373. "Pucioşii" de la Noul Ierusalim dezvăluie o mare taină: România este în pericol!

Pucioşii dezvăluiau cu ceva vreme în urmă o mare taină: România este în  pericol de a fi robită de  vrăjmaşul Lucifer sub pecetea lui. Noroc cu “Dumnezeul” Pucios de la “Noul Ierusalim”  care veghează şi lucrează şi nu-l lasă pe Lucifer cu numele de satana să mai fie scula omului, iar omul să mai fie scula lui Lucifer. Această “profeţie” apare într-un  mesaj din anul 2009, deci era de aşteptat ca în cei doi ani şi jumătate acest pericol de înrobire a ţării să se fi devoalat în public în vreun fel oarecare, confirmând clarviziunea pucioşească. În realitate, în ultima vreme nu s-a întâmplat nimic spectaculos, deosebit de cursul lucrurilor de până acum.

Vom reproduce acest mesaj profetic cu menţiunea că notele din paranteze ne aparţin (A.I.-T.):

«O, măi Lucifer, o, tată, (Notă: pucioşii au percepţia fermă că “Dumnezeul” lor este “tatăl” lui Lucifer, dar “fiul” nu s-a dovedit prea ascultător faţă de “tată”) o, îngerul Meu cel neascultător de Dumnezeu, nu te mai încânta cu duşmănia ta pe Mine şi pe lucrarea Mea de înnoire a lumii, de vreme ce ştii că Eu sunt Dumnezeu, şi nu tu, că Eu sunt Biruitorul, şi nu tu. O, lasă, tată, jos armele tale şi vino spre odihnă (Notă: Lucifer este chemat de “Dumnezeul” pucios la armistiţiu şi la pace) , tată, căci tu ai fost îngerul cel frumos al cetelor îngereşti, şi iată ce ţi-a făcut îngâmfarea omului când el s-a trufit, iar tu i-ai slujit spre căderea ta prin căderea lui! (Notă: Pucioşii lansează o teorie năstruşnică: “Nu Lucifer este singurul vinovat de starea nefericită în care a ajuns, ci omul este vinovatul, omul l-a amăgit, căci omul a căzut mai întâi în neascultare de Dumnezeu şi prin căderea lui l-a tras apoi spre cădere şi pe Lucifer. Nu Lucifer a căzut în mândria de a se crede că este la fel ca şi Dumnezeu, ci omul s-a lăsat sprea această îngâmfare, condus de trufia lui. Spre deosebire de Sfânta Scriptură, care arată cum omul a fost amăgit de diavol şi atras spre cădere, pucioşii inversează rolurile şi-l scot pe om vinovat de căderea lui Lucifer. După părerea lor, chiar şi după cădere rolurile se păstrează: diavolul este slujitorul omului, şi face tot ceea ce acesta îi cere, şi nu omul este cel care se supune ispitelor diavolului, făcându-se slujitor al răutăţilor plănuite de acesta) O, dă-te la o parte cu lucrarea ta cea de la om (Notă: Încă o confirmare a celor spuse mai înainte: nu diavolul îl îndeamnă pe om să facă rele, ci omul îl face pe diavol sluga sa căreia îi dă anumite sarcini) şi dă-Mi Mie cale ca să-l înviez pe om şi să-l nasc din nou pe el şi să vadă ce a făcut el îngerilor lui Dumnezeu, pe care i-a tras în adâncul dorinţei lui cea de slavă împotriva slavei lui Dumnezeu (Notă: Pucioşii insistă că omul i-a creat pe diavoli, prin dorinţa lui de slavă deşartă) celei netrecătoare pe veci de veci! O, vino spre întoarcere în slava cea cerească, (Notă: Pucioşii se raliază teoriei eretice care spune că până la urmă şi diavolii  vor fi mântuiţi; de aceea ei lansează chemări patetice către diavol, ca acesta să se întoarcă la pocăinţă şi la slava cerească, măcar cu un ceas mai devreme) din care tu ai căzut prin om, (Notă: Pucioşii insistă pe teoria lor că diavolul a căzut prin om, şi nu omul a căzut prin diavol) înger neascultător, şi te vei odihni de osteneli! (Notă: Pucioşii dezvăluie o empatie ascunsă faţă de diavol, exprimând o îngrijorare suspectă faţă de ostenelile lui) O, iată ce face ascunderea de Dumnezeu în cele ascunse ale omului ascuns! Ţie îţi poruncesc acum, în zi de Paşti în cer şi pe pământ a Mielului lui Dumnezeu, strânge-ţi armele şi fă curat de tine şi de lucrarea ta pe vatra neamului român, pământul cel ales de Mine la început pentru slava Domnului la sfârşit! Ascultă-Mă, tată! (Notă: Pucioşii lansează prin “Dumnezeul” şi “Tatăl” lor o chemare patetică şi ultimativă a Diavolului-Fiu către ascultare deplină) Iată, te-ai înarmat cu toate lucrările tale ascunse ca să murdăreşti acest pământ, şi neamul Meu de pe el să-l pecetluieşti cu pecetea pieirii, cu sigiliul cel potrivnic voii lui Dumnezeu. Nu te las să faci aceasta. Vei intra în ascultare de acum. (Notă: O schimbare notabilă de strategie. Dacă până acum diavolul a fost lăsat să-şi facă de cap, de acum încolo – mai precis din data de 20 aprilie 2009 – diavolul va fi nevoit să-şi înfrângă voia şi se va supune “Dumnezeului” pucioşesc şi în continuare va face numai fapte bune. Efectul acestei schimbări va fi în mod necesar benefic şi notoriu pe tot pământul. Realitatea arată însă că nimic spectaculos nu s-a întâmplat pe pământ nici înainte de anul 2009, nici după aceea) Vrei, nu vrei, Eu, Domnul învierii, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioara, îţi cer supunere, te supun sub puterea Mea cea netrecătoare, căci este scris să fac aceasta. O, fii cuminte de acum, căci tu eşti înger, (Notă: O poruncă fermă, extrem de importantă, mai ales prin consecinţele ei. Dacă “Dumnezeul” Pucioasei este un Dumnezeu adevărat, atunci diavolul i se va supune poruncii Lui, se va cuminţi şi va deveni din nou îngeraş. Nici o faptă diavolească nu se va mai comite pe pământ de acum încolo. Dacă “Dumnezeul” Pucioasei este un Dumnezeu fals, atunci diavolul îşi va vedea nestingherit de treabă şi nimic nu se va schimba pe pământ. Ceea ce se poate vedea cu ochiul liber) şi trebuie să ştii ce ai fost mai înainte de ceea ce eşti acum, căci Eu îţi amintesc aceasta. Îl voi naşte din nou pe om, căci am venit pe pământ cu naşterea din nou a lumii, şi tu vei rămâne fără om şi nu vei mai fi scula omului, şi omul nu va mai fi scula ta, şi vei fi fără de casă şi nu vei vrea să părăseşti duşmănia şi răutatea, dar Eu îţi spun cu milă, supune-te sub mila Mea, sub iubirea Mea, (Notă: Porunca fermă  a  “Dumnezeului” Pucios se transformă brusc într-o rugăminte neputincioasă, care se autodefineşte printr-o milă şi o iubire universală şi necondiţionată care include neapărat şi iubirea de diavolul, care este chemat ca un fiu risipitor spre îngăduinţă şi spre iertare) după şapte mii de ani de muncă zadarnică împotriva Mea şi a omului, fiindcă iată, Eu sunt Biruitorul, Eu şi nu tu, tată. Nu-ţi spun aşa ca să te biruiesc, (Notă: Problema biruinţei asupra diavolului nu se pune la pucioşi  – în contradicţie flagrantă cu învăţătura biblică de la I Ioan 2,13-14 care afirmă exact contrariul – dar în schimb se pune problema recuperării lui) ci ca să vezi şi ca să te trezeşti din lucrarea ta cea rea, care ţi-a obosit vederea şi nădejdea de bine pentru tine. (Notă: După părerea pucioşilor, diavolul nu şi-a pierdut niciodată nădejdea de a face şi el binele, mai ales binele personal, dar a obosit să creadă că va fi în stare vreodată să ducă la bun sfârşit această opţiune) Iată, uită-te să-ţi vezi locul dacă nu vei vrea să intri sub dragostea Mea (Notă: Dragostea “Dumnezeului “ pucios faţă de diavol nu este doar declarativă, ci este autentică, dar mai trebuie ca şi diavolul să o aprecieze ca atare şi apoi să intre sub ea) ca să-ţi dau odihna cea fără de foc. Nu fi necredincios. Eu ştiu că tu Mă crezi, dar eşti îndărătnic. Eu, Domnul, te chem spre liniştea pe care ai pierdut-o după ce nu M-ai mai ascultat, după ce te-ai ascuns în om ca să cazi cu el cu tot, slujind voinţei lui cea plină de trufie împotriva Mea la începutul zidirii. Stau cu lucrarea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pe care tu voieşti acum să-ţi desfaci cortul şi să-ţi încerci împărăţie. O, nu te las, Lucifer. Te numesc cu numele tău cel de la Mine dat la început, împotriva lucrării tale întunecate acum peste pământ. Sunt cu praznic de înviere, praznicul cuvântului Meu pe pământul neamului român, iar tu ai văzut masa Mea întinsă pe el, de cincizeci de ani şi mai bine întinsă pe el, şi dai să-ţi desfaci cortul tău peste muntele Meu cel sfânt, cel de la sfârşit muntele Meu, şi despre care scrie desluşit în Scripturi, şi numai cine nu citeşte nu înţelege, şi numai cel ce nu se uită ca să vadă nu crede. O, ce vrei să faci peste ţara Mea? O, nu te las, tată, nu te las, Lucifer. (Notă: O promisiune care va fi imediat uitată. Peste câteva fraze vom vedea că lui Lucifer i se rezervă doar surghiunul, recomandându-i-se să se ducă pe pustii) Sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi Mi-am făcut casă în mijlocul acestui neam şi vin la el cu masa cuvântului Meu, şi oştiri cereşti iau cu Mine călare pe cai albi, precum este scris să vin şi să-Mi fac împărăţie în om şi cu oamenii pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrez minunat. Iată-Mă, te întâlneşti cu Mine pe pământul neamului român după şapte mii de ani de la căderea ta din slava Mea şi a îngerilor Mei. Iată ţara Mea de azi, pe care tu dai s-o robeşti acum sub pecetea ta. […] Pecetea ta e banul. (Notă: Liderii pucioşi fac sistematic o propagandă mincinoasă care spune că pe ei nu-i interesează banii şi că se întreţin şi se gospodăresc singuri. De asemenea, ei îi intoxică pe adepţi cu promisiunea că va veni o zi când nu se vor mai osteni ca să-şi pregătească hrana de zi cu zi prin osteneala mâinilor, ci vor fi hrăniţi ca israeliţii lui Moise în pustie, cu mană căzută din cer. Cităm dintr-un  mesaj pucioşesc din 4 septembrie 1966: “…creştinul va mânca mană, cum au mâncat şi strămoşii” .  Deşi au trecut zeci de ani de când li se serveşte această promisiune mincinoasă, iar  din cer n-a căzut încă nici un bob de mană, unii adepţi încă mai speră să apuce zilele acelea de poveste) Omul va putea trăi şi fără bani şi fără alte hârtii în locul lor, cu care tu dai să înlocuieşti faţa banului pe pământ şi s-o ascunzi sub perdea. Eu sunt Cel ce voi hrăni omul cu mană din cer, Eu, şi nu tu, căci pe pământ vine focul peste toate câte tu ai zidit cu omul şi pentru om. N-am ce face pe pământ cu munca ta, (Notă: O aluzie mincinoasă care spune că pucioşii n-au nevoie de bani, căci “banii sunt ochiul dracului”. În realitate liderii pucioşi au nevoie de mulţi bani pentru a-şi împlini fanteziile, iar multe incorectitudini pucioşeşti sunt legate tocmai de modul în care se procură o parte din bani) şi nici omul nu va avea ce face cu ea, căci pe pământ Eu aşez comoara Mea, care nu poate sta lângă a ta, trecătoare cum e ea, căci lucrarea ta trece, iar tu vei rămâne faţă în faţă cu Mine ca să-Mi dai socoteală pentru tine. Amin.Şi acum, ţie îţi zic: Dă-te înapoi de pe pământul ţării Mele şi de peste sufletul neamului român de pe el şi mergi în locuri pustii (Notă: Pucioşii devin brusc incongruenţi. După ce mai bine de trei sferturi din acest mesaj l-au dedicat chemării la ordine, recuperării şi înrolării diavolului, inclusiv intrarea lui sub dragostea “Dumnezeului” pucios, acum ei îl alungă brusc şi îi recomandă ritos: ducă-se pe pustii) de Dumnezeu până ce Eu, Domnul, voi cuprinde tot pământul sub slava cuvântului Meu, care se face foc nestins peste toată nelegiuirea de pe pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este slava pe care Eu, Dumnezeu-Cuvântul, o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, şi iată, Lucifer cu numele de satana, (Notă: În sfârşit, abia acum se spun lucrurilor pe nume: Lucifer nu mai este îngerul rătăcit, fiul risipitor, care a fost îndelung curtat ca să intre în subordinea pucioşească, ci este însuşi  satana) aceasta este lucrarea Mea de slavă, cu care tu te întâlneşti acum pe pământul român împotriva a toată fărădelegea de pe pământ. Amin, amin, amin. O, popor român, am grăit înaintea ta vrăjmaşului Meu şi al tău, Lucifer, îngerul cel mare la început, şi care a slujit trufiei omului în vremea căderii din Dumnezeu a omului cel întâi zidit.»  (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa,  datat 20-04-2009)

Îndată ce a trecut atâta vreme şi nimic deosebit nu s-a întâmplat, înseamnă că pericolul a trecut. România poate respira uşurată, iar poporul român îşi poate vedea mai departe de necazurile lui.

……………………………
Anca Ionescu-Târgovişte
2 noiembrie 2011
……………………………