329. Texte falsificate : Anul 1994 ( 7 iulie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+271. Ediţia 1995: “[…] voi străjerii Mei din grădină, aveţi grijă tată de această grădină căci duhul rău se zbate împotriva acestei grădini.” (7 iulie 1994)

1274.+271. Ediţia 2006: “[…] voi, străjerii Mei din grădină, aveţi grijă de această grădină, căci duhul rău se zbate împotriva acestei grădini.” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+272. Ediţia 1995: “Iată măi poporul Meu, Eu am vorbit toată vremea pe pământ ca şi în cer, dar cu cine am vorbit pe pământ, aceia s-au făcut prooroci tată. […] azi vorbesc de 40 de ani cu tine şi nu te pot ridica la nici una din aceste trepte, măi poporul Meu.” (7 iulie 1994)

1274.+272. Ediţia 2006: “Iată, măi poporul Meu, Eu am vorbit toată vremea pe pământ ca şi în cer, dar cu cine am vorbit pe pământ, aceia s-au făcut prooroci. […] azi vorbesc de patruzeci de ani cu tine şi nu te pot ridica la nici una din aceste trepte, măi poporul Meu.” (24 iunie/7 iulie 1994)

În prima ediţie a cărţii s-a căutat pe cât posibil să se ascundă publicităţii acele fraze care dezvăluiau manifestări de voluntarism sau de neascultare ale “poporului” pucios. De aceea , în anul 1995 acestea au fost cenzurate cu multă grijă. În ediţia a doua, liderii pucioşi nu au mai avut motive să ascundă neîmplinirile “poporului cel vechi al Verginicăi”, pentru că acestea subliniau, prin contrast, calităţile “poporului celui nou, al Mihaelei”, care între timp i-a luat locul celui “vechi”:

1274.+273. Ediţia 1995: “[…] este acoperământul Meu deasupra ta, Israele… Cu cei necuraţi nu voi prânzi. […] acela este necurat pentru cer şi pentru acest cort, adică pentru această lucrare care acoperă pe Israel… …Dar iată ce rosteşte Domnul acum.” (7 iulie 1994)

1274.+273. Ediţia 2006: “[…] este acoperământul Meu deasupra ta, Israele. Şi pe cine trebuie să stea acest cort? Peste cine, măi poporul Meu? că tu te-ai învăţat să intri şi să stai cum vrei tu, dar iar îţi amintesc: «Cu cei necuraţi nu voi prânzi».[…] acela este necurat pentru cer şi pentru acest cort, adică pentru această lucrare care acoperă pe Israel. Şi iată, Israel s-a învăţat să stea cum o fi, şi nu curat cum e voia Mea. Dar iată ce rosteşte Domnul acum:” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+274. Ediţia 1995: “[…] Cel ce voieşte să intre şi să stea  în cortul acesta, în lucrarea aceasta de cuvânt din cer, acela să se cerceteze pe sine […]” (7 iulie 1994)

1274.+274. Ediţia 2006: “[…] cel ce voieşte să intre şi să stea în lucrarea aceasta de cuvânt din cer, acela să se cerceteze pe sine […]” (24 iunie/7 iulie 1994)

O percepţie diferită apare şi faţă de propria “Biserică”. Dacă în 1995 liderii pucioşi promovau cu ambiţie Biserica Noul Ierusalim drept o Biserică autonomă şi autocefală, cu aparenţa unei instituţii ecleziastice solide, rivală Bisericii tradiţionale (B.O.R.), în anul 2006 ei se repliază puternic, încercând să elimine orice aparenţă instituţională pentru propria lor Biserică, pe care o consideră acum doar o biserică eminamente locală. În acelaşi timp însă, această sectă care se autointitulează “biserică” continuă să fie total desprinsă de Biserica mamă, atât administrativ, cât şi canonic, fiind într-o schismă totală  faţă de aceasta. Din acest motiv, liderii pucioşi foloseau în 1995 majuscula pentru a se referi la propria lor “Biserică”, în timp ce în anul 2006 “Biserica” lor a devenit  o simplă “biserică”:

1274.+275. Ediţia 1995: “[…] nu vei mai putea intra nepocăit în cortul acesta, în Biserica aceasta de nou Ierusalim, că tu măi Israele, aşa eşti numit în cer: Biserica Noului Ierusalim. […] Tu te numeşti popor al Bisericii Noului Ierusalim, din pricina cortului sfânt care te acoperă pe tine, căci cuvântul Meu cu care stau deasupra ta este cortul Meu peste tine, popor al Bisericii Noului Ierusalim care a venit din cer la tine […]” (7 iulie 1994)

1274.+275. Ediţia 2006: “[…] nu vei mai putea intra nepocăit în cortul acesta, în biserica aceasta de nou Ierusalim, că tu, măi Israele, aşa eşti numit în cer: biserica Noului Ierusalim.[…] Tu te numeşti popor al bisericii Noului Ierusalim, din pricina cortului sfânt, care te acoperă pe tine, căci cuvântul Meu cu care stau deasupra ta este cortul Meu peste tine, popor al bisericii Noului Ierusalim care a venit din cer la tine […]” (24 iunie/7 iulie 1994)

Un alt exemplu în care se cenzurează neîmplinirile “poporului cel vechi al Verginicăi” doar în anul 1995, pentru ca în anul 2006 acestea să se dea publicităţii fără şovăire, este următorul:

1274.+276. Ediţia 1995: “Şi iată tată, taina de biserică este înfricoşătoare…, că aşa se zice: cei chemaţi, ieşiţi, şi să nu rămâneţi, iar cei credincioşi rămâneţi şi rugaţi-vă Domnului, că lucrarea cuvântului Meu este pâine cerească şi în cine nu se lasă ea cu rod, acela n-are parte de această pâine, acela n-o primeşte tată şi el nu ştie… … I-am adunat pe cei tinerei […]” (7 iulie 1994)

1274.+276. Ediţia 2006: “Şi iată, tată, taina de biserică este înfricoşătoare, şi tu stai în ea nepocăit şi necurăţat. Nu mai sta aşa, Israele. Curăţă-te, că aşa se zice: „Cei chemaţi, ieşiţi, şi să nu rămâneţi, iar cei credincioşi, rămâneţi şi rugaţi-vă Domnului“, că lucrarea cuvântului Meu este pâine cerească, şi în cine nu se lasă ea cu rod, acela n-are parte de această pâine, acela n-o primeşte, tată, şi el nu ştie; nu ştie, că el doarme în vremea mesei, doarme şi cu duhul, şi cu trupul, şi cu auzul, şi cu inima. Doarme creştinul la cuvântul Meu şi zice că e creştin, […] căci creştinii Mei au îndrăznit mereu şi au făcut păcate şi după ce au cunoscut lucrarea Mea, […] dar creştinii au stat cu gândul lor lângă acest izvor şi au fost încărcaţi de pretenţii şi au cerut mereu să le grăiesc după cum era felul lor şi statul lor. O, să iei felul Meu peste tine şi să stai fără pretenţii cu cerul şi să înveţi viaţa cea cu smerenie şi să păstrezi acest aluat pentru toată vremea, ca să ai cu ce creşte, măi creştine. […] şi grăiesc cu tine. I-am adunat pe cei tinerei […]” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+277. Ediţia 1995: “Eram cu apostolii Mei şi-i învăţam ca să ştie şi ca să împlinească ce le spun şi le-am spus aşa: dacă un frate ţi-a greşit şi se întoarce pocăindu-se, iartă-l.” (7 iulie 1994)

1274.+277. Ediţia 2006: “Eram cu apostolii Mei şi îi învăţam ca să ştie şi ca să împlinească ce le spun, şi le-am spus aşa: «De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi dojeneşte-l între tine şi el, şi dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Şi dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi fraţi pentru mărturie. Şi dacă nici aşa nu se lasă câştigat, adu-l în sfatul bisericii. Şi dacă fratele nu se înduplecă, acela să-ţi fie ca păgân, nu ca frate. Şi ce legi, legat este; şi ce dezlegi, dezlegat este pe pământ şi în cer», după cum este scris. Dacă un frate ţi-a greşit şi se întoarce pocăindu-se, iartă-l.” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+278. Ediţia 1995: “ Că-l călăuzeam cu stâlp de foc şi cu stâlp de nor şi tot în zadar a fost, tot necredincios a murit Israel, necinstind minunea Mea din calea lui. Aşa este şi această minune a cuvântului Meu […]” (7 iulie 1994)

1274.+278. Ediţia 2006:  “ Îl călăuzeam cu stâlp de foc şi cu stâlp de nor, şi tot în zadar a fost, tot necredincios a murit Israel, necinstind minunea Mea din calea lui. Aşa şi această minune a cuvântului Meu […]” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+279. Ediţia 1995: “Şi de ce te-am iertat? Ştii tu de ce? O, mare lucru este să ştii să-Mi răspunzi de ce te-am iertat.” (7 iulie 1994)

1274.+279. Ediţia 2006: “Şi de ce te-am iertat? O, mare lucru este să ştii să-Mi răspunzi de ce te-am iertat.” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+280. Ediţia 1995: “ […] şi să fii al Meu apoi… Să nu iei în bătaie de joc această taină, măi poporul Meu.” (7 iulie 1994)

1274.+280. Ediţia 2006: “ […] şi să fii al Meu apoi. Şi de unde aşa? că tu Îmi dai în cap cu cuvântul iertării cea de şaptezeci de ori câte şapte. Dar Eu altfel te-am învăţat. Nu aşa te-am învăţat să înţelegi, şi de aceea îţi spun: să nu iei în bătaie de joc această taină, măi poporul Meu.” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+281. Ediţia 1995: “ Păi dacă un creştin, aşa zis creştin Îmi păcătuieşte Mie, acela mai este al Meu? Acela mai este al tău?” (7 iulie 1994)

1274.+281. Ediţia 2006: “ Dacă un creştin, aşa zis creştin, păcătuieşte Mie, acela mai este al Meu? acela mai este al tău?” (24 iunie/7 iulie 1994)

Liderii pucioşi par să se fi convins între anii 1995 şi 2006 că firea este mai convingătoare sau mai sonoră decât devenirea:

1274.+282. Ediţia 1995: “Aşa erai tu măi Israele când te-am chemat ca să-Mi devii aproapele Meu şi Eu aproapele tău. Şi te-am iertat […]”(7 iulie 1994)

1274.+282. Ediţia 2006: “Aşa erai tu, măi Israele, când te-am chemat ca să-Mi fii aproapele Meu, şi Eu, aproapele tău, şi te-am iertat […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+283. Ediţia 1995: “Măi poporul Meu, mare este taina pocăinţei. Cel ce-ţi greşeşte ţie şi nu se întoarce pocăindu-se, să-ţi fie ţie ca un păgân şi ca un vameş. Aşa am spus Eu, acela n-are lucrarea pocăinţei, n-are pe Dumnezeu acela, să-ţi fie ţie ca un păgân unul ca acela.” (7 iulie 1994)

1274.+283. Ediţia 2006: “Măi poporul Meu, mare este taina pocăinţei, şi când te voi vedea cu ea întru tine? Când, oare? «Cel ce-ţi greşeşte ţie şi nu se întoarce pocăindu-se, să-ţi fie ţie ca un păgân şi ca un vameş»; aşa am spus Eu. Acela n-are lucrarea pocăinţei, n-are pe Dumnezeu acela. Să-ţi fie ţie ca un păgân unul ca acela.” (24 iunie/7 iulie 1994)

Textul care dezvăluia că şi în poporul pucios erau şi oameni fără-de-lege a fost eliminat cu grijă în 1995, dar reapare în anul 2006:

1274.+284. Ediţia 1995: “Iată, Israele, vine vremea să fac aşezare nouă şi tare în mijlocul tău ca să am pe pământ şi să vadă omul pământului faţa lucrării lui Dumnezeu … ... Aceasta este lucrarea umilinţei de duh […]”(7 iulie 1994)

1274.+284. Ediţia 2006: “Iată, Israele, vine vremea să fac aşezare nouă şi tare în mijlocul tău, ca să am pe pământ, şi să vadă omul pământului faţa lucrării lui Dumnezeu peste cei cu lege şi peste cei fără de lege; peste cei cu lege din poporul Meu, şi peste cei fără de legea Mea în poporul Meu, […] şi minunată este taina aceasta ca să i se ierte omului de şaptezeci de ori câte şapte. Aceasta este lucrarea umilinţei de duh […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

Nici dezvăluirea că “poporul” pucios  este nepocăit şi nevindecat, nepregătit şi necurăţat şi neiertat, n-a fost pe placul liderilor pucioşi în anul 1995:

1274.+285. Ediţia 1995: “Minunat lucru este să se hrănească omul cu Trupul şi Sângele Domnului, dar greu păcat este ca omul să se apropie nepocăit de această milă dumnezeiască … ... Minune mare este această taină ca să ţi se ierte de şaptezeci de ori câte şapte.” (7 iulie 1994)

1274.+285. Ediţia 2006: “Minunat lucru este să se hrănească omul cu Trupul şi Sângele Domnului, dar greu păcat este ca omul să se apropie nepocăit de această milă dumnezeiască. O, Israele, sunt cutremurat, tată, că şi tu tot aşa eşti. Eşti nepocăit întru mila aceasta şi mănânci din ea nepocăit, nevindecat, şi zici că de aceea iei, ca să te cureţi. Dar trebuie să fii pregătit, să fii curăţat, să fii iertat când mănânci mila Mea, şi apoi să nu mai mori, căci cel ce moare iar, acela n-a luat din viaţa Mea, acela n-a luat din moartea Mea. Minune mare este această taină: ca să ţi se ierte de şaptezeci de ori câte şapte.” (24 iunie/7 iulie 1994)

Lepădarea pocăinţei  şi obiceiul de a păcătui  al unora dintre adepţii pucioşi era un alt subiect incomod, ascuns cu grijă în 1995:

1274.+286. Ediţia 1995: “Şi tot în păcat să stai? Şi tot în păcat să te sfârşeşti? … … Cu Mine nu se fac păcate tată. Cu Mine se stă fără să păcătuieşti, se stă aşa cum cere împărăţia Mea cea din cer, se stă cu trupuri cereşti aşa cum spune scriptura despre cei ce sunt ai lui Hristos care şi-au răstignit trupul şi poftele şi patimile cele de dinainte de înviere şi se stă viu şi nu mort în împărăţia cea vie a Mea… … Auzi tu, măi Israele, că moarte nu va mai fi?” (7 iulie 1994)

1274.+286. Ediţia 2006: “Şi tot în păcat să stai? şi tot în păcat să te sfârşeşti? Măi poporul Meu, nu mai lepăda de pe tine pocăinţa, tată. […] Nu mai intra cu haină murdară şi străină, că nu se cheamă că intri dacă vii aşa sub acest acoperământ, şi se cheamă că intri să strici, să întinezi, să jefuieşti, să culci puterea Mea la pământ şi să te faci stricător de cele sfinte […] aşa cum nu ţi-a folosit iertarea Mea ca să te fac curat de păcatele cu care erai venit la Mine. Dar cu Mine nu se fac păcate, tată; cu Mine se stă fără să păcătuieşti, se stă aşa cum cere împărăţia Mea cea din cer, se stă cu trupuri cereşti, aşa cum spune Scriptura despre cei ce sunt ai lui Hristos, care şi-au răstignit trupul şi poftele şi patimile cele de dinainte de înviere; şi se stă viu şi nu mort în împărăţia cea vie a Mea, întru care te-am aşezat venind cu ea la tine, că am venit la tine pe pământ ca să stau cu tine şi ca să nu mai păcătuieşti dacă Eu stau cu tine. […] şi moarte nu va mai fi». Auzi tu, măi Israele, că moarte nu va mai fi?” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+287. Ediţia 1995: “Eu sunt însoţit de slava Noului Ierusalim, care te acoperă pe tine, măi Israele … … Auzi tu că moarte nu va mai fi sub acest cort, adică păcat nu va mai fi. Intră tată sub cortul acesta. Şi prin ce să intri? Prin sfinţenie, măi poporul Meu… … La sfânta slujbă vorbeşte preotul, şi e sfântă slujba, dar la voi vorbeşte Domnul, măi fiilor, şi tot sfântă este slujba Domnului.” (7 iulie 1994)

1274.+287. Ediţia 2006: “Eu sunt însoţit de slava Noului Ierusalim, care te acoperă pe tine, măi Israele fără de minte, fără de ochi, că nu mai faci ochi, tată. Ia de la Mine pocăinţă şi ochi şi minte şi duh şi viaţă sfântă. Ia, ca să poţi sta sub cortul Meu, popor al cortului sfânt. Auzi tu că moarte nu va mai fi sub acest cort? Adică păcat nu va mai fi. Intră, tată, sub cortul acesta. Şi prin ce să intri? Prin sfinţenie, măi poporul Meu. Am pus peste tine străjeri, şi voi mai pune, şi să te înveţe ei ce înseamnă sfinţenie, ce trebuie să faci ca să ai sfinţenie. Măi fiilor, cuvântul Meu este sfânt şi cere de la voi sfinţenie. Trupul şi Sângele Meu este sfânt. Fiţi şi voi sfinţi, că altfel nu pot să vă numesc fiii Mei, şi vă numesc furi, tată. La sfânta slujbă vorbeşte preotul, şi e sfântă slujba, dar la voi vorbeşte Domnul, măi fiilor, şi tot sfântă este slujba Domnului.” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+288. Ediţia 1995: “ […] acum s-a luat culcuşul Meu dintre voi dacă nu M-aţi cunoscut. … ... Ca roua pe iarbă a stat învăţătura Mea peste tine […]”(7 iulie 1994)

1274.+288. Ediţia 2006: “ […] acum s-a luat culcuşul Meu dintre voi dacă nu M-aţi cunoscut. Dar să Mă cunoască fiii tăi cei mai mici, […] Şi tu ai avut sălaşul Meu în mijlocul tău, şi tot aşa, şi tu M-ai tăgăduit ca acela. Măi poporul Meu[…] tu, tată, azi nu lucrezi ce te-am învăţat Eu patruzeci de ani. Acum când te vezi liber, dai să-ţi pierzi mintea şi inima şi gândul de la Mine, şi credinţa şi frica, tată. […] te uiţi la deşertăciune şi înveţi, că icoana vorbeşte cuvinte deşarte şi îţi răscoleşte firea şi trupul şi simţul, şi iei şi guşti vinul desfrânării Babilonului; bei şi cu ochiul, şi cu urechea, şi cu gura, şi cu inima, şi cu gândul, măi poporul Meu, că nu s-a prins pocăinţa de tine până acum, ca să fi fost viu şi să nu cauţi cu cele moarte ale vremii tale. Ca roua pe iarbă a stat învăţătura Mea peste tine […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+289. Ediţia 1995: “[…] şi să nu iubeşti alt dumnezeu… … Necazurile trupeşti […]”(7 iulie 1994)

1274.+289. Ediţia 2006: “[…] şi să nu iubeşti alt dumnezeu. Şi tu te-ai făcut îndărătnic şi M-ai bătut în cuie şi nu M-ai lăsat să fiu Eu Domn înăuntrul tău ca să fii curat ca Mine, tată; şi Mă doare de truda Mea, că iată, tu nu-Mi slujeşti acum, că tu ţii la trup, creştine, şi nu eşti fiul Meu dacă faci aşa. […] omul, toată viaţa lui îşi slujeşte lui şi nevoilor lui trupeşti şi poftelor trupului. Necazurile trupeşti […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+290. Ediţia 1995: “ […]Iată măi fiilor, Eu Domnul Iisus Hristos M-am coborât pe pământ la voi şi vă spun că cei de la început n-au avut darurile voastre. Măi fiilor, vreau să vă fiu Părinte şi vreau să vă numesc pe voi fii ai Mei ca să vă fac cunoscute toate lucrurile Mele tată. Cei de la început n-au avut ce aveţi voi dăruit, că la voi măi fiilor s-a coborât Dumnezeu […]”(7 iulie 1994)

1274.+290. Ediţia 2006: “ […] şi iată, măi fiilor, Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât pe pământ la voi, şi vă spun că cei de la început n-au avut darurile voastre. Vreau să vă fiu Părinte şi vreau să vă numesc pe voi fii ai Mei, ca să vă fac cunoscute toate lucrurile Mele, tată. Cei de la început n-au avut ce aveţi voi dăruit, că la voi S-a coborât Dumnezeu […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+291. Ediţia 1995: “ […] cu lucrare de conducere şi cu har şi cu cuvânt peste voi. Şi Mă uit mereu peste voi şi peste mersul vostru şi nu vreau să văd cum voi călcaţi în picioare harul Meu şi cuvintele Mele. Eu vreau să vă ajut să scăpaţi de jugul necredinţei[…] Măi creştinilor […] dacă nu vă veţi ridica şi nu vă veţi îndrepta, să ştiţi că şi voi veţi avea parte de întunericul care vine şi se lasă peste lume[…] că M-aţi avut pe Mine prooroc între voi, şi voi aţi fost creştini răi şi neascultători; […] popor de fii ai lui Dumnezeu. Eu, Fiul lui Dumnezeu […]”(7 iulie 1994)

1274.+291. Ediţia 2006: “ […] cu lucrare de conducere şi cu har şi cu cuvânt peste voi. Şi Mă uit mereu peste voi şi peste mersul vostru şi nu vreau să văd cum voi călcaţi în picioare harul Meu şi cuvintele Mele. Eu vreau să vă ajut să scăpaţi de jugul necredinţei[…] Măi creştinilor […] dacă nu vă veţi ridica şi nu vă veţi îndrepta, să ştiţi că şi voi veţi avea parte de întunericul care vine şi se lasă peste lume[…] că M-aţi avut pe Mine prooroc între voi, şi voi aţi fost creştini răi şi neascultători; […] popor de fii ai lui Dumnezeu. Eu, Fiul lui Dumnezeu […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+292. Ediţia 1995: “Dar dacă nu vei semăna cu Mine, vei muri tată.” (7 iulie 1994)

1274.+292. Ediţia 2006: “Dar dacă nu vei semăna cu Mine, vei muri, fiule.” (24 iunie/7 iulie 1994)

Ca de obicei, cacofoniile se “rezolvă” magistral prin soluţii cât mai simple:

1274.+293. Ediţia 1995: “ […] Israele poporul Meu de azi. Tot aşa şi tu trebuie să trăieşti, adică cum aşa?” (7 iulie 1994)

1274.+293. Ediţia 2006: “ […] Israele, poporul Meu de azi, şi tot aşa şi tu trebuie să trăieşti. Cum aşa?” (24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+294. Ediţia 1995: “ […] şi cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Măi fiilor, fiţi curaţi tată, şi luaţi fire dumnezeiască în trupul vostru ca să semănaţi cu Mine. Învăţaţi lecţia vieţii şi nu mai daţi prilej morţii înspre voi. Am pe fiii grădinii Mele[…]”(7 iulie 1994)

1274.+294. Ediţia 2006: “ […] şi cerul şi pământul, şi toate cele văzute şi nevăzute, poporul Meu. Măi fiilor, fiţi curaţi, tată, şi luaţi fire dumnezeiască în trupul vostru, ca să semănaţi cu Mine. Eu am zis că nu veţi mai avea moarte, şi adevăr grăiesc, dar învăţaţi lecţia vieţii şi nu mai daţi prilej morţii înspre voi. Fiţi fiii vieţii şi ai curăţiei. Unii dintre voi nu ştiţi bine această lecţie, dar am pe fiii grădinii Mele[…]”(24 iunie/7 iulie 1994)

1274.+295. Ediţia 1995: “ […] Eu am pus la temelia acestei grădini legea sfinţeniei şi a curăţeniei… ... Iată, te las în sfat cu străjerii, popor mititel[…]”(7 iulie 1994)

1274.+295. Ediţia 2006: “ […] Eu am pus la temelia acestei grădini legea sfinţeniei şi a curăţeniei. Ce vei face tu, poporul Meu, când Eu, Domnul, voi deschide porţile grădinii Mele ca să te trec prin filtrul acesta? […] Mi-e ruşine, măi fiule, să te arate lumea cu degetul pe tine în ziua aceea şi să râdă de Mine că ai fost al Meu aşa, necurat şi străin de cele sfinte. […] ca şi Tatăl Meu să-ţi ierte ţie desaga ta cu care ai venit şi de care n-ai scăpat dacă iar te-ai întors să iei din ea, că luând un bob din ea, ea vine iar în spatele tău. Iată, te las în sfat cu străjerii, popor mititel[…]”(24 iunie/7 iulie 1994)

Liderii pucioşii le recomandă supuşilor lor să lucreze neiubirea, după modelul “Dumnezeului” lor, care nu-i iubeşte nici pe cei mândri, nici pe cei care gândesc cu capul lor, nici pe cei care nu preţuiesc “Cuvântul de la Pucioasa”:

1274.+296. Ediţia 1995: “[…] că tu eşti din cer născut, şi că ai stat cu cerul. … ... Iubiţi înfăţişarea Mea peste voi […]”(7 iulie 1994)

1274.+296. Ediţia 2006: “[…] că tu eşti din cer născut, şi că ai stat cu cerul. Măi fiilor[…] Cel ce nu ascultă, cel mândru, cel ce face de capul lui, acela nu este iubit de Dumnezeu, şi nici voi să nu-l iubiţi pe acela. […] pe fiii cei din tine care lucrează fără de cuvântul Meu, pe fiii aceştia îi am cu răceală şi nu cu iubire[…] Am mulţi creştini care au capul pe sus. Lasă să-l aibă dacă aşa vor, dar aceia stau acum cu capul în sus, şi în ziua aceea cum vor sta? […] Măi fiule, fii desăvârşit şi învaţă de la Mine cum trebuie să stai în acest cort, în această lucrare, că iată, am străbătut pustiul cu tine şi tot nu te-ai călit ca să ştii să asculţi de Mine. […]ca să înţelegeţi cele cereşti şi pilda acestei lucrări de cuvânt din cer izvorât, din cer coborât pe nori. Iubiţi înfăţişarea Mea peste voi […]”(24 iunie/7 iulie 1994)

……………………

Estera

29 martie 2011

……………………