325. Texte falsificate : Anul 1994 ( 13 iunie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

Repetiţiile supărătoare sunt radiate cu grijă de către liderii pucioşi, cu ocazia scoaterii noii ediţii:

1274.+187. Ediţia 1995: “Fiţi atenţi la glasul Meu peste grădină, fiţi atenţi tată, voi cei ce aveţi de stat atenţi la glasul care vine din cer pe nori şi pe vânt şi din cer. Iată tată, am un pic  de lucru, am iar de lăsat o lecţie pentru poporul Meu […]” (13 iunie 1994)

1274.+187. Ediţia 2006: “Fiţi atenţi la glasul Meu peste grădină, voi, cei ce aveţi de stat atenţi la glasul care vine din cer pe nori şi pe vânt.  Am de lucru, am iar de lăsat o lecţie pentru poporul Meu […]” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+188. Ediţia 1995:  “[…] şi vor fi prinşi sub lanţuri, că slava celui uns de Mine arhiereu va umple  […]”(13 iunie 1994)

1274.+188. Ediţia 2006: “[…] şi vor fi prinşi sub lanţuri, căci slava celui uns de Mine arhiereu va umple  […]”(31 mai/13 iunie 1994)

Şi alte repetiţii se dovedesc a fi necomestibile pentru liderii pucioşi; de aceea ele sunt eliminate:

1274.+189. Ediţia 1995: “De aceea n-am slujitori pentru Mine din lume. De aceea, că se iau după ştiinţa lumii tată şi Domnul nu mai are ştiinţă bună pentru ei.” (13 iunie 1994)

1274.+189. Ediţia 2006: “De aceea n-am slujitori pentru Mine din lume, că se iau după ştiinţa lumii, şi Domnul nu mai are ştiinţă bună pentru ei.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+190. Ediţia 1995: “Şcoala Mea este cerească, dar să te am la învăţat tată, că este greu la lucru cu acest popor. Că poporul n-a avut tămăduitori, că pe toţi pe care i-am ridicat din popor să fie slujitori de suflete, s-au înecat […]”(13 iunie 1994)

1274.+190. Ediţia 2006: “Şcoala Mea este cerească, dar să te am la învăţat, tată, că-i greu la lucru cu acest popor, că poporul n-a avut tămăduitori, căci toţi pe care i-am ridicat din popor să fie slujitori de suflete, s-au înecat […]”(31 mai/13 iunie 1994)

1274.+191. Ediţia 1995: “Mă lupt să ridic la harul său, la harul care-l are de la Mine acest popor Israel. Dar […]”(13 iunie 1994)

1274.+191. Ediţia 2006: “Mă lupt să-l ridic la harul său, la harul pe care-l are de la Mine acest popor Israel, dar […]”(31 mai/13 iunie 1994)

Expresiile populare “măi” şi “păi” sunt în continuare neagreate de liderii pucioşi, alături de omniprezentul “tată” rostit la vocativ. De aceea, ei le şterg pur şi simplu ori de câte ori au ocazia. În plus, cuvintele care “sună” a neologisme sunt drastic reformulate. “Pericolul” devine “primejdie”, iar “siguranţa” devine “nădejde” – deşi aici echivalenţa de sensuri între cuvântul original şi surogatul care-i ia locul este ca şi inexistentă. Şi mai interesantă este însă inconsecvenţa cu care liderii pucioşi operează unele aşa-zise corecţii, de fapt cosmetizări. După ce în textul de la data de 3 iunie 1994 schimbaseră expresia “în zadar” cu cuvântul “degeaba”, iată că acum  procedează exact invers: “degeaba” devine din nou  “în zadar”:

1274.+192. Ediţia 1995: “Măi copilul Meu, măi tată, iată am zis oilor să vină la tine ca să le cauţi de zgârieturi şi de bube şi de scaieţi şi de murdărie ascunsă tată. Şi tu M-ai ascultat şi ai stat înaintea lor. Cum să facem, oare, cum să facem vindecare bună? Păi numai cu ameliorarea, nu-i nădejde de ridicare, e pericol, nu e siguranţă tată. Eu la oi degeaba le cânt, că până nu iau toiagul să le mân, ele nu se lasă purtate la păşunea Mea. […] Mănâncă mierea Mea degeaba şi dorm la vremea lucrului. Mănâncă mierea albinuţelor, celor  ce se sârguiesc în stupul lucrării Mele […]”(13 iunie 1994)

1274.+192. Ediţia 2006: “Măi copilul Meu, am zis oilor să vină ca să le cauţi de zgârieturi şi de bube şi de scaieţi şi de murdărie ascunsă, tată, şi tu M-ai ascultat şi ai stat înaintea lor. Cum să facem, oare? Cum să facem vindecare bună? O, numai cu ameliorarea, nu-i nădejde de ridicare; e primejdie, nu e nădejde, tată. Eu la oi în zadar le cânt, că până nu iau toiagul să le mân, ele nu se lasă purtate la păşunea Mea.[…] mănâncă mierea Mea în zadar şi dorm la vremea lucrului. Mănâncă mierea albinuţelor care se sârguiesc în stupul lucrării Mele […]”(31 mai/13 iunie 1994)

Nici străduinţa liderilor pucioşi de a transforma limbajul popular în “vorbire literară” nu poate fi trecută cu vederea:

1274.+193. Ediţia 1995: “ […] că de data asta Eu îţi voi cere mare socoteală. Fiindcă […]”(13 iunie 1994)

1274.+193. Ediţia 2006: “ […] că de data aceasta Eu îţi voi cere mare socoteală, fiindcă […]”(31 mai/13 iunie 1994)

Liderii pucioşi se încurcă uneori în propriile lor inovaţii, iar rezolvarea acestor “bâlbe” o fac prin metode radicale: ştergerea pur şi simplu a “greşelilor” anterioare. Promovând teoria că preoţia pucioşească este calitativ superioară preoţiei tradiţionale din BOR, liderii pucioşi acreditează ideea că numai mâinile slujitorilor pucioşi sunt purtătoare şi aducătoare de har (deşi aceştia nici măcar nu sunt hirotoniţi). Ceilalţi preoţi, cei hirotoniţi în cadrul BOR, sunt cotaţi ca “slujitori ai măririi deşarte”, care au pierdut harul lui Dumnezeu şi au pecetea lui Antihrist. De aceea, adepţii pucioşi laici sunt îndemnaţi să nu mai apeleze la preoţii din BOR, ci numai la “preoţii” pucioşeşti. În plus, când vin la întâlnirea cu aceşti “preoţi” pucioşi, adepţii trebuie să fie “pregătiţi şi împăcaţi cu Domnul”. Cei nepregătiţi şi neîmpăcaţi cu Domnul (adică, aceia care au încă îndoieli în doctrina şi practicile pucioşeşti) nu se pot apropia de Dumnezeu, căci “preoţii” pucioşi nu vor lucra cu mâinile lor o aşa apropiere. În acest context, pare surprinzător că s-a putut strecura în textul original o aşa “gravă eroare”, care afirmă că nu numai cei drepţi, ci şi adepţii pucioşi nevrednici (adică nepregătiţi şi neîmpăcaţi cu Domnul) ar putea eventual “să se apropie de Dumnezeu prin mâinile slujitorilor pucioşi” . Evident că, la reeditarea cărţii pucioşilor, această “gravă eroare” a fost reparată prin sublima omisiune:

1274.+194. Ediţia 1995: “[…]  ca să vezi şi tu ce înseamnă să te apropii nepregătit şi neîmpăcat cu Domnul, să te apropii prin mâinile slujitorului Meu. Vai de slujitorii măririi deşarte […]”(13 iunie 1994)

1274.+194. Ediţia 2006: “[…]  ca să vezi şi tu ce înseamnă să te apropii nepregătit şi neîmpăcat cu Domnul. Vai de slujitorii măririi deşarte […]”(31 mai/13 iunie 1994)

De la o ediţie la alta, liderii pucioşi sunt tot mai constructivi. Dacă în 1994 adepţii pucioşi primeau doar “reţete” de însănătoşire pentru bolile lor sufleteşti, în 2006 s-a trecut la administrarea directă a “medicamentelor” fără reţetă:

1274.+195. Ediţia 1995: “Intră tu, cu boala ta, că reţetă se dă pentru tine tată, pentru boala ta creştine şi fiecare să-şi arate boala lui.” (13 iunie 1994)

1274.+195. Ediţia 2006: “Intră tu, cu boala ta, că medicament se dă pentru tine, tată, pentru boala ta, creştine, şi fiecare să-şi arate boala lui.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+196. Ediţia 1995: “Nu mai vorbi măi Israele vorbire deşartă tată, nu mai vorbi ceea ce-ţi face ţie fratele tău.” (13 iunie 1994)

1274.+196. Ediţia 2006: “Nu mai vorbi, măi Israele, vorbire deşartă, nu mai vorbi ceea ce-ţi face ţie fratele tău.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+197. Ediţia 1995: “Cine tată te-a învăţat aşa şi să crezi că Mă poţi răstigni de câte ori îţi vine ţie să păcătuieşti?” (13 iunie 1994)

1274.+197. Ediţia 2006: “Cine, tată, te-a învăţat să crezi că Mă poţi răstigni de câte ori îţi vine ţie să păcătuieşti?” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+198. Ediţia 1995: “Păi nu eşti în faţa omului când te duci la lucrarea pocăinţei şi Eu văd ce fel de pocăinţă lucrezi tu. De unde, că-ţi faci îndreptăţire mai înainte să slobod Eu cuvânt prin preot.” (13 iunie 1994)

1274.+198. Ediţia 2006: “Tu nu eşti în faţa omului când te duci la lucrarea pocăinţei, şi Eu văd ce fel de pocăinţă lucrezi tu, că-ţi faci îndreptăţire mai înainte să slobod Eu cuvânt prin preot.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+199. Ediţia 1995: “Dormind ai să mori de tot şi am să te găsesc dormind când voi veni văzut la tine. Pe cine mai dai vina atunci? Iubeşte creştine pe cel ce te mustră tată şi fugi departe […] Nu te mai acoperi cu atâtea moşmoande tată ca să nu ţi se vadă zgârieturile şi ruşinea. […] O, tată, pe cei ce-i dau Eu în stânga, de ce-i dau, oare?” (13 iunie 1994)

1274.+199. Ediţia 2006: “Dormind ai să mori de tot, şi am să te găsesc dormind când voi veni văzut la tine. Şi pe cine mai dai vina atunci? Iubeşte, creştine, pe cel ce te mustră şi fugi departe […] Nu te mai acoperi cu atâtea moşmoande ca să nu ţi se vadă zgârieturile şi ruşinea. […] O, pe cei ce-i dau Eu în stânga, de ce-i dau, oare?” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+200. Ediţia 1995: “[…] şi faptele dreptăţii şi a neprihănirii.” (13 iunie 1994)

1274.+200. Ediţia 2006: “[…] şi faptele dreptăţii şi ale neprihănirii.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+201. Ediţia 1995: “Copilul Meu cel slujitor de tămăduiri de duh, să faci tată, aşa fel, să fii şi Mie de ajutor.” (13 iunie 1994)

1274.+201. Ediţia 2006: “Copilul Meu cel slujitor de tămăduiri de duh, să faci, tată, în aşa fel, să fii şi Mie de ajutor.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+202. Ediţia 1995: “ […] căci singur el va vedea urma cuielor şi va căuta să astupe rând pe rând […]”(13 iunie 1994)

1274.+202. Ediţia 2006: “ […] căci singur el va vedea urma cuielor şi va căuta să le astupe rând pe rând […]”(31 mai/13 iunie 1994)

1274.+203. Ediţia 1995: “În curând voi ieşi ca untdelemnul deasupra, ca să nu se piardă cei ce mai sunt de înviat. Tu copilul Meu, să fii cu poporul Meu, cu Israel să fii […]”(13 iunie 1994)

1274.+203. Ediţia 2006: “În curând, voi ieşi ca untdelemnul deasupra, ca să nu se piardă cei ce mai sunt de înviat, iar tu să fii cu poporul Meu, cu Israel să fii […]”(31 mai/13 iunie 1994)

Cacofoniile sunt în continuare inacceptabile pentru liderii pucioşi. De aceea ei folosesc tot felul de artificii şi cuvinte de umplutură ca să cosmetizeze şi să parfumeze “lucrarea”:

1274.+204. Ediţia 1995: “Poporul Meu să nu vorbească ca pe pământ, să nu vorbească în deşert, aşa să-l înveţi pe Israel.” (13 iunie 1994)

1274.+204. Ediţia 2006: “Poporul Meu să nu vorbească tot ca pe pământ, să nu vorbească în deşert; aşa să-l înveţi pe Israel.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+205. Ediţia 1995: “ […] sunt deasupra tuturor. Şi te ating şi Eu tată şi tu ştii orânduiala Mea şi aşezarea Mea. […] Şi să ştii tată să stai sub harul Meu […] Niciodată să nu cauţi mărire tată şi să nu primeşti mărire, lasă, îţi este de ajuns harul Meu.” (13 iunie 1994)

1274.+205. Ediţia 2006: “ […] sunt deasupra tuturor, şi te ating şi Eu, şi tu ştii orânduiala Mea şi aşezarea Mea. […] Şi să ştii să stai sub harul Meu […] Niciodată să nu cauţi mărire şi să nu primeşti mărire. Lasă, îţi este de ajuns harul Meu.” (31 mai/13 iunie 1994)

Alte cacofonii, alte metode parfumate de a le ascunde sub preş:

1274.+206. Ediţia 1995: “Semnul ei să vorbească, că eşti copilul ei.” (13 iunie 1994)

1274.+206. Ediţia 2006: “Semnul ei să vorbească, să arate că eşti copilul ei.” (31 mai/13 iunie 1994)

1274.+207. Ediţia 1995: “Pace ţie copil ascultător, copil care fericeşti cerul cu ascultarea şi cu credinţa ta tată. […] Binecuvântate să-ţi fie intrările şi ieşirile şi paşii şi lucrarea ta cea bună şi statul tău cu Mine tată, cu Mine peste toţi în toate. Amin…” (13 iunie 1994)

1274.+207. Ediţia 2006: “Pace ţie, copil ascultător, copil care fericeşti cerul cu ascultarea şi cu credinţa ta. […] Binecuvântate să-ţi fie intrările şi ieşirile şi paşii şi lucrarea ta cea bună şi statul tău cu Mine în toate. Amin, amin, amin.” (31 mai/13 iunie 1994)

……………………

Estera

17 martie 2011

……………………