338. Texte falsificate : Anul 1994 ( 18 noiembrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

  

1274.+409. Ediţia 1995:  “ Mă aplec înaintea ieslei Mele şi dau să intru pe poartă tată. Cum adică pe poartă?” (18 noiembrie 1994)

1274.+409. Ediţia 2006:  “ Mă aplec înaintea ieslei Mele şi dau să intru pe poartă. Cum adică pe poartă?” (5/18 noiembrie 1994)

Ediţia din anul 1995 ascunde în mod premeditat rolul pe care îl aveau până prin anul 1994 cei doi “păstori”, nea’Mişu (alias “Daniel”) şi nea’Cristea. Această manevră frauduloasă avea cel puţin două motive:

- primul este acela că funcţia de “păstor” este necanonică, nefiind inclusă în nomenclatorul rangurilor ecleziastice din B.O.R. Liderii pucioşi aveau aşadar tot interesul să ascundă orice deviere a sectei de la Ortodoxie, îndată ce ei se lăudau că sunt “cei mai ortodocşi”;

- al doilea este acela că, în cazul celor doi “păstori”, nici măcar asocierea figurată dintre noţiunile “păstor” şi “preot” nu poate fi adecvată, deoarece ei nu au fost niciodată hirotoniţi (nici în B.O.R. , dar nici măcar în propria lor biserică – Biserica Noul Ierusalim).

În anul 1995 deja “păstorii” erau în declin de putere, aşa încât la editarea cărţii s-a trecut la ascunderea rolului lor anterior de mediatori între “poporul” Verginicăi” şi noua garnitură de lideri ajunsă la putere (Mihaela şi Nicuşor).

În anul 2006 puterea celor doi “păstori” fusese drastic restrânsă, până la anulare, de către noii lideri ai sectei, aşa încât textele “sacre” pucioşeşti care făceau referire la cei doi “păstori” puteau fi date publicităţii fără nci un risc, deoarece rolul celor doi “păstori” era deja de domeniul istoriei:

1274.+410. Ediţia 1995: “Pacea Mea v-o dau şi dacă v-o dau, să vă găsesc în ea, să vă scăldaţi în ea şi să nu ieşiţi din această putere, ca să puteţi fi în stare să staţi întru întâmpinarea Mea…, căci voi veni cu aghiotanţii Mei Mihail şi Gavriil şi cu toată ceata lor şi vom sta cu Israel la masa de cer şi de pământ înnoit prin cuvânt… … Am venit să învăţăm să fim atenţi, că Eu am învăţat şi învăţ mereu de la Tatăl şi vă dau şi vouă ce iau de la Tatăl.” (18 noiembrie 1994)

1274.+410. Ediţia 2006: “Pacea Mea v-o dau, şi dacă v-o dau, să vă găsesc în ea, să vă scăldaţi în ea şi să nu ieşiţi din această putere, ca să puteţi fi în stare să staţi întru întâmpinarea Mea. V-am rostit vouă că vin pentru păstorii de oi, şi după aceea vin pentru toată turma Mea. Păstorii să-şi strângă apoi stâna şi să stea înaintea Mea, căci voi veni cu aghiotanţii Mei, Mihail şi Gavriil, şi cu toată ceata lor, şi vom sta cu Israel la masa de cer şi de pământ înnoit prin cuvânt. Iată, începem cartea cea peste păstori. […] Pace vouă, şi gust plăcut de pace, iubiţii Mei păstori! E mult de când n-am stat noi împreună aşa ca azi. De ce, oare, o fi trecut atâta vreme? Cum de s-a întâmplat aşa ceva? […] Am fost necăjit, tată, când Mă uitam la voi, pentru că Eu doresc, cu dor şi cu iubire doresc să semănaţi numai cu Mine, numai cu Mine, păstorii Mei, mereu, mereu numai cu Domnul. E mare lucru să semene păstorii de oi cu Stăpânul lor, dar pentru asta păstorul trebuie să fie atent. Am venit să învăţăm să fim atenţi, că Eu am învăţat şi învăţ mereu de la Tatăl, şi vă dau şi vouă ce iau de la Tatăl.” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+411. Ediţia 1995:   “Şi Eu Fiule Mă cutremur în Tine, căci iată ce lucrare avem iar de făcut, lucrare cutremurătoare, mai mare ca la început, căci iată, lucrăm din om, om după chipul şi asemănarea Noastră […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+411. Ediţia 2006:    “Şi Eu, Fiule, Mă cutremur în Tine, căci iată ce lucrare avem iar de făcut! Lucrare cutremurătoare, mai mare ca la început, căci lucrăm din om, om după chipul şi asemănarea Noastră […]” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+412. Ediţia 1995:   “E înfricoşător ce avem de întocmit, căci acum trebuie să lucrăm din om această lucrare. Atunci am lucrat din lut […] şi iată, sunt 7000 de ani de împotrivire a omului şi acum am rostit oprire şi cu greu lucrăm om din om... Una este să-l întocmească omul pe om şi înfricoşătoare taină este să-l întocmească Dumnezeu pe omul cel din om ieşit […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+412. Ediţia 2006:    “E înfricoşător ce avem de întocmit, căci acum trebuie să lucrăm din om această lucrare, trebuie din om să facem om după chipul şi asemănarea Noastră. Atunci am lucrat din lut […] şi iată, sunt şapte mii de ani de împotrivire a omului, şi acum am rostit oprire, şi cu greu lucrăm om din om. Una este când omul este lucrat din om, şi înfricoşător este când Noi, acum, trebuie să facem omul din om. Una este să-l întocmească omul pe om, şi înfricoşătoare taină este să-l întocmească Dumnezeu pe omul cel din om ieşit […]” (5/18 noiembrie 1994)

Intervenţiile frauduloase pe text ale liderilor pucioşi sunt cel mai evident puse în evidenţă de scoaterea intenţionată, operată în anul 1995 exact la mijlocul unei fraze, a unei referinţe la “păstorii lui Israel” (fără a se mai specifica intervenţia, aşa cum ar fi  fost normal, prin semnul grafic “…”):

1274.+413. Ediţia 1995:   “ […] Tu în ei şi ei în Tine în numele Meu Fiule iubit… – O,Tatăl Meu, sunt cu Tine şi stau întru Tine în sfat cu martorii de azi şi întocmim împreună sfat spre lucrare după chipul şi asemănarea lucrării care este a Mea şi a Ta.” (18 noiembrie 1994)

1274.+413. Ediţia 2006:    “ […] Tu în ei, şi ei în Tine, în numele Meu, Fiule iubit. Amin. – O,Tatăl Meu, sunt cu Tine şi stau întru Tine în sfat cu martorii de azi, cu păstorii lui Israel, şi întocmim împreună sfat spre lucrare după chipul şi asemănarea lucrării care este a Mea şi a Ta.” (5/18 noiembrie 1994)

Cuvântul interzis “păstorii” face şvaiţer din textul pucioşesc editat în anul 1995:

1274.+414. Ediţia 1995:   “Binecuvântată să fie împărăţia Mea, Israel… Iată tată lucrarea mâinii, căci mâna cea din cer trebuie să semene cu mâna cea de pe pământ la lucrul acestei lucrări de om nou… Vin neamurile tată şi se altoiesc în acest altoi nou. Vreau să am apostoli la lucru. Scris este în Scripturi […]”” (18 noiembrie 1994)

1274.+414. Ediţia 2006:    “Binecuvântată să fie împărăţia Mea, Israel. Israele, binecuvântat să fii, tu şi păstorii tăi. O, păstori din Israel, Eu sunt Domnul lui Israel, Eu sunt. Am venit cu Tatăl, şi hai să ne uităm peste turma lui Israel. E slabă turma, e speriată, e ameţită, de parcă n-a mâncat din mâna Mea. E gălbejită oaia, şi de ce, oare? N-a mâncat din mâna Mea Israel? Iată, tată, lucrarea mâinii, căci mâna cea din cer trebuie să semene cu mâna cea de pe pământ la lucrul acestei lucrări de om nou. E slab poporul, măi păstorilor, şi fiţi atenţi, că el trebuie să fie tare acum; trebuia de mult să fie tare acest Israel. Vin neamurile, tată, şi se altoiesc în acest altoi nou, şi Israel e sălbatic, nu e nou. Vreau să am apostoli la lucru. Voi vreţi ce vreau Eu? Scris este în Scripturi […]” (5/18 noiembrie 1994)

Nici dezbinarea din “poporul” pucioşesc (care se crede a fi “noul Israel”) nu trebuia să “transpire” în anul 1995. Drept pentru care în anul 1995 a fost cenzurată întreaga dezvăluire făcută cu sinceritate în anul 1994:

1274.+415. Ediţia 1995:   “Aşa cum pe pământ cel ce ia premiu trebuie să lupte după legile alergării, tot aşa şi noi trebuie să lucrăm, după legile lucrului… Iosua când a fost pus de Moise […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+415. Ediţia 2006:   “Aşa cum pe pământ cel ce ia premiu trebuie să lupte după legile alergării, tot aşa şi noi, trebuie să lucrăm după legile lucrului. Văd dezbinare în trupul cel lucrător peste Israel. Nu e bine, tată. Se lungeşte vremea, se lungeşte boala oilor; nu e bine. Mă uit peste statura lui Israel şi văd încheieturi desfăcute şi împrăştiate în toate părţile. Acesta este Israel. Iosua când a fost pus de Moise […]”(5/18 noiembrie 1994)

În 1995 se ascundea prin omitere că “trupul lui Israel n-a avut statură de biserică”; deşi pucioşii au avut mereu pretenţia că au fost “aleşii lui Dumnezeu”. Dacă n-au avut statura care se cădea, atunci de ce au mai fost aleşi? Cei doi “păstori”, la rândul lor, au fost dovediţi ca incompetenţi, fiind strict necesar ca lucrarea lor să fie dreasă şi completată de “apostoli şi profeţi şi (bine)vestitori şi povăţuitori”:

1274.+416. Ediţia 1995:   “ […] am dat Ierihonul sub mâna poporului Meu, dar au lucrat toţi după legea sfatului făcut… Până acum au fost numai păstorii şi oile.” (18 noiembrie 1994)

1274.+416. Ediţia 2006:   “ […] am dat Ierihonul sub mâna poporului Meu, dar au lucrat toţi după legea sfatului făcut. Am venit adesea la voi cu cuvântul şi v-am povăţuit în fel şi chip, cu nădejdea că vom lucra ca să stea poporul în picioare şi să fie sănătos creştinul, şi să aibă încredere în noi creştinul din Israel. Se uită creştinul la călcătura voastră cu Mine; se uită, tată, la voi, păstorii Mei, şi nu se îndreaptă uitându-se la voi. De ce nu se îndreaptă? […] Mă învârt în loc cu voi, şi Mi se frânge lucrul în drum spre cer, că nu este prevedere în lucru. […] Sunt mulţi din poporul acesta peste care nu s-a lucrat în sobor, în lucru de sobor. […]De aceea, tată, am pus apostoli şi vestitori şi povăţuitori pe lângă păstori. Până acum trupul lui Israel n-a avut statură de biserică după asemănarea trupului întreg, dar acum, iată, Tatăl ne-a dat apostoli şi profeţi şi binevestitori şi învăţători, ca să aibă păstorii trupul întreg. Şi dacă acum nu se lucrează cu întreg trupul, ce va ieşi pentru Dumnezeu? Până acum au fost numai păstorii şi oile.” (5/18 noiembrie 1994)

Tot în 1995 se ascundea prin omitere că “poporul” pucios nu putea purta “taina” înfiinţării unei biserici noi, schismatice, ei fiind amăgiţi în continuare că aparţin şi vor aparţine de Biserica majoritară (B.O.R.). “Începutul cel nou de biserică” n-a mai fost însă “taină” pentru nimeni în anul 2006, când “taina” devenise deja o dureroasă împlinire:

1274.+417. Ediţia 1995:   “Aceasta a fost aşezarea aşteptată ca să ia fiinţă peste Israel… Mai e un pic şi vor şti mulţimile toate de acest început nou de biserică cu trupuri curate şi va fi mare bucurie peste mulţimile amorţite şi fără de viaţă. Dar atunci, trupul bisericii lui Israel, trebuie să-şi arate peste el viaţa Domnului ei Iisus Hristos.” (18 noiembrie 1994)

1274.+417. Ediţia 2006:    “Aceasta a fost aşezarea aşteptată ca să ia fiinţă peste Israel, şi destul Mă doare că nu poate poporul purta taina aceasta în întregimea ei. Mai e un pic şi vor şti mulţimile toate de acest început nou, de biserică cu trupuri curate, şi va fi mare bucurie peste mulţimile amorţite şi fără de viaţă, dar atunci, trupul bisericii lui Israel trebuie să-şi arate peste el viaţa Domnului ei, Iisus Hristos.” (5/18 noiembrie 1994)

Alte “taine”  ascunse prin omisiune în 1995 au fost acelea că păstorii nea’ Mişu şi nea’ Cristea “au dat prilej la multe vânzări de taine”, că “n-au lucrat în sobor” şi că “au avut obiceiuri păgâneşti”:

1274.+418. Ediţia 1995:   “Nu mai vin să semăn oricum sămânţa şi M-am sculat să trimit lucrători înaintea Mea şi aceştia să înveţe bine lucrul de pregătire a însămânţării... Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, sunteţi fără de lucrare înaintea Mea […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+418. Ediţia 2006:    “Nu mai vin să semăn oricum sămânţa, şi M-am sculat să trimit lucrători înaintea Mea, şi aceştia să înveţe bine lucrul de pregătire a însămânţării. Nu mai daţi, tată, nici voi, nici voi, păstorii Mei, nu mai daţi din sămânţa Mea peste locuri nemărunţite, necunoscute, că iar vă spun: cel necunoscut e cursă pentru tine, fiule. Mă cutremur la câtă vânzare de taine aţi dat prilej, şi asta pentru că n-aţi lucrat în sobor, iubiţii Mei păstori. Aţi dat, tată, tainele cele ascunse, le-aţi dat la inimi necunoscute, care s-au făţărnicit iubindu-vă pe voi, căci voi aţi iubit pe cel ce vă iubea, şi asta este un lucru rău pe pământ, acesta este un obicei păgânesc, tată, nu este creştinesc. Păgânii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei, dar creştinii fug de această slavă deşartă. Creştinii sunt măsuraţi în toate, după cum a fost Domnul lor, tată. O, iubirea nu trebuie vindecată; nu, tată. Ura trebuie vindecată din oameni. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, sunteţi fără de lucrare înaintea Mea […]” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+419. Ediţia 1995:   “Dar în farmacie trebuie să ştii cum să crezi şi fii atent tată că farmacie înseamnă medicamente. Farmacia este pentru cei ce suferă de boli, nu pentru cei ce n-au nevoie de farmacie.” (18 noiembrie 1994)

1274.+419. Ediţia 2006:    “Dar în farmacie trebuie să ştii cum să crezi, şi fii atent, fiule, că farmacie înseamnă medicamente, nu înseamnă otravă; înseamnă vindecare şi nu răzbunare. Farmacia este pentru cei ce suferă de boli, nu pentru cei ce n-au nevoie de farmacie.” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+420. Ediţia 1995:   “O, şi când văd Eu că darul acesta pe care îl aveţi mereu adus în mijlocul vostru, îl lăsaţi să stea din lucru, Mi se usucă sămânţa pe buze, căci sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.” (18 noiembrie 1994)

1274.+420. Ediţia 2006:    “O, şi când văd Eu că darul acesta pe care îl aveţi mereu adus în mijlocul vostru îl lăsaţi să stea din lucru şi vă vestiţi pe voi, Mi se usucă sămânţa pe buze, căci sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+421. Ediţia 1995:   “Şi cum adică? Iată cum: Când Eu, Domnul Cuvântului […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+421. Ediţia 2006:    “Şi cum adică? Iată cum, măi păstorilor, şi măi apostolilor, şi măi vestitorilor: când Eu, Domnul cuvântului […]” (5/18 noiembrie 1994)

Despre păstorul Daniel (nea’ Mişu) nu trebuia să se ştie nimic în 1995. Toate referinţele concrete la el au fost eliminate:

1274.+422. Ediţia 1995:   “Lucrez prin scule întărite cu binecuvântare, iar cei slabi dintre ai Mei să stea dacă vor, sub harul înţelepciunii şi al credinţei ca să fie tari apoi... …Am spus prin Verginica să nu plece poporul Meu după alte proorocii, că se duce pe apa sâmbetei. Şi n-a ascultat şi s-a dus pe apa sâmbetei toţi cei slabi, toţi cei care aleargă după închipuiri.” (18 noiembrie 1994)

1274.+422. Ediţia 2006:    “Lucrez prin scule întărite cu binecuvântare, iar cei slabi dintre ai Mei, să stea, dacă vor, sub harul înţelepciunii şi al credinţei, ca să fie tari apoi, dacă vor, tată. Şi dacă nu vor, nu-i mai trageţi voi, păstorii Mei, nu-i mai trageţi, tată, nu-i treziţi până nu le va fi voia, că Eu nu mai lucrez peste cei ce nu vor, peste cei slabi în credinţă. […] Lucraţi, iubiţii Mei păstori, lucraţi în lucru de sobor şi aveţi încredere şi sprijin în vestitorii şi împărţitorii cuvântului Meu. Eu i-am ales, Eu, tată. Dacă nu e bine ce am făcut, spuneţi-Mi […] Daniele tată, tu să nu fii supărat niciodată pentru glasul tău slab. […]Ţi-am adus ajutor tare şi ţi-am dat lângă tine apostoli, lângă tine şi lângă tovarăşul tău, căci voi sunteţi o pereche de păstori, şi acum v-am adăugat apostoli şi vestitori şi ajutori, tată. […] S-au ridicat oameni necredincioşi din popor, şi se luptă să spună că e diavolul în om la Noul Meu Ierusalim; să spună că Eu nu sunt Domnul la Noul Ierusalim.

[…] Să Mă ierţi, Daniele, că ţi-am dat puţin ajutor, dar copiii Mei sunt tare firavi, şi nu vreau să-i doboare suferinţele ca şi pe Verginica Mea. […] Să nu te temi de nimic atunci când Eu sunt, dar să fii tot

mai atent să-l birui pe satana, măi fiule Daniele. […] Iată, Daniele, s-a prăbuşit mult popor care a fost primit de voi în această lucrare. […]O, ce-am să le fac la aceştia, ce-am să le fac! căci aleargă după daruri

şi după închipuiri, şi iată, au rămas departe, şi după ei nu Mă duc. Am spus prin Verginica să nu plece poporul Meu după alte proorocii, că se duce pe apa sâmbetei poporul, şi n-a ascultat, şi s-au dus pe apa sâmbetei toţi cei slabi, toţi cei care aleargă după închipuiri.” (5/18 noiembrie 1994)

1274.+423. Ediţia 1995:   “ Aceia au vină scrisă la Dumnezeu, că au părăsit această lucrare şi de la Mine nu le mai dau, căci Eu nu lucrez cu închipuiri, şi lucrez adevărat, tată… … Muştele nu fac miere. Muştele zboară turbate după loc murdar […]” (18 noiembrie 1994)

1274.+423. Ediţia 2006:   “ Aceia au vină scrisă la Dumnezeu că au părăsit această lucrare, şi de la Mine nu le mai dau, că Eu nu lucrez cu închipuiri, şi lucrez adevărat, tată. Daniele fiule, fii tare cum erai tu odată, şi să nu uiţi niciodată că muştele nu fac miere. Muştele zboară turbate după loc murdar […]” (5/18 noiembrie 1994)

Nici despre păstorul Cristea nu trebuia să se ştie nimic în 1995. De aceea, şi referinţele la el au fost eliminate:

1274.+424. Ediţia 1995:   “ Cine pleacă din acest popor, acela este lup, nu capră, căci acela se sfâşie pe sine... Voi alege Eu caprele din oi. Eu ştiu mai bine, sunt din cer şi ştiu mai bine… ... Eu n-am venit să vă fac durere. Am venit să vă învăţ pacea Mea cu voi şi a voastră cu Mine. Pacea Mea să fie peste voi şi între voi ca să pot să mai vin la voi cu sfatul Meu. Amin!” (18 noiembrie 1994)

1274.+424. Ediţia 2006:    “ Cine pleacă din acest popor, acela este lup, nu capră, căci acela se sfâşie pe sine. Daniele, să îmbii oile să stea cu Mine, să le îmblânzeşti, să le întăreşti, să le rabzi, ca nu cumva să ia oaia nărav de capră, adică să plece. Şi, lasă, tată, voi alege Eu caprele din oi. Eu ştiu mai bine, sunt din cer şi ştiu mai bine. Fă aşa fel să nu te urască oile din pricina ta. […] Sprijină-te cu cei ce iau de la Mine, Daniele. Şi tu, păstorule Cristea, să fii, tată, precaut, dar asta nu poţi singur, căci firea ta iese mai greu din firea ta, adică din ale tale. […] Fii înţelept, păstorule iubit, că Eu, tată, cu alţii M-am înţeles bine, cu alţii M-am potrivit, nu cu cei din casa Mea, şi aceasta a fost o pildă.  [...]   Nu cumva să vă mai sfădiţi pe cuvinte înaintea poporului. Am trecut cu o lecţie de Duh Sfânt prin fiii grădinii Mele şi Eu îi rog pe ei să v-o spună şi vouă, şi aşa să faceţi şi voi, căci ei aşa fac, iubiţii Mei păstori. Acum las pacea Mea peste voi, tată, şi voiesc să iau şi Eu din ea de la voi. Eu n-am venit să vă fac durere; am venit să vă învăţ pacea Mea cu voi, şi a voastră cu Mine. Pacea Mea să fie peste voi şi între voi, ca să pot să mai vin la voi cu sfatul Meu. Amin, amin, amin.” (5/18 noiembrie 1994)

  

……………………

Estera

3 aprilie 2011

……………………