386. "Pucioşii" de la Noul Ierusalim propovăduiesc un “Hristos” care vine pe ascuns, lipsit de slava promisă

Mesajele pucioşeşti au ajuns în ultima vreme să fie caracterizate în principal prin incoerenţă şi grave contradicţii, semn al unei totale debusolări mentale a liderilor pucioşi. Ultimul lor mesaj spre exemplu, abundă în contradicţii pe tema dimensiunilor reale ale logoreii numită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”.  Mesajul debutează cu sugestia că învăţătura de la Pucioasa intitulată “Cuvânt” este atât de abundentă, încât este asimilabilă cu un râu care se revarsă cu putere şi nu poate fi stăvilit. Totodată, “râul de cuvânt” de la Pucioasa stârneşte mare invidie în rândul lumii:

« Lumea, şi ea tot aşa ar vrea, să Mă trag în cer cu râul Meu de cuvânt, că duhul lumii e gelos pe tine când te vede al Meu pe pământ. »(Citat din predica pucioşilor din 25-12-2011)

Tema “râului de cuvânt” nu este nouă la liderii pucioşi, ea fiind regăsită şi în alte mesaje. Cu doar o săptămână şi jumătate în urmă, liderii pucioşi erau atât de exaltaţi în dorinţa de a exprima cât de “mult cuvânt” s-a adunat la Pucioasa, încât îl cântăreau cu metaforele “munte de cuvânt” şi “râu de cuvânt”, fiind convinşi probabil că expresiile “cuvântul e ca râul” şi “cuvântul e ca muntele” sunt perfect echivalente ca figuri de stil şi merită a fi abordate cu curaj:

« O, atât de mult cuvânt, munte de cuvânt am grăit în mijlocul tău, ţara Mea de azi! M-a trimis în tine Tatăl Savaot cu a doua Mea venire pe pământ ca să lucrez mult şi cereşte […] O, ţara Mea de venire, ia din Duhul Meu din mijlocul tău, că am în tine pietricica cea albă, despre care este scris în cartea cea pentru zilele cele de apoi. Mă fac carte în tine în vremea aceasta, căci cuvântul Meu de peste tine e mult, e ca râul de mult, şi scrie despre acest râu în cartea cea pentru sfârşit de timp şi pentru început de timp. » (Citat din predica pucioşilor din 14-12-2011)

Cu şase zile în urmă ei îşi întăreau încă odată în scris convingerea că “poporul” pucios a fost hrănit din belşug cu mult cuvânt pucioşesc, plin de învăţătură şi de iubire:

« Am mai dat până la tine atâta iubire, atâta timp, atâta stat al Meu aşa cum am stat cu tine şi mult grăindu-ţi şi mult dăruindu-ţi şi mult cuvântând şi hrănind? » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

        Brusc, şi fără nici o explicaţie, liderii pucioşi virează brusc în raţionamentul lor despre abundenţa de cuvânt de la Pucioasa şi încep să se lamenteze că acesta nu este totuşi suficient. Cei peste 56 de ani de propovăduire se pare că nu prea au dat roade, aşa că liderii pucioşi trag brusc concluzia că nu este de ajuns cât cuvânt s-a vorbit şi cât cuvânt s-a scris la Pucioasa. Motivaţia e simplă, iar liderii pucioşi nu se sfiesc să o dea pe faţă: fără “cuvântul” mincinos, dar bine ticluit şi în consecinţă puternic stimulativ, toată farsa de la Pucioasa s-ar risipi de pe o zi pe alta, iar adepţii ar pleca unde văd cu ochii. Se ştie că toţi cei care au dezertat în ultima vreme din “raiul” pucios au fost atât de dezamăgiţi de duplicitatea liderilor pucioşi, încât numai “Cuvântul” îi mai amăgea ca să mai rămână “întru statornicie”, tot sperând că odată şi odată va fi mai ceva mai bine. Aşadar… cuvântul nu e mult deloc, adică e puţin şi chiar mai trebuie:

« O, nu e mult cuvântul Meu peste tine, poporul Meu. Ai muri fără el cu tine, ca şi cei ce nu-l mai aud, că nu mai vor, dar cu Mine aici avea să fie mântuirea lor, nu în altă parte, numai că duhul semeţiei îl duşmăneşte pe om şi îl biruieşte cu această lucrare când omul nu are veghea tare peste el şi dragostea lui toată pentru Dumnezeu în alegerea sa prin statornicia sa apoi pentru Domnul. » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

După ce perorează îndelung, până la limita de a bate câmpii, despre superioritatea bisericii lor faţă de cea strămoşească, liderii pucioşi uită că tocmai ajunseseră la concluzia că “nu e mult cuvântul de la Pucioasa”, ci e puţin cuvânt,  şi în consecinţă trag o concluzie stimulativă, dar total diferită: la Pucioasa s-a grăit şi se grăieşte mult cuvânt în numele lui Dumnezeu, pentru că a fost şi este nevoie să se grăiască mult. Iar acei slujitori de biserici cărora nu le convine asta (adică, nu le place că nu e puţin cuvântul, ci e mult), măcar să nu se mai mire, pentru că vorbirea multă de la Pucioasa are rostul ei: acela de a-l păstra pe “poporul” pucios departe de amestecătura celor care cochetează cu “limbile încurcate ale Babilonului”:

« O, nu vă mai miraţi că Domnul grăieşte mult şi Îşi zideşte şi Îşi păstrează biserică nerobită de cele din iad ale lucrării lui antichrist cel cu faţă ascunsă, omul fărădelegii. Îşi păstrează Domnul pe poporul cuvântului Său departe de amestecătura celor ce se dau singuri anatemei şi Babilonului, limbilor încurcate, dar Babilonul cade, şi biruinţa este cea care ţine cu Domnul şi cu dreptatea Sa, şi care are cu ea sfinţenia Sa. […] O, oameni slujitori de biserici, vă miraţi de Domnul şi de cuvântul Lui în mijlocul unui popor credincios. Zadarnic vă miraţi. Nu vă place venirea Lui în cuvânt pe pământ » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

Urmează alte peroraţii destinate slujitorilor de biserici, ca să-i mustre pentru “lepădarea lor de credinţă”, după care pucioşii îşi aduc aminte brusc de mesajul pe care voiau ei să-l transmită cu puţin mai înainte: “Nu e mult cuvântul la Pucioasa, ci e puţin”. În consecinţă, revin în forţă şi se autocorectează: nici “muntele de cuvânt” nu e cât un munte, nici “râul de cuvânt” nu e cât un fluviu,  căci cuvântul de la Pucioasa nu e mult, ci e puţin. Mai trebuie cuvânt din dreptul lui Dumnezeu, mai trebuie:

« Am stat cu sfinţii la masă de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu. Nu e mult cuvântul Meu de peste tine, tată. Te-ar goli de iubire şi de viaţă duhul lumii dacă n-aş mai veni la tine […] » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

Nici monologul îndreptat spre slujitorii canonici ai Bisericii nu este mai congruent. Când este încărcat de lamentări, pe motiv că duhul de la Pucioasa “n-a putut veni cuvânt” la cei care nu cred în el; când pretinde că dimpotrivă, a venit cu putere şi a adus carte de mustrare celor care nu-l bagă în seamă. Mai întâi li se reproşează preoţilor şi arhiereilor că “Dumnezeul Pucioasei” n-a putut veni la ei, de frică să nu fie adus la tăcere, aşa cum a fost şi Hristos acum 2000 de ani. Din acest motiv, proorocia biblică prin care se anunţa că a doua venire a lui Hristos va fi cu putere multă şi cu slavă, sub privirile tuturor, n-a mai putut fi împlinită. “Hristosul” de la Pucioasa a fost nevoit să vină tot pe furiş, tot în umilinţă, tot smerit ca acum 2000 de ani, şi a găsit sălaş în ieslea de la Pucioasa, la “fiii cei mici” (liderii pucioşi) la care şi-a făcut “împărăţie”, ca să-şi poată da pe faţă glasul (mai întâi prin interpuşi – adică prin glasul Verginicăi Tudorache şi apoi prin glasul Mariei Tudorache, iar apoi, când a mai prins curaj, cu propriul glas, cel pe care îl aude urechea Mihaelei) şi să-l răspândească în toată lumea:

« N-a putut veni Dumnezeu între voi cuvânt ca să fie El pe pământ cu oamenii, căci L-aţi fi pus la tăcere şi nu L-aţi fi luat de faptă peste voi şi împărţit apoi prin voi ca să fie crezut şi urmat apoi. A venit însă aşa cum vedeţi că vine, în chip smerit. Aşa cum şi în Ierusalim acum două mii de ani a intrat smerit Domnul pe un mânz de asină, aşa a venit şi acum, ca să poată veni a venit aşa, şi de aceea a lucrat aşa şi a venit la fii mici şi Şi-a făcut împărăţie ca să poată grăi şi să se scrie ce grăieşte Domnul şi să ajungă peste tot apoi grăirea Sa. » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

Apoi mesajul se schimbă cu 180 de grade şi le aminteşte preoţilor şi arhiereilor că de fapt duhul de la Pucioasa “a venit cuvânt” la ei şi le-a vorbit cu putere şi cu multe reproşuri, din dreptul lui Dumnezeu:

« Am stat cu sobor de arhierei în cuvânt cu cei ce stau pe tronuri de biserici în zilele acestea, o, Doamne Cuvinte. » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

 Dar care au fost aceste reproşuri? Ce i se impută Bisericii Ortodoxe Române şi preoţimii ei?

Mai întâi, liderii pucioşi fac o distincţie esenţială, cu largi conotaţii politice: nu poporul român este vinovat de starea de lucruri în care s-a ajuns, ci oamenii bisericii, pe motiv că “s-au făcut stăpâni pe adevăr”. Cu alte cuvinte, în Biserică nu este democraţie, nu poate spune oricine ce vrea, chiar dacă ar zice că a primit solie de cuvânt de la Dumnezeu, pentru că îndată este marginalizat şi adus la tăcere de către ierarhia Bisericii. Cei care declară că au statut de “prooroci” şi de “drepţi” (cum sunt liderii pucioşi, de pildă), nu sunt invitaţi la cârma Bisericii, adică în şedinţele Sfântului Sinod, ca să aibă şi ei acolo un cuvânt de spus, ca din partea Duhului Sfânt pe care zic că-l reprezintă. De aceea Biserica a pierdut asistenţa Duhului Sâfnt ce aprin “prooroci” şi a ajuns “babilon”:

« O, popor român, ai scris peste tine nume de biserică sobornicească şi apostolească, având cursul ei din apostoli şi din părinţi sfinţi. O, popor încercat, cum de nu vezi ce fac păstorii tăi şi unde te trag? O, turmă fără veghe peste tine, nu ştii, tată, ce este între oamenii bisericii, care stau şi slujesc în numele Meu şi fac ce vor ei cu turma şi cu Dumnezeu, şi s-au făcut stăpâni pe adevăr, zic ei, şi vor să-l ajusteze după vreme, după voia Babilonului, şi s-a făcut babilon biserica din tine. Nu mai încap la cârmă şi la sfat de Duh Sfânt cei care ar da să stea drepţi şi să nu piară dreptatea şi aşezarea bisericească cea de la Mine rămasă pe pământ şi de la ucenicii Mei s-o întărească ei pe ea pentru până la sfârşitul veacurilor! » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

        După părerea liderilor pucioşi, “babilonul” din B.O.R. se manifestă prin “minciună”, prin “amestecătură” şi “prin lipsă de viaţă sfântă” în slujitorii bisericii. Anticipând, dezvăluim că prin “minciună” liderii pucioşi înţeleg interpretarea ştiinţifică a calculării timpului astronomic, prin “amestecătură” înţeleg decizia de acceptare a calendarului îndreptat, ( decizie pe care o consideră o “manevră” comună cu cea din Bisericile apusene), iar prin “lipsa de viaţă sfântă” ei înţeleg ignorarea tuturor rânduielilor pucioşeşti privind treptele ierarhice (prooroci, apostoli, păstori, străjeri, etc.), postul, portul, mâncarea, căsătoria, relaţiile sociale – urmarea ei fiind instaurarea întunericului peste tot în Biserică:

« O, dacă ar fi mulţime de preoţi care să postească şi să aducă aşa rugăciuni pentru dezrobire de minciună şi de babilon peste biserică, s-ar strânge biserica în duhul treziei şi al veghii sfinte şi nu s-ar lăsa ea cu amestecătura cea condamnată de sfinţi şi de părinţi, şi ar grăi ea pentru Dumnezeu, dar Eu nu le descopăr lor, din pricina lipsei de viaţă sfântă în ei, căci stau ei în duhul amestecăturii şi nu-i pot avea de partea Mea şi a dreptăţii Mele. O, unde să mai găsesc Eu o gură care să ţină cu adevărul şi să-l scoată să grăiască? […]S-au luat de la locul lor legea cea sfântă şi proorocii şi s-au pus sub obroc şi vă conduc oamenii minciunii peste care ei au scris Dumnezeu, dar voi treziţi-vă şi strigaţi la Mine şi la sfinţi pentru izbăvirea de întunericul de peste tot şi din adânc » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

 Concluzia imediată pe care o trag liderii pucioşi este că singura cale de îndreptare a stării de lucruri din Biserică este schisma. De aceea ei nu se sfiesc să facă îndemnuri făţişe creştinilor să părăsească Biserica strămoşească şi să se alăture sectei de la Pucioasa, cea care le promite necondiţionat că este singura care le poate oferi calea sfinţeniei şi “credinţa din părinţi” numită de ei “credinţa cea curată”(adică o rânduială liturgică bazată pe calendarul cel vechi):

« Facem chemare, precum este scris: «Ieşiţi din ea, poporul Meu, ieşiţi din amestecătură şi nu vă îmbătaţi de vinul ei!». Scăpaţi-vă viaţa şi credinţa cea din părinţi, că n-au ce răspuns să-Mi dea pentru voi cei ce stau să vă cârmuiască pe voi spre ei şi nu spre Mine, şi vă rup hăinuţa de pe voi şi vă vând amestecăturii, care n-a fost nicicând în biserica Mea cu părinţi şi cu fii în ea. Nu mai sunt preoţi drepţi şi neînfricaţi ca să vă boteze pe voi în credinţa cea curată şi cu mântuire, dar vin Eu, Domnul, vin Eu şi vă curăţ şi vă înnoiesc şi vă nasc din nou, că am putere să fac aceasta, şi Tatăl M-a trimis la voi. » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

Dacă acesta (vechiul calendar) este principalul argument care-i depărtează pe creştini de “credinţa din părinţi”, atunci pucioşii sunt de două ori mincinoşi: odată, pentru că măsurarea timpului este o problemă care ţine exclusiv de ştiinţele exacte (matematica, astronomia), fiind exterioară actului de credinţă; şi a doua oară, pentru că mai există o Biserică ortodoxă (schismatică) paralelă cu B.O.R., care păstrează în cult vechiul calendar, iar pucioşii dacă ar fi corecţi ar adera la această Biserică, nu ar întemeia o a treia biserică zisă “ortodoxă”,  paralelă cu celelalte două.

Duhul vorbitor de la Pucioasa ia adesea numele diferiţilor sfinţi, pretinzând că astfel vorbeşte din Duhul Sfânt. Cu o asemenea autoritate, el acuză Biserica neamului român (B.O.R.) că “s-a lepădat de Dumnezeu, deoarece a ignorat “proorociile” de la Pucioasa:

« Dau glas arhiereului minunilor Spiridon, al cărui duh este Duhul Sfânt, ca şi pe pământ în vremea lui de peste biserica de atunci, căci sfinţii Mei veghează şi din cer şi lucrează de sus pentru cei ce caută pe Domnul spre mântuirea lor. […] e vremea de lepădare de credinţă şi s-a lepădat de Dumnezeu biserica neamului român şi cea de peste tot pământul şi s-a dat cu vrăjmaşii ei la masă şi cu amestecătura […] » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

Pe preoţi îi acuză fără osebire că folosesc la slujbe veşminte colorate şi că sunt foşti colaboratori ai Securităţii, cu epoleţi ascunşi sub sutană. Dar vina cea mai mare o au pentru că au schimbat calendarul cel vechi cu cel nou şi astfel sărbătorile religioase s-au mutat de la locul lor:

« Iată ce le spun eu acum celor ce hotărăsc ei în locul celor odată pentru totdeauna aşezate pentru neclătinarea lor peste biserică: Vă spun eu vouă, vă spun că nu e bună haina pestriţă, căci haina pestriţă este pentru cei desfrânaţi, ci e bună hăinuţa de in, alb, curat, aşa cum scrie în Scripturi, aşa cum a aşezat Domnul peste biserica Lui la începutul ei prin sfinţi şi prin părinţi. Aveţi pe dedesubtul hainei pestriţe, aveţi epoleţii cei tainici ai lui antichrist dacă voi umblaţi acum la cele aşezate la temelia bisericii străbune […] Aţi schimbat sărbătorile de la locul lor, că aţi ascultat de vrăjmaşi şi aţi căutat să nu întrebaţi pe Domnul aceasta, dar Eu vă spun vouă că zilele se măsoară cu o seară şi o dimineaţă în lungimea lor, şi nu cum a măsurat omul păgân de a umblat el la taina facerii zilelor şi a împins cu socoteala lui vremile serilor şi ale dimineţilor, cu care Domnul măsoară timpul. » (Citat din predica pucioşilor din 19-12-2011)

        Preoţii mai sunt acuzaţi că dorm în aşternturi moi şi că sunt necredincioşi, pentru că “au stricat legea cerului”; că au pus minciuna ca să domnească pe tron; că se miră de cuvântul de la Pucioasa; că nu-L recunosc pe Hristos venit în cuvânt purtat în taină mare de duhurile pucioşeşti, aşteptându-L în continuare pe Hristos ca să vină văzut de toţi, şi întru mare slavă; că Tatăl lor nu este acelaşi cu tatăl duhurilor de la Pucioasa, pe care nu vor să-l recunoască de tată; că nu cer semne mari şi minuni şi descoperiri de la Domnul, ci se mulţumesc cu o credinţă simplă şi simplistă, fără minuni, vedenii, vise profetice şi proorocii; că au lucrat peste oile lor cu nerodire şi cu neiubire, pentru care vor da răspuns Domnului:

 « O, vai vouă! Sculaţi-vă din aşternuturile voastre moi şi chemaţi puterile cereşti să vă scape din cursă, că, vai vouă, vă spun! Iată, sunteţi necredincioşi, dar staţi pe scaune de biserică. […]Voi aţi stricat legea cerului şi aţi pus-o pe a voastră şi aţi pus minciuna pe tron ca să domnească ea, precum este scris că veţi face.[…] O, oameni slujitori de biserici, vă miraţi de Domnul şi de cuvântul Lui în mijlocul unui popor credincios. Zadarnic vă miraţi. Nu vă place venirea Lui în cuvânt pe pământ când voi aveţi atâta de lucrat şi de dărâmat, dar dacă Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în cuvânt să lucreze El, şi nu voi, El a venit şi vine şi lucrează şi ascultă de Tatăl, Care Îl trimite, şi iată, nu aveţi acelaşi tată, cum credeţi voi aceasta, căci este despărţire şi dezbinare între Domnul şi voi, că voi nu faceţi cum au făcut sfinţii părinţi, care cereau descoperiri de la Domnul, de se făceau semne mari între adevăr şi minciună la rugăciunea celor sfinţi, şi iată, vine Domnul la voi şi vă întreabă de voi şi de oi, şi Îi veţi răspunde Lui cu nerodirea, cu neiubirea pe care aţi lucrat-o între voi şi El. »(Citat din predica pucioşilor din 25-12-2011)

Liderii pucioşi pretind că arhiereii au o şi mai mare vină, fiindcă s-au îmbrăcat în piei de oaie, dar ei sunt “capii lui antihrist” care au dus pe culme lepădarea de credinţă. Acestora li se prezice că vor fi striviţi ca nişte gândaci. Poporul român este chemat încă odată să se “trezească” şi să nu mai ia învăţătură din biserica în care au fost botezaţi, ci numai de la liderii pucioşi care le propun o altă Evanghelie, o altă Biserică, o altă preoţie, o altă credinţă şi un alt “Hristos”: 

 « O, facă-se voia Ta prin biserică, Doamne, şi striveşte Tu pe toţi capii lui antichrist şi pe toţi puii lui cei îmbrăcaţi în piei de oaie, căci Tu stai şi veghezi şi miluieşti pe cei binecredincioşi şi îi deosebeşti pentru Tine şi ruşinezi prin ei necredinţa de pe pământ, căci lepădarea de credinţă a ajuns la culmea ei prin biserica de pe pământ a neamului român şi a neamului ortodox de peste tot, dar eu strig la neamul român: trezeşte-te, popor iubit, ca să nu-ţi pierzi lumina, şi veghează cu Domnul şi ascultă-L pe El şi ia de la El acum, pentru mântuirea ta cea de la El! »(Citat din predica pucioşilor din 25-12-2011)

        Dar, unor asemenea ispite care clonează Ortodoxia nu li se potriveşte nimic mai bine decât cuvântul Scripturii:

“Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Gal. 1,8)  “Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,   Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.” (1 Tim. 6, 3-5) “Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Mat.24,24)

……………………

Estera

8 ianuarie 2012

……………………