387. Pseudo-ortodocşii "pucioşi" de la Noul Ierusalim pretind că Ortodoxia “a murit fără lumânare”
Ultimele mesaje pucioşeşti confirmă predispoziţia liderilor pucioşi pentru inovaţii care vin în contradicţie flagrantă cu teoriile lor anterioare. Deşi în repetate rânduri ei lansaseră informaţia că “Domnul” lor imaginar este cel de-al şaptelea înger care va trâmbiţa, anunţând că a fost săvârşită taina lui Dumnezeu ( v. Apoc.10, 7 ) acum ei se răzgândesc şi, din dorinţa de a-I fortifica poziţia şi a-I legitima imaginea “divină”, anunţă că … El nu este al şaptelea înger apocaliptic, şi nici măcar un înger oarecare, ci este doar “Fiu” al Tatălui Savaot:
“Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi sunt Cuvântul Lui până la sfârşit aşa cum am fost la început, şi grăiesc pe pământ din Tatăl, şi nu sunt înger, ci sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi Tatăl Savaot Mă trimite.” (Citat din predica pucioşilor din 14 ianuarie 2012)
Cu zece ani în urmă pucioşii lansau însă teoria celui de “al şaptelea înger“ al Apocalipsei, care a venit la Pucioasa ca să trâmbiţeze anunţând sfârşitul timpului omului. Acest înger era în opinia lor, “Însuşi Domnul”, venit a doua oară pe pământ, după cum au vestit proorocii:
“Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al şaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: «Când va trâmbiţa al şaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, şi pe cap cu curcubeu, şi cu faţa strălucind ca soarele, şi cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer şi jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârşită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii».” (Citat din predica pucioşilor din 19 ianuarie 2002)
Un an mai târziu această teorie era reluată şi întărită. Pucioşii pretindeau acum că deja “morţii au început să învieze”, dar întrucât afirmaţia lor întârzia a se materializa în chip văzut şi a fi confirmată apoi din surse independente, au fost nevoiţi să admită ulterior că în acest mesaj nu era vorba nicidecum de o înviere autentică a morţilor, ci de o alegorie. Explicaţia pe care ei au dat-o spunea că ar fi vorba de o “înviere spirituală” a unora dintre cei vii, căzuţi în păcat şi “morţi” faţă de virtute:
“Timpul nu mai este, căci sună cel de al şaptelea înger, Domnul, şi morţii înviază. […] Nu mai este timpul, căci Eu, Domnul, Cel de al şaptelea înger, trâmbiţez, şi toate cele omeneşti tac înaintea Mea şi se prăbuşesc şi se vor prăbuşi, după cum este scris să fie. Trâmbiţez Eu, Domnul, din norii slavei Mele de deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul pământului român.” (Citat din predica pucioşilor din 6 mai 2003)
Silogismul folosit de către liderii pucioşi într-un alt mesaj, transmis peste circa o lună, defineşte limpede cine este al şaptelea înger, în concepţia lor:
- Verginica este al şaselea înger;
- acesta încununează întru slavă cea de a doua venire a “Domnului” de la Pucioasa;
- prin ea a sunat “Domnul” ca printr-o trâmbiţă între anii 1955 şi 1980;
- ea a fost trâmbiţa a şasea;
- după moartea ei, “Domnul” este “trâmbiţa a şaptea”;
- prin “trâmbiţa a şaptea” “Domnul” îşi trâmbiţează venirea Sa;
- aceasta este trâmbiţarea celui de “al şaptelea înger”;
- deci “Domnul” de la Pucioasa este înger trâmbiţaş, este “al şaptelea înger”.
Şi iată cum au fost înlănţuite aceste raţionamente, prin cuvinte meşteşugite:
“Verginico, e mare ziua de serbare a sfinţilor, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinţilor Mei, şi eşti purtată de sfinţi cu multă iubire, că ai fost trâmbiţa din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a şaptea trâmbiţă, şi aşa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbiţarea celui de al şaptelea înger, şi am scos deasupra cartea Mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum am proorocit în vremea Mea cu tine că voi împlini aşa.” (Citat din predica pucioşilor din 22 iunie 2003)
Şi în dialogurile purtate între duhurile de la Pucioasa se aborda adesea acest subiect. Spre exemplu, duhurile pucioşeşti care pretind că aparţin arhiereilor Vasile cel Mare, Grigorie şi Ioan întăresc pretenţia că duhul care îi succede Verginicăi la “trâmbiţare” este “Însuşi Domnul” şi că Acesta este “al şaptelea înger”:
“Îmi amintesc de Verginica, Îmi amintesc cum Eu M-am dat ei pâine şi vin prin arhiereii Mei cei trei, Vasile, Grigorie şi Ioan în anul 1955 […] iar Eu, Domnul, dau glas sfinţilor […]
– Binecuvântăm din dreapta Ta cuvânt arhieresc, Doamne Cuvinte […] să arzi pe acest foc păcatele făpturii şi să suni învierea, Doamne, că Tu eşti Cel de al şaptelea înger Care sună, şi apoi toate sfârşitu-s-au. Amin.” (Citat din predica pucioşilor din 12 februarie 2004)
Pentru a întări şi mai mult pretenţia că “Domnul” Pucioasei este “al şaptelea înger”, se afirmă că odată cu trâmbiţarea pe care a făcut-o, “timp nu mai este” şi “toate sfârşitu-s-au”, dar mai ales că a fost biruită şi moartea, cel din urmă vrăjmaş al omului. Ar fi fost de aşteptat ca de atunci încolo nimeni să nu mai moară pe pământ. Şi totuşi, milioane de oameni au continuat să moară, în cei opt ani care au trecut de atunci şi până astăzi, deci pretenţia că moartea a fost învinsă definitiv odată cu trâmbiţarea ultimului “înger” s-a dovedit a fi o mare minciună:
“[…] Păstorul Cel bun, Eu sunt […] la trâmbiţarea celui de al şaptelea înger când Eu, Domnul, voi birui pe cel din urmă vrăjmaş care este moartea, omul va da seama de tot ce a făcut el în viaţa lui de pe pământ.” (Citat din predica pucioşilor din 12 aprilie 2004)
Există mesaje pucioşeşti care afirmă la modul concret că “cel de-al şaptelea înger” este Acelaşi Domn Iisus Hristos care a fost propovăduit în Biblie, deşi realităţile vremii (încă) nu corespund cu proorociile despre care vorbeşte Apocalipsa. De pildă, pucioşii pretind că acum, odată cu trâmbiţarea Cel de-al şaptelea înger peste pământ, Care sună judecata, a căzut cu zgomot şi fiara care a avut stăpânire peste împăraţii pământului şi peste Babilonul lor, aşa cum de altfel proorocise şi Biblia. Este această aserţiune adevărată? O confirmă ea vreo schimbare epocală în structura politică şi administrativă a lumii? Nimic din ceea ce ne înconjoare nu o confirmă, nici măcar în parte. Şi totuşi, liderii pucioşi plusează pe această ştire ireală cu un optimism care nu are nici o susţinere concretă:
“Este scris în Scripturi despre cele şapte trâmbiţe din care Dumnezeu sună la sfârşit de timp[…] căci aşa este scris despre Mielul lui Dumnezeu, biruitor peste fiara roşie acum, la sfârşit de timp, fiara care a avut stăpânire peste împăraţii pământului şi peste Babilonul lor, şi despre care este scris să cadă cu zgomot odată cu trâmbiţarea Mea peste pământ, Cel de-al şaptelea înger Care sună judecata, Domnul Iisus Hristos, Mielul Tatălui Savaot.” (Citat din predica pucioşilor din 14 decembrie 2009)
Ca de obicei, liderii pucioşi nu scapă ocazia să se delimiteze clar de Ortodoxia tradiţională, dezvăluindu-şi limpede opţiunea schismatică. Ei pretind că Dumnezeu S-a despărţit demult de ea, în pofida promisiunii făcute de Acelaşi Dumnezeu: “[…] şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28,20). În consecinţă, după părerea pucioşilor, Ortodoxia “ a murit fără lumânare” :
“O, trebuie iubire pentru ca să fie credinţă, căci iubirea le poate pe toate, iar fără ea nu vine Domnul cu slava Sa pentru cei credincioşi, că iată, biserica Mea, ortodoxia, n-a vegheat cu candela aprinsă şi a rămas fără untdelemn pentru întâmpinarea Mirelui, căci cei ce vând n-au untdelemn bun pentru venirea Mea, n-au credinţă, şi n-a avut ea de unde să ia şi să aibă, căci îi trebuia iubire şi înţelepciune pentru iubire, dar n-a avut, şi Eu nu mai sunt demult cu ea, că dacă eram cu ea, învia, nu murea, dar ea a murit, a murit fără lumânare […].” (Citat din predica pucioşilor din 19 ianuarie 2012)
Liderii pucioşi mai comit un derapaj major de la adevărul biblic, în momentul când afirmă că între Ioan Botezătorul şi Domnul Iisus Hristos ar fi existat o strânsă colaborare în pustie, înainte de botezul Domnului în Iordan. Cele două duhuri pucioşeşti care şi-au luat numele de “Ioan Botezătorul” şi respectiv “Iisus Hristos” dialoghează pe acest subiect în felul următor:
“ Puţini ştiu că Noi am lucrat mult împreună, Doamne, în pustie până la arătarea Ta şi a mea la Iordan. Ai fost atâta de smerit în cuvânt şi la înfăţişare înaintea mea!” (Citat din predica pucioşilor din 20 ianuarie 2012)
Dar ce spune Biblia? Vorbeşte ea oare de vreo “lucrare multă”, de o conlucrare prealabilă între Ioan şi Iisus, înainte de botezul Acestuia la Iordan? Biblia ne vorbeşte limpede că Ioan nu-L ştia şi nici măcar nu-L cunoştea pe Iisus, deci nu se punea problema unei împreună lucrări a celor doi în pustie:
“Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel
Aşadar, Ioan L-a mărturisit pe Iisus că este Fiul lui Dumnezeu doar după ce L-a văzut şi L-a recunoscut după anumite semne care-i fuseseră dat de către Tatăl ceresc. Dacă ei ar fi “colaborat” în prealabil în pustie, Ioan L-ar fi cunoscut pe Iisus şi n-ar mai fi avut nevoie de aceste semne.
Pe de altă parte, Iisus se duce în pustie abia după botez:
“Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.” (Mat. 3,17; 4,1)
Încă o dată fantezia şi superficialitatea liderilor pucioşi le-au jucat festa, dezvăluindu-le impostura mesajelor lor pretinse a fi primite “din ceruri”.
……………………
Estera
24 ianuarie 2012
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.