316. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XVI)
Venirea “Domnului” de la Pucioasa este o perpetuă ficţiune eretică. De 55 de ani încoace, sectanţii pucioşi pretind că “Domnul” a venit şi tot vine în continuare la ei, dar această “venire” ei înşişi o mărturisesc a fi incompletă, căci Domnul vine la ei “în duh şi cuvânt”, eliberat fiind de trup, adică destrupat. Or, Scriptura vorbeşte de o a doua venire a Domnului care va fi autentică şi completă, în care Domnul se va arăta oamenilor în trupul Său cel răstignit şi înviat şi înălţat apoi la ceruri, tocmai pentru a dovedi cu peceţile rănilor Sale că nu este nici o ficţiune, nici un amăgitor (adică un antihrist). Tot aşa a procedat şi în faţa ucenicilor Săi:
“Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale
Ereticii pucioşi mai promit încă o “venire”, în care “Hristosul” Pucios va veni la ei în trup şi “în chip desăvârşit”:
“O, copilaşi primitori, care Mă primiţi cu cuvântul la voi! S-a scurs timpul tot, şi Eu trebuie să vin desăvârşit, ca să-Mi fac toată venirea pentru care trudesc de şapte mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)
Uneori însă, ei pun la îndoială tocmai faptul că atunci El va veni şi cu trupul. Această ultimă “venire” este descrisă doar ca fiind dirijată de “Duhul lui Hristos cel de la sfârşit” sau, cu alte cuvinte, de “Duhul venirii Lui la sfârşit de timp”. De aceea, ei recunosc cu jumătate de gură că şi acestă “venire” va fi tot ficţională, tot fără trup văzut. Mai precis, “venirea” respectivă va fi doar o stare interioară de bine care va umple de dragoste arzătoare întreaga fiinţă a pucioşilor care, chiar în clipa aceea, vor simţi cu inima, nu cu simţurile, faptul că “Hristos a venit în chip deplin”, la ei şi mai ales în ei. Şi apoi, cuprinşi de o bucurie frenetică, vor comunica şi celorlalţi locuitori ai pământului sentimentul lăuntric prin care trec ei, “arătându-le” şi celorlalţi că “Hristos a venit” la ei şi în ei. Această “venire” va fi într-o zi care este numai la îndemâna adepţilor care au aderat la “poporul” pucios, căci despre acea zi se spune că “ziua venirii Lui este cu ei”, în timp ce venirea de astăzi, cuvântul pucios care se prelungeşte din 1955 încoace, este doar o ficţiune, este “semnul” (celeilalte ficţiuni) care urmează să vină:
“O, fiule de la sfârşit, iată ce semn te anunţ Eu pe tine: când dragostea ta va arde pe deplin înăuntrul tău şi în afara ta clipă de clipă, atunci tu Mă vei arăta că am venit, şi Eu Mă voi lăsa descoperit pentru toate popoarele, şi vom străluci pe muntele acesta mai mult decât orice strălucire a Mea pe care Mi-am slobozit-o vreodată pe pământ între oameni, şi apoi, fiule, îmi voi lua înapoi ziua Mea de odihnă, Eu şi cu Tatăl Meu, din mâna ta o voi lua, căci tu eşti omul cel zidit de Duhul Meu, de Duhul Meu Cel de la sfârşit, de Duhul venirii Mele la sfârşit de timp. Amin. Acest sfârşit de timp îl aşteaptă cerul şi pământul de şapte mii de ani ca să-şi ia din nou strălucirea lor cea dintâi, veşnicia lor, poporul Meu. E cu tine ziua venirii Mele. Aceasta înseamnă acest semn, iar semnul este cuvântul care curge peste tine din gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2002)
Deşi această promisiune nu este singulară, căci în repetate rânduri liderii pucioşi au subliniat că va mai ur
“Şi iarăşi zic: învaţă cuvântul Meu, poporul Meu, şi fă-te făcătorul lui ca să te am întâiul şi să-ţi dau ţie locul celor fericiţi, locul celor credincioşi, acum, la venirea Mea cea din urmă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 10-03-2002)
“Dumnezeul” Pucios este nedumerit, dezorientat şi lipsit de orice claritate în ceea ce pretinde că face pentru om. El încearcă să-Şi limpezească bâjbâielile, apelând la părerea liderilor pucioşi şi cerându-le să-L înveţe ei cum să facă şi cum să vină pe mai departe, căci aceştia au fost desemnaţi “copii ai venirii Lui de astăzi”:
“Această taină a frumuseţii inimii şi a feţei omului, cum să fac Eu, fiilor, s-o pot mai mult vedea pe calea drumului Meu de la cer la pământ şi să fiu cu pace şi cu fericire întru venirea Mea la voi? O, mare este taina aceasta şi dulce este, şi tot ce este dulce pentru Mine aş vrea tot mai mult să găsesc pe calea Mea între Mine şi voi, între Mine şi om, copii ai venirii Mele de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-04-2002)
Liderii pucioşi se autodenumesc “fiii lui Dumnezeu care stau la gura izvorului de la Pucioasa” şi în această calitate de excepţie îşi influenţează adepţii ca aceştia să le acorde sprijin necondiţionat şi să le cerceteze îndeaproape toate nevoile lor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi se auto-zugrăvesc în culori sentimentale, menite să stârnească în adepţi o adâncă milă şi compătimire. Ei se descriu slăbiţi, chiar sleiţi de puteri, tocmai acum când au în faţă o menire atât de importantă, aceea de a concepe “Cuvântul lui Dumnezeu” şi de a-l răspândi apoi pretutindeni, pentru a mima în acest fel “venirea Domnului pe pământ”:
“O, poporul Meu, te-am povăţuit adesea să-Mi ajuţi puterii Mele cea din fiii care stau la gura izvorului Meu ca să ţi-l dea ţie şi ca să-l împartă sămânţă peste pământ. Ai făcut aşa cum te-am povăţuit Eu, poporul Meu? I-ai cercetat să vezi dacă au ei putere pentru venirea Mea cuvânt pe pământ? Le-ai întărit puterea lor cea slăbită? Le-ai dat de la Mine ce ţi-am dat să le dai ca să aibă ei de la Mine şi de sus, şi de jos, şi ca să poată ei pentru Mine şi pentru venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-04-2002)
Aşa-zisa “venire a Domnului” de la Pucioasa e proiectată să dureze mult şi bine, astfel încât ea să constituie o necontenită aşteptare pentru adepţii cei naivi din această sectă. Ei urmează să aştepte mereu această fantomatică “venire”:
“Acum, iar să ne aşezăm şi să terminăm de întocmit cartea zilei de azi, şi apoi să ne aşezăm să împlinim cu iubire de-a pururi lucrarea împărăţiei, şi cu ea să aşteptăm mereu venirea Mea, căci pentru ea ne pregătim, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-04-2002)
“Dumnezeul” Pucioasei se tânguie şi-i căinează pe liderii pucioşi, pretinzând că puterea din ei este condiţia sine qua non pentru “venirea Domnului”, venire care se prelungeşte sau se amână, pe motiv că mai e mult de lucru la “drumul ei”. Desigur că mascota acestei “veniri”, pusă înainte ca o emblemă a promisiunii mereu amânate, nu este nimeni altul decât… “poporul” pucios:
“Uitaţi-vă voi la voi, copii care-Mi primiţi cuvântul, că dacă voi n-aveţi putere de suflet, cât de greu îmi fac Eu venirea Mea cuvânt între voi! Mi-e dorul plin de foc ca să vă văd cu putere de suflet şi cu inimioare mângâiate de bucurii vii, că Eu mai am încă de lucru la drumul venirii Mele. Şi am să te aşez pe tine, poporul Meu, mereu înaintea Mea, ca să te găsesc aşa, fiule Israele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-04-2002)
Liderii pucioşi declară că ei sunt “calea venirii Domnului”, iar “Domnul” vine şi iar vine, de peste cincizeci de ani, pe această cale:
“Aşa şi voi să lucraţi, căci calea pe care sunteţi voi aşezaţi de Domnul e cale cu mare curăţenie de suflet şi de duh şi de trup, că e calea venirii Domnului, şi voi sunteţi calea aceasta, şi Domnul vine pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2002)
Liderii pucioşi identifică exact a câta venire este cea de acum de la Pucioasa: a doua. Înseamnă că ur Israel
“Iară şi iară Mă scriu în cartea Mea de azi cu această taină: dorul de Dumnezeu este taina sfinţilor de pe pământ, poporul Meu cel din vecii ales ca să fii poporul Meu acum, la sfârşit de timp, ca să te fac cărare a Mea la a doua venire a Mea cuvânt şi trup pe pământ. Să fii tu plin de dorul după Mine şi să străluceşti şi să arzi de dor, căci dorul este lumina care înţelege în om ca Mine, copil al dorurilor Mele, că Mi s-a strâns tot dorul în dorul de tine, şi aşa face tot cerul, face ca Mine cerul şi te aşteaptă cu dor şi te voieşte să fii plin de dorul Meu şi al lui, poporul Meu Israel de la sfârşit de timp, de la venirea Mea, fiule iubit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-05-2002)
“Venirea” de la Pucioasa este echivalată acum doar ca “venire a Cuvântului de la Pucioasa”. În ceea ce priveşte liderii pucioşi, aceştia sunt cotaţi drept “calea pe care Domnul umblă de la cer la pământ”:
“Vă fac frumoşi prin tainele Mele cu care Mă revărs peste voi, căci curând, curând voi deschide cerurile şi voi veni cu slava cuvântului Meu şi cu voi, şi ne vom da mulţimilor cu duhul mângâierii, fiilor. Slava cuvântului Meu este fapta venirii Mele, iar voi sunteţi calea pe care Eu umblu de la cer la pământ ca să fiu cu oamenii şi să-i trag spre Tatăl.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-06-2002)
Cea de-a doua venire a “Domnului” de la Pucioasa are un efect benefic în primul rând pentru liderii pucioşi, care primesc darurile pucioşeşti care-i transformă în “fii din cer”. De aceea, deşi au rămas cu picioarele pe pământ, liderii pucioşi vor fi cotaţi de acum încolo ca fiind “din cer”, iar “cetatea” lor, răsărită din pământ la Glodeni-vale, va fi asimilată cu Cetatea cea sfântă Noul Ierusalim, din cartea Apocalipsei (despre care însă Biblia spune că nu va răsări din pământ, ci se va coborî din cer):
“O, Eu v-am pus nume cum nu mai este în cer sau pe pământ, fiilor, şi vi l-am dat să-l aveţi şi să-l purtaţi pe pământ şi să înnoiţi pământul sub acest nume, iar Eu să stau între voi şi să le fac pe toate noi prin voi. Am luat din cer toate darurile cele pentru vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi le-am pus peste voi ca să fiţi din cer, iar Eu să stau în mijlocul vostru şi să fac totul nou, că scris este în cartea cea pentru sfârşit de timp, şi aşa este scris: «Am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, venind din cer, şi pe Cel ce şedea pe tron; şi El zicea: noi le fac pe toate».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
Darurile pucioşeşti sunt toate grămădite pe capul liderilor pucioşi şi ele vor aduce la ei venirea cu sfinţii a “Domnului”:
“O, poporul Meu, toate darurile cele pentru ziua venirii Mele cu sfinţii, toate le-am pus peste tine ca să te fac cale a Mea de la cer la pământ şi să vin şi să Mă odihnesc cu Tatăl şi cu sfinţii în lucrarea Mea cu tine pe pământ. Ţi-am spus din vreme că vor veni noroade până la acest munte de har ca să ia din legile Domnului, că scris este: «Vor curge popoare spre Domnul ca să înveţe căile Lui, căci din Sion va ieşi legea, şi Cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
“Poporul” pucios a primit gratuit mai multe nume exotice şi mari, chiar mai mari decât merita. Un nume este “Noul Sion”, alt nume este “Noul Israel
“O, poporul Meu, ţi-am pus nume mare, fiule. Nu mai este pe pământ nume ca al tău, că e din cer numele tău, şi ceea ce a fost iarăşi este, şi este din cer. Te-am numit Sionul Meu, muntele din care se revarsă peste pământ legile vieţii, căile vieţii, poporul Meu. Te-am numit Ierusalim nou, că am luat din cer şi am adus peste tine venirea Mea, calea Mea de la cer la pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
O ciudăţenie este legată de statutul actual al “trâmbiţei” Verginica. Pe de o parte, liderii pucioşi pretind că “trâmbiţa” a sunat doar atâta vreme cât Verginica a fost în viaţă, mai precis până în anul 1980 când Verginica a murit. Această sunare a “trâmbiţei” avea ca rost “anunţarea venirii Domnului” şi deci a avut loc “înainte de venirea Domnului”. Înseamnă că “Domnul” a venit la Pucioasa după 1980, deşi liderii pucioşi avansează sistematic anul 1955 ca “anul venirii Domnului”. Pe de altă parte, Verginica este considerată “trâmbiţă” care a fost şi care este: adică a fost înainte de moarte, dar este trâmbiţă şi după moarte, deşi nu se ştie ce mai trâmbiţează ea după moarte, şi cum, şi de ce – îndată ce se pretinde că “Domnul a venit”:
“O, Verginico, îmi iau iarăşi trâmbiţa şi grăiesc prin ea, că e sărbătoarea ta în cer şi pe pământ, în mijlocul poporului sfânt. Tu ai fost şi eşti trâmbiţa Mea din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea ca să pot veni apoi pentru tot omul de pe pământ, şi aşa am făcut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
La Pucioasa a avut loc deci “venirea Domnului”, şi ur
“– Slavă îndelungii Tale răbdări şi lucrări, Doamne şi Fiule al Tatălui, că ai avut atâta răbdare în mine în toată vremea trupului meu căutând după om, după oaia Ta pierdută, Doamne. Dar oile s-au corcit de tot, şi Tu n-ai mai găsit oi pe pământ acum, la venirea Ta, şi în loc de oaie este altceva, Doamne, de nici moşii şi strămoşii nu-şi mai cunosc satele şi rudele atunci când au zilele lor de pomenire şi de umblare pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
Liderii pucioşi sunt chiar ei “vremea venirii Domnului”, vreme la care ur
“Nu poate orbul să vadă decât dacă îi vindecă cineva vederea, şi apoi, credinţa. Voi să nu uitaţi că mulţi au văzut, dar n-au crezut, şi, iarăşi, să nu uitaţi că mulţi au crezut, dar nu s-au născut, şi ştiind acestea căutaţi să semănaţi cu Domnul în vremea venirii Lui la voi, că voi sunteţi chiar vremea aceasta, vremea venirii Lui. V-aţi făcut vremea Lui, fiilor, şi aşa să fiţi, şi aşa să se vadă şi de sus şi de jos, şi să vină lumea să ia apă de la voi, şi să vină lumea să ia vedere şi credinţă şi naştere, fiilor, iar cel ce se naşte creşte. Acesta este semnul: creşte cel ce se naşte, căci Domnul îl creşte pe el.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
Liderii pucioşi, după ce au afirmat mai înainte (în data de 09-06-2002) că “Dumnezeul” lor a aşezat peste ei “toate darurile cele pentru ziua venirii Lui cu sfinţii”, şi că “Acesta” se odihneşte cu “Tatăl” şi cu “sfinţii” în lucrarea lui cu ei pe pământ”, dintr-o dată se răzgândesc şi afirmă că “sfinţii” n-au parte de pace şi de odihnă, ci aşteaptă cu jale acea zi, care întârzie să vină:
“Dă-le, Doamne, gândul Tău din zori şi până-n zori, că mi-e milă de jalea sfinţilor care tânjesc după venirea Ta cu ziua cea din urmă care va fi cea dintâi, Doamne. [...] Dar lor le trebuie putere, că îmi trebuie Mie aceasta ce le trebuie lor, Verginico, trâmbiţa Mea cea de la venirea Mea, ca apoi Eu să vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
“Domnul” Pucios a venit şi vine şi va veni, deşi nu L-a văzut nimeni până acum (în afară de liderii pucioşi, desigur, care pretind contrariul). Puţin mai zăboveşte însă şi El iar va veni, şi atunci toţi Îl vor vedea în toată taina Lui:
“Şi Eu aşa am făcut, o, poporul Meu! Trâmbiţa cea de dinaintea Mea a sunat, şi Eu am venit şi vin, şi te am cale a venirii Mele la om, şi a omului la Mine, şi aceasta tu să nu uiţi, că nu e de uitat venirea Mea care vine mereu la tine ca să fie ea pe pământ şi s-o audă morţii, şi cei vii, şi să se aşeze de înviere şi de întâmpinare, că Eu puţin, puţin mai zăbovesc şi vin cu ziua Mea cea din urmă, şi apoi ea va rămâne cu toată taina Mea şi a ei şi a ta, poporul Meu Ierusalim.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-2002)
Liderii pucioşi afirmă că ei sunt înşişi “norii venirii slavei Domnului”, pe care coboară “Domnul” la ei:
“Voi v-aţi aşezat punte între pământ şi cer pentru ca să vin Eu de la Tatăl la oameni, şi vă am ca pe norii venirii slavei Mele, căci precum M-am dus lângă Tatăl de lângă ucenici, tot aşa şi vin acum, fiindcă aşa este scris să fac, şi au vestit îngerii înălţării Mele aceasta ce fac Eu acum.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-06-2002)
Liderii pucioşi au probleme cu aritmetica, deoarece pentru ei 2 plus 1 fac… tot 2. Această “a doua venire” de la Pucioasa are ca obiectiv vestirea venirii “Domnului”… tot a doua oară:
“Când toată firea Mă aşteaptă să vin pe pământ ca să-i dau înapoi ce i-am dat la începutul cerului şi al pământului acum şapte mii de ani când Eu, Domnul şi Mirele nunţii cu care Mă voi întinde în lung şi în lat peste pământ, când Eu vin şi îmi vestesc cu atâta dor venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl Savaot Atotputernicul, când tot şi toate cele făcute de Mine văzute şi nevăzute Mă aşteaptă cu suspinul lor tainic, omul este cel ce nu Mă aşteaptă să vin. S-a învăţat omul cu moartea, şi pe Mine nu Mă mai aşteaptă să vin. Pe moarte o aşteaptă omul, dar pe Mine, ba.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-06-2002)
Venirea “Domnului” de la Pucioasa e dulce, ca un cântec de leagăn:
“O, numai omul nu se mai învaţă cu Mine, numai el nu mai poate să Mă aibă de Stăpân şi de Mângâietor. Şi iată ce dulce venire Mi-am făcut după om, dar omul auzind se face că nu aude cântecul Meu de dor, cuvântul Meu care s-a făcut şi se face cu multul şi iar cu multul râu de viaţă veşnică, din cer şi până pe pământ la om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-06-2002)
Liderii pucioşi, după ce au afirmat mai înainte că ei sunt însăşi “calea venirii Domnului” (în data de 06-05-2002 şi în data de 02-06-2002), “cărarea venirii Domnului” (în data de 12-05-2002), “vremea venirii Domnului” (în data de 09-06-2002), “norii venirii slavei Domnului” (în data de 13-06-2002), dintr-o dată se răzgândesc şi afirmă că vremea venirii “Domnului” se amână, iar poporul pucios este doar “semnul cel dinaintea venirii Domnului”:
“O, poporul Meu mireasă, o, ce frumos eşti tu făcut de Mine, fiule micuţ! Te-am făcut aşa cu cuvântul Meu cel de azi, şi pe care tu l-ai luat şi l-ai pus peste tine ca să te facă el frumos. Şi te-a făcut. Iar Eu te iau şi te arăt fiilor oamenilor şi te numesc semnul Meu, semnul cel de dinaintea venirii Mele, ca să-ţi ia omul urma şi să ajungă în împărăţia Mea şi să vadă şi el cum este în cer.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-06-2002)
Mai mult, deşi toţi creştinii ştiu că Semnul Fiului Omului este Sfânta Cruce, liderii pucioşi pretind altceva: că ei şi adepţii lor sunt aleşii care constituie “poporul Domnului” şi că acest “popor” pucios este “Semnul Fiului Omului”:
“Semnul Fiului Omului. Atât de mult s-a spus şi se spune între oameni că acesta sau acesta va fi semnul Fiului Omului, după care Eu fi-va să vin văzut. Dar Eu, Domnul, Cuvântul Tatălui, îi spun omului acum, la sfârşit de timp, îi spun aşa: poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român, acesta este semnul cel de dinaintea venirii Mele, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-06-2002)
Liderii pucioşi au ostenit de prea multă muncă în zadar, fără rezultate palpabile. De aceea, se ia foarte serios în calcul un concediu de odihnă pentru ei, iar această propunere se pare că nu va rămâne doar la stadiul de teorie. De odihna lor depinde însăşi venirea cu bine şi cu putere a “Domnului” de la Pucioasa, care e într-o desfăşurare continuă de peste cincizeci de ani şi mai bine:
“O, copii din grădină, v-aş pune iar deoparte, că sunteţi prea osteniţi de la omul cel greu cu mintea şi cu inima şi cu credinţa şi cu umilinţa fără de care nu poate omul cu Dumnezeu. V-aş pune deoparte ca să vă odihniţi şi să pot cu voi să-Mi sfârşesc cu bine şi cu putere venirea Mea pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-06-2002)
……………………
Estera Margareta
23 februarie 2011
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.