacă mâna ta nu se lasă ţinută de mâna Mea, trage la tine suferinţa, că n-ai voit să cunoşti pe cei ce-ţi fac ţie bine ca să nu te ajungă suferinţa, ca nu cumva vrăjmaşii tăi cei de la mijloc să-ţi oropsească soarta. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 29 aprilie 2012)
Liderii pucioşi nu-i iartă însă pe aspiranţii la guvernare pentru îndrăzneala lor şi le “profeţesc” că vor avea parte de o soartă usturătoare, pentru a-şi ispăşi prin suferinţă aici, pe pământ, principalele lor păcate (ura, nedreptatea şi neiubirea). Nici tentativa lor repetată de a-l debarca pe “cârmaciul” corăbiei (care este, desigur, fostul căpitan de vas Traian Băsescu, cel mult simpatizat şi susţinut public de către liderii pucioşi) numită România, nu va rămâne nepedepsită:
«Îi va ustura mult pe cei ce dau să smulgă cârma din mâna celor ce curat te cârmuiesc. Eu voi veghea peste soarta ta, dar durerea ta, pe care singur ţi-o faci, te va brăzda, spre ispăşirea urii celor ce în mijlocul tău nu ştiu ce este dreptatea şi ce este iubirea. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 29 aprilie 2012)
Răzvrătiţii din partidele de opoziţie sunt demascaţi apoi că s-au lăsat mânaţi doar de împotrivire, de semeţie, de dorul de mărire deşartă şi că lucrează cu duhul minciunii, care vine de la diavolul:
«Se ivesc împotriviri mari pe pământ din pricina dorului de mărire al oamenilor care se simt mari, şi se dărâmă unii pe alţii cei mari, că nu le ajunge mărirea, şi calcă ei cu duhul minciunii peste cele adevărate şi îşi păstrează semeţia lor faţă în faţă cu adevărul lucrurilor. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Aspiranţii la guvernarea României, în frunte cu Victor Ponta, sunt făcuţi de către liderii pucioşi “mincinoşi” şi “temători” şi sunt acuzaţi că “nu vor decât binele lor” şi “umilirea acestui neam”, urmărind cu “duhul prostiei lor” să-i răstoarne pe cei aflaţi la putere, luptându-se pentru asta “fără ruşine”. La rândul lui, poporul român este numit “ameţit”, deoarece nu vede că aspiranţii la guvernare nu vor decât “puterea lor peste el”, ca să poată ei să stea “mare peste grumazul neamului” român. Prin contrast, foştii guvernanţi conduşi de Răzvan Ungureanu şi agreaţi de preşedintele Traian Băsescu sunt consideraţi “curaţi cu inima”, deoarece s-au străduit “ să scoată la ţărm” corabia acestui neam:
«O, cât îi doare pe sfinţi durerea Ta cea pentru neamul român, o, Doamne! Se tem cei mincinoşi din acest neam, se tem de cei curaţi cu inima lor pentru el şi caută să-i doboare mereu pe ei şi să domnească ei, cei ce nu vor decât binele lor şi umilirea acestui neam, ameţit acum de tot de la necredincioşia cea pentru el a celor ce vor cu orice preţ puterea lor peste el şi vor să răstoarne prin duhul prostiei lor pe cei ce dau să scoată la ţărm soarta acestui neam, faţă în faţă cu cei ce se luptă fără de ruşine să biruiască ei pentru stat mare pe grumazul acestui neam. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Cu o zi înainte de învestirea de către Parlament a “guvernului Ponta”, liderii pucioşi anticipează ceea ce simţea o ţară întreagă: faptul că “guvernul Ungureanu” va fi răsturnat la votul secret cu bile din Parlament, în urma numeroaselor dezertări ale unor trădători din tabăra pedeliştilor în tabăra adversarilor. De aceea liderii pucioşi “proorocesc” că a doua zi va fi “zi de doliu pentru neam”, deoarece opozanţii regimului şi trădătorii-traseişti, orbiţi de dorul de stăpânire, vor reuşi să pună mâna pe putere, iar după înscăunare se vor deda la jaf şi vor aduce jale pe faţa poporului român. Partea caraghioasă este că duhurile pucioşeşti, în frunte cu “Atotputernicul” şi “Biruitorul” lor, îşi frâng mâinile, plâng neputincioşi şi se dau de ceasul morţii căutând o cale prin care să-i biruiască pe “cei răi”, cărora tocmai “le-au proorocit” că vor veni la putere în locul celor “drepţi cu inima” (adică, în locul miniştrilor din “guvernul Ungureanu”):
«O, cât întuneric este în cei orbiţi de dorul lor de stăpânire, Doamne! Iată, mâine e zi de doliu pe fruntea neamului român, căci cei ce se luptă să pună ei mâna pe frâie, se luptă cu puterea nedreptăţii să-şi facă loc la cârmă şi să facă apoi jaf şi jale pe faţa poporului român. O, cum să facem să biruim noi, cei din cer, pentru acest neam, nu cei răi de pe pământul român, Doamne? Plâng sfinţii cu Tine de la cei ce dau să-Ţi răstoarne mereu cu susul în jos biruinţa cea pentru Tine a celor drepţi cu inima şi cu fapta lor pentru acest neam, ales de Tatăl pentru Tine ca să vii şi să biruieşti pe satana şi pe antichrist, din mijlocul acestui neam lucrând şi cuvântând peste pământ. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Neputinţa liderilor pucioşi şi a “Dumnezeului” lor de a împiedica desfăşurarea cursului istoriei refulează în singura modalitate disponibilă pentru ei: aceea de a-i blestema “ca la uşa
« O, fă-le lor, Doamne, ca regelui Irod, care s-a împotrivit naşterii şi creşterii Tale în mijlocul lui Israel, căci sfinţii Tăi tânjesc cum şi pe pământ au tânjit ca să biruieşti Tu, şi nu omul cel potrivnic Ţie, o, Doamne. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Exponenţii noii puteri executive sunt apoi prezentaţi ca jefuitori şi prăduitori ai neamului românesc, conduşi fiind în faptele lor de către duhul cel rău, care i-a îndârjit diavoleşte ca să le ia locul celor care stăteau cu veghea peste popor şi să se aşeze ei domni mari şi tari în locul acelora, deşi erau total compromişi prin faptele lor anterioare:
«Voi pune pe poporul Meu la veghe, dar duhul rău a intrat cu tot întunericul lui în cei ce dau să jefuiască şi să prade casa aceasta, vatra neamului român. Le-am hărăzit lor să nu aibă pe nicăieri loc pe lângă cei ce au fost aşezaţi să vegheze şi să cârmuiască acum soarta acestui neam, şi aceasta i-a îndârjit diavoleşte şi s-au sculat să doboare pe cei cu veghea şi să se aşeze ei domni mari şi tari aşa pătaţi cum sunt. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
“Dumnezeul” Pucioasei Se arată însă complet debusolat, recunoscând deschis că nu ştie ce să mai facă pentru a-i determina pe români să nu-i mai susţină pe exponenţii doctrinei post-comuniste şi neo-socialiste şi să nu-i mai voteze pe viitor, căci aceşti vor să ajungă acum din nou la putere doar prin puterea răutăţii lor, care i-a orbit de tot, ca să nu vadă că aspiră la un loc pe care nu-l merită:
«O, de câte ori am suspinat în cuvânt şi am strigat cu dor şi cu suspin peste neamul român ca să Mă asculte ceea ce-l povăţuiesc Eu pe el, dar n-a voit el să se aplece şi să facă voia Mea! O, cum să fac să-l ocrotesc acum de căderea lui sub cei necredincioşi lui, şi care nu sunt ei voia poporului cel bun, şi sunt voia lor însăşi, şi cu care dau ei să biruiască acest neam, care nu pricepe cine sunt cei ce dau să pună mâna pe cârmă prin puterea răutăţii lor, care i-a orbit de tot, căci numai cei orbi ca şi ei nu văd cu câtă răutate lucrează ei. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
“Dumnezeul” Pucioasei Îşi reiterează ameninţările cu pedepse corporale dureroase la adresa celor care au îndrăznit să aspire la recuperarea poziţiei de lider executiv în societatea românească:
«Mă doare, Mă doare, şi îi va ajunge pe ei durerea Mea, ca şi pe toţi cei care s-au împotrivit în vreme binelui lui Dumnezeu peste pământ. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Ca o speranţă fără prea mari şanse de izbândă se arată apoi îndemnul făcut adepţilor pucioşi ca să înalţe rugăciuni fierbinţi la cer, doar, doar, vor fi ascultaţi de “Dumnezeul” lor ca să înlăture această ameninţare care se profilează, aceea a înlocuirii “guvernului Ungureanu” cu “guvernul Ponta”. Ei speră ca parlamentarii să se trezească în ultimul ceas, să-şi înmoaie inimile şi să nu mai voteze învestirea “guvernului Ponta”, un guvern de “păcătoşi” care prin îndrăzneala gestului lor şi-au semnat singuri condamnarea la moarte:
«Aşează-te, poporul Meu de la izvor, aşează-te, fiule, în duhul veghii sfinte şi stai cu gândul şi cu inima la durerea Mea, şi să stăm de veghe Noi şi cu voi, fiilor. Vă va fi împărţită lucrarea veghii, căci este de vegheat. Satana şi slujitorii lui sunt în luptă ca să biruiască puterea acestui neam. Să veghem, fiilor, şi să-L rugăm pe Tatăl să trezească El pe cei mari cu inima şi cu dreptatea şi cu dragostea pentru acest neam, căci [...] este nevoie să facă unire pământul cu cerul în împreună lucrare, căci Eu nu voiesc moartea păcătoşilor, ci salvarea lor o voiesc, şi trebuie să-i fac şi pe ei să-şi voiască salvarea [...] » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Toţi pucioşii sunt chemaţi aşadar să se aşeze în genunchi la rugăciune stăruitoare prin care să contracareze maşinaţiunile răzvrătiţilor care vor cu orice preţ puterea şi vor să guverneze cu ea, nu pentru că ar voi binele poporului, ci pentru că nu se mai satură de înşelătorie şi de putere şi de dor de domnie peste mulţi:
«Tot poporul cuvântului Meu să se aşeze în rugăciune şi să ceară de la Dumnezeu pază şi veghe sfântă peste sufletul neamului român. Tot poporul cuvântului Meu să stea cu inima sus la Dumnezeu şi cu gândul la neamul român, cel încercat acum de cei rău-făcători lui din mijlocul lui, şi care nu se satură de dorul de domnie peste acest neam, înşelat mult de cei ce îl înşeală pe el. O, dacă M-ar întreba pe Mine acest neam, Eu i-aş spune lui cum să lucreze pentru soarta lui, dar lui îi spune ceata celor răzvrătiţi de peste el, şi nu este cel care să-i facă lui trezirea cea mare, căci pe Mine, mântuirea lui, nu Mă aude, nu aude cum îl strig ca să-l ocrotesc pe el. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Rezultatul e binecunoscut: guvernul Ponta a fost totuşi învestit, şi încă a primit această învestitură cu un număr destul de confortabil de voturi. Aşa că, ori rugăciunile pucioşilor n-au fost destul de convingătoare la cer, ori puterile “Dumnezeului” lor nu s-au putut măsura cu puterile oştirii politice a lui Victor Ponta, cert este că ei s-au rugat în zadar. Cum în zadar au fost şi speranţele liderilor pucioşi că Îl vor putea ei ajuta pe “Dumnezeul” lor cel neputincios ca să poată El prin puterea lor ca să-l împiedice pe Ponta să ajungă prim-ministru:
«Am stat cu cuvânt de sărbătoare în zi de sobor de sfinţi la masă cu tine, popor al cuvântului Meu. Să iei, fiule, putere de sus prin cuvântul Meu de peste tine şi să poţi cu putere pentru Domnul Dumnezeul tău. Stai înaintea Mea ca să Mă sprijin pe tine, şi să prinzi bucurie că poţi pentru Dumnezeu, căci Eu, Domnul, am grijă să poţi. O, să ai şi tu grijă să poată Dumnezeu prin puterea ta, prin supunerea ta înaintea Lui, căci Eu îţi dau de lucru, ca să fii tu cel credincios lucrului Meu cu tine. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Liderii pucioşi fac însă şi o previziune “optimistă”, în caz că aceia care doresc să-l înlocuiască pe Ungureanu şi echipa lui de miniştri de la guvernare vor şi reuşi să obţină ceea ce şi-au propus. Ei “proorocesc” că între aliaţii socialişti, liberali şi conservatori va intra pâmă la urmă zâzania şi vor ajunge în mod inevitabil la o ruptură scandaloasă, care le va aduce pagubă şi discreditare totală:
«Să ne dăm unii altora pacea cea de sus [...] Aşa să stăm noi pentru veghea cea de peste neamul român, atât de înşelat acum de cei cu faţa vopsită, şi care n-au ce să-i dea lui, decât pagubă peste tot, căci cei ce caută pentru ei înşişi sunt orbiţi de dorul puterii peste oameni şi se zbat orbeşte, că n-au ei Dumnezeu de Care să se teamă pe pământ, şi numai de ei ţin seama, până ce se vor încăiera ei între ei, spre paguba şi spre ruşinea lor. » (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Liderii pucioşi îi consideră pe noii aspiranţi la guvernare, dirijaţi sub bagheta lui Victor Ponta, vrăjmaşi ai neamului românesc în general şi ai pucioşilor în special, care sunt acum gata să-i culce sub picioarele lor pe români. Cu toate acestea, liderii pucioşi nu ştiu ce atitudine să ia şi oscilează puternic, pe de o parte dorind a-i asmuţi pe români la o “trezire mare” (ceea ce ar sugera “o nouă revoluţie sângeroasă”) şi, pe de alta, mulţumindu-se în a le promite o iluzorie “mângâiere” sub un regim pe care deja l-a etichetat ca fiind format din “rău-făcători”. Ei realizează rapid că o asemenea revoltă populară împotriva regimului actual poate antrena consecinţe tragice, şi de aceea se repliază sub umbrela “milei faţă de popor” a “Dumnezeului” de la Pucioasa, care va alege doar “să-i dea mângâiere poporului”. Dar această alegere rămâne doar teoretică. Îndată încep interogaţiile răscolitoare: Cum să-i dea El această mângâiere? Cum să-i dea El poporului “orbit” vederea ascunsă a lucrurilor din spatele cortinei politice? Cum să-i dea salvarea, El, care se autointitulează Salvatorul? Toate aceste întrebări chinuitoare rămân fără răspuns. Culmea este atunci când El, care pretinde că-i vorbeşte poporului indirect şi în taină, prin interpuşii lideri pucioşi, Se întreabă retoric cum ar trebui să-i vorbească poporului astfel ca acesta să-L mai şi audă, şi să-I mai şi răspundă:
«O, neam român, îţi hărăzesc pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care să te înţelepţească de sus. Îţi doresc cu tot cerul sfânt slava Mea cu tine, care lucrează în mijlocul tău pentru viaţa ta. Ţi-aş da trezire mare, dar Mi-e milă. Voiesc să-ţi dau mângâiere. Cum să fac să-ţi dau? Voiesc să-ţi dau vedere. Cum să fac? Vrăjmaşii tăi şi ai Mei stau gata să te culce sub picioarele lor. Mi-e tare milă de tine. Cum să fac să-ţi dau salvare, cum să fac? Mă întreb cu cei din cer şi Mă întreb cu tine, dar cum să fac cu tine ca să Mă auzi? O, auzi glasul Domnului, neam român! Te strigă Domnul. Răspunde-I Lui! Amin, amin, amin.» (Citat din predica liderilor pucioşi din 6 mai 2012)
Următorul “mesaj din cer” al liderilor pucioşi a fost datat 13 mai 2011, la aproape o săptămână de la victoria coaliţiei USL împotriva guvernului condus de Răzvan Ungureanu. Se pare că amărăciunea înfrângerii a fost atât de mare, încât liderii pucioşi n-au mai scos atunci nici un cuvinţel despre acest atât de important eveniment, care a schimbat soarta ţării, dar s-a derulat într-o direcţie pe care ei n-o doreau. Se vede că rugăciunile fierbinţi ale pucioşilor de rând şi îngenuncherile lor prelungite n-au avut destulă putere ca să-L facă pe “Dumnezeul” pucioşilor ca să poată ceea ce şi ei, şi El, atât de mult îşi doreau.
…………………
Anca Estera
16 mai 2012
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.