308. O alegere cu bucluc
Alegerea noului Mitropolit al Clujului, după decesul vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania, se va dovedi o alegere cu bucluc pentru lideri pucioşi. Bolnavi de grandomanie, ei nu vor pierde ocazia să facă acum un puternic lobby mediatic pe canalele “cereşti” care le stau la îndemână, pentru a forţa alegerea ca Mitropolit a favoritului lor, episcopul Irineu Bistriţeanul. Acest lucru este neîndoios, îndată ce ei l-au mai experimentat şi cu ocazia alegerii noului Patriarh, care urma să-i succeadă la tron celui care a fost Patriarhul Teoctist. La acea vreme, deşi episcopul Irineu Bistriţeanu deţinea doar palidă o şansă teoretică (în aparenţă, oricare dintre episcopii din B.O.R. putea accede atunci la rangul de Patriarh, prin alegeri secrete) şi zero şanse practice (îndată ce Irineu nici nu-şi depusese candidatura – aceasta fiind o procedură inevitabilă, care condiţiona o eventuală alegere) liderii pucioşi spumegau de nervozitate şi sperau că “Dumnezeul” lor de la Pucioasa va face o minune care să-l scoată pe Irineu din ceea ce credeau ei – un nedrept anonimat, şi să-l propulseze direct “din lanţuri” pe scaunul de Patriarh. Procedura era simplă: se confecţiona în grabă un “Cuvânt” ca din partea lui Dumnezeu, care vine cu ameninţări la adresa celor care vor îndrăzni să aleagă ca Patriarh pe altul decât pe cel care-l vor pucioşii, şi apoi se lansa pe internet, inclusiv prin spamuri trimise la toate organizaţiile principale şi la personalităţi cunoscute, ca să creeze o atmosferă de intimidare. Stau dovadă frazele sforăitoare pe care le-au conceput ei la acea vreme: Biserica este cotată drept “prăbuşită”, iar cei care voiesc să se aşeze pe scaunul vacant de patriarh, ca să fie cap bisericii, sunt intimidaţi ca fiind robi ai deşertăciunilor omeneşti:
“Iată, privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea. Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui, care nu mai are cap, zice el, dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român. Duhul deşertăciunii măririi omeneşti, acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum, să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 11 septembrie 2007”)
Liderii pucioşi oscileau atunci între convingerea interioară că va fi ales patriarh altul decât cel pe care îl doresc ei (caz în care Biserica “se va duce spre pieirea ei”) şi speranţa că, printr-o mobilizare exemplară spre pocăinţă a poporului român (care ar fi să se roage ca să fie ales “cel care trebuie”) şi prin “epistole de înviere” care să-i aducă la trezire pe episcopii electori (ca să ştie pe cine va trebui să aleagă patriarh), poate, poate, se va mai putea face ceva:
“O, neam român […] Tu de la Mine n-ai luat ca să crezi cuvântul Meu cel de trezire, dar Eu am venit şi te-am învăţat din vreme, că n-am voit şi nu voiesc să te las să fii luat de la faţa Mea, neam român. Eu stau în mijlocul tău şi te strig şi te povăţuiesc să te scoli şi să ridici mâinile în sus, la Domnul Dumnezeul tău, căci Eu, Domnul, dau să-Mi fac loc cu Duhul Sfânt Mângâietorul peste credinţa ta şi să te trezesc ca să vezi cum te strig la pocăinţă din mijlocul bisericii Mele, zidită de cuvântul Meu în mijlocul tău, căci cuvântul Meu o creşte pe ea, şi ea este. Tu eşti supus acum celor rătăcitori de Duh Sfânt, Care este Duhul bisericii Mele. O, dar nu te teme, neam român; Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi fac trezirea şi strigarea, şi vei vedea în zilele ce vin că biserica din tine se duce spre pieirea ei […] Îţi voi scrie epistolă de înviere, neam român, şi Mă voi coborî cu ea la tine şi voi da să te cuprind în mantia Mea, căci tu eşti fără păstor, ţara Mea, […] O, popor mititel al cuvântului venirii Mele! Stai, tată, numai sub învăţătura Mea, că iată, vremea cea grea de azi ia la vale pe apă pe tot omul care s-a numit casa Mea, biserica Mea în neamul român fără să stea ea în Duhul Meu Cel din cer pe pământ.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 11 septembrie 2007”)
Cu o zi înainte de alegeri, liderii pucioşi se auto-mobilizau ca să le scrie “epistole de trezire” tuturor celor care ar fi putut influenţa direct sau indirect rezultatul alegerii viitorului patriarh:
“O, copii din porţi, scrieţi, tată, toate câte vin de la Mine pe pământ în cartea Mea cu poporul Meu de azi. Avem de scris epistole, tată, înăuntrul poporului Meu şi în afara lui, peste neamul român. Voiesc să vă întăresc pacea, că este lucru mult, fiilor copii. Voi sunteţi mereu, mereu supuşi încercărilor şi temerii, fiilor copii. O, nădăjduiţi spre Mine, tată, căci voi sunteţi mici. Strigaţi-Mă să vin şi să le spun la toate furtunile care vin fără veste peste voi ca să vă umple de teamă, să le spun să tacă şi să nu mai bată, şi să puteţi voi fi cărarea Mea din cer pe pământ, că am de dat epistole acolo unde văd Eu că e de pus cuvântul Meu cel drept, care poate când voi din partea Mea nu puteţi ca soli ai Mei, fiilor copii.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 11 septembrie 2007”)
Un alt duh de la Pucioasa, care se pretindea a fi însuşi “duhul Patriarhului Teoctist”, cel care murise în urmă cu 40 de zile, aducea “Cuvânt” de îndreptăţire a alegerii lui Irineu ca “al şaptelea patriarh al României”:“Mi-e tare milă de cel în obezi ţinut de cei ce stau pe tronuri de biserică, mi-e tare milă de el, precum şi pe pământ mi-a fost după ce el a fost neînţeles şi apoi umilit de mulţi. Dar voiesc acum, cu voia Ta, să ştie de la mine şi de la Tine, să ştie toţi cei ce sunt stăpâni peste turma bisericii că ei nu sunt. El este, că e de la Tine aşezat, Doamne, dar ei nu sunt. Eu am stat de două ori pe scaunul bisericii neamului român, şi a doua oară m-ai aşezat Tu pe el, şi m-ai numit al şaselea patriarh al bisericii neamului român, căci am stat de două ori pe scaunul ei, iar pe el l-ai numit al şaptelea, vestit de Tine încă din vremea mea. Mi-ai dat acum trecere spre pământ cu cuvântul lângă cuvântul Tău, ca să audă biserica grăirea Ta cu mine, şi a mea cu Tine, în numele Tău pentru biserica neamului român, care nu mai are păstori, căci ei sunt şi vor fi altceva decât păstori, şi toate se strică de la locul lor pentru necredinţa lor, cu care şi-au scris lepădarea de Tine, lepădarea lor de părinţi şi de sfinţi, Doamne.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 13 septembrie 2007”)
În replică, duhul care se pretinde a fi “Dumnezeul” Pucios îi răspundea lui “Teoctist” şi îi numea pe pretendenţii la scaunul de patriarh “cei din sinagoga satanei”, spunând despre ei că “nu sunt”, şi singurul “care este” e Irineu, cel aşezat de duhul de la Pucioasa ca să fie patriarh al Bisericii Ortodoxe Române:
“Cel pe care tu l-ai aşezat din partea Mea pentru biserica Mea, acela este, iar ceilalţi nu sunt, ci sunt din sinagoga satanei, şi se zic pe sine că sunt ai Mei, dar nu sunt, ci mint, şi pe aceştia Eu îi voi face să se închine în cer şi pe pământ la picioarele celui iubit al Meu şi vor cunoaşte că Eu îl iubesc, după cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta. […] Ştiu faptele tale, şi ai venit şi ţi-am dat cununa răbdării, şi Eu scriu acum pe tine numele Meu şi numele cetăţii Mele, al Noului Ierusalim, care s-a aşezat din cer, de la Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul a grăit bisericii neamului român.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 13 septembrie 2007”)
Liderii pucioşi vor proceda acum la fel, poate chiar cu mai mult aplomb, deoarece acum şansele lui Irineu Bistriţeanu de a sălta
Care este de fapt miza pe care o urmăresc liderii pucioşi? De ce vor ei cu orice preţ să fie propulsat în sus Irineu Bistriţeanul, cel care i-a considerat cândva vrednici de susţinere, dar între timp şi-a dat seama că greşise adresa şi le-a întors spatele?
*
Susţinerea prelungită a lui Irineu pentru a fi promovat în ierarhia Bisericii se aseamănă cu susţinerea pe care ei i-au acordat-o pucioşii Regelui Mihai, timp de mai mulţi ani, pentru a reveni pe tronul ţării. Ea are aceleaşi resorturi tenebroase pe care liderii pucioşi au încercat să le manevreze, atunci când se liniştiseră puţin apele după lovitura de stat din 1989, pentru a-l aduce pe Rege pe tron; încercare disperată, dar fără succes. Nenumărate “Cuvinte ale lui Dumnezeu” au fost promovate atunci la Pucioasa cu speranţe, persuasiuni, insinuări şi “proorocii” că regele Mihai va reveni negreşit pe tronul ţării. Socoteala liderilor pucioşi era simplă. Odată ajuns pe tron, monarhul ar fi fost tras de mânecă de liderii pucioşi care i-ar fi spus: “Vezi, Dumnezeu te-a ajutat prin noi ca să ajungi din nou pe tron. Tu ce faci acum pentru Dumnezeu? Cum îl ajuţi pe El prin noi? Cum eşti recunoscător Lui şi nouă?” Speranţa lor, mărturisită de altfel în “Cuvintele” concepute de ei, era ca regele să-i ia pe liderii pucioşi ca “sfetnici de taină” care să-i spună zilnic “planurile lui Dumnezeu”, planuri pe care regele să le execute apoi întocmai. În felul acesta liderii pucioşi ar fi ajuns să conducă o ţară întreagă, regele fiind doar o simplă marionetă în mâna lor.
Speranţa pucioşilor că vor fi legitimaţi de sus în jos, prin persoana cea mai proeminentă care deţine puterea laică, în faţa puterii bisericeşti legitime şi autentice, a pălit însă cu timpul, când ei au văzut că evoluţia politică a ţării îndepărtează treptat orice şansă a lui Mihai I de a reveni pe tronul ţării. De aceea ei au încercat să-şi şteargă urmele, ca să nu se mai ştie că au conspirat fără succes la aducerea pe tron a regelui Mihai. Exemplul cel mai elocvent îl constituie un text care a fost falsificat de către liderii pucioşi, odată cu reeditarea cărţii lor de căpătâi, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. În ediţia întâi a cărţii, cea din anul 1995, exista o formulare prin care se recunoştea dorinţa şi speranţa lor ca regele Mihai să ajungă pe tron; cităm: “regele vine la cârma ţării”. În ediţia a doua a cărţii, cea din anul 2006, expresia demascatoare a fost fasificată, devenind (cităm) “regele vine acasă”. Iată cele două texte, puse faţă în faţă:
“Dacă regele vine la cârma ţării, în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)
“Dacă regele vine acasă... în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura, şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă Îi trebuie om, Îi trebuie omul acela…” (sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)
*
Văzând liderii pucioşi că au eşuat în conspiraţia lor de a-l aduce pe tron pe regele Mihai, n-au avut încotro şi s-au reorientat. Au început să facă lobby pentru Traian Băsescu, susţinându-l prin “Cuvinte din cer” speciale, adresate doar lui, sau întregului popor român: fie ca să fie reales preşedinte, fie ca să nu fie mazilit prin referendum de către “rechinii roşii” ai opoziţiei. Sute de spamuri au fost lansate pe internet către personalităţi sau către persoane fizice alese la întâmplare, pentru a induce în popor impresia că Băsescu este “alesul lui Dumnezeu”. Până la urmă Băsescu a fost reales preşedinte, i-a zdrobit pe contestatari, dar ulterior n-a catadixit să mişte un deget în favoarea promovării pucioşilor şi a scoaterii lor din umbra deasă în care stau de mai bine de jumătate de secol.
Iată cum prezentau liderii pucioşi contribuţia lor la realegerea lui Traian Băsescu ca preşedinte, “cârmaciul de la cârma corăbiei care este Rrrromânia”, după confruntarea cu opoziţia pe care ei o numeau “fiara roşie apocaliptică”: “Dumnezeul” lor Pucios a stat treaz (de data asta), şi a trimis emisari din cer pe la toate urnele electorale unde avea loc “tragerea la sorţi”, şi a împiedicat fiara roşie să îndrepte ţara spre o catastrofă, şi a biruit. Dar nu oricum i-a biruit El pe demonii opoziţiei (Geoană şi Antonescu), ci numai prin rugăciunile fierbinţi ridicate la cer de către adepţii pucioşi de pretutindeni:
“În zi de sărbătoare de sfinţi Mă fac cuvânt peste neamul român[…] Sunt Domnul Iisus Hristos […] Cobor în mijlocul tău cuvânt, poporul Meu cel din români, […] Stăm în ziua aceasta în lucrare de cuvânt cu neamul român, care a avut acum de biruit prin război mare lucrarea cea ascunsă a fiarei roşii, care s-a zbătut pe ascuns să ia iarăşi stăpânirea sa peste neamul român. O, nu, căci Eu am stat treaz cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri, împărţiţi peste tot pe unde s-au tras sorţi pentru cârmaciul corăbiei Mele, ţara română, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi am biruit, dar te-am avut pe tine aşezat la mare veghe, la multă jertfă de rugăciune şi de credinţă sfântă şi la zile de post pentru biruirea demonilor […]” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Biruinţa în alegeri a coaliţiei de partide care reprezintă “fiara roşie apocaliptică” nu este aşadar meritul “cârmaciului” Băsescu, ci a poporului pucios şi a “Dumnezeului” de la Pucioasa:
“[…] am făcut Eu biruinţă, Eu şi tu, poporul Meu cel biruitor […] căci cei ce voiau să biruiască acum iarăşi peste neamul Meu român s-au adunat într-un singur cuget toţi, precum este scris în Scripturi, şi au dat puterea şi stăpânirea lor fiarei roşii, ca să pornească cu toţii război împotriva planului Meu cel sfânt cu neamul român şi cu cel ce l-am voit cârmaci pentru el prin valuri, dar Eu, Mielul Tatălui, am biruit prin poporul Meu […] ca să lucrez cu el biruinţă pentru neamul român, neamul Meu cel de azi.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Cu acest prilej, liderii pucioşi sunt de părere că poporul român tocmai a trecut printr-un mare pericol de restaurare a comunismului şi acum trebuie să se odihnească de prea multul efort pe care l-a făcut prin introducerea buletinelor de vot în urne:
“O, neam român, o, neamul Meu român, odihneşte-te acum de greul prin care am trecut, Eu, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, şi poporul Meu cel din mijlocul tău, aşezat la veghe mare pentru soarta ta, şi tu, neam român. Să ne odihnim acum, căci a trecut ziua de sorţi pentru cârmaciul din faţa ta, şi Eu, Domnul, stau cu tine acum la masă de cuvânt, căci aşa ţi-am făgăduit.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
E vremea bilanţului acum. Cine are meritele? Cine l-a sfătuit pe Traian Băsescu să se lase ales şi lucrat cu măiestrie de “Dumnezeul” de la Pucioasa, ca să iasă bine alegerile? Cine i-a sfătuit strâmb la ureche pe opozanţi, şi le-a pus dorinţa în inimă ca “să se întâlnească într-un gând” tocmai la Timişoara, exact acolo unde trebuiau comemoraţi “morţii de la Revoluţia de acum 20 de ani”, şi să-şi atragă astfel mânia poporului? Cine a dat pe faţă conspiraţia celor şapte capete ( care erau de fapt doar şase: PSD, PNL, UDMR, PNŢCD, PIN, PC) ale fiarei roşii? Oare nu “Dumnezeul” cel Omnipotent de la Pucioasa? El, El este acela care le-a lucrat din ascuns şi le-a scos la vedere pe toate acestea, în chip atât de minunat:
“Eu, Eu sunt Cel ce am lucrat minunat, şi am spus cârmaciului de peste tine să Mă lase pe Mine să lucrez cu măiestrie de partea lui, căci răzvrătirea asupra lui este mare, iar minciuna stă ascunsă gata să lucreze. Eu, Eu sunt Cel ce am pus în inimile lor să facă sfatul Meu, precum este scris în Scripturi, «şi să se întâlnească într-un gând şi să dea toţi, toţi fiarei puterea lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu», şi iată Scriptură împlinită, lucrare despre care scrie în Scripturi: balaurul cu şapte capete, biruit acum de Mielul lui Dumnezeu şi de cei credincioşi Lui.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Un alt merit, de data aceasta de pe pământ, revine liderilor pucioşi şi “poporului” care ascultă de comanda lor. Liderii pucioşi au stabilit pentru adepţii lor zile de post aspru şi de rugăciuni îndelungi, stând şi o zi întreagă cu mâinile ridicate la cer, ca să se trezească neamul românesc din amorţire şi să-l prefere pe Băsescu în alegeri. Ce-i drept, un oarecare merit are şi “fiara roşie”, care s-a dat singură de gol, prin lucrarea ei cea ascunsă prin care a căzut singură în cursa ei (vizita nocturnă a lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu):
“O, Mi-am ţinut pe poporul Meu în mare veghe, în treaz duh de rugăciune cu mânuţele ridicate în toată ziua cea de sorţi, iar când am văzut cum sapă pe dedesubt satana şi ai săi pui roşii, numaidecât M-am întărit şi am îndemnat pe poporul cuvântului Meu să înteţească rugăciunea cu duh şi mai puternic, cu strigare şi mai îndurerată pentru trezirea neamului român ca să se scoale el şi să-şi ajute biruinţa, şi aşa a fost, şi a fost minune minunată şi nu a putut omul aceasta, ci numai Eu, Mieluţul Cel biruitor, şi n-am lăsat neamul român să fie iarăşi biruit de puterea fiarei roşii, cea plină de duhul minciunii înăuntrul şi în afara ei, şi care s-a dat de gol cu lucrarea ei ascunsă şi a căzut în însăşi cursa ei, căci n-a izbutit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ea şi pentru puii ei, precum este scris, căci lucrarea cerului lucrează în zilele acestea pe pământul român, şi face mântuire şi putere împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ sortit al său.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Un ceas, numai un ceas a durat victoria lui Mircea Geoană şi prin el, a balaurului cel roşu cu şapte (şase) capete (PSD, PNL, UDMR, PNŢCD, PIN, PC) şi zece coarne (?), ca să se împlinească Apocalipsa, Scriptura neamului român; şi apoi balanţa s-a răsturnat în favoarea lui Băsescu, iar balaurul roşu (coaliţia lui Geoană) a fost răpus:
“O, iată filă de Scriptură împlinită pe vatra ta prin biruinţa Mea cea pentru tine, neam român! Balaurul cel roşu, cu şapte capete şi zece coarne, adunaţi într-un gând şi într-un duh toţi, au dat fiarei puterea lor pentru un ceas şi au pornit război împotriva planului Meu, al Mielului lui Dumnezeu, şi împotriva neamului român, păstorit acum de Mielul Tatălui, dar Eu, Mieluţul Cel biruitor, l-am răpus pe el şi pe îngerii lui pentru că sunt Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, şi am biruit cu cei împreună cu Mine chemaţi, aleşi şi credincioşi, precum este scris în Scripturi.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Cel reales trebuia într-un fel să fie atenţionat că e rândul lui să fie recunoscător. Liderii pucioşi n-au stat mult pe gânduri, încropind o “misivă din cer” pentru Traian Băsescu, un mesaj care a circulat înnebunitor prin multe spamuri pe internet.
În acest mesaj, Băsescu este înştiinţat mai întâi că el n-a câştigat singur, aşa cum i se pare, ci a fost susţinut din umbră de duhurile de la Pucioasa. El nu este un marinar oarecare, ci un om providenţial, este cârmaciul României, a cărui confruntare în alegeri cu “balaurul cel roşu şi toţi puii lui” (Geoană şi coaliţia) era proorocită încă din cartea Apocalipsei, dar puţini au avut şi au minte ca s-o înţeleagă:
“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea. O, nu te-am lăsat singur, tată, căci ai fost singur, şi mulţi au fost împotriva ta. Am stat de partea ta […]. Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Alegerile ar fi avut o cu totul altă finalitate dacă nu s-ar fi întâmplat o adevărată “minune” la sfârşitul zilei de alegeri: adăugirea voturilor date de românii din străinătate. Această contabilizare era firească, dată fiind diferenţa de fus orar, dar pucioşii pretind că “Dumnezeul” lor le-a schimbat în ultima clipă gândul românilor din diaspora, ca să voteze toţi cu Băsescu, şi nu cu Geoană aşa cum ei îndelung plănuiseră. Aceste voturi din ultima clipă au înclinat brusc balanţa dintr-o parte în alta. Lui Băsescu i se reaminteşte că, oricum, lui i se ceruse să nu se mai amestece în procesul de votare aşa cum îi stă lui în obicei, ci trebuia să-l lase doar pe “Dumnezeul” Pucioasei ca să poată pentru el, adică să tragă sforile nevăzute cu care să înfrângă “marea răzvrătire” a opoziţiei:
“Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Spectacolul cu Geoană ţopăind de bucurie pentru o “izbândă” prematură n-a fost pe placul “Dumnezeului” Pucioasei. Deşi votarea se încheiase şi acum era doar o chestiune de timp şi de răbdare până la numărarea completă a voturilor, “Dumnezeului” Pucioasei pretinde că a mai făcut o strigare (cine a auzit-o, ca să o certifice???) poporului român, ca să se scoale din somnolenţă, să meargă la urne şi să schimbe soarta alegerilor şi să transforme bucuria lui Geoană în disperare, iar îmbrăţişările simpatizanţilor lui în feţe de înmormântare:
“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
După victorie urmează însă şi plata poliţelor. Băsescu e atenţionat discret că şi-a făcut mari obligaţii faţă de pucioşi pentru spijinul neprecupeţit şi nepreţuit dat de ei ca el să câştige alegerile. El este îndemnat indirect ca de acum încolo să asculte de liderii pucioşi, prin cuvintele “caută spre poruncile Mele” şi “ca să-Mi dai cinste, fiule”, căci unde va găsi el poruncile astea, de care nici n-a auzit până acum, dacă nu la liderii pucioşi? Tot ei sunt singurii în măsură ca să-l înveţe pe Băsescu în ce fel să-I dea cinste “Dumnezeului” de la Pucioasa. O aluzie este făcută încă de pe acum: Băsescu să ia aminte că poporul pucios şi mai ales liderii lui (“vasele purtătoare de Dumnezeu”) au fost mereu prigoniţi de către “fiara roşie”; iar acum, după ce “fiara roşie” a fost învinsă, s-ar cuveni ca Băsescu să facă bine şi să pună umărul şi funcţia la bătaie şi să transforme prigoana pucioşilor în preţuire şi cinstire după măsura care li se cuvine:
“O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român. Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Mai concret, pucioşii îi aduc aminte lui Băsescu că în anul 2006 ei i-au făcut lui cadou cartea cea grea de 7 Kg. intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”, editată atunci a doua oară. Acum, să facă dumnealui bine şi să o deschidă şi să citească din ea şi să vadă acolo care este destinul poporului român, căci pucioşii cred în destin. Să vadă acolo că biruinţa lui este legată de biruinţa “poporului” pucios, aflat în mijlocul poporului român, ca să pună şi el umărul la această biruinţă pucioşească:
“Ţi-am dat cartea acestei lucrări atunci când am dat-o neamului român; ţi-am pus-o în braţe. Deschide-o, tată, şi vezi istoria Mea cu poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român. E vremea să biruiesc cu nădejde, şi am în mijlocul neamului român popor cules de Mine pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cuvânt pe pământ acum pe vatra neamului român, ţara strălucirii, din pricina râului cuvântului Meu care curge din Mine în mijlocul acestui neam.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Duhurile de la Pucioasa fac sfat şi-l sfătuiesc apoi pe Băsescu să se lase “păstorit” de către liderii pucioşi, care-i vor aduce lui tot “Cuvântul” pucioşesc care va veni din “cer” şi-i va spune toate câte are de făcut la conducerea ţării. Conspiraţia pucioşilor care vor să pună mâna pe putere în România este perfectă: Băsescu este ameninţat cu sperietoarea că “lucrul lui e greu” şi de aceea el nu va izbândi dacă nu se lasă “păstorit”, adică să fie dirijat şi ocrotit de un “sprijin ceresc” care vine prin sfetnicii “cerului”, liderii pucioşi:
“Mă aplec înaintea Tatălui Savaot pentru biruinţa cea de acum şi Îl aud pe El că-Mi spune să te păstoresc, să-ţi dau cuvântul Meu de Păstor şi să te bucur cu ocrotirea Mea, căci lucrul tău este greu şi îţi trebuie sprijin ceresc.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
În plus, liderii pucioşi îi promit apoi lui Băsescu şi un sprijin nevăzut al duhurilor de la Pucioasa, care să-l ajute şi ele să cârmuiască mai bine “corabia României”. În schimb, el şi toată familia lui sunt datori de acum să se închine “Dumnezeului Cel adevărat” de la Pucioasa şi să-i dea o cinstire publică, şi aşa să se facă el model şi pentru supuşii lui, ca să îmbrăţişeze şi ei cu toţii cinstirea pucioşismului:
“Îţi dau în taină mare sfinţii cei biruitori şi ajutători, şi cu ei să cârmuieşti corabia Mea. Deprinde-te tu şi toată casa ta să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele şi să-I dai cinste mare, căci neamul român are peste el pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel ce stă în mijlocul lui şi face sfat cu el şi împlineşte apoi cuvântul Său. În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului […]” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
În finalul mesajului adresat lui Traian Băsescu, nou-ales în funcţia de preşedinte al ţării, liderii pucioşi recapitulează principalele pretenţii pe care le au de la el:- să preţuiască cu mare umilinţă această re-alegere, căci el nu are nici un merit că a fost ales; meritul îl au pucioşii care au postit şi s-au rugat îndelung “Domnului” lor, cu mâinile ridicate la cer, ca dumnealui să fie re-ales;
- să cârmuiască numai “din Dumnezeu” neamul român, adică să nu mai aibă iniţiative personale, ci să-i asculte în tot ceea ce face doar pe liderii pucioşi, care-i vor spune lui “de la Dumnezeul” de la Pucioasa tot ce are de făcut;
- să asculte de “Cuvântul lui Dumnezeu” care curge în mijlocul acestui neam şi pe care îl scot la vedere şi la auzire liderii pucioşi, căci acest “Cuvânt” este singurul îndreptar pentru viaţă; el este “Noua Evanghelie de la Pucioasa”, este “cuvânt de naştere din nou a lumii acum, la sfârşit de timp”;
- să-i sprijine pe cei care alcătuiesc “poporul Cuvântului Pucios” căci acest “popor” este sluga Lui cea credincioasă;
- şi din nou, ca să nu uite, i se reaminteşte să se plece sub toiagul de păstor al “Cuvântului Pucios” căci nu preşedintele ţării, ci acest “Cuvânt” de la Pucioasa va trebui să păstorească de acum neamul român.
După ce românii vor fi cu toţii o turmă şi un păstor (“păstorul de la Pucioasa”) toate popoarele lumii vor fi atrase să bea şi ele din “râul de cuvânt” de la Pucioasa:
“Pace ţie şi bună orânduială a ta înaintea Mea! Nimeni, nimeni să nu dispreţuiască alegerea Mea de peste tine, iar tu să preţuieşti cu mare umilinţă şi să lucrezi cu ea din Dumnezeu peste acest neam, ales de El acum pentru slava Sa din el, căci cuvântul Meu, care curge din Mine în mijlocul acestui neam, este slava Mea din el, iar poporul cuvântului Meu este sluga Mea credincioasă, întru care Eu binevoiesc pentru împlinirea Scripturii venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt pe pământ, cuvânt de naştere din nou a lumii acum, la sfârşit de timp, precum este scris. O, apleacă-te sub acest toiag de păstor, apleacă-te sub cuvântul Meu, care păstoreşte neamul român, şi din care râu de cuvânt vor bea mulţi şi tot mai mulţi, căci altă mângâiere nu va mai fi, nu va mai fi pe pământ. Amin, amin, amin.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Românii care vor îmbrăţişa pucioşismul vor fi fericiţi sub cârmuirea unui Băsescu obedient, care va împlini exact indicaţiile sfetnicilor de taină cerească, liderii pucioşi. Toate popoarele şi toate limbile din jur vor vedea cu jind cum va curge lapte şi miere pe plaiurile dâmboviţene, sub cârmuirea înţeleaptă acestui baci manipulat din umbră de către liderii pucioşi şi vor veni cârduri, cârduri ca să se închine şi ei slavei Noului Ierusalim:
“O, neam român, am grăit acum cârmaciului cel de peste tine, pe care cu minunea Mea l-am întărit iarăşi la cârma ta. O, roagă-te mereu pentru biruinţa lui […] Te vor binecuvânta toate neamurile pentru numele Meu de peste tine şi pentru râul cuvântului Meu din tine, o, neam român, şi vor veni popoare şi limbi şi vor lua din slava Mea din tine, precum este scris despre muntele spre care neamurile vor veni să se adape cu lumina Mea.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Românii sunt chemaţi să promoveze de acum un alt “Dumnezeu”, “Dumnezeul” de la Pucioasa, şi să-L arate pe Acesta oamenilor că este singurul “Dumnezeu” adevărat, recunoscând astfel cu umilinţă că de 2000 de ani încoace s-au înşelat, închinându-se în nevolnicia lor unui “fals Dumnezeu”. România nu se va mai numi România, ci “Noul Ierusalim”:
“O, sus credinţa în Dumnezeul Cel adevărat, sus mărturisirea credinţei, fii români! Nu vă ruşinaţi cu Dumnezeu, căci El vă dovedeşte pe voi ai Lui pe pământ între neamuri! Fiţi mândri de numele vostru cel nou, de numele Meu de peste voi, căci ţara română are nume nou: Noul Ierusalim! Râul cuvântului Meu, râul vieţii o adapă pe ea, şi Eu am în ea sădire nouă, şi rodire nouă am.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 8 decembrie 2009”)
Inutil de adăugat că Traian Băsescu le-a dat pucioşilor cu flit, alegându-şi cu totul alţi sfetnici decât pe liderii pucioşi şi văzându-şi liniştit de treburile lui, considerându-i probabil pe pucioşi că “săracii, ăştia de la Pucioasa sunt cam duşi cu pluta”.
*
Speranţa pucioşilor că “unsul lor” Irineu se va scutura de “lanţurile necredinţei” şi-i va mărturisi pe ei în public şi va ajunge cândva mare, ca să poată “înnoi” Biserica după gustul lor, nu s-a stins niciodată:
“O, am în cetatea Clujului pe unsul Fiului meu, pe cel întemniţat acum între cei ce se simt stăpâni peste noroadele care rătăcesc fără păstor, căci aşa arată turma cea de azi. O, îl ţin în lanţurile necredinţei lor, a nepăsării lor de Dumnezeu şi de oameni, aşa îl ţin pe cel plăcut Fiului meu, şi pe care El l-a ales martor al înnoirii bisericii Lui, căci biserica lor nu calcă pe urmele Fiului meu.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 28 august 2009”)
Din când în când, câte un duh pucios mai îndrăzneţ făcea câte o presupunere încurajatoare, cum că până la dezgheţarea cuvântului de mărturisire de pe buzele lui Irineu Bistriţeanul nu mai e mult:
“Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 13 decembrie 2009”)
Alte duhuri pucioşeşti consideră că dezlegarea lui Irineu din “lanţurile răutăţii şi ale invidiei arhiereilor de azi” este iminentă:
“Aduc încă Ţie rugă tare pentru arhiereul Tău Irineu, martorul Tău de azi, ţinut în lanţurile răutăţii şi ale invidiei arhiereilor de azi pentru că a fost el servul Tău, martor al înnoirii care vine de la Tine în zilele acestea pe pământ, după cum este scris: «Noi le facem pe toate!», căci el n-a lucrat să strice, ci să împlinească legea în întregimea ei şi biserică după voia Ta pe pământ înaintea Ta, căci arhiereii şi preoţii de azi au luat casa Domnului şi au încuiat-o pentru Tine şi pentru sfinţii Tăi şi stau ei mari peste oameni în numele Tău, dar nu stau cum am stat eu, ostenind mereu pentru turma Ta cea credincioasă, dezrobind-o pe ea de atacurile demonilor, de blestemele toate, de duhuri vrăjitoreşti şi jertfindu-mi viaţa pentru paza celor credincioşi şi dezrobiţi de sub greutăţi prin râvna mea cea pentru Tine şi pentru turma Ta. O, dezleagă legăturile de pe arhiereul Tău, că vremea se apropie, Doamne[…]” (Citat din predica supranumită“Cuvântul lui Dumnezeu de la Noul Ierusalim - Pucioasa din 14 ianuarie 2010”)
Desigur că, dacă Irineu va ajunge Mitropolit, liderii pucioşi vor proceda la fel cu el, aşa cum au încercat şi cu Traian Băsescu. Îi vor cere să-i proclame pe ei în mod public “soli ai lui Dumnezeu”, eventual să-i ia consilieri pe lângă el şi de aici să reformeze din temelii Biserica, pentru că doar asta îşi doresc liderii pucioşi: să conducă prin alţii, din dreptul lui Dumnezeu.
Ceea ce nu văd liderii pucioşi, în orbirea pe care le-o aduce setea lor de putere, este că există riscul ca alegerea lui Irineu în scaunul de Mitropolit să însemne pentru ei nu o promovare, sau o ascensiune, aşa cum ei îşi doresc cu disperare, ci o şi mai adâncă decredibilizare a lor. Într-adevăr, până acum pucioşii explicau tuturor că neimplicarea lui Irineu Bistriţeanul alături de ei, (începând cu părăsirea lor din anul 1993 şi culminând cu repetatele lui lepădări publice de deviaţionismul sectar al pucioşilor), precum şi tăcerea lui semnificativă, ca pe nişte neputinţe explicabile prin presiunile formidabile la care ceilalţi arhierei continuă să-l supună pe Irineu. Irineu era căinat şi considerat “ţinut în lanţuri”, în special de către superiorul lui, Bartolomeu Anania. Acum Anania nu mai este, ca să-l ţină pe Irineu “în lanţuri”. Dacă Irineu mai ajunge şi Mitropolit (şi să dea Dumnezeu să ajungă, pentru că merită), nimic nu-l va mai împiedica să dea pe faţă o simpatie sau o afinitate ascunsă faţă de pucioşi, în caz că ar avea aşa ceva. Dar dacă n-o va face nici atunci, înseamnă că din conştiinţă n-o face şi tot din conştiinţă n-a făcut-o nici până acum, şi nu pentru că ar fi existat cine ştie ce presiuni din exterior asupra lui. În acest caz, toate lamentările de până acum ale pucioşilor, toate pretenţiile lor că “Irineu încă mai crede în sinea lui în lucrarea de la Pucioasa, dar nu este lăsat să mărturisească în public ceea ce crede” se vor dovedi a fi nişte minciuni jalnice şi ofticoase.
……………………
Anca Estera Margareta
3 februarie 2011
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.