321. Texte falsificate : Anul 1994 ( 1 mai ) – mesaj “primit” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită apriori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi) dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor . Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate:

Anul 1994 (continuare)

1274.+82. Ediţia 1995:  “Eu sunt. Bucuraţi-vă şi iarăşi zic bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi iată, tată, sunt cu voi cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi cei din urmă, cei dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine  Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă şi ca să fii tu creştin, tată, creştin după adevărul numelui Meu.” (1 mai 1994)

1274.+82. Ediţia 2006: “Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+83. Ediţia 1995: “Acesta este numele Meu măi Israele şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin, căci tu trebuie să semeni cu Cel de la care se desprinde acest nume minunat.

...Hristos a înviat! creştinii Mei care purtaţi întru adevăr acest nume minunat. Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine tată. Hristos a înviat întru întreită cântare şi urare şi adeverire. Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere şi asemănare de înviere. Şi bucurie în inimile voastre tată. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea tată.”   (1 mai 1994)

1274.+83. Ediţia 2006: “Acesta este numele Meu, Israele, şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns Îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.

O, popor creştin, să te lupţi, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca şi cu tine, şi am multe să-ţi cer, şi să le văd peste tine,ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creştin, cu nume nou, după numele Meu rostit.

Israele, pace ţie! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ţie! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte şi te întăreşte întru Mine şi de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu şi în numele tău, tot cerul rosteşte odată cu Mine şi cu tine salutul Paştelui Meu şi al tău: Hristos a înviat! Şi tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!“. Adevărat să fie acest răspuns peste fiinţa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.

Hristos a înviat, creştinii Mei, care purtaţi întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare şi urare şi adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, şi asemănare de înviere, şi bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată.”   (18 aprilie/1 mai 1994)

Dacă la începuturi (prin anii ’90) liderii pucioşi cochetau cu ideea înfiinţării unei Biserici instituţionale proprii, care să intre în competiţie de putere cu Biserica tradiţională (BOR) pentru a-i contesta şi uzurpa autoritatea, cu timpul entuziasmul lor a mai scăzut. Ei au realizat că şansele de izbândă sunt nesemnificative, motiv pentru care s-au repliat, lansând conceptul de “biserică locală” pentru “biserica Noul Ierusalim”. Formal, ei au trecut la înlocuirea masivă în textele “sfinte” pucioşeşti a majusculei folosite de ei pentru “Biserica” Noul Ierusalim, care devenea o simplă “biserică”, dar – după spusele lor – singura autentică:

1274.+84. Ediţia 1995: “Mare suspinare pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii tată. Că iată, una este să zici biserică şi alta este să zici Biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii Biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii tată, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul tată. Se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare şi nu văd tată să doară pe careva această blasfemie dureroasă.”  (1 mai 1994)

1274.+84. Ediţia 2006: “Mare suspinare este pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, şi alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul, se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei, şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare, şi nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă.” (18 aprilie/1 mai 1994)

Ca să-şi sublinieze caracterul de unicitate şi pentru a sugera că toate celelalte Biserici sunt biserici rătăcite de Adevăr, liderii pucioşi şi-au denumit în 1994 “Biserica” lor cu apelativul “Biserica lui Iisus Hristos”. Din motivele arătate mai înainte, tot ei o redenumesc în anul 2006 “biserica lui Iisus Hristos”, ca să fie limpede că aici nu este vorba de o biserică instituţională, ci de o biserică locală:

1274.+85. Ediţia 1995: “Măi copii vă spun şi Eu vouă tată că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ şi voiesc s-o dau de veste ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire, ca să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică şi alta înseamnă Biserica lui Iisus Hristos.”  (1 mai 1994)

1274.+85. Ediţia 2006: “Măi copii, vă spun şi Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ, şi voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire; să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică, şi alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+86. Ediţia 1995: “O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine tată, că scris este: nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos tată.” (1 mai 1994)

1274.+86. Ediţia 2006: “O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său». Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos.” (18 aprilie/1 mai 1994)

Pentru a spori în sobrietate, textele care reflectă o prea mare familiaritate a lui “Dumnezeu” faţă de poporul pucios sunt suprimate brutal în ediţia din anul 2006. Astfel, formularea “copii”, atribuită îniţial întregului “popor”, dispare în ediţia din 2006, deoarece între timp  liderii pucioşi şi-au însuşit-o şi şi-au păstrat-o exclusiv pentru ei:

1274.+87. Ediţia 1995: “Dar unde sunt tată cheile împărăţiei cerurilor? Unde sunt, măi copii? Iată ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor.” (1 mai 1994)

1274.+87. Ediţia 2006: “Dar unde sunt, tată, cheile împărăţiei cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+88. Ediţia 1995: “Voi sunteţi Biserica Mea pentru că Eu sunt capul. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă şi le voi cere rodul şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce-au făcut. Căci n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu.” (1 mai 1994)

1274.+88. Ediţia 2006: “Voi sunteţi biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, şi le voi cere rodul, şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+89. Ediţia 1995: “Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi 40 de ani în taină cerească şi acum [...]” (1 mai 1994)

1274.+89. Ediţia 2006: “Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, şi acum [...]” (18 aprilie/1 mai 1994)

Uneori cosmetizările făcute de pucioşi sunt pur subiective, deoarece operează cu cuvinte sinonime:

1274.+90. Ediţia 1995: “[...] că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc cufundarea lor şi pieirea lor. Dar Eu am profeţit prin trimisul Meu şi cetatea s-a pocăit şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu şi atunci Eu am cufundat Ninivea, am cufundat-o tată dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare.”  (1 mai 1994)

1274.+90. Ediţia 2006: “[...] că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor şi pieirea lor, dar Eu am profeţit prin trimisul Meu, şi cetatea s-a pocăit, şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu, şi atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+91. Ediţia 1995: “Străjerul care vede sabia venind şi nu anunţă cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege. Dar cel ce vesteşte apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viaţa celui ce nu crede vestea străjerului…

…O, Eu am avut mereu străjeri puşi de Mine peste tine poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine… Iată, acum [...] şi ce este mâine. Dar dacă eşti cu Mine nu te vei stropi nici pe picioare tată şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău întru răsplata ta în cele nădăjduite. Să nu te superi pe Mine Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie tată, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor.”  (1 mai 1994)

În 1994 se căuta pe cât posibil să se ascundă anumite reproşuri pe care “poporul” pucios le primea de la liderii lui, pentru a se păstra o imagine cât mai idilică pentru noua “biserică a lui Hristos”. În 2006 s-a schimbat foaia. Multe dintre cele care fuseseră “băgate sub preş” au fost scoase la iveală, din dorinţa de a arăta că “poporul cel nou de acum” este de altă calitate, faţă de “poporul cel vechi” al Verginicăi, care pe drept cuvânt merita să fie mustrat la vremea respectivă, pentru atâtea şi atâtea neascultări şi neîmpliniri. Aşa au apărut unele fraze noi în textele pucioşeşti din ediţia 2006, fraze care fuseseră date deoparte cu grijă în ediţia anului 1994:

1274.+91. Ediţia 2006: “Străjerul care vede sabia venind şi nu anunţă cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vesteşte apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viaţa celui ce nu crede vestea străjerului. Dar şi ţie ţi-am vestit, poporul Meu iubit, şi câte ţi-am vestit! Şi dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ţi fac ţie dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?

O, Eu am avut mereu străjeri puşi de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai dispreţuit pe străjeri când voiam îndreptare ţie. Iată, acum [...] şi ce este mâine, dar dacă eşti cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite. Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

Dumnezeul Pucioasei nu mai recunoaşte BOR ca biserică autentică:

1274.+92. Ediţia 1995: “Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. [...] cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii  şi să învieze. Ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, [...]Eu voiesc alinare de la tine tată, de la tine, Israele, că iată sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu. Şi scris este că, cu cel fără de lege nu voi sta la masă. Dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă.”  (1 mai 1994)

1274.+92. Ediţia 2006: “Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. [...] cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele şi să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, [...]Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu, şi scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+93. Ediţia 1995: “Eu cu viaţa Mea cea sfântă întru tine. Şi tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, [...] căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o, tată,  din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea şi la izvorul cel ceresc apoi. Căci după mâncare îţi va trebui să bei apă tată [...] trebuie să fie sălaşe a lucrării Duhului Sfânt. [...] Cu tine este altceva tată, tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine. Tu împlineşti ce-a mai rămas neîmplinit.”  (1 mai 1994)

1274.+93. Ediţia 2006: “Eu, cu viaţa Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, [...] căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea, şi la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îţi va trebui să bei apă, tată, [...] trebuie să fie sălaşe ale lucrării Duhului Sfânt. [...] Cu tine este altceva. Tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+94. Ediţia 1995: “Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de-ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos.”  (1 mai 1994)

1274.+94. Ediţia 2006: “Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos.”  (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+95. Ediţia 1995: “[…] dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii şi să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei şi să fie vii.” (1 mai 1994)

1274.+95. Ediţia 2006: “[…] dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele şi să învieze, ba Îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei şi să fie vii.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+96. Ediţia 1995: “Cu tine este altceva tată, tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine. Tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit.” (1 mai 1994)

1274.+96. Ediţia 2006: “Cu tine este altceva. Tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit. ” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+97. Ediţia 1995: “Aşa, şi nu te sminti că-ţi cer să fii ca cerul sfânt, ca Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim şi care a câştigat prin har Ierusalimul cel de sus după cum a fost rostită făgăduinţa peste Avraam.” (1 mai 1994)

1274.+97. Ediţia 2006: “Aşa, şi nu te sminti că-ţi cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, şi care a câştigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduinţa peste Avraam. ” (18 aprilie/1 mai 1994)

O altă informaţie pe care pucioşii se fereau s-o facă publică în anul 1994 era cea referitoare la prezenţa unor “păstori” în structurile de conducere ale sectei. Fără a fi preoţi hirotoniţi, aceşti “păstori” se erijau în sfetnicii cei mai apropiaţi ai Verginicăi, adesea suplinind-o în teritoriu. În 1994, liderii pucioşi încă se mai străduiau să mimeze o normalitate perfectă în biserica lor, orice inovaţie cu caracter dogmatic sau practic fiind ascunsă cu grijă, pentru a nu fi prilej de speculaţie pentru cei care, oricum, îi contestau. În anul 2006, ei au devenit însă mai curajoşi şi mai cinici, considerând că a face public acest mic secret al lor nu mai constituie un motiv de îngrijorare:

1274.+98. Ediţia 1995: “Aşa am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica. Am profeţit peste tine Israele şi am spus că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine, dacă te voi avea pentru Mine…

… Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine Verginico şi adapă-ţi turma tată şi dă-i din vinul cel nou al nunţii, din cuvântul cel mai nou al Meu şi al tău, să se îngraşe poporul tău, să se veselească tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fii învierii, peste fii harului tată.” (1 mai 1994)

1274.+98. Ediţia 2006: “Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profeţit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. Întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, şi spuneţi la poporul nostru, păstorilor iubiţi, spuneţi ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârşit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută şi scoate din ea şi dă de ştire lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profeţite.

Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! şi adapă-ţi turma, tată, şi dă-i din vinul cel nou al nunţii, din cuvântul cel mai nou al Meu şi al tău, ca să se îngraşe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+99. Ediţia 1995: “Hristos a înviat peste ieslea cea nouă. Hristos a înviat peste voi cei puşi de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.” (1 mai 1994)

1274.+99. Ediţia 2006: “Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puşi de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.” (18 aprilie/1 mai 1994)

Unele corecţii pe care le fac liderii pucioşi vorbirii “Dumnezeului” lor sunt, după părerea lor, “corecţii gramaticale” (după ureche):

1274.+100. Ediţia 1995: “Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porţi ale grădinii celei noi, ale aşezării celei noi, şi cine va intra, va intra şi cine nu va intra, nu va intra.” (1 mai 1994)

1274.+100. Ediţia 2006: “Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porţi ale grădinii cea nouă, ale aşezării cea nouă, şi cine va intra, va intra, şi cine nu va intra, nu va intra.” (18 aprilie/1 mai 1994)

Uneori, iniţiativa de a alterna în vorbire dialogată duhurile de la Pucioasa (care se pretind a fi ba Dumnezeu, ba Verginica, ba Maica Domnului sau oarecare dintre sfinţi) le joacă feste liderilor pucioşi. Uitând cine este la rând la vorbire, ei se trezesc că amestecă pur şi simplu vorbirile persoanelor între ele. Un exemplu este un text în care, duhul care se pretinde a fi “duhul Verginicăi” se trezeşte că vorbeşte … din dreptul lui Dumnezeu. El rememorează relaţia dintre Hristos şi apostolii Săi, dar o atribuie Verginicăi, care n-a avut apostoli!! La reeditarea cărţii, liderii pucioşi au sesizat grava eroare apărută în “textele lor sacre”: “cică, Verginica i-ar fi avut apostoli pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor”!! De aceea, ei s-au grăbit să o corecteze cu dibăcie, eliminând cuvântul “Mei” care defineşte raporturile dintre Iisus şi apostoli. O a doua corecţie este renunţarea la majusculă pentru pronumele “mei”, asociat păstorilor Verginicăi:

1274.+101. Ediţia 1995: “Păstorii Mei, întăriţi-vă şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum au întărit apostolii Mei pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători.” (1 mai 1994)

1274.+101. Ediţia 2006: “Păstorii mei, întăriţi-vă, şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+102. Ediţia 1995: “Fiţi copii ai înţelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înţelepciunii libere, ci ai înţelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învaţă de 40 de ani.[…]Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul şi nu pot singuri, ajutaţi-i voi, cei ce aveţi tâlcul de la Domnul, şi zidiţi-vă şi fiţi temelie tare ale celor ce se aşează acum spre neclătinare şi spre vecie…” (1 mai 1994)

1274.+102. Ediţia 2006: “Fiţi copii ai înţelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înţelepciunii libere, ci ai înţelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învaţă de patruzeci de ani. […] Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul şi nu pot singuri, ajutaţi-i voi, cei ce aveţi tâlcul de la Domnul, şi zidiţi-vă şi fiţi temelie tare a celor ce se aşează acum spre neclătinare şi spre vecie.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+103. Ediţia 1995: “ […] şi de sfinţi. lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod şi rodul rodeşte tată.” (1 mai 1994)

1274.+103. Ediţia 2006: “ […] şi de sfinţi. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, şi rodul rodeşte.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+104. Ediţia 1995: “Lumina s-a numit zi şi întunericul s-a numit noapte şi lumina a fost făcută prin cuvânt precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. […] Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel din pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cele prin cuvânt.” (1 mai 1994)

1274.+104. Ediţia 2006: “Lumina s-a numit ziuă, şi întunericul s-a numit noapte, şi lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. […] Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+105. Ediţia 1995: “Nu te lua după om Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani tată. Dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. […] Pentru că tu foloseşti măsura omenească, nu măsura îngerească. Omul nu poate şti ce nu este de ştiut de om.

Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a ştiut nimeni din cer, dar de pe pământ.” (1 mai 1994)

1274.+105. Ediţia 2006: “Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. […] Pentru că tu foloseşti măsura omenească, nu măsura îngerească, şi omul nu poate şti ce nu este de ştiut de om.

Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a ştiut nimeni din cer, dară de pe pământ!” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+106. Ediţia 1995: “[…] ale pământului. Pentru copiii Mei Marian şi Victoria, copii aleşi de Mine pentru ducerea Evangheliei cele de sfârşit peste neamurile pământului. O, tată, iată iar vă trimit şi să mergeţi cu dragoste pentru Mine şi în numele Meu. Veţi merge iar dincolo de România, iar tată, iar şi iar. Şi vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut şi cel văzut. Şi se va vedea cel nevăzut…

…Binecuvântaţi să fiţi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări, în culcare şi-n sculare, şi întru sfinţenie tată. Mergeţi şi propovăduiţi împărăţia Mea. Iată, vă trimit aşa cum i-am trimis pe apostolii de atunci şi vă spun şi vouă tată, ca şi lor vă spun: Mergeţii, în căile păgânilor să nu umblaţi şi pe cele străine de Mine să nu le luaţi şi Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt.” (1 mai 1994)

1274.+106. Ediţia 2006: “[…] ale pământului, pentru copiii Mei Marian şi Victoria, copii aleşi de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârşit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, şi să mergeţi cu dragoste pentru Mine şi în numele Meu. Veţi merge iar dincolo de România, iar şi iar, şi vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut şi cel văzut, şi se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea şi călătoria voastră peste ţări, iar Eu şi cu cerul Meu vă voi însoţi pe voi; pe voi şi planul Meu.

Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Şi voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârşesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăţie a cerurilor în fiii care vor fi sălaş al lui Iisus Hristos. Cerul aşteaptă chiar şi numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulţime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luaţi şi le daţi oamenilor să bea din râul cuvântului vieţii.

Binecuvântaţi să fiţi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări, în culcare şi în sculare, şi întru sfinţenie, tată. Mergeţi şi propovăduiţi împărăţia Mea. Vă trimit aşa cum i-am trimis pe apostolii de atunci şi vă spun şi vouă, ca şi lor vă spun: mergeţi, şi în căile păgânilor să nu umblaţi, şi pe cele străine de Mine să nu le luaţi, şi Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt.” (18 aprilie/1 mai 1994)

1274.+107. Ediţia 1995: “Vestiţi ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi pentru că ea a păstrat portretul împărăţiei Mele şi va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli tată. […] Vorbiţi aşa cum vorbesc Eu tată. Lucraţi aşa cum lucrez Eu şi Eu Mă voi odihni peste voi şi Mă voi scutura peste voi şi vor vedea gloatele că sunteţi ai Mei şi că sunt cu voi în adevăr…

…Verginica nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi şi va gânguri cu voi mereu. Şi va cânta cu voi: Hristos a înviat!... Iubiţi trăirea pe care v-am dat-o s-o purtaţi peste voi şi staţi cuminţi în această hăinuţă că nu este hăinuţă mai călduroasă şi mai moale şi mai cu trecere decât aceasta pe care o aveţi de la Mine.

Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie şi pace vouă tată. Să nu vă fie greu. E uşor cu Mine măi copii, cu pacea Mea şi cu înţelepciunea Mea. Pace vouă, iubiţii Mei copii, zburătorii Mei copilaşi. Pace şi aripi tari şi staţi numai deasupra tuturor, numai deasupra tată, numai deasupra. Amin. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.” (1 mai 1994)

1274.+107. Ediţia 2006: “Vestiţi ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăţiei Mele, şi va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. […] Vorbiţi aşa cum vorbesc Eu, lucraţi aşa cum lucrez Eu, şi Eu Mă voi odihni peste voi şi Mă voi scutura peste voi, şi vor vedea gloatele că sunteţi ai Mei şi că sunt cu voi în adevăr.

Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiţi una, dar să înţelegeţi ce vă spun. Fiţi una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiţi una, în orice fiţi una, şi vom fi toţi una şi întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.

Hristos a înviat! Şi merge cu voi Hristos Cel înviat, şi merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi şi va gânguri cu voi mereu şi va cânta cu voi „Hristos a înviat!“… Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine şi cu fiii cuvântului Meu. Iubiţi trăirea pe care v-am dat-o s-o purtaţi peste voi şi staţi cuminţi în această hăinuţă, că nu este hăinuţă mai călduroasă şi mai moale şi mai cu trecere decât aceasta pe care o aveţi de la Mine.

Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E uşor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea şi cu înţelepciunea Mea. Pace vouă, iubiţii Mei copii, zburătorii Mei copilaşi! Pace şi aripi tari! Şi staţi numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.” (18 aprilie/1 mai 1994)

……………………

Estera

14 martie 2011

……………………