323. Texte falsificate : Anul 1994 ( 3 iunie ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită a priori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi), dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor. Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate şi contorizate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+129. Ediţia 1995: “ Cuvântul Meu te însoţeşte pe tine de 40 de ani […] Pace Israele peste duhul tău tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta şi să-l las apoi peste tine. Pace ţie. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine […]. Avem de înoit pământul măi Israele […] ” (3 iunie 1994)

1274.+129. Ediţia 2006: “  Cuvântul Meu te însoţeşte pe tine de patruzeci de ani […] Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta şi să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine […]. Avem de înnoit pământul, măi Israele […]”(21 mai/3 iunie 1994)

1274.+130. Ediţia 1995: “O, copii ai poporului Meu, iată vin mereu în mijlocul vostru şi vă îndemn să facem sfat ceresc şi voi tată nu ştiţi ce vreau să fac Eu peste voi. Că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideţi ranele şi bubele şi puroiul care nu sunt altceva decât neascultare şi gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu. Iată, […] Mă frământ cu tot cerul tată şi Mă întreb ce veţi face voi când această Carte va sta cu voi la socoteală? Această Carte lucrată de Dumnezeu vreme de 40 de ani, adevărată şi dumnezeiască este această Carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.” (3 iunie 1994)

1274.+130. Ediţia 2006: “O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru şi vă îndemn să facem sfat ceresc, şi voi nu ştiţi ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideţi ranele şi bubele şi puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare şi gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, şi sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, […] Mă frământ cu tot cerul, şi Mă întreb: ce veţi face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, şi voi staţi la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată şi dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+131. Ediţia 1995: “Şi toată Cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară tată, de începutul împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni şi în oameni.” (3 iunie 1994)

1274.+131. Ediţia 2006: “Şi toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni şi în oameni.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+132. Ediţia 1995: “[…] ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli tată, peste tot omul care a făcut din el idol, din el şi din tot ce-i place lui. Şi te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine şi pentru învierea ta şi a lumii tată. Şi am aşezat în mijlocul tău un vas curat ca să te uiţi în el şi să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc tată. Şi iată, aşa am lucrat Cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă şi pe care n-am sfârşit-o de dictat. Căci acest izvor curge din tronul Treimii cereşti şi va să inunde pământul cu viaţă şi cu împărăţie de cer nestricăcios.” (3 iunie 1994)

1274.+132. Ediţia 2006: “[…] ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, şi din tot ce-i place lui. Şi te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine şi pentru învierea ta şi a lumii, şi am aşezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiţi în el şi să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Şi iată, aşa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă şi pe care n-am sfârşit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cereşti şi va să inunde pământul cu viaţă şi cu împărăţie de cer şi de nestricăciune pe pământ.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+133. Ediţia 1995: “Iată Israele tată, omul vorbeşte cu telefonul şi crede omul, crede când face aşa, crede şi înţelege că vorbeşte cu capătul celălalt al pământului. Şi tu creştine tată nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine tată şi tot ce se vede şi ce nu se vede. […] Crede măi creştine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, şi tu nu eşti tată mai deştept şi mai iscusit ca Mine. […] ca să auzi şi tu, creştine tată. Că Eu sunt Glasul care umple cerul şi pământul de la o margine la alta şi nu am nevoie de fire şi de ştiinţa oamenilor şi a meşterilor deştepţi. Şi am nevoie de tine […]. Eu sunt Cuvântul, şi am putere tată să vorbesc peste tine şi să Mă fac auzit de tine.” (3 iunie 1994)

1274.+133. Ediţia 2006: “Iată, Israele, omul vorbeşte cu telefonul, şi crede omul, crede când face aşa, crede şi înţelege că vorbeşte cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creştine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine şi tot ce se vede şi ce nu se vede. […] Crede, măi creştine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, şi tu nu eşti mai deştept şi mai iscusit ca Mine. […] ca să auzi şi tu, creştine. Eu sunt glasul care umple cerul şi pământul, de la o margine la alta, şi nu am nevoie de fire şi de ştiinţa oamenilor şi a meşterilor deştepţi, ci am nevoie de tine […]. Eu sunt Cuvântul, şi am putere să vorbesc peste tine şi să Mă fac auzit de tine.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+134. Ediţia 1995: “Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat şi viu tată.” (3 iunie 1994)

1274.+134. Ediţia 2006: “Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat şi viu.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+135. Ediţia 1995: “Poporul Meu, nu mai sta măi tată ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup şi lupi fără trup şi te sfâşie şi te muşcă de inimă şi rămâi pribeag. Dacă tu, creştine, nu-ţi arăţi gândurile tale care te tulbură […]. Dacă tu nu-ţi dezveleşti buba şi lovitura şi muşcătura de lup, ca să primeşti alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puţin dureroasă ca prin ea să-ţi vină apoi vindecare! O, tată, este o vorbă: cui pe cui se scoate şi adevărată este vorba asta.” (3 iunie 1994)

1274.+135. Ediţia 2006: “Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup şi lupi fără trup şi te sfâşie şi te muşcă de inimă şi rămâi pribeag. Dacă tu, creştine, nu-ţi arăţi la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură […]. Dacă tu nu-ţi dezveleşti buba şi lovitura şi muşcătura de lup, ca să primeşti alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puţin dureroasă, ca prin ea să-ţi vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate“, şi adevărată este vorba asta.” (21 mai/3 iunie 1994)

Începe jocul sinonimelor, după  principiul ”acesta sună mai neaoş decât celălalt”. Liderii  pucioşi apelează la o masivă periere semantică, înlocuind toate cuvintele cu rezonanţe vagi de neologisme, care s-au strecurat în ediţia precedentă. Un prim caz este cel al cuvântului “aplic” , care este înlocuit cu mai uzualul “folosesc”:

 1274.+136. Ediţia 1995: “Dacă tu înţepi pe Domnul înţepându-te pe tine, că pe tine te înţepi, şi dacă te duci la tămăduitor, la păstor sau la cel ce Mă ascultă pe Mine, păi acela care ştie de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului, acela bagă unealtă în foc şi o înroşeşte, ca să ardă rana ta şi să oprească stricăciunea sufletului tău şi unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. […] Unealta celui cu leacul este de le Mine, şi Eu ţi-o aplic aşa cum vreau Eu să fac cu tine […] ca să te vindece. Uneori te şi leagă doctorul, te leagă de mâini şi de picioare ca să stai pentru curăţire de boală.” (3 iunie 1994)

1274.+136. Ediţia 2006: “Dacă tu înţepi pe Domnul înţepându-te pe tine, că pe tine te înţepi, şi dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care ştie de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc şi o înroşeşte, ca să ardă cu ea rana ta şi să oprească stricăciunea sufletului tău, şi unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. […] Unealta celui cu leacul este de le Mine, şi Eu o folosesc aşa cum vreau Eu să fac cu tine […] ca să te vindece. Te şi leagă doctorul, te leagă de mâini şi de picioare, ca să stai pentru curăţire de boală.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+137. Ediţia 1995: “Păi numai trupul tată? Numai atât?” (3 iunie 1994)

1274.+137. Ediţia 2006: “O, numai trupul, tată? numai atât?” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+138. Ediţia 1995: “O, creştinilor, câte păcate aveţi voi tată faţă de această lucrare cerească, şi pe care nu le puteţi spune la preoţii voştri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeieşti prin cuvânt. Ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de 40 de ani. […] De aceea, Israele, nu ştii tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată tată ceea ce trebuia să faci mai întâi. […] Vreau să aşez peste tine fii din mijlocul tău şi Mă tem că nu-i vei primi peste creştetul sufletului tău, a cetăţii tale, a străduţei tale, a căsuţei tale tată.” (3 iunie 1994)

1274.+138. Ediţia 2006: “O, creştinilor, câte păcate aveţi voi faţă de această lucrare cerească, şi pe care nu le puteţi spune la preoţii voştri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeieşti prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. […] De aceea, Israele, nu ştii tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. […] Vreau să aşez peste tine fii din mijlocul tău şi Mă tem că nu-i vei primi peste creştetul sufletului tău, al cetăţii tale, al străduţei tale, al căsuţei tale, tată.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+139. Ediţia 1995: “[…] apostolilor. Şi tu să nu uiţi Israele tată că acum tot după înviere sunt […]. Şi să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine […].”(3 iunie 1994)

1274.+139. Ediţia 2006: “[…] apostolilor, tu să nu uiţi, Israele tată, că acum tot după înviere sunt […]. O, şi să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine […].”(21 mai/3 iunie 1994)

O nouă manevră în “jocul sinonimelor” vizează cuvântul “precauţie”, care este înlocuit –  la modul perfect inutil –  cu echivalentul său, “prevedere”:

 1274.+140. Ediţia 1995: “[…] acela să fie însemnat, şi să se lucreze cu precauţie cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreţ şi îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucraţi în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi cei ce lucraţi cu Mine şi între voi şi cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători.” (3 iunie 1994)

1274.+140. Ediţia 2006: “[…] Acela să fie însemnat, şi să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreţ sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucraţi în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucraţi cu Mine, între voi şi cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+141. Ediţia 1995: “Iată lucrez şi pe margine, pentru cei ce s-au tras spre margine, s-au tras ca să nu facă ascultare de Dumnezeu şi ei cred  în sinea lor că sunt bine cu Dumnezeu şi că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. […] , ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare. Şi când vor vedea că a fost cuvântul Meu şi că n-a fost aşa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conştiinţei lor bolnave şi aparte de planul Domnului.” (3 iunie 1994)

1274.+141. Ediţia 2006: “Iată, lucrez şi pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, şi ei cred că sunt bine cu Dumnezeu şi că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. […] . Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, şi când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu şi că n-a fost aşa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conştiinţei lor bolnave şi aparte de planul Domnului.” (21 mai/3 iunie 1994)

 1274.+142. Ediţia 1995: “O creştinule tată, nu-ţi place lucrarea ascultării, nu-ţi place cortul Meu peste tine şi alifia Mea şi-Mi dai peste mână, de 40 de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani, că nu-i adevărat ce-ţi spun când îţi spun că eşti rău cu Dumnezeu şi că nu vrei să-ţi arate că eşti rău şi cu tine şi cu Dumnezeu. Ba Îmi mai şi spui că nu sunt Eu. De 40 de ani numai aşa faci cu Mine […]” (3 iunie 1994)

1274.+142. Ediţia 2006: “O, creştinule tată, nu-ţi place lucrarea ascultării, nu-ţi place cortul Meu peste tine şi alifia Mea, şi Îmi dai peste mână de patruzeci de ani. Îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani Îmi spui că nu-i adevărat ce-ţi spun când îţi spun că eşti rău cu Dumnezeu şi că nu vrei să-ţi arate că eşti rău şi cu tine, şi cu Dumnezeu. Ba Îmi mai şi spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai aşa faci cu Mine […]” (21 mai/3 iunie 1994)

În intenţia  de a conferi un aer mai academic textelor, se procedează sistematic la eliminarea expresiilor populare. Astfel, atunci când mai scapă cenzurii expresia familiară “tată” (mult prea des întâlnită, încât nu putea fi eliminată cu totul), au fost epurate în compensare expresiile populare “măi” şi “păi” care apăreau cu totul sporadic în prima ediţie a cărţii.

Totodată, cacofoniile au stat şi ele ca un ghimpe în coasta cerebelului liderilor pucioşi. De aceea, ei au făcut orice le-a stat în putinţă ca să elimine juxtapunerea unor cuvinte buclucaşe care le zgâriau lor timpanele, precum “că” şi “cei”:

1274.+143. Ediţia 1995: “Aşa ai stat la masa Mea măi creştine tată. […] Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt la prefacerea trupului Meu din pâine şi din vin. Şi cuvântul acela spune că cei chemaţi să iasă, şi să rămână numai cei credincioşi, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi Sângele Meu. […] Se zice că este a lui Hristos, da’ de unde, tată, […]” (3 iunie 1994)

1274.+143. Ediţia 2006: “Aşa ai stat la masa Mea, creştine tată. […] Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu şi a Sângelui Meu din pâine şi din vin, şi cuvântul acela spune: „Cei chemaţi să iasă, şi să rămână numai cei credincioşi“, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi Sângele Meu. […] Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată!” (21 mai/3 iunie 1994)

“Jocul sinonimelor” continuă. De data aceasta intră în sfârşit în malaxor şi un neologism autentic: cuvântul “cont”, care este înlocuit de puritanii lideri pucioşi cu echivalentul său, “seamă”. Uneori însă excesul de zel ajunge să le joace feste. Spre exemplu, slavonismul “zadar” nu scapă nici el de furia cenzurii; liderii pucioşi îl  înlocuiesc cu turcismul “geaba”, pe care îl simt ei “mai bine asimilat” în limba română:

1274.+144. Ediţia 1995: “Că iată ce vă spun: că a fost odată un preot a lui Iisus Hristos care lungea Sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara şi lumea cetăţii acelea s-a dus la episcopul lor şi a pârât pe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. […] Şi atunci episcopul a învăţat pe cei din cetate, cum să meargă şi cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor, cum să fie în biserică, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării preotului. Dar unde se mai ţine cont de taina aceasta, că preoţii nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma tată. Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune aşa: cum e turcu, şi pistolul. Turcu a fost un om rece şi rău şi răzvrătit, şi nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Cum e preotul aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui.” (3 iunie 1994)

1274.+144. Ediţia 2006: “Şi iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, şi lumea acelei cetăţi s-a dus la episcopul lor şi a pârât pe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. […] Atunci, episcopul a învăţat pe cei din cetate cum să meargă şi cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învăţat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ţine seamă de taina aceasta? că preoţii, nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune aşa: „Cum e turcu’, e şi pistolul“. Turcul a fost un om rece şi rău şi răzvrătit, şi nu degeaba i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Şi iată, cum e preotul, aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui.” (21 mai/3 iunie 1994)

Liderii pucioşi nu stau prea bine nici cu gramatica, dar îşi dau mari aere de cunoscători. În afară de sutele de virgule puse de ei cu sârg înainte de “şi”, în ediţia a doua a cărţii, adesea ei mai “corectează” şi unele declinări, bazându-se doar după ureche:

 1274.+145. Ediţia 1995: “Eu am stat o noapte întreagă şi M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea. Şi am coborât apoi spre cei chemaţi şi am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiaţi tainelor Mele şi lucrării celei tainice. Iată, una este să fii chemat şi alta este să fii ales dintre cei chemaţi, ales cu mare cercetare. I-am ales şi le-am dat tainele Mele la cina cea de taină tată. Le-am dat Trupul şi Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele celor din biserică, nu aşa cum se dau ele azi, dacă se dau. […] Şi am plâns pentru Iuda tată, am plâns toată noaptea, şi apoi i-am ales pe cei doisprezece.” (3 iunie 1994)

 1274.+145. Ediţia 2006: “Eu am stat o noapte întreagă şi M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, şi am coborât apoi spre cei chemaţi şi am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiaţi tainelor Mele şi lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, şi alta este să fii ales dintre cei chemaţi, ales cu mare cercetare. I-am ales şi le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul şi Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, şi nu aşa cum se dau ele azi, dacă se dau. […] Şi am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, şi apoi i-am ales pe cei doisprezece.” (21 mai/3 iunie 1994)

Nici franţuzismul “a dirija” n-a fost pe placul liderilor pucioşi, ei apreciind că “Dumnezeul” lor n-ar fi prea dispus să-l folosească într-un text formulat în limba română. În consecinţă, ei au procedat – în ofensiva lor purificatoare –  fie la înlocuirea cuvântului “dirijat” cu nepotrivitul “hotărât”, fie – acolo unde a fost posibil – la suprimarea pur şi simplu a formei derivate “dirijezi”:

1274.+146. Ediţia 1995: “Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea şi te-ai băgat în lucrul Meu şi ai dirijat cum ai vrut tu peste tine şi chiar peste lucrarea Mea şi Mi-ai băgat la această masă după dorinţa ta tată şi iată, azi tot aşa lucrezi şi dirijezi peste cei slabi din poporul Meu şi-i tragi spre alte izvoare şi-Mi răneşti trupul cel slab al turmei Mele.” (3 iunie 1994)

1274.+146. Ediţia 2006: “Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, şi te-ai băgat în lucrul Meu şi ai hotărât cum ai vrut tu peste tine şi chiar peste lucrarea Mea, şi Mi-ai băgat la această masă după dorinţa ta, şi iată, azi tot aşa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu şi îi tragi spre alte izvoare şi Îmi răneşti trupul cel slab al turmei Mele.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+147. Ediţia 1995: “ Iată Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare tată, să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu ascultare, cu duh de ascultare şi de sfinţenie prin ascultare. Căci viaţa cu sfinţenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul.” (3 iunie 1994)

1274.+147. Ediţia 2006: “ Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare şi de sfinţenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viaţa cu sfinţenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul.” (21 mai/3 iunie 1994)

Punând în paralel cele două ediţii, reiese că prin anul 1994 liderii pucioşi erau mult mai atenţi în a proteja imaginea “poporului” pucios moştenit de ei de la Verginica. Texte incriminatoare care vorbeau despre beţivi, curvari, fumători şi hulitori din “popor” au fost cenzurate cu grijă în prima ediţie. După ce liderii pucioşi au adunat în jurul lor adepţi tineri pe care i-au denumit “poporul cel nou”, ei au devenit mai relaxaţi în a da undă verde acelor pasaje incomode care fuseseră ascunse prin omisiune în prima ediţie şi care incriminau “poporul cel vechi, al Verginicăi”.

Ca şi în alte dăţi, cacofoniile au pus la grea încercare ingeniozitatea liderilor pucioşi. Cu riscul unor masive contorsionări a textului, ei au reuşit încă odată să separe cuvinte considerate ne-alăturabile, precum “că” şi “cer”:

1274.+148. Ediţia 1995: “…Se aude din guriţe trufaşe şi îngâmfate care zic unele către altele: fiecare răspunde de ceea ce face. Unii ca aceştia n-au nevoie de călăuză. Păi dacă zici aşa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei, nu sta să încurci semănătura Mea ca o pălămidă sau ca o neghină care se aşează în grâu ca să strice cursul grâului. Căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te tată cu capul în norii tăi, că nu te ţin Eu forţat, du-te, şi nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot aşa a făcut şi lucifer, tot aşa, şi nu altfel, şi a căzut din cer. Şi fii atent, tu, cel care faci aşa, că cer este această lucrare din Mine venită.” (3 iunie 1994)

1274.+148. Ediţia 2006: “Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc beţivi şi curvari şi fumători şi hulitori şi împotrivitori şi iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, şi împrăştietori de agoniseală cerească şi neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării şi care cugetă că nu-i nimic dacă fac aşa, şi aceştia rostesc cu obrăznicie satanicească şi spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, aşa au spus şi cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, şi apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor şi a copiilor lor, şi a fost aşa dacă au spus aşa. Tot aşa e şi vorba aceasta care se aude din guriţe trufaşe şi îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face“. Unii ca aceştia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici aşa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se aşează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te ţin Eu forţat. Du-te, şi nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot aşa a făcut şi Lucifer, tot aşa, şi nu altfel, şi a căzut din cer. Şi fii atent, tu, cel care faci aşa, că această lucrare din Mine venită, cer este.” (21 mai/3 iunie 1994)

Nici franţuzismul “ a retrage” nu a fost bine digerat de “puritanii” lideri pucioşi. În ediţia a doua ei au preferat, cu riscul punerii la îndoială a autenticităţii “textelor sacre” pucioşeşti, să-l înlocuiască  cu expresia mai complicată “a trage în lături”:

1274.+149. Ediţia 1995: “Vrei să te retragi? Cine poate să te oprească?”  (3 iunie 1994)

1274.+149. Ediţia 2006: “Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească?” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+150. Ediţia 1995: “Păi atunci toate acestea vor deveni adevărate şi va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc şi basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci…” (3 iunie 1994)

 1274.+150. Ediţia 2006: “O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, şi va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, şi basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.” (21 mai/3 iunie 1994)

1274.+151. Ediţia 1995: “Dacă zici aşa, du-te şi-ţi pierde minţile că aşa vrei tu, de frică că ţi se iau poftele trupului.” (3 iunie 1994)

1274.+151. Ediţia 2006: “Dacă zici aşa, du-te şi îţi pierde minţile, că aşa vrei tu, de frică să nu ţi se ia poftele trupului.” (21 mai/3 iunie 1994)

 1274.+152. Ediţia 1995: “Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în faţa ta mustrarea Mea ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei. Că iată caut bine şi voi pune peste tine veghetori şi le voi da de la Mine ca să ai tu tată, tu care vei alege lucrarea ascultării. […] Te voi aduna, Israele tată şi voi scrie Carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, peste tine, Israele.”  (3 iunie 1994)

1274.+152. Ediţia 2006: “Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în faţa ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, şi voi pune peste tine veghetori, şi le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării. […] Te voi aduna, Israele, şi voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, şi apoi peste tine, Israele.”  (21 mai/3 iunie 1994)

  Masivele modificări operate de către liderii pucioşi în ediţia a doua a cărţii lor intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” sunt dovedite clar a fi interesate, chiar dacă motivaţiile lor sunt adesea meschine. Nonşalanţa cu care ei au procedat la “cosmetizări” arată lipsa lor de cel mai elementar respect faţă de textul considerat “vorbirea lui Dumnezeu”, deci dezvăluie adevărata convingere a editorilor că ei operează pe un text omenesc, singurul care suportă orice fără riscul de a apărea vreo acuzaţie de sacrilegiu.  Liderii pucioşi realizează pur şi simplu o “traducere din română în română”, ceea ce pentru un text considerat “original” şi “sacru” este cu totul nepermis.

……………………

Estera

16 martie 2011

……………………