335. Texte falsificate : Anul 1994 ( 23 octombrie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995: a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+382. Ediţia 1995: “Pace ţie Ierusalime, Ierusalime nou, căci prin tine tată fac cer şi pământ nou şi fac văzute şi nevăzute. […]” (23 octombrie 1994)

1274.+382. Ediţia 2006:  “Pace ţie, Ierusalime, Ierusalime nou! căci prin tine, tată, fac cer nou şi pământ nou şi fac văzute şi nevăzute, […]” (10/23 octombrie 1994)

Ca de obicei, cacofoniile sunt “rezolvate” discret, dar eficient:

1274.+383. Ediţia 1995: “Şi iată, încă rostesc, îngrozeşte-te tu cel slab din Israel şi nepriceput în cele ce faci nevăzut, că cele rele ale tale lucrate nevăzut, şi acelea s-au lucrat şi stau lucrate ca să se descopere, precum şi cele lucrate de tine se vor ivi la vedere.” (23 octombrie 1994)

1274.+383. Ediţia 2006:  “Şi iată, încă rostesc, îngrozeşte-te, tu, cel slab din Israel şi nepriceput în cele ce faci nevăzut, căci cele rele ale tale, lucrate nevăzut, şi acelea s-au lucrat, şi stau lucrate ca să se descopere, precum şi cele lucrate de tine se vor ivi la vedere.” (10/23 octombrie 1994)

Alte cacofonii au parte de alte soluţii inspirate:

1274.+384. Ediţia 1995: “ Nu Mă mai du cu vorba tată, că Mă duci mereu cu vorba şi calea ta se înfundă dacă faci aşa, dacă iei acest nume în deşert, acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, care înseamnă Dumnezeu.” (23 octombrie 1994)

1274.+384. Ediţia 2006:  “ Nu Mă mai du cu vorba, tată, că Mă duci mereu cu vorba, şi calea ta se înfundă dacă faci aşa, dacă iei acest nume în deşert, acest cuvânt de lucrare dumnezeiască, lucrare care înseamnă Dumnezeu.” (10/23 octombrie 1994)

1274.+385. Ediţia 1995: “ Cartea Mea este din cer, poruncile Mele pe care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început şi nu sunt de la Moise, sunt de la început.” (23 octombrie 1994)

1274.+385. Ediţia 2006:  “ Cartea Mea este din cer. Poruncile Mele pe care le-am pus în ea sunt din cer, sunt de la început, şi nu sunt de la Moise, ci sunt de la început.” (10/23 octombrie 1994)

1274.+386. Ediţia 1995: “Să nu ucizi pe fratele tău şi să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască. Şi  să-l înviezi pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere. Învierea este chipul Meu în tine.” (23 octombrie 1994)

1274.+386. Ediţia 2006:  “Să nu ucizi pe fratele tău şi să te speli apoi pe mâini ca să nu se cunoască, ci tu să-l înviezi pe cel ucis de tine, că Eu am putere în tine, dar am putere de înviere, nu de ucidere, căci învierea este chipul Meu în tine.” (10/23 octombrie 1994)

1274.+387. Ediţia 1995: “ Vreau să te scoli, că Eu am zis să te aşezi în chipul Meu şi să dărâmăm cele lucrate nevăzut de tine şi care sunt şi care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea Mea şi să se scoată din Cartea aceasta.” (23 octombrie 1994)

1274.+387. Ediţia 2006:  “ Vreau să te scoli, că Eu am zis să te aşezi în chipul Meu şi să dărâmăm cele lucrate de tine nevăzut, şi care sunt, şi care vor să se ridice să mărturisească împotriva ta înaintea Mea şi să te scoată din cartea aceasta.” (10/23 octombrie 1994)

Aceeaşi cacofonie, aceeaşi soluţie:

1274.+388. Ediţia 1995: “ […] ca un vrăjmaş al Meu. Că cel ce desfiinţează poruncile Mele în trupul şi în duhul său, acela este vrăjmaşul Meu.” (23 octombrie 1994)

1274.+388. Ediţia 2006:  “ […] ca un vrăjmaş al Meu, căci cel ce desfiinţează poruncile Mele în trupul şi în duhul său, acela este vrăjmaşul Meu.” (10/23 octombrie 1994)

1274.+389. Ediţia 1995: “Să nu furi nimic din ce nu este al tău, să nu ucizi pe nimeni în cer şi pe pământ şi mai cu seamă să nu fii desfrânat Ierusalime, minţind pe Dumnezeu. Nu merge tată, Eu nu Mă las minţit, Eu văd şi scriu prin îngeri cele nevăzute lucrate de tine.” (23 octombrie 1994)

1274.+389. Ediţia 2006: “Să nu furi nimic din ce nu este al tău; să nu ucizi pe nimeni în cer şi pe pământ, şi, mai cu seamă, să nu fii desfrânat minţind pe Dumnezeu. Nu merge aşa, tată. Eu nu Mă las minţit. Eu văd şi scriu prin îngeri cele nevăzute lucrate de tine.” (10/23 octombrie 1994)

Altă cacofonie, altă  soluţie:

1274.+390. Ediţia 1995: “Copiii grădinii Mele să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că le voi da înţelepciunea Mea mereu, ca să povăţuiască, ca să proorocească cu ea […]” (23 octombrie 1994)

1274.+390. Ediţia 2006:  “Copiii grădinii Mele să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că le voi da înţelepciunea Mea mereu, ca să povăţuiască, să proorocească cu ea […]” (10/23 octombrie 1994)

Prin anul 1995, existenţa celor doi “păstori” (nea’Mişu şi nea’Cristea) era o “taină” care se cerea a fi ascunsă cu sfinţenie. În 2006, “taina a răsuflat:

1274.+391. Ediţia 1995: “ […]  în poporul Meu… Să se ridice ucenici din ucenici spre lucrare cu temelie cerească lucrată şi nu fără temelie.” (23 octombrie 1994)

1274.+391. Ediţia 2006:  “ […]  în poporul Meu. Cei doi păstori ai poporului Meu să fie treji şi fericiţi de ucenicii cei noi, şi să se ridice ucenici din ucenici, spre lucrare cu temelie cerească lucrată, şi nu fără temelie.” (10/23 octombrie 1994)

Pentru pucioşii de la Noul Ierusalim, fundamentala poruncă biblică “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22,39) nu mai este valabilă:

1274.+392. Ediţia 1995: “Iubeşte-l pe aproapele Meu ca pe Mine Israele. Căci peste tine nu pot să spun să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu pot tată să spun şi peste tine, aşa… … Vino Israele în dragostea Mea, vino.” (23 octombrie 1994)

1274.+392. Ediţia 2006:  “Iubeşte-l pe aproapele Meu ca pe Mine, Israele, căci peste tine nu pot să spun să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu pot, tată, să spun şi peste tine, aşa. Azi nu pot să mai spun aşa, de vreme ce nici măcar creştinii Mei nu mai ştiu cum trebuie să fie creştinul Meu şi cum să se iubească pe sine şi cum să nu se iubească pe sine. Vino, Israele, în dragostea Mea, vino!” (10/23 octombrie 1994)

1274.+393. Ediţia 1995: “ Eu ştiu de ce ţi-am spus şi ferice ţie celui ce Mă asculţi cu toată credinţa ta în cele ce-ţi cuvântez… …Primeşte-Mă şi să ştii ce înseamnă să Mă primeşti.” (23 octombrie 1994)

1274.+393. Ediţia 2006:  “ Eu ştiu de ce ţi-am spus, şi ferice ţie, cel ce Mă asculţi cu toată credinţa ta în cele ce-ţi cuvintez. Nu mai fi neatent, că vreau să mănânc din mâna ta, din blidul tău mâncare plăcută Mie, Ierusalime, popor de fii ai Domnului. Primeşte-Mă, şi să ştii ce înseamnă să Mă primeşti.” (10/23 octombrie 1994)

……………………

Estera

1 aprilie 2011

……………………