330. Texte falsificate : Anul 1994 ( 2 august ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici
un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”
(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.
Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.
Iată şi exemplele selectate şi contorizate:


Anul 1994 (continuare)

Neîmplinirile adepţilor din “poporul cel vechi al Verginicăi” erau sever cenzurate în anul 1995, pentru ca să nu se mai ştie în lumea largă că acest “popor” era trădător, nerecunoscător, nepocăit, răzvrătit şi ars de ură  împotriva “Dumnezeului” Pucioasei, pe care ei Îl  vorbeau de rău şi Îl considerau a fi mincinos, luând în glumă “Cuvântul” de la Pucioasa. Însă, odată ce timpul a mai trecut şi conflictul dintre liderii pucioşi şi “poporul cel vechi al Verginicăi” s-a cronicizat, aceştia au considerat că în anul 2006 se poate da publicităţii această poziţie, considerată cândva extrem de incomodă :

 1274.+297. Ediţia 1995: “…Poporul fără de prooroc, adică fără de cuvântul Meu în mijlocul lui, poporul acela este fără Dumnezeu […]” (2 august 1994)
1274.+297. Ediţia 2006:  “ […] Israele, popor al cuvântului Meu […] Aşa şi tu trebuie să rămâi, dar poporul Meu ia în glumă lucrarea cuvântului Meu […] O, ce trădare! că au mâncat până acum din sânul Meu, şi acum se duc la chemarea lumii. Ce părăsire dureroasă! Că acum aceştia nu mai au timp şi haină de masa Mea, şi s-au apucat să lucreze la case sparte şi la duhul lumii, care seamănă vânt şi care spulberă sămânţa Mea din creştin.[…] Ţi-au crescut copiii, Israele, şi M-ai părăsit şi te-ai dus să le vezi viitorul şi să ajuţi viitorului lor […] Şi acum, când vin să te opresc să nu pleci după copii, sunt dat afară din ograda ta, şi M-ai lepădat şi nu mai ai cuvântul Meu, şi tu nici măcar nu ştii să te pocăieşti, măi tată, că te-am hrănit ca un tată. Că tu, în loc să te pocăieşti când te tragi la stânga sau când te dau Eu la stânga pentru pocăinţă, tu te apuci şi te răzvrăteşti şi Mă urăşti şi Mă vorbeşti de rău şi Mă faci mincinos, şi Eu am să-ţi arăt că pe Mine te răzvrăteşti, nu pe cei ce stau în lucru pentru numele Meu. Eu mereu am avut judecători peste Israel ca să judece pricinile şi căile lui Israel. Şi acum tot aşa, dar cui nu-i place această rânduială dumnezeiască, acela nu este născut din Dumnezeu. Poporul fără de prooroc, adică fără de cuvântul Meu în mijlocul lui, poporul acela este fără Dumnezeu […]” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+298. Ediţia 1995:Păi tu măi Israele nu eşti luat sub cortul Meu ca să conduci tot tu peste tine […] Eşti luat ca să-ţi fiu Eu cârmaci că pe Mine furtuna Mă ascultă tată, ca să nu-ţi facă ţie şi Mie rău […]”(2 august 1994)
1274.+298. Ediţia 2006:  O, tu, măi Israele, nu eşti luat sub cortul Meu ca să conduci tot tu peste tine […] Eşti luat ca să-ţi fiu Eu cârmaci, că pe Mine furtuna Mă ascultă, ca să nu-ţi facă ţie şi Mie rău […]”(20 iulie/2 august 1994)

        Tot în anul 1995 se ascundea faptul că poporul pucios nu asculta deloc de “Dumnezeul” lui, aducându-I Acestuia multă durere prin îndărătnicia lor şi stăruinţa lor în răutate şi în prostie:

1274.+299. Ediţia 1995: “Eu Îl ascult pe Tatăl Meu, Făcătorul Satana e lucru rău […]”(2 august 1994)
1274.+299. Ediţia 2006:  “Eu Îl ascult pe Tatăl Meu, Făcătorul. Dar tu, tată, nu Mă asculţi pe Mine, Cel trimis în întâmpinarea ta de Tatăl […] Dar tu nu Mă asculţi pe Mine, de vreme ce faci ca tine şi nu cum îţi spun Eu. […] Eu n-aş mai voi să vorbim aşa, dar când, oare, Mă veţi vindeca de durerea neascultării de la voi? că spinii de la lume nu-Mi sunt aşa de veninoşi ca spinii pe care Mi-i înfigeţi voi în fruntea Mea miloasă. Poate că nu ştiţi cum se mai poate spini pe fruntea Mea şi coroană de spini ca atunci. Eu vă spun vouă cum: Mi-i bate satana de câte ori vine, că mereu vine în faţa Mea şi vă învinuieşte pe voi de neascultare şi Îmi aduce păcate şi urâciune de la voi, cei ce sunteţi numiţi poporul Meu de azi.[…] că am pe câte unii din voi aşa de îndărătnici, aşa de stăruitori în rău şi în prostie, aşa de neascultători, că Mă înspăimânt când văd ce face satana pe lângă ei. Satana e lucru rău […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+300. Ediţia 1995: “ […] e duh de neascultare, care este întreţinut de creştin, e duh de împrăştiere a Duhului Meu Cel Sfânt din om… Poarta cea strâmtă este legea Mea […]”(2 august 1994)
1274.+300. Ediţia 2006:  “ […] e duh de neascultare, care este întreţinut de creştin, e duh de împrăştiere a Duhului Meu Cel Sfânt din om. O, tată, rău este de voi fără Duhul Sfânt în voi. Dacă voi aţi avea pe Duhul Sfânt în voi, aţi vedea şi voi cu El în urma voastră, aţi vedea răul care v-a ţinut robi şi străini de Mine, aţi vedea rodul nepăsării voastre.  Voi, măi fiilor, nu cunoaşteţi toţi poarta cea strâmtă, că poarta cea strâmtă este legea Mea […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+301. Ediţia 1995: “ […] Iar poarta cea largă este legea lumii măi fiilor… Să te îmbraci şi să te încalţi frumos […]”(2 august 1994)
1274.+301. Ediţia 2006:  “ […] iar poarta cea largă este legea lumii, măi fiilor. Şi iată, Eu plâng sub spinii lui satana, care-Mi arată cu degetul purtarea creştinului Meu şi portul şi năravul creştinului Meu.  Eu de patruzeci de ani ţi-am spus, măi fiule, să te îmbraci şi să te încalţi frumos […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+302. Ediţia 1995: “ […] căci pofta zămisleşte păcatul, măi fiilor Cuvântul Meu de azi este călăuza de azi a lui Israel[…]”(2 august 1994)
1274.+302. Ediţia 2006:  “ […] căci pofta zămisleşte păcatul, măi fiilor. Aşa s-au dus copiii acestui popor şi, încet, încet, M-au uitat pe Mine, şi s-au uitat la ei şi la trupul lor şi s-au dus în lume, măi fiilor.  Am coborât iar, ca să las cuvânt peste Israel, să-l mai învăţ iar, căci cuvântul Meu este stâlpul de foc şi norul cel luminos, care l-a condus în fiecare zi pe Israel. Cuvântul Meu de azi este călăuza de azi a lui Israel[…]”(20 iulie/2 august 1994)

        1274.+303. Ediţia 1995: “ […] şi l-am pedepsit să rătăcească 40 de ani prin pustie. Dar am avut grijă de el, că Israel n-a avut casă şi nici rost ca în Egipt ... Israel măi fiilor când a fost scos din lume […]”(2 august 1994)
        1274.+303. Ediţia 2006:  “ […] şi l-am pedepsit să rătăcească patruzeci de ani prin pustie. Dar am avut grijă de el, că Israel n-a avut casă şi nici rost ca în Egipt. Israel n-a tors, n-a ţesut, n-a arat, n-a semănat, şi a avut darul Meu. Dar acela era darul Meu şi nu meritul lui Israel, şi nici aşa n-a voit să fie el poporul Meu. Măi fiilor, de ce credeţi voi că am zis Eu vouă prin Evanghelia Mea să vă uitaţi la crinii câmpului, care nu torc şi nu ţes, şi să vă uitaţi la păsările cerului, care nu ară şi nu seamănă şi nu strâng în hambare, şi care au veşmânt frumos şi hrană de la Dumnezeu? Pentru că Eu pusesem această trăire de dar peste Israel în pustie. Israel, măi fiilor, când a fost scos din lume […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+304. Ediţia 1995: “Toţi au plecat cu sănătate din lume, adică din Egipt. Şi apoi în cei 40 de ani de rătăcire pentru cârtire, Eu am coborât peste el darul Meu şi nu s-a rupt hăinuţa lor pe care o aveau pe ei când au plecat din lume şi nu s-a rupt încălţămintea lor. Nu s-a rupt tată timp de patruzeci de ani. Şi nu au arat […]”(2 august 1994)
 1274.+304. Ediţia 2006:  “Toţi au plecat din lume cu sănătate, adică din Egipt, şi apoi, în cei patruzeci de ani de rătăcire pentru cârtire, Eu am coborât peste el darul Meu, şi nu s-a rupt hăinuţa lor pe care o aveau pe ei când au plecat din lume, şi nu s-a rupt încălţămintea lor, nu s-a rupt timp de patruzeci de ani, şi nu au arat […]”(20 iulie/2 august 1994)

Neologismele sunt în continuare vânate fără milă de liderii pucioşi. În lupta lor pentru cosmetizarea vorbirii lui “Dumnezeu”, franţuzismul a menţine devine şi el o victimă sigură:

1274.+305. Ediţia 1995:  “ […] că de atunci s-a făcut vinovat Israel faţă de Mine şi aşa s-a menţinut până ce l-am lepădat, până ce ne-am lepădat unul pe altul.” (2 august 1994)
1274.+305. Ediţia 2006:   “ […] că de atunci s-a făcut vinovat Israel faţă de Mine, şi aşa a rămas până ce l-am lepădat, până ce ne-am lepădat unul pe altul.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+306. Ediţia 1995: “Vin mereu şi azi şi te învăţ să iei seama tată, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Să iei seama să nu fii mormânt care nu se vede […] că tu ştii că scris este în Scripturi Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor. (2 august 1994)
 1274.+306. Ediţia 2006:  “Vin mereu şi azi şi te învăţ să iei seama ca lumina din tine să nu fie întuneric, să iei seama să nu fii mormânt în care nu se vede […] că tu ştii că scris este în Scripturi: «Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor». (20 iulie/2 august 1994)

1274.+307. Ediţia 1995: “Lasă-te învăţat de la Dumnezeu, iar tu învăţătorule al Meu, caută să-l poţi pătrunde pe cel pe care-l înveţi ... Nu mai citi măi Israele ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul tatăl şi îl duce la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (2 august 1994)
1274.+307. Ediţia 2006:  “Lasă-te învăţat de la Dumnezeu, iar tu, învăţătorule al Meu, caută să-l poţi pătrunde pe cel pe care-l înveţi. Vreau să-i strâng pe cei ce învaţă pe Israel […] Nimic nu poate mulţumi un suflet mândru. Acela găseşte numai noduri şi caz de îndreptăţire. Creştinul care se plânge de ale sale şi de cele din jur, acela este mândru, este atacat de plata mândriei, şi ar voi să scape de cele atârnate de el. Iată, aşa este plata neascultării, şi măcar du-o, creştine, du-o pentru ispăşire dacă n-ai vrut să asculţi nici de Domnul, nici de păstor, nici de aproapele tău, care te-a sfătuit frăţeşte, şi ai ascultat numai de voinţa ta. Şi acum du-ţi desaga în care ai strâns greşeală cu greşeală. Nu mai citi, Israele, ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul, şi îl duc la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+308. Ediţia 1995:Păi şi ziare şi cărţi lumeşti şi veşti trupeşti şi iscodire ca în lume şi Eu în acelaşi loc?” (2 august 1994)
1274.+308. Ediţia 2006:  O, şi ziare şi cărţi lumeşti şi veşti trupeşti şi iscodire ca în lume, şi Eu în acelaşi loc?” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+309. Ediţia 1995: “ […] iată, cine din creştinii Mei au încercat să intre în acest ocean, s-au înecat în el tată, s-au dus la fund şi nu mai sunt cu Mine. Şi Eu […]”(2 august 1994)
1274.+309. Ediţia 2006:  “ […] iată, cine din creştinii Mei au încercat să intre în acest ocean, s-au înecat în el, s-au dus la fund şi nu mai sunt cu Mine, şi Eu […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+310. Ediţia 1995: “ Lumea e oceanul plin de aspide şi de şerpi veninoşi şi de mlaştini şi tot la fel este şi duhul lumii care este în creştin şi care-l scoate pe creştin de la Dumnezeu ... Cuvântul Meu să fie înrămat şi să te închini lui măi poporul Meu, căci Eu sunt Cuvântul.” (2 august 1994)
1274.+310. Ediţia 2006:  “ Lumea e oceanul plin de aspide şi de şerpi veninoşi şi de mlaştini, şi tot la fel este şi duhul lumii care este în creştin şi care-l scoate pe creştin de la Dumnezeu, că tu, creştine […] Aveţi grijă, tată, de cuvintele pe care vi le dau Eu azi, ca să nu vină proorocul Ilie şi să vă lovească pe voi pentru necurăţii ascunse, că după Mine vine Ilie, măi fiilor. […] Eu, şi pe dinăuntru şi pe dinafară Mă voi desfăşura cu tine peste mulţimi, dar dacă Mă ţii numai pe afară, tu eşti cu două feţe, haină cu două feţe, tată. Haina ta să fie la fel pe amândouă părţile, ca să nu rămâi păcălit când toate se vor răvăşi la vedere. Cuvântul Meu să fie înrămat şi să te închini lui, poporul Meu, căci Eu sunt Cuvântul.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+311. Ediţia 1995: “ […] mulţi l-au pus în ramă şi se conduc după el şi nu mai ies din el dacă l-au auzit de la MineAm venit să te aşez în grădina raiului măi Israele.” (2 august 1994)
1274.+311. Ediţia 2006:  “ […] mulţi l-au pus în ramă şi se conduc după el şi nu mai ies din el dacă l-au auzit de la Mine. Şi tu, măi fiule, nu mai pune mâna pe topor ca să-ţi tai propteaua de sub picior. Nu mai da cu toporul în Dumnezeu, că Eu sunt propteaua de sub piciorul tău, şi tu ţii cuvântul Meu sub călcâiul tău. Pune-l în ramă, tată, şi ia-te după el, că el este propteaua ta. Sub piciorul tău stau, numai să Mă recunoşti că-ţi sunt proptea şi sprijin şi scăpare deasupra prăpastiei morţii. Vorbesc cu tine din tot sufletul cerului şi sunt flămând după tine şi voiesc să te uiţi la crinii câmpului şi la păsările cerului şi să nu pui nimic înaintea acestei Scripturi, împotriva acestei profeţii cereşti. Am venit să te aşez în grădina raiului, măi Israele.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+312. Ediţia 1995: “ […] şi ei au ieşit afară din ea, din legea Mea tată.  Şi au luat legea lor[…]”(2 august 1994)
1274.+312. Ediţia 2006:  “ […] şi ei au ieşit apoi afară din ea, din legea Mea, şi au luat legea lor[…]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+313. Ediţia 1995: “Dacă Israel ar fi mâncat ce i-am dat Eu în pustie, n-ar mai fi ajuns să mănânce iar trupuri şi ar fi mâncat hrana cea cerească ce venea în fiecare zori de zi peste Israel.” (2 august 1994)
1274.+313. Ediţia 2006: “Dacă Israel ar fi mâncat ce i-am dat Eu în pustie, n-ar mai fi ajuns să mănânce iar trupuri, şi ar fi mâncat hrana cerească, mana care venea în fiecare zori de zi peste Israel.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+314. Ediţia 1995: “Această vreme vine iar, vine numaidecât că e scris că vine. Vine şi dacă nu te găseşte în ea şi în grădina ei, pe unde crezi că mai poţi intra în această sfinţenie?” (2 august 1994)
1274.+314. Ediţia 2006:   “Această vreme vine iar, vine numaidecât, că e scris că vine, şi dacă nu te găseşte în ea şi în grădina ei, pe unde crezi că mai poţi intra în această sfinţenie?” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+315. Ediţia 1995: “ […] la potop, Eu am deschis izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului şi pe Noe care era la mijloc l-am păzit nevătămat.” (2 august 1994)
1274.+315. Ediţia 2006:   “ […] la potop Eu am deschis izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului, dar pe Noe, care era la mijloc, l-am păzit nevătămat.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+316. Ediţia 1995: “Să nu mai asculţi la minciunile omului ştiinţei fireşti, că omul acesta nu ştie nimic măi tată.” (2 august 1994)
1274.+316. Ediţia 2006:  “Să nu mai asculţi la minciunile omului ştiinţei fireşti, că omul acesta nu ştie nimic, măi fiule.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+317. Ediţia 1995: “N-a fost, că a minţit împotriva lui Dumnezeu şi l-a învăţat pe om fără Dumnezeu.” (2 august 1994)
1274.+317. Ediţia 2006:  “N-a fost, că a minţit împotriva lui Dumnezeu şi l-a învăţat pe om fără de Dumnezeu.” (20 iulie/2 august 1994)

        1274.+318. Ediţia 1995: “Stai, Israele o clipă opreşte-te tată în faţa acestei Scripturi şi vorbeşte cu Mine […]că Israel 40 de ani n-a tors, n-a ţesut, n-a arat, n-a semănat şi doar a mâncat din mâna Mea […]”(2 august 1994)
1274.+318. Ediţia 2006:  “Stai, Israele, o clipă opreşte-te în faţa acestei Scripturi şi vorbeşte cu Mine […]că Israel patruzeci de ani n-a tors, n-a ţesut, n-a arat, n-a semănat, şi doar a mâncat din mâna Mea […]”(20 iulie/2 august 1994)

1274.+319. Ediţia 1995: “Vreau să nu te îndoieşti de puterea Mea şi de mila Mea şi de învăţătura Mea, cea din legea Mea tată.” (2 august 1994)
1274.+319. Ediţia 2006:  “Vreau să nu te îndoieşti de puterea Mea şi de mila Mea şi de învăţătura Mea cea din legea Mea.” (20 iulie/2 august 1994)

1274.+320. Ediţia 1995: “Puterea omului, l-a luat pe om din braţul Meu, de sub cortul Meu. Stai sub mantia Mea Israele poporul Meu cel mic şi să iubeşti duhul credinţei şi să asculţi numai de Mine, Israele, popor al Domnului. Amin!(2 august 1994)
1274.+320. Ediţia 2006:   “Puterea omului l-a luat pe om din braţul Meu, de sub cortul Meu, dar tu stai sub mantia Mea, Israele, poporul Meu cel mic, şi să iubeşti duhul credinţei şi să asculţi numai de Mine, Israele, popor al Domnului. Amin, amin, amin.(20 iulie/2 august 1994)
……………………
Estera
29 martie 2011
……………………

Comentarii

Postări populare