336. Texte falsificate : Anul 1994 ( 27 octombrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că unele modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă o “adaptare” intenţionată a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+394. Ediţia 1995: “ Staţi atenţi la cuvântul Meu, voi străjeri ai Cuvântului. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Ierusalime.” (27 octombrie 1994)

1274.+394. Ediţia 2006: “ Staţi atenţi la cuvântul Meu, voi, străjeri ai Cuvântului. Pace ţie, Ierusalimul Meu! Eu sunt. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime.” (14/27 octombrie 1994)

1274.+395. Ediţia 1995: “Pacea Mea o pun peste tine Ierusalime, Ierusalimul Meu de azi. O, ce nume mare, dar cei de pe pământ nu ştiu ce înseamnă acest nume minunat.” (27 octombrie 1994)

1274.+395. Ediţia 2006: “Pacea Mea o pun peste tine, Ierusalime adunat azi în cetatea Căprioru! Iată, vin în cetatea aceasta, dar cuvintez peste tot Ierusalimul Meu de azi. O, ce nume mare, dar cei de pe pământ nu ştiu ce înseamnă acest nume minunat.” (14/27 octombrie 1994)

În 1995 liderii pucioşi au găsit de cuviinţă să ascundă părerea “Domnului” despre “poporul” pucios: că e mofturos, nesupus, că refuză mustrarea, Îl încurcă şi-I întârzie “a doua venire”:

1274.+396. Ediţia 1995: “Eu îţi spun că este primită aceea care se împlineşte, iar cea care nu ţi se împlineşte, aceea n-a venit la Mine, aceea a rămas pe pământ… …Să te uiţi spre biserica vremii celor dintâi apostoli ai Mei şi să te obişnuieşti cu scripturile vremii aceea, când biserica Mea judeca toate pricinile lui Israel, lui Israel cel nou, cel după har, cel de la Iisus Hristos.” (27 octombrie 1994)

1274.+396. Ediţia 2006: “Eu îţi spun că este primită aceea care se împlineşte, iar cea care nu ţi se împlineşte, aceea n-a venit la Mine, aceea a rămas pe pământ. Mă uit în tine, Ierusalime, Mă uit mereu în inima celor din Israel şi nu-Mi place duhul tău, Israele, copilul Meu. O, eşti tare mofturos! Până când aşa? Mă încurcă mofturile tale, tată, Mă încurcă şi Îmi întârzie venirea, că nu vreau să te dau deoparte. Mă încurci în calea venirii Mele […] Vai vouă, măi copii care staţi fără de mustrare […] O, nu se poate, Israele, să fii fiu al poporului Meu şi să stai tot în tine şi să faci tot ca tine, că aşa nu eşti al Meu; eşti al tău, şi eşti al grijilor veacului acesta, şi eşti al nesupunerii, tată. Eu voiesc să te scot din laţul acesta şi să te ajut să te uiţi spre biserica vremii celor dintâi apostoli ai Mei şi să te obişnuieşti cu Scripturile vremii aceea când biserica Mea judeca toate pricinile lui Israel, lui Israel cel nou, cel după har, cel de la Iisus Hristos.” (14/27 octombrie 1994)

1274.+397. Ediţia 1995: “ Da, dacă te ascunzi de aproapele Meu care este lângă tine şi dacă te mai şi mofturezi când te descopăr, atunci să ştii că tu încă n-ai venit la Mine şi nu eşti în obştea bisericii Mele cele de la sfârşit, care trebuie să semene cu Mine. Cu Mine şi nu cu tine, cu duhul Meu şi nu cu duhul tău… … Învaţă Israele cum se stă în cer, învaţă-te cu Mine Domnul Iisus Hristos, învăţătorul tău. De 40 de ani vin cu sânul plin de sămânţă şi o semăn peste tine.” (27 octombrie 1994)

1274.+397. Ediţia 2006: “ Dar dacă te ascunzi de aproapele Meu, care este lângă tine, şi dacă te mai şi mofturezi când te descopăr, atunci să ştii că tu încă n-ai venit la Mine şi nu eşti în obştea bisericii Mele cea de la sfârşit, care trebuie să semene cu Mine şi nu cu tine, cu Duhul Meu şi nu cu duhul tău. Este rău dacă eşti aşa, că vei pleca de lângă cer chiar dacă acum zici că stai cu cerul. Învaţă, Israele, cum se stă în cer; învaţă-te cu Mine, Domnul Iisus Hristos, Învăţătorul tău. De patruzeci de ani vin cu sânul plin de sămânţă şi o semăn peste tine.” (14/27 octombrie 1994)

Alte acuzaţii aduse “poporului” pucios şi ascunse în anul 1994 vorbesc despre un “popor” fără statură şi fără credinţă, care are în el pleavă şi trupuri lipsite de duhul “lucrării” pucioşeşti:

1274.+398. Ediţia 1995: “Nu mai sta fără de smerenie şi cugetă cu aplecare despre tine şi nu te semeţi tată… … Ce am spus Eu apostolilor Mei când i-au încercat furtuna pe mare? Eu Îmi odihneam Duhul la capătul corabiei şi ei M-au deşteptat din somn ca să-Mi spună că pier sub furtună şi Eu am supus furtuna sub cuvântul Meu şi lor le-am spus[…]” (27 octombrie 1994)

1274.+398. Ediţia 2006: “Nu mai sta fără de smerenie, şi cugetă cu aplecare despre tine şi nu te semeţi, tată, că mult M-ai alungat din tine cu semeţia ta, cu amestecarea ta. Nu mai sta amestecat în duhul tău, […] şi tu, Ierusalime, te-ai îndoit întru Mine, şi să ştii că ziua aceea a fost zi de cutremur, că am în tine pleavă, nu numai grâu am în tine, şi cu pleava Mi-e ruşine la Tatăl, şi pleava trebuie vânturată din grâu. Am în Israel trupuri fără duhul acestei lucrări, fără credinţa dreaptă în lucrarea cuvântului Meu şi fără statură de nuntă cerească, […] şi tu tată, te-ai speriat, şi rău M-ai supărat, că te văd fără statură şi te văd fire fără credinţă în bucuria ce va să vină. Ce am spus Eu apostolilor Mei când i-a încercat furtuna pe mare? Eu Îmi odihneam Duhul la capătul corabiei, şi ei M-au deşteptat din somn ca să-Mi spună că pier sub furtună, şi Eu am supus furtuna sub cuvântul Meu, iar lor le-am spus[…]” (14/27 octombrie 1994)

1274.+399. Ediţia 1995: “Lasă tată să fii mare la vremea arătării măririi tale pe care o ai pe creştetul tău de la Mine.” (27 octombrie 1994)

1274.+399. Ediţia 2006: “Lasă, să fii mare la vremea arătării măririi tale pe care o ai pe creştetul tău de la Mine.” (14/27 octombrie 1994)

1274.+400. Ediţia 1995: “N-am avut popor mai mofturos ca acum. Mai mângâiat ca acum şi mai mofturos ca acum. De aceea te-ai jucat cu Dumnezeu copile de ceară. Numai ceara tată curge la vremea încălzirii ei […]” (27 octombrie 1994)

1274.+400. Ediţia 2006: “N-am avut popor mai mofturos ca acum; mai mângâiat ca acum şi mai mofturos ca acum. De aceea s-a risipit poporul Meu, de aceea te-ai jucat cu Dumnezeu, copile de ceară. Numai ceara, tată, curge la vremea încălzirii ei […]” (14/27 octombrie 1994)

1274.+401. Ediţia 1995: “De aceea am pus Eu azi lucrarea Mea la adăpost, [...] ca să pot lucra cu toată puterea Mea în vremea aceasta şi să nu-Mi fie şchiopătată puterea şi trupul cel sfinţit al purtătorilor Mei… Vezi tată de ce am pus Eu pe copiii Mei deoparte?” (27 octombrie 1994)

1274.+401. Ediţia 2006: “De aceea am pus Eu azi lucrarea Mea la adăpost, [...] ca să pot lucra cu toată puterea Mea în vremea aceasta şi să nu-Mi fie şchiopătată puterea şi trupul cel sfinţit al purtătorilor Mei. Du-ţi crucea, Israele, şi nu cârti, că vreme de patruzeci de ani ai cârtit şi te-ai scuturat de cruce. Vezi, tată, de ce am pus Eu pe copiii Mei deoparte?” (14/27 octombrie 1994)

1274.+402. Ediţia 1995: “ Vino tată după Mine. Vino, Ierusalime.” (27 octombrie 1994)

1274.+402. Ediţia 2006: “ Vino după Mine, vino, Ierusalime!” (14/27 octombrie 1994)

……………………

Estera

1 aprilie 2011

……………………