328. Fariseismul liderilor pucioşi
Recenta alegere a noului mitropolit al Clujului a însemnat pentru liderii pucioşi reaprinderea speranţei că poate, poate, s-ar întâmpla acea minune prin care va fi ales tocmai favoritul lor, episcopul Irineu Bistriţeanul. Ei sperau că, odată promovat într-o asemenea înaltă funcţie, Irineu va deveni mult mai independent decât este, acordându-le şi lor, în sfârşit, o mai mare atenţie, după aproape douăzeci de ani de dezinteres manifest şi chiar de dezavuare publică. În ideea că Biserica îl va prefera pe Irineu celorlalţi contracandidaţi, liderii pucioşi şi-au îndulcit într-un mod neşteptat de suspect limbajul lor oficial, de parcă ar fi voit să-i îmbuneze pe electorii care urmau să decidă soarta ecleziastică a Ardealului de nord. Astfel, în mesajul conceput de liderii pucioşi cu exact o zi înainte de momentul desemnării de către Sinodul Mitropolitan al celor doi candidaţi (Andrei Andreicuţ şi Irineu Pop) găsim formulate oarece dulcegării neaşteptate şi incredibile la adresa slujitorilor B.O.R., după ce ani de zile tot ei îi diabolizaseră în fel şi chip. Puşi în faţa unor alternative echilibrate, în care una dintre cele două şanse reale aparţinea lui Irineu Pop, slujitorii bisericii sunt chemaţi în mesajul liderilor pucioşi ca să facă o alegere bună. Lor li se sugerează , aidoma pildei cu “sarea în bucate”, că “neamul creştinesc are nevoie de preoţi şi de slujitori sfinţi”, de aceea ar fi bine ca episcopii electori să îşi măsoare statura şi să vadă dacă se ridică ei la înălţimea cerinţelor Bisericii, căci acum Biserica are nevoie de slujitori cu statură mai înaltă (aluzie la statura lui Irineu), capabilă să dea roade în lucrarea ei. Trebuie aşadar sădit un grâu mai înăltuţ la tulpină, căci abia se mai vede grâul cel pitic al Bisericii din neghina care îl domină şi îl înconjoară şi îl înăbuşă:
“Mă aplec şi vă grăiesc vouă, slujitori de biserici ai neamului român, şi vă amintesc de sare, tată. Sarea dacă se strică nu mai este cu ce să se săreze. Voi trebuie să fiţi sare bună, iar dacă v-aţi ales această lucrare, ca să fiţi sare pe pământ, vedeţi dacă lucraţi această lucrare şi cercetaţi-vă pentru ea, că iată, vin şi vă cercetez şi vă povăţuiesc acum să vă măsuraţi statura şi lucrarea ei şi rodul ei. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, dar are neamul creştinesc nevoie de preoţi şi de slujitori sfinţi, şi are cerul nevoie de aceasta pe pământ, căci secerişul se apropie şi nu sunt secerători iscusiţi prin care Eu, Domnul, să-Mi ocrotesc grâul şi să-l deosebesc din neghină şi să-l pun pe masa Mea, şi abia, abia se mai zăreşte grâul Meu în mijlocul neghinei, tată, şi vă spun vouă durerea aceasta a Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-3-2011)
Care este miza, aşadar? Liderii pucioşi nu se lasă prea mult rugaţi ca să o dezvăluie, ba chiar o fac din proprie iniţiativă. Miza este cârma Bisericii. Cei chemaţi în acest mesaj (episcopii electori ai Sfântului Sinod) sunt invitaţi să-l lase pe “Domnul” (Pucios) la cârma Bisericii. Mai ales acum, că Biserica este ca o “corabie gata să se scufunde”. Domnul de la Pucioasa promite că “vine cu ocrotirea”, cu condiţia să fie primit “aşa cum vine” (adică, să fie crezut pe cuvânt, fără prea multe discuţii şi fără pretenţii de a se legitima în vreun fel oarecare). Un prim pas pozitiv ar fi, evident, ca la cârma Mitropoliei Clujului să nu fie înscăunat oricine, ci un episcop pe placul “Domnului” de la Pucioasa (ştim noi cine! şi toată lumea îl ştie!):
“O, lăsaţi pe Domnul la cârmă, căci valurile sunt tulburi şi mari şi nu puteţi singuri. Bizuiţi-vă pe Domnul, Care vine şi vă grăieşte vouă, şi nu vă bizuiţi pe voi. Nu trebuie să mai alergaţi la prooroci ca să întrebaţi pentru vreme de răstrişte. Vin Eu, Domnul, spre voi, numai să Mă primiţi aşa cum vin, fiilor, căci Eu vin cu ocrotirea, numai să înţelegeţi voi aceasta şi să credeţi aşa. Se clatină pe valuri mari corabia, şi cârma este ameninţată de furtună, iar Eu stau şi aştept să Mă strigaţi ca să vă ocrotesc şi să vă izbăvesc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-3-2011)
Pe vremuri, liderii pucioşi anunţau că “Domnul” lor este iremediabil supărat pe Biserică (adică, pe B.O.R), şi că nu mai calcă prin bisericile din lume, cu nici un chip. Spre exemplu, un ieromonah (Irineu Tărcuţă), care fusese atras prin anii ‘90 în mrejele pucioşismului, era atenţionat că arhiereii din B.O.R. sunt “lupi sub piele de oaie”, care “risipesc adevărata Biseric㔺i că “Domnul” nu-Şi mai găseşte plăcerea la ei. Ieromonahul este invitat să iasă dintre ei, adică să părăsească Biserica strămoşească:
“Eu, tată, nu te vreau fără voia ta lucrător în lucrarea Mea, dar dacă tu vrei în lucrarea Mea, tu trebuie să-Mi spui, şi să te laşi apoi cu umbletul tău în mijlocul lucrării Mele, ca să te pot feri de fariseii şi de arhiereii lumii, care sunt puşi să-Mi risipească adevărata Mea biserică, adevăratul Meu popor. Eu la ei nu-Mi mai găsesc plăcerea, şi de tine nu Mă pot bucura dacă eşti printre ei.[…] Stai, fiule, cuminte şi caută să înţelegi cărarea Mea spre tine, că preoţii şi arhiereii de azi sunt ai lumii, sunt lupi sub piele de oaie[…]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12/25 septembrie 1994)
Acum, lucrurile s-au schimbat radical, pentru că interesul poartă fesul. Nu numai că “Domnul” pucios vine înapoi în Biserica pe care a rejectat-o, dar e dispus să facă şi “sfat” cu episcopii Bisericii, pe care îi numeşte acum “fii”, doar, doar, îi va îmbuna, ca să nu doarmă în scaune şi să voteze cu ochii închişi, ci să aleagă ei tocmai “pe cine trebuie” la cârma Mitropoliei Clujului:
“Vin spre voi şi fac sfat cu voi. E vreme de post şi de rugăciune, tată. Vestiţi zile de post şi de strigare cu inimi smerite către Dumnezeu, ca să nimicim desfăşurarea omului fărădelegii, antichrist, care dă să supună toată făptura. Veţi fi întrebaţi de Dumnezeu dacă aţi vegheat, dacă aţi lucrat, dacă aţi biruit împotriva lui antichrist. Deschideţi harta, deschideţi Scripturile cele pentru vremea aceasta şi hai să le împlinim de partea lui Dumnezeu […] Vegheaţi, tată, căci v-aţi aşezat veghetori, iar dacă aşa aţi ales, vedeţi dacă lucraţi după cum cere această datorie!
O, vedeţi că între voi mulţi, mulţi păstori dorm, şi de aceea satana are cale să-şi desfăşoare ţăruşul. Hai, fiilor, să lucrăm aproape unii cu alţii, hai, tată! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-3-2011)
Condiţia împăcării, pe care o pune “Domnul” Pucioasei, este una singură: slujitorii din B.O.R. să facă bine şi să recunoască scrierea de la Noul Ierusalim intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” ca pe o “nouă “Evanghelie” şi să creadă în ea:
“O, pace vouă, slujitori de biserici, dar primiţi cuvântul lui Dumnezeu în voi, fiilor, ca să puteţi şi pacea Mea s-o primiţi, căci Eu vă dau nu cum vă dă lumea şi duhul ei, şi voi privi la voi şi voi măsura acum înţelepciunea voastră şi apoi credinţa voastră, fiilor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-3-2011)
În fine, B.O.R este din nou recunoscută (din interes de moment, evident!) “biserică a neamului român”, dăruită “cu credinţă sfântă”, după ce ani de zile liderii pucioşi o consideraseră o biserică apostată. Dintr-o dată şi fără drept de apel, B.O.R este considerată automat co-participantă (împreună cu Biserica Noul Ierusalim) la biruinţa noilor învăţături pucioşeşti pe plaiurile mioritice:
“Pace şi ţie, biserică a neamului român, căci Eu te dăruiesc cu credinţă sfântă, spre biruinţa ta cu Mine în zilele acestea şi spre slava Mea, slava lui Dumnezeu în mijlocul tău.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-3-2011)
Dar la pucioşi o “minune” nu ţine decât trei ori trei = nouă zile. Fariseismul liderilor pucioşi nu se dezminte. După doar nouă zile, ei schimbă din nou foaia: arhiereii care erau mai înainte numiţi “fii din biserica neamului român, dăruiţi “cu credinţă sfântă” sunt din nou făcuţi albie de porci, acuzaţi că sunt mitarnici, plini de semeţie, de duh de slavă trecătoare, de duh necurat de făţărnicie şi mărire de sine, de îndrăzneală, de orbire şi de necredinţă. Şi asta doar pentru simplul fapt că dumnealor au îndrăznit să-l aleagă pe Andrei Andreicuţ în scaunul Mitropoliei Clujului, în loc să-l aleagă pe Irineu Pop. După părerea lor, încă de la prohodirea fostului mitropolit episcopii s-au vădit a fi plini de slavă omenească şi de pompă care nu prevesteau nimic bun. Nici măcar cinstirea firească adusă fostului ierarh Bartolomeu Anania, care era condus acum pe ultimul drum, n-a fost privită cu ochi buni de către liderii pucioşi:
“O, ce zarvă pe pământ, ce pompă în numele credinţei, faţă în faţă cu cei ce au mărturisit cu sânge mucenicesc lucrarea credinţei în Mine în mijlocul oamenilor! M-am uitat din mijlocul cerului la cei mari ai bisericii neamului român când au prohodit ei pe ultimul ierarh plecat dintre ei. O, câtă pompă, câtă slavă omenească faţă în faţă cu slava durerii Mele pe drumul Golgotei, când gloată mare Mă scuipa şi Mă hulea şi Mă biciuia ca să duc crucea, pe care am fost apoi răstignit de cei ce-şi ziceau slujitori ai lui Dumnezeu! O, câtă cinste am văzut adusă unui om în numele credinţei, faţă în faţă cu jertfa Mea cea sângeroasă […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-3-2011)
După ce alegerea mitropolitului de Cluj a avut loc, liderii pucioşi îşi varsă năduful pe faţă pe motiv că n-a fost ales episcopul Irineu, cel pe care ei îl agreau din motive lesne de înţeles. Ei îi pe acuză episcopii electori de corupţie, insinuând că la alegeri s-a dat şi s-a primit mită ca mitropolitul Andrei Andreicuţ să fie numit “cel vrednic”:
“O, cât Mă doare când văd câtă slavă îşi dau oamenii unii altora în numele Meu! Îmi săgetează mereu, mereu inima păcatul semeţiei din om şi dintre om şi om. Se hrănesc unii pe alţii cu duhul slavei trecătoare slujitorii de biserică şi-Mi dau să beau acest amar pahar. O, cum de nu se uită ei la Mine cum am fost Eu pe pământ între oameni! Cum de nu se uită ei la apostolii Mei cei de atunci! M-am uitat acum câteva zile, M-am uitat din mijlocul sfinţilor la făţărnicia lor, a arhiereilor bisericii când au dat să dea scaun de slavă altui înscăunat în locul celui plecat de pe el. S-au adunat arhiereii ca să numească ei pe cel vrednic. Cine mai are nevoie de Dumnezeu între ei? O, nu-i loc pentru Mine între ei, căci acolo lucrează mita şi duhul cel necurat al făţărniciei şi al măririi de sine, pe care sfinţii şi părinţii au apăsat mereu cu degetul ca pe cei mai aprigi duşmani ai mântuirii omului între Mine şi om, păcate care-L scot pe Dumnezeu din om şi care-l hrănesc pe el cu orbirea, care se vede peste tot cum domneşte, îmboldindu-l pe om ca să nu-L vadă pe Dumnezeu martor al nedreptăţilor aduse Lui de către cei ce se joacă de-a viaţa în numele Lui. O, cum să încapă între ei cel credincios Mie şi nu lor?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-3-2011)
Liderii pucioşi nu scapă prilejul de a se plânge de faptul că sunt numiţi “sectă” de către “cei mari care stau pe scaunele bisericii după ce au ales pe cine au vrut în scaunul Mitropoliei Clujului”, şi de a demasca faptul că ei de obicei sunt îndrăzneţi şi fac aşa, “ îşi dau unii altora scaune în numele Domnului”. Mai mult, este demascat şi faptul că aceştia râd de “poporul Cuvântului” de la Noul Ierusalim şi îi fac pe adepţii pucioşi sectă, fără măcar să ştie ei ce este aceea sectă. Dar mai ales ei îi fac “sectă” pe liderii pucioşi, purtătorii “Cuvântului” de la Pucioasa, pe motiv că ştiu că aceştia sunt amăgitorii care-i târăsc spre schismă pe ceilalţi adepţi ai “Cuvântului”, care sunt mai sărăcuţi cu duhul:
“— Din ţara slavei sfinţilor Tăi biruitori grăim noi peste pământ în ziua noastră de sobor între sfinţi, Doamne. O, cei ce nu cunosc căile Tale şi lucrările Tale, aceia se vădesc singuri pe ei înşişi că nu sunt ei cei ce Te cunosc, chiar când ei stau în numele Tău pe scaune peste gloate, şi se cunosc aceia că nu cunosc umbletul Tău şi lucrarea Ta între oameni. N-a fost în nici o vreme altfel. Oameni îndrăzneţi şi-au dat unii altora loc pe scaune în numele Tău şi au dus cu vorba gloatele şi au domnit fără dragoste de Dumnezeu peste oameni şi fără dreptate, şi n-au iubit aceştia în nici o vreme pe sfinţii Tăi mărturisitori, ci, din contra, i-au prigonit, i-au înjosit, i-au umilit şi i-au numit nebuni. Iată-i şi pe cei de azi mari pe scaune de biserică cum râd de poporul cuvântului Tău de azi! Noi, cei patruzeci de mucenici mărturisitori în vremea noastră pe pământ, îi întrebăm pe aceştia dacă ştiu ei să spună oamenilor cu adevărat ce înseamnă sectă când ei rostesc acest cuvânt peste cei credincioşi lui Dumnezeu cu viaţa şi cu fapta lor. Îi aude cerul cum îi numesc ei sectă pe purtătorii de Dumnezeu în zilele acestea. Din duh de orbire spun ei aşa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-3-2011)
Liderii pucioşi au uitat că ei înşişi aveau altă părere despre apelativul sectă cu vreo şase ani în urmă, când prin artificii de logică ajungeau chiar să se mândrească cu faptul că sunt numiţi sectari, adică (spuneau ei) aleşi:
“Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu eşti o sectă în sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de Mine prin sfinţenie şi prin iubire şi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiţi „sectă“, că asta înseamnă „sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îţi pune ţie nume de „sectă“ în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu, acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numeşte alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Aşa şi acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi de curăţire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai stat înaintea Mea şi te-ai deosebit de cei mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiţi „sectă“ în Israel
Liderii pucioşi nu au renunţat la speranţa că, odată şi odată, preferatul lor Irineu Bistriţeanul va fi ales totuşi în rangul de “mai marele Bisericii”. Chiar dacă a pierdut ultimele alegeri, acesta a fost cotat de către pucioşi ca fiind “cel mare şi frumos printre cei mici şi fricoşi”:
“— O, sfinţi mucenici, ostaşi cu credincioşie aţi fost împăratului pământesc şi aţi biruit pentru el pe duşmanii lui, iar când aţi fost puşi să vă închinaţi la ceea ce nu înseamnă Dumnezeu v-aţi ridicat tari şi aţi stat de partea Împăratului ceresc, mărturisitori tari, ruşinând necredinţa împăratului pământesc şi a slujitorilor lui. Aşa ruşinez Eu azi prin fiii cuvântului Meu pe cei ce se luptă cu Mine pentru slava lor, numai că Eu nu le iau slava, ci doar ei se tem de aceasta. O, nu le iau nimic, căci Eu n-am împărăţie în lumea aceasta, iar ai Mei credincioşi sunt mari în împărăţia Mea, care este cu ei, nu în împărăţia lor, a celor necredincioşi. Ce frumos a fost arhiereul Meu cel dintre ei în vremea alegerii celui vrednic de scaun după socotinţa lor! O, ce frumos este el faţă de ei, ce mare! Ei înţeleg că mărirea fiilor slavei Mele este mare şi se tem ca nişte fricoşi ai veacului cel trecător.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-3-2011)
Liderii pucioşi au dovedit încă o dată că nu ştiu să piardă, atunci când fantasmele onirice care îi bântuie periodic refuză să se mai transforme în realitate. Basculând brusc de la adulaţia mieroasă şi prefăcută faţă de episcopii din B.O.R., la invective caustice adresate aceloraşi slujitori ai Bisericii majoritare, liderii pucioşi se deconspiră fără să vrea, demonstrând cât de farisei şi ranchiunoşi pot să fie în adâncul sufletului lor.
……………………
Estera
25 martie 2011
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.