317. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XVII)

Liderii pucioşi, după ce au afirmat mai înainte (în data de 23-06-2002) că “poporul” pucios este “semnul cel de dinaintea venirii Domnului”, dintr-o dată  se răzgândesc şi afirmă că  “poporul” pucios este “mireasa lui Hristos” şi “semnul cel de la venirea Domnului”:

“Iată, vin pe pământ cu praznic de Duh Sfânt şi am casă şi masă şi ogradă şi slugi pe vatra neamului român din care Eu, Domnul, Mi-am ales pe mireasa Mea. Vin pe pământ mereu, mereu, omule scump, şi Mă aştern cu zile de nuntă în calea ta, cu mireasa Mea, cu semnul Meu cel de la venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  23-06-2002)

Fantezia şi patetismul băsnelilor de la Pucioasa ating ridicolul când liderii pucioşi anunţă că “Dumnezeul” lor e mereu nemângâiat şi plânge neîncetat, iar lacrimile Lui curg şi tot curg la vale şi se fac izvor, şi apoi râu, şi apoi fluviu, ca să fie îndestul şi ca toţi oamenii să poată să se spele în el, să-şi spele ochii ca să vadă ceea ce n-a văzut nimeni până acum: “venirea Domnului de la Pucioasa”:

“Voi, cei ce aţi venit la chemarea Mea ca să doiniţi doina ţării Mele mireasă şi nunţii Mele în mijlocul neamului român, fiţi martorii Mei până la marginea pământului despre dorul Meu cel după om, şi cu care plâng prin izvorul cuvântului Meu, care curge şi tot curge până ce va ajunge şi va fi din destul ca să se poată omul spăla în el, şi ca să se vadă apoi în el cu faţa Mea, şi atunci omul Mă va vedea în venirea Mea cu care Eu vin aici, că aici îmi am casa şi masa şi mireasa şi dorul şi focul cu care plâng după om. Mărturisiţi Duhul Care grăieşte cu voi din grădinile întâlnirii Mele cu omul ca să-l îmbiu pe om spre viaţa veacului ce va să fie pe pământ. Dragostea Mea pentru om s-a făcut izvor de apă vie, ca să bea omul şi să fie apoi.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  23-06-2002)

Până la venirea “Domnului” de la Pucioasa mai e un singur ceas. În acest ceas, cei care trudesc din greu la “venirea Domnului” sunt toţi pucioşii, de la mic la mare, iar cel care Şi-a făcut sălaş de coborâre şi de lucru pentru venirea Lui pe pământ este însuşi  “Domnul”:

“Vreau să dai tu împlinire lucrului Meu cel de la sfârşit de timp, ca să-Mi împlinesc slava Mea prin om, şi toate celelalte se vor adăuga ţie prin puterea Mea, prin purtarea Mea de grijă, poporul Meu cel prin care Eu trudesc un ceas, mai înainte de venirea Mea. Vreau să ştie tot omul de pe pământ, şi tot, şi toate, de acest colţ de cer, de acest lucru nou, că Eu, poporul Meu, ţi-am spus ţie că nicăieri nu va fi mai frumos şi mai cereşte ca aici, unde Eu Mi-am făcut sălaş de coborâre şi de lucru pentru venirea Mea pe pământ.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

“Sfinţii” despre care s-a spus de atâtea ori că-L însoţesc pe “Domnul” Pucios în venirea Lui pe pământ, se spune acum că aşteaptă cu dor această venire, ca să poată să-L însoţească în ea, şi chiar “ard de dorul acelei veniri”:

“Stau sfinţii pe lângă tine arzând de dorul venirii Mele. Stau sfinţii pe lângă Mine arzând de dorul tău, poporul Meu de la sfârşit de timp.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

Ca şi cea de-a treia “venire a Domnului” de la Pucioasa, coborârea sfinţilor abia acum (asta era în anul 2002) se pregăteşte, deci va mai dura mult şi bine până când ea va avea loc:

“Dar Eu sunt cuvânt pe pământ în mijlocul tău, şi grăiesc cu tine, şi îi dau omului de pe pământ grăirea Mea cu tine, ca să ştie el că Eu sunt pe pământ învăluit în cuvânt, şi îmi pregătesc venirea şi îmi pregătesc coborârea cu sfinţii, că Eu, cu ei vin, în zeci de mii, precum este scris.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-10-2002)

Uneori, liderii pucioşi identifică practic acea “venire” nevăzută în cuvânt şi în duh a “Domnului” de la Pucioasa (pe care însă o preamăresc în teologia lor originală, necontenit de vreo 55 de ani încoace), cu cealaltă “venire” despre care spun că o aşteaptă ca să fie împlinitoarea Scripturii: venirea Domnului, în slavă văzută şi în trupul Său cel înviat, înaintea tuturor oamenilor. Acest lucru e vizibil într-un text din anul 2002, în care se pretinde că în grădinile de la Glodeni a fost instalat “Scaunul de Judecată al Mântuitorului”, iar Acesta a început deja Procesul Neamurilor, încă din anul 1991, anul ridicării Templului “Noul Ierusalim” de la Glodeni. Paradoxal este faptul că adepţii pucioşi pretind că ei lucrează în continuare la “venirea Domnului” şi la “slava venirii Lui”, ceea ce arată că, de fapt, această a treia venire încă n-a avut loc, dar se tot pregăteşte. De altfel, nici o persoană nu a depus până astăzi vreo mărturie că ar fi trecut prin faţa Scaunului Judecăţii Universale de atunci încoace, deşi de la zidirea Templului “Noul Ierusalim” au trecut aproape douăzeci de ani. Povestea aceasta fantezistă cu “Scaunul de Judecată de la Glodeni-Vale” şi “muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia lumină şi să învieze” (care cică există, dar pe care încă nu le-a văzut nimeni), este aşadar altă minciună gogonată de-a pucioşilor:

“O, câtă bucurie Mă cuprinde când văd că lucraţi lucrul venirii Mele mai mult decât lucrul vostru! Când dragostea cea pentru Mine stăpâneşte în om, nimic nu-i este omului cu neputinţă. Dar voi aveţi de putut pentru slava venirii Mele, după care aştept cu atâta dor, fiilor! Când voi puteţi aceasta, poate şi omul de pe pământ, poate pentru Mine, ca să împlinesc Eu slava cea cerească a colinei care începe cu locul Sfintei Sfintelor Mele din vremea aceasta de venire a Mea, când Eu Mi-am aşezat tronul judecăţii făpturii aici cu voi în mijlocul acestui sătuţ pe care-l vreau podoaba Domnului pe pământ, aşa precum este scris în Scripturi despre muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia lumină şi să învieze, fiilor.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

Alteori, liderii pucioşi minimalizează aportul de “trâmbiţă apocaliptică” al Verginicăi, pretinzând că Domnul nu venea cu ea, atunci când ea aducea “Cuvântul Domnului”, ci doar Îşi trimitea Glasul Său prin ea, iar ea era doar o umilă vestitoare dinaintea venirii Lui. După moartea Verginicăi (1980) a urmat la “trâmbiţare” Maria, sora ei, despre care iarăşi liderii pucioşi au avut grijă să-i minimalizeze aportul, numind-o o “punte de trecere” între Verginica şi ei, liderii pucioşi. Aceştia lasă să se înţeleagă că “venirea Domnului în duh şi cuvânt” are loc abia după ce Mihaela ajunge la cârma sectei în anul 1990 şi începe să “proorocească” din dreptul lui Dumnezeu. Întrebarea care se pune atunci este: Dacă nu Domnul a venit cu Cuvântul Său înainte de anul de graţie 1990, atunci ce duh a venit în numele Lui timp de treizeci şi cinci de ani, între anii 1955 şi 1990? Şi încă ceva: De ce mai numesc pucioşii “Cuvântul lui Dumnezeu” şi “Evanghelia după Sfânta Virginia” textele scrise înainte de anul 1980? Căci perioada 1955-1990 este considerată de ei fără echivoc “perioada cea de dinaintea venirii Domnului”:

“O, Verginico, trâmbiţa Mea cea de dinaintea venirii Mele! Tu erai trâmbiţa, iar Eu eram glasul ei. Amin. Iată lăstarii care au crescut din lucrul Meu cu tine. Eu sunt aproape cu tot lucrul cel desăvârşit, numai să-i întărim pe ei, Verginico.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

Nici încurajările mincinoase nu lipsesc, pentru a-i mobiliza pe adepţii pucioşi care încep deja să se îndoiască de promisiunile care tot se repetă, şi tot întârzie, şi a căror împlinire tot se amână. Exclusivismul pucios capătă accente fasciste: curând, curând, curând, curând, curând, toţi vor dispărea şi doar rasa pură de creştini (care este tocmai “poporul” pucios), va mai rămâne şi va moşteni tot pământul. Curând, curând, curând, curând, curând, acesta este cuvântul de ordine care îi inspiră şi îi mângâie ca o mantră pe naivii pucioşi care cred că vor fi singurii care vor cuceri lumea şi mângâierea ei:

“O, popor micuţ şi trudit, dacă ai dragoste, ai pe Domnul, şi de aceea poţi, şi se miră omul cât poţi tu, şi te mângâie omul pentru plata ta cea de la Domnul. Curând, curând, curând, numai tu vei mai rămâne mângâierea omului de pe pământ; curând, curând, popor al venirii Domnului, că El, cu mângâierea vine, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, vărsând din El peste pământ ca să-l mângâie pe om, că omul e fără mângâiere, fiindcă omul n-a ştiut timp de şapte mii de ani ce este mângâierea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

După moartea Verginicăi vin pe pământ duhuri care îi poartă numele înaintea oamenilor şi pretind că lucrează la “slava venirii Domnului”. Duhul care întruchipează personajul “Verginica” primeşte directiva de a lua chipul lui Dumnezeu (cităm) “Fă-Mă în tine aşa cum sunt Eu” şi i se spune cum trebuie să lucreze pentru a fi convingător în faţa oamenilor (cităm) “şi aşa să lucrezi unul cu altul la slava venirii Mele”. Se promite că venirea Domnului va avea loc imediat după această pregătire a slavei (cităm) “şi apoi voi veni”:

“– O, până acum, Verginico. Acum pregătim împreună slava venirii Mele.  Amin, amin zic ţie: împodobeşte-Mi calea, şi binecuvântate să-ţi fie mânuţele cu care lucrezi tu pentru slava cuvântului Meu cu tine pe pământ înaintea noroadelor. Fă-Mă în tine aşa cum sunt Eu, şi aşa să lucrezi unul cu altul la slava venirii Mele, şi apoi Eu îmi voi sfârşi aşteptarea, şi apoi voi veni. Amin, amin, amin.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-06-2002)

Deşi în  mai multe rânduri au pretins că toţi îngerii apocaliptici au “trâmbiţat” la vremea lor (Verginica fiind penultima “trâmbiţă”, a şasea, după numărătoarea pucioşească) liderii pucioşi scot acum din joben noi “trâmbiţe”, care sunt gata “să trâmbiţeze ridicarea morţilor pentru ziua venirii Domnului”. În anul 2002 ei pretindeau că sfinţii se scoală pentru venirea Domnului, dar se pare că s-au sculat prea devreme, deoarece de atunci şi până acum tot n-a avut loc mult trâmbiţata venire:

“Te învăţ să-ţi faci pernuţă din cuvântul Meu de peste tine şi să te închini la ea când te culci şi când te scoli şi când ţi-e somn şi când ţi-e veghe, că Eu nu mai pot fără tine şi nu mai am stare când văd Scripturile cele pentru vremea aceasta, şi când văd sfinţii cum se scoală pentru venirea Mea, şi când văd pe îngerii venirii Mele gata să trâmbiţeze ridicarea morţilor pentru ziua venirii Mele, poporul Meu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-10-2002)

“Dumnezeul” Pucios pretinde că vine şi tot vine venind cu venirea Lui, dar venirea aceasta care “vine venind” (dincolo de faptul că n-o vede nimeni) nu are niciun rost atâta vreme cât El se plânge că nu  mai are la cine să vină, căci nu mai găseşte om pe pământ:

“Nu mai am ce să-i fac omului decât venirea Mea.  Mă plâng ţie cu jale, poporul Meu, că omul nu mai ştie ce înseamnă om, iar Eu vin şi tot vin venind cu venirea Mea, şi nu mai găsesc om pe pământ, că nu mai este credinţă, poporul Meu. Din credinţă vreau să-l fac pe om; din propovăduire şi din credinţă; din duhul pocăinţei şi din duhul proorociei, şi apoi din Duhul Sfânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-10-2002)

Liderii pucioşi răstălmăcesc Scripturile, pretinzând că ele vorbesc despre venirea lui Hristos exact aşa cum pretind pucioşii că vine duhul cel vorbăreţ în grădinile lor, şi anume: că el vine cu norii, în duh şi în cuvânt, fără trup văzut, ci în taină mare, doar la o mână de aleşi. Biblia spune într-adevăr că Hristos va veni cu norii, dar nu doar în cuvânt, ci în Persoană, căci mai adaugă ceva:

“Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului.” (Apoc.1,7)

Aşadar:

–                                “…orice ochi Îl va vedea…”, deci va veni în Persoană văzută, nu în cuvânt sau în duh; dar pe duhul vorbicios de la Pucioasa nu l-a văzut nimeni (singurii care pretind că l-ar fi văzut sunt liderii pucioşi, dar în ei nu se poate pune bază, îndată ce au fost prinşi cu minciuna în multe alte rânduri);

–                                “…Îl vor vedea şi cei ce L-au împuns… ” deci vor vedea urmele împunsăturilor lor pe trupul Lui; dar la Pucioasa venirea se face în duh, fără trup văzut;

–                                “…se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului.” Or, seminţiile pământului nici măcar habar nu au ce se întâmplă la Pucioasa, cu toate propaganda disperată pe care pucioşii şi-o fac de zeci de ani încoace.

Şi totuşi, cu toate aceste inadvertenţe stridente, liderii pucioşi insistă să pretindă că Scripturile vorbesc şi despre o astfel de venire cu norii a lui Hristos, aşa cum o descriu ei. Această “venire” prealabilă şi suplimentară ar trebui să o preceadă pe cea  proorocită, în trup înviat şi întru slavă văzută de toţi locuitorii pământului:

“I-am mângâiat, Doamne, iar pe Israel l-am învăţat, şi le-am dat şi fiilor oamenilor care au limbile lor şi pe împăraţii lor. Şi dacă Tu binevoieşti, eu, cel ce n-am dezbrăcat trupul, căci Tu aşa ai binevoit când ai plecat ca să Te tăinuieşti în Tatăl, aş veni să desluşesc precum este scris vremile cele de acum, ca apoi să Te laşi văzut cu poporul Tău înaintea celor ce cred şi a celor ce nu cred cuvântul Tău cel tainic care vine cu norii, precum este scris despre venirea Ta.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-10-2002)

Despre această “venire”, intercalată de pucioşi înainte de cea proorocită de Biblie, tot ei afirmă din loc în loc că este “a doua”. Implicit, rezultă că venirea lui Hristos cea proorocită de Biblie este a treia:

“Coboară cerul pe pământ, poporul Meu. Sunt adus lângă tine pe mare slavă de îngeri. Stăm faţă în faţă cu tine, Ierusalime, popor al Domnului. Stau îngerii şi te privesc cu nesaţ, şi tu ştii cum trebuie să fii văzut de cei din cer şi de cei de pe pământ, că tu trebuie să fii slava Mea, slava venirii Mele, slava Domnului întru a doua Sa venire.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2002)

Inconsecvenţi, liderii pucioşi pretind că odată cu “a doua venire” se întâmplă şi lucruri care ţin de fapt de “a treia venire”. Astfel, ei pretind că odată cu a doua venire “…toţi cei morţi vor ieşi din pământ cu trupul…”, aşa cum este scris. Dacă nu s-a întâmplat aşa ceva, niciodată din 1955 încoace, înseamnă că “venirea în Cuvânt de la Pucioasa”, de care vorbesc atât de mult pucioşii,  nu este a doua venire!! Şi cu toate acestea, pucioşii insistă să spună (cităm) “ …acum este venirea Ta”

“Iar când a fost să arăt taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Ta şi despre învierea morţilor, m-am aşezat înaintea Ta, şi Tu înaintea mea, şi apoi am scris tot ce Tu ai binevoit să se facă cunoscut prin mine. Şi […] tot aşa va fi şi cu învierea morţilor, căci mormintele se vor deschide pentru ridicarea celor adormiţi, şi ei vor sta înaintea Ta, aşa cum este scris de mine în cartea Apocalipsei după ce Tu mi-ai desluşit pe cele ce vor fi lucrate la vremea venirii Tale a doua oară de lângă Tatăl. Toţi cei morţi vor ieşi din pământ cu trupul aşa cum eu am ieşit […] Şi ca să audă cei tari la cerbice că acum este venirea Ta, să se uite în cartea Apocalipsei şi să vadă în ea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2002)

Cei ce nu pot crede în “proorociile” de la Noul Ierusalim sunt mustraţi că nu cred că duhul vorbicios de la Pucioasa este Hristos cel viu. Or, chiar pucioşii au declarat în mai multe rânduri ca la Pucioasa vine un duh fără trup, care se pretinde a fi “duhul lui Hristos”. Dacă acest “Hristos” vine la ei despărţit de trup, înseamnă că nu este Hristos cel înviat, ci un “Hristos” mort, despărţit prin moarte de trupul Său:

“Tu eşti minunea cea lucrată de Mine la sfârşit de timp, acum când omul nu mai poate crede în Mine că sunt viu şi că-Mi lucrez venirea despre care scrie în Scripturi ca s-o împlinesc pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2002)

Religia de la Pucioasa este o religie de mistere. Tainele venirii celei nevăzute a Domnului de la Pucioasa sunt atât de misterioase, iar directivele liderilor pucioşi sunt atât de ermetice, încât nici măcar ucenicii pucioşi nu le înţeleg. De aceea ei trebuie să stea la învăţat, ascultând orbeşte de liderii lor care le vestesc o nouă “Evanghelie a Împărăţiei” de la Pucioasa. Ucenicii pucioşi trebuie să se jertfească pentru liderii lor şi să nu se alipească cu interesele lor de interesele liderilor. Cei ce încă se mai gândesc şi la ei, în loc să se dedice cu lucrarea şi cu fiinţa exclusiv liderilor pucioşi, nu merită a mai fi ucenicii acestora:

“Hai să închidem uşa după Noi şi să Ne bucurăm cu ucenicii cei pecetluiţi pentru tainele cele adânci ale venirii Mele la om după două mii de ani. […] Nu poate nimeni să fie ucenic al venirii Domnului şi al acestei Evanghelii a împărăţiei care va veni şi care vine şi care a şi venit, dacă mai întâi nu învaţă. […] Ucenicul este cel ce se jertfeşte pentru învăţătorul său după ce îl ascultă aşa cum îi cere învăţătorul. Dacă învăţătorul tău te ia şi te trimite să faci o lucrare a sa, iar tu faci pe calea aceasta şi o lucrare de a ta, mai eşti tu ucenic cu învăţător? Nu mai eşti.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-01-2003)

……………………

Estera Margareta

24 februarie 2011

……………………