332. Texte falsificate : Anul 1994 (25 septembrie) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

Textul “sacru” de la Pucioasa a fost editat în anul 1995 cu mare grijă, ascunzându-se toate referirile incriminatoare la adresa  “poporului” ales, deoarece pe vremea aceea se căuta să se afişeze o imagine falsă, edulcorată, a creştinilor pucioşi atinşi de mândria sfinţeniei. De asemenea, erau ascunse cu grijă o serie de manevre prin care pucioşii încercau să câştige de partea lor diverse personalităţi ale vremii. Spre exemplu, liderii pucioşi au reuşit să-l infiltreze pe lângă arhiereul Irineu Bistriţeanul pe un cirac de-al lor (pe numele lui de ieromonah, tot Irineu, rubedenie de-a clanului Tărcuţă), cu scopul de a-l manipula pe ierarh după interesele lor. Această manipulare era însă disimulată cu dibăcie, ca pe un “ajutor” dat ierarhului, “până la venirea Domnului”. (Aceeaşi manevră au făcut-o liderii pucioşi şi cu monahia Gabriela Belinschi, pe care au infiltrat-o în rândul personalului auxiliar de pe lângă ierarhul Irineu, până când ierarhul a sesizat că liderii pucioşi încearcă să-l manipuleze prin interpuşi, şi a luat hotărârea să-i îndepărteze pe amândoi intruşii). De asemenea, unele pasaje care dezvăluiau că “poporul” pucios este uşuratic au fost şi ele  îndepărtate cu hotărâre:

  

1274.+340. Ediţia 1995: “… Eu îl iubesc mult de tot pe poporul Meu. E poporul Meu tată, şi-l iubesc că nu pot sta fără iubire. […] Eu prin această taină lucrez de 7000 de ani şi să aud că nu mai aveţi răbdare, Mă răniţi măi copii.” (25 septembrie 1994)

1274.+340. Ediţia 2006: “ […]Mergem astăzi în cetatea Valea Voievozilor, şi voi vorbi prin această carte cu un slujitor căruia i-am dat ceva de lucru în poporul Meu. L-am pus la lucru ca să-i pregătesc şi o plată apoi, după cum va fi să fie găsit lucrul său în vremea cercetării lucrate de fiecare copil al poporului Meu. Vouă, celor ce vă am în grădina Mea, v-am rostit cuvânt mai demult şi am zis să aveţi grijă de acest copil care s-a ridicat slujitor, să aveţi grijă de el ca să fie cu Mine şi să nu cadă din lucrarea aceasta cu care Eu însoţesc pe Israel. Şi voi aţi făcut tot ce s-a ivit de făcut, şi l-aţi trimis spre aşezare ca să-l pot folosi şi Eu la greutăţile Mele cu poporul Meu. Prin voi l-am trimis la cel ce este uns de Mine, şi acela i-a dat de lucru peste poporul Meu, căci cei cărora trebuia să le slujească erau copii ai poporului Meu şi erau mai mari decât el, adică mai înainte de el în lucrarea Mea, ca să se lase ajutat de cei din lucrarea Mea şi de voi, fiilor, de voi, cei cu care am ajuns să-Mi împlinesc planul cel profeţit prin lucrarea Mea. Cum să facem Noi ca să-l putem ajuta până la arătarea Mea? […] Copiii Mei cu care Eu stau în sobor şi în sfat pe pământul Meu cel sfânt, fiţi atenţi, fiţi voi atenţi şi deştepţi cu Mine, şi cu prevedere în faţă şi în spate, şi cu rugăciunea voastră spre puterile cereşti, care lucrează cu voi peste poporul Meu. Fiţi voi atenţi, că poporul Meu este uşuratic şi este neatent, dar Eu îl iubesc mult de tot pe poporul Meu. E poporul Meu, tată, şi îl iubesc, că Eu nu pot sta fără iubire. […] Eu prin această taină lucrez de şapte mii de ani; şi să aud că nu mai aveţi răbdare, Mă răniţi, măi copii.” (12/25 septembrie 1994)

Nici mesajele particulare, prin care “Dumnezeul” Pucioasei se conversa şi prin care dădea dispoziţii concrete supuşilor pucioşi, nu erau destinate publicităţii în anul 1995. De multe ori însă, cei aleşi şi apoi unşi ca “slujitori ai Noului Ierusalim” cădeau în adâncă îndoială şi dezertau de la “datorie”. Un exemplu este  acelaşi ieromonah Irineu Tărcuţă (frate după trup cu Emilian), care tânjea să facă pastoraţie şi în afara chibuţului pucios, dar nu i se dădea voie de către liderii pucioşi (motiv pentru care a ajuns la conflict ireparabil cu leliţa Mihaela, care l-a tras  până la urmă “pe linie moartă”):

1274.+341. Ediţia 1995: “Are locaş zbuciumul, are locaş tulburarea şi până la urmă are locaş întunericul, care nu este din Dumnezeu … Iată acum este altă vreme.” (25 septembrie 1994)

 1274.+341. Ediţia 2006: “Are locaş zbuciumul, are locaş tulburarea şi, până la urmă, are locaş întunericul, care nu este din Dumnezeu. Iubitul Meu copil spre care vin azi cu fiii cuvântului Meu! Las cuvânt din cer peste tine, fiule, şi ţi-l aduc prin fiii cuvântului Meu. Vin înaintea ta şi las rugăminte peste tine […] Dacă nu erai din lucrarea Mea, nu-ţi dădeam Eu nici o ungere, dar te-am văzut că ai dragoste de cer şi îndrăzneală spre cer şi te-am trimis să iei de lucru întru Mine, tată. Oare, ai priceput tu de ajuns că nu ţi-am dat de lucru pentru lume? Oare, crezi tu că după tine în lume nu vin dacă ai da să asculţi de gândul tău? O, gândul tău Mă face să suspin, tată. […]   Tu prin această lucrare eşti pus la lucru de către slujitor al Meu, şi nu uita că-i eşti dator acestei lucrări  de cuvânt ceresc. […] atunci Eu nu mai pot să fiu Tatăl tău, căci fiii cei care s-au născut de sus prin această lucrare, Eu nu-i cunosc decât acasă la ei, tată, acasă la Mine, măi fiule.  […] Iată, am venit şi îţi stau înainte ca să primesc răspunsul inimii tale şi ca să am în cer acest răspuns, […] Eu, tată, nu te vreau fără voia ta lucrător în lucrarea Mea, dar dacă tu vrei în lucrarea Mea, tu trebuie să-Mi spui, şi să te laşi apoi cu umbletul tău în mijlocul lucrării Mele, ca să te pot feri de fariseii şi de arhiereii lumii, care sunt puşi să-Mi risipească adevărata Mea biserică, adevăratul Meu popor. Eu la ei nu-Mi mai găsesc plăcerea, şi de tine nu Mă pot bucura dacă eşti printre ei. Nu tu trebuie să bagi undiţa, tată, că tu zici în gândul tău că ar mai fi oameni în lume care să se scoale spre Mine. Eu îţi spun că nu mai sunt, şi îţi spun că acest popor al Meu este pecetluit de Mine, şi chiar pecetluiţi, unii din poporul Meu dau să iasă în lume, dar cu cel din lume ce să fac şi unde să-l pun aşa cum este? Iată, acum este altă vreme.” (12/25 septembrie 1994)

Ca de obicei, neologismele sunt atent periate şi înlocuite cu sintagme neaoşe. Spre exemplu, franţuzismul “devine” devine “se face”, deşi nuanţele nu sunt întru totul identice:

1274.+342. Ediţia 1995: “Ascultă ce îţi spun că nu este altfel de vreme. Nu este, pentru că omul este prins de trup şi chiar dacă se smulge de trupul său omul, el este iarăşi tras de trup şi devine mai rău ca înainte.” (25 septembrie 1994)

1274.+342. Ediţia 2006: “Ascultă ce-ţi spun, că nu este altfel de vreme, nu este, pentru că omul este prins de trup, şi chiar dacă se smulge de trupul său omul, el este iarăşi tras de trup şi se face mai rău ca înainte.” (12/25 septembrie 1994)

Nici cacofoniile nu sunt iertate. Una câte una, ele sunt cosmetizate şi parfumate prin tot felul de manevre lexicale ingenioase:

1274.+343. Ediţia 1995: “Omul care pleacă cu Mine ca să semene cu Mine acela este om rar,măi fiule, acela are chemarea Mea dacă rămâne cu Mine. Omul fără de chemarea Mea la Mine, nu rămâne cu Mine.” (25 septembrie 1994)

1274.+343. Ediţia 2006: “Omul care pleacă după Mine ca să semene cu Mine, acela este om rar, măi fiule, acela are chemarea Mea dacă va rămâne cu Mine, dar omul fără de chemarea Mea la Mine nu rămâne cu Mine.” (12/25 septembrie 1994)

Caracterul intenţional al falsurilor pucioşeşti este dovedit prin repetarea sistematică a aceloraşi cosmetizări. De exemplu, nenumărate au fost şi vor mai fi substituţiile făcute pentru cuvântul “tată”, care fie dispare complet, fie este înlocuit cu “fiilor”, pentru a dispărea familiarismul (dar numai acolo unde liderii pucioşi consideră că “nu era cazul”; dacă referirea era la persoana lor, exprimarea familiară rămâne adesea, şi este binevenită). De asemenea, sunt repetate înlocuirile neologismelor, cum ar fi cuvântul “pronunţat”, care devine  în două rânduri “rostit”. Dar, ca să se evite o repetiţie, liderii pucioşi schimbă în continuare cuvântul original “rostit” cu “împlinit”, deşi sensurile sunt de data aceasta total diferite. Totodată, ieromonahul Irineu Tărcuţă (despre care pucioşii dezvăluie că era tentat să facă în continuare ascultare de B.O.R) este chemat la “schimbare mare”. Acesta este sfătuit “să se rupă definitiv de lume” ( de fapt, de Biserică, pe care ei o denumesc “biserica din lume”) , căci altminteri duhul rău îl va scoate din “lucrare” şi-l va duce “în robie” şi “sub cătuşe”. Pentru aceasta i se dă drept pildă “păţania” arhiereului Irineu, cel care l-a hirotonit (“cel mare de la care ai luat harul Meu”). Acesta a ales calea ascultării de Biserică, opţiune care este interpretată de către liderii pucioşi drept “alegere a robiei” (“ dacă n-a putut să se rupă de robie, s-a prins acum rob de două ori mai greu”):

1274.+344. Ediţia 1995: “Zaheu s-a suit şi el în dud ca să Mă vadă pe Mine, dar până n-am pronunţat Eu chemarea Mea prin cuvânt rostit, Zaheu n-a putut fi fiu al lucrării Mele. Sutaşul Cornelie era bun şi temător de Dumnezeu, dar până n-am lucrat Eu din cer pentru el, ca să pronunţ chemarea lui în lucrarea Mea, el n-a fost înscris la faţa Mea… Stai tată cuminte şi caută să înţelegi cărarea Mea spre tine. Că preoţii şi arhiereii de azi sunt ai lumii, sunt lupi sub piele de oaie[…]”(25 septembrie 1994)

1274.+344. Ediţia 2006: “Zaheu s-a suit şi el în dud ca să Mă vadă pe Mine, dar până n-am rostit Eu chemarea Mea prin cuvânt împlinit, Zaheu n-a putut fi fiu al lucrării Mele. Sutaşul Cornelie era bun şi temător de Dumnezeu, dar până n-am lucrat Eu din cer pentru el ca să rostesc chemarea lui în lucrarea Mea, el n-a fost înscris la faţa Mea. Dacă Eu, tată, nu Mă pot băga după om în lume, că ştiu că nu vrea omul cu cele sfinte, apoi tu crezi că ai putea mai mult ca Mine? […] Eu îţi spun ţie azi că dacă dai să ieşi pe drum, nu vei mai fi al Meu şi al acestei lucrări de cort ceresc pe pământ. Eu îţi spun ţie că duhul rău voieşte să te scoată de sub cortul Meu. Eu îţi spun ţie să stai cu Mine, tată, […] pentru că tu eşti prins şi sub legătura legii bisericii de azi, şi vei fi întrebat şi după lege, şi asta pentru că tu nu vrei să fii liber, tată, nu vrei să scapi de robie, nu vrei să fii de ajuns de înţelept şi de răbdător, şi Eu văd la tine izul literei legii, tată, şi te înţeleg de ce eşti aşa. Eşti apăsat de lege, eşti prins sub ea, şi greu e de omul care stă sub aceste cătuşe. Eu te-am ajutat aşa de minunat, şi Îmi pare rău că n-ai priceput tot ce am făcut Eu cu tine şi pentru tine ca să faci şi tu acum pentru Mine; Îmi pare rău, şi aştept să vii spre pricepere, dar apoi îţi trebuie schimbare mare, copilul Meu, smerenie mare şi schimbare mare, mare de tot, ca să poţi fi de folos în numele Meu. Tu ai pildă pe cel mare de la care ai luat harul Meu. Ai văzut că dacă n-a putut să se rupă de robie, s-a prins acum rob de două ori mai greu. Un om închis de lege, dacă dă să fugă şi să-şi afle libertatea, dacă este prins când fuge, vai omului acela! că legea osândeşte rău pe cel ce o calcă. Nu te du să te vadă omul legii, tată. Eu i-am dat înţelepciunea Mea celui ce ţi-a semnat ţie actul libertăţii, şi el a făcut ce am voit să fac Eu cu tine. Şi tu vrei să te vadă soldaţii legii? Stai, fiule, cuminte şi caută să înţelegi cărarea Mea spre tine, că preoţii şi arhiereii de azi sunt ai lumii, sunt lupi sub piele de oaie[…]”(12/25 septembrie 1994)

Ieromonahul Irineu Tărcuţă este apoi sfătuit cum să rămână în “lucrarea” de Nou Ierusalim: prin intrarea sub ascultarea deplină a liderilor pucioşi (dintre care Mihaela îi este şi rudenie prin alianţă) şi prin ruperea definitivă a legăturilor lui cu Biserica în care a fost hirotonit, pe motiv că, “altminteri îl vor prinde cei ce au cheile bisericii şi îl vor birui”:

1274.+345. Ediţia 1995: “Şi să iubeşti viaţa de monah, că viaţa de monah e cu nevoinţă măi fiule, nu e cu desfătare…”(25 septembrie 1994)

1274.+345. Ediţia 2006: “Şi să iubeşti viaţa de monah, că viaţa de monah e cu nevoinţă şi cu umilinţă, măi fiule, nu e cu desfătare. Iată-i pe creştinii Mei, o duc greu pe pământ, au fel de fel de cârtiri şi de tânguiri, […] Măi fiule tată, cei doi copii ai Mei din grădina Mea, rudenie a ta pe care Eu Mă bizui azi cu greul lucrării Mele, ei au avut cel mai greu de suferit în poporul Meu şi de la poporul Meu, şi nici ei n-au avut unde să stea, şi nici ei n-au fost cu linişte pământească, dar Eu, pentru iubirea şi răbdarea lor, le-am pregătit plata. […] Ascunde-te, şi te rog să Mă asculţi: ascunde-te de omul necunoscut, de omul încurcat prin lume, că acela are din lume dacă este în lume, dacă vine din lume. Văd în inima ta un păcat.  […]  Eu nu pot să te am în poporul Meu dacă te mai amesteci şi cu lumea. Dacă te mai amesteci şi cu lumea, te vor prinde cei ce au cheile bisericii lumii şi te vor urmări apoi până ce te vor birui de tot, pentru că tu, tată, eşti şi slab şi nu te porţi cu atenţie prin valea morţii ca să nu fii prins în capcană. Iată, te întreb: vrei să rămâi? Vrei, tată, să rămâi pentru Mine şi de partea Mea? […]”(12/25 septembrie 1994)

……………………

Estera

31 martie 2011

……………………