305. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XII)

Următoarea venire a “Domnului” Pucios nu se face aşa, cu una cu două. Ea necesită o pregătire grea şi îndelungată, care se concretizează într-o “povară” pe care El pus-o pe umerii liderilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor de la Pucioasa:

“O, copii duioşi, unde să găsesc Eu om pe pământ să-l aduc printre voi şi să vă mângâie ca Mine şi să vă creadă durerile Mele în voi şi să nu vă mai facă dureri omul de lângă voi? Voi aveţi nevoie de multă mângâiere, de multă iubire de la cei din cer, că e grea povara venirii Mele, şi pe care Eu v-am pus-o pe umeri. Eu sunt Cel ce vine, şi truda pentru venirea Mea e lucrare multă şi grea, iar voi sunteţi mici şi trudiţi de peste tot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  03-06-2001)

Spre deosebire de învăţătura tradiţională a Bisericii, care consideră că Duhul Sfânt este una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar Fiinţa lui Dumnezeu este unică (deci cele trei Persoane nu sunt trei Dumnezei, având fiecare câte o Fiinţă, ci sunt un singur Dumnezeu, unic în Fiinţă şi întreit în Persoane) pucioşii consideră că Duhul Sfânt are Fiinţa lui proprie. Rezultă de aici că şi celelate două Persoane ar trebui să aibă,  fiecare dintre Ele, Fiinţa Ei proprie;  sau, cel mult, Tatăl şi cu Fiul să fie de-o-Fiinţă, în timp ce Persoana Duhului să aibă o Fiinţă separată, care lucrează şi glăsuieşte separat de celelalte două Persoane:

“Tot neamul omenesc cel adormit a venit la pomenirea lor de la voi, iar acum ascultă glasul fiinţei Duhului Sfânt, care grăieşte din Mine peste voi pregătind învierea morţilor şi venirea Mea cu viaţa veacului ce va să fie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  03-06-2001)

Adesea se mărturiseşte deschis că venirea de astăzi a duhului pucios este un simulacru al venirii lui Hristos, îndată ce nu vine şi cu trupul lui Hristos. Acest simulacru este disimulat printr-o explicaţie savantă: venirea de astăzi are loc “în cuvânt”, şi ea este o pregătire a adevăratei veniri, ce va fi “în trup”. În acelaşi timp se insistă la modul iraţional că, totuşi, venirea în cuvânt,  dar fără trup, trebuie asimilată tot cu venirea lui Hristos după 2000 de ani, deşi va fi urmată şi de o venire în trup (a treia?):

“ Şi dacă-i este omului teamă de calea cea curată, i-ar place să fie minciună această venire a Mea în cuvânt ca să-Mi desfac cu el calea venirii trupului Meu cel înălţat la Tatăl acum două mii de ani. Nu M-am înălţat ca să nu mai vin.  [...] Acest cuvânt Eu sunt, iar trupul Meu este învăluit în acest cuvânt şi stau înaintea ta învăluit în cuvânt. Cuvântul acesta este venirea Mea cea după două mii de ani de la Tatăl, ca să-Mi pregătesc cu el mireasă, şi să Mă las apoi lângă ea cu trupul Meu văzut, cu care M-am înălţat de lângă ucenicii Mei acum două mii de ani ca să pot iarăşi veni la vremea venirii Mele din nou de lângă Tatăl.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  08-06-2001)

Realităţilor naşterii lui Hristos în trup, la Betleem, le corespund nişte ficţiuni ale venirii lui Hristos în cuvânt, la Pucioasa. La Betleem, Hristosul Iisus s-a născut în trup într-o iesle reală, încălzită de suflarea boilor şi a vacilor; la Pucioasa, “Hristosul” Pucios s-a născut şi se tot naşte (naştere grea! durează deja de vreo 55 de ani) în cuvânt într-o iesle imaginară, încălzită de imaginaţia liderilor şi a adepţilor pucioşi. La Betleem au venit magii şi păstorii ca să-i aducă daruri lui Hristos, Izvorul vieţii; la Pucioasa vin la izvorul cuvântului pucios cu daruri (case, maşini, etc.) toţi cei care doresc să părăsească “lumea” şi să-şi închine viaţa liderilor pucioşi, care le vor da să bea din cupa mângâierii după cele pe care tocmai le-au pierdut, şi-i vor învăţa cum şi cât să bea, ca să se îmbete cu promisiunile de nemurire ale liderilor pucioşi. Sunt aşteptaţi să vină şi împăraţii pământului (s-au făcut şi o serie de “proorocii” în acest sens, cu zeci de ani în urmă), dar se vede treaba că aceştia sunt ocupaţi cu treburi mai importante, pentru că nu vor să-i bage în seamă deloc pe pucioşi. Se anunţă că de data aceasta, în mod excepţional, venirea în cuvânt a “Hristosului” pucios va dura trei zile, apoi va urma o binemeritată pauză:

”Duhul mângâierii este bogăţia pe care vreau s-o dau celor ce vin la izvorul venirii Mele aici, unde Eu Mi-am ales ieslea Mea de venire aşa cum Mi-am ales acum două mii de ani ieslea din Betleem. […] Luaţi şi beţi din cupa mângâierii şi mângâiaţi pe Dumnezeu. […] Pace vouă! Vouă, celor ce credeţi în venirea Mea; vouă, celor ce aţi bătut cale pentru cuvântul Meu care Mă aduce pe pământ. Poposesc trei zile cu voi şi pentru voi în cuvânt, şi vă voi da să beţi, iar voi să învăţaţi să beţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  08-06-2001)

Numerotarea “venirilor” de la Pucioasa este haotică. După ce s-au contorizat două, trei, sau chiar patru veniri (cea de-a patra fiind rezervată viitorului apropiat) se revine spectaculos şi se precizează: “cea de-a doua venire va avea loc exact pe 7 iulie 2001, în grădina liderilor pucioşi, numiţi străjerii de la Pucioasa”, ea fiind pregătită minuţios încă din zorii zilei:

“– Binecuvântată să fie iubirea ta pentru calea Mea spre oameni, că tu ai fost îngerul pregătitor peste oameni, ca să Mă primească ei apoi după arătarea Mea de la Iordan. Mergi cuvânt înaintea Mea în grădină, că tu suspini din zori să-Mi faci intrarea şi să lucrăm, şi să întărim străjerii cei puşi în grădină şi să le dăm viaţă multă ca să ne dea ei mâna pentru cea de a doua venire a Mea de lângă Tatăl. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-07-2001)

“Venirea Domnului” de la Pucioasa aduce multă bucurie miilor de îngeraşi trâmbiţaşi şi zecilor de mii de sfinţi (cam puţini, ce-i drept, nici măcar câte stele sunt pe cer; dar nu-i nimic: puţini, dar buni). Ea aduce întărire peste liderii pucioşi, slăbiţi de atâtea greutăţi şi griji ale “venirii Domnului”, care se aşează cu greutate peste ei şi care vine venind:

“Sună din trâmbiţe îngeraşii cu miile, iar zecile de mii de sfinţi se bucură întru venirea Mea cu ei pentru sărbătorile Mele cu voi şi cu ei. O, dacă Eu nu v-aş bucura şi nu v-aş întări şi nu M-aş aşeza peste voi cu venirea Mea, voi n-aţi putea nimic. Dar Eu am de putut mult, şi de aceea vin. Vin, ca să pot venind, şi să puteţi şi voi. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

Pământul smuls prin înşelăciune şi intimidare de la ţăranul Ilie Bunea, care a fost amăgit cu promisiunea că va fi “întâiul dintre egali în preoţia cea nouă de la Pucioasa”, este numit acum cu cuvinte sforăitoare: “pământ răscumpărat”. “Răscumpărarea” este însă o minciună, căci este egală cu zero, îndată ce Ilie Bunea n-a primit un leu în schimbul pământului ce i-a fost furat de către liderii pucioşi. Pe acest pământ liderii pucioşi au trasat adepţilor lor sarcina de a le zidi o biserică pe care au numit-o “Sfânta Sfintelor zilelor venirii Domnului Pucios”. Tot ei au înconjurat pământul cu un zid înalt şi cu porţi ferecate, căci acolo totul este îmbrăcat în ascundere şi înşelăciune, pe care liderii pucioşi o numesc “taină”:

“Am răscumpărat acest pământ, am săpat în el fântână, şi apoi l-am pregătit şi l-am însămânţat, dar mai întâi l-am îngrădit cu puterea cuvântului, şi cu hotar apoi, şi l-am numit Sfânta Sfintelor zilelor venirii Mele, şi totul e îmbrăcat în taină, ca să pot încăpea pe pământ cu această taină.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

De fapt această biserică (în prezent, desacrată) este considerată când semn al venirii care a avut loc, când a celei care va fi să vină într-un viitor incert. Când se face referire la Irineu, episcopul care s-a lăsat amăgit în anul 1991 de către liderii pucioşi, considerându-i sinceri şi de bună credinţă, atunci el este considerat “martor” al venirii care a fost a “Domnului” Pucios, fără slavă văzută; de asemenea, el mai este şi garant al pretenţiei că liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor sunt “proorocii Domnului”. Când se face referire la liderii pucioşi, se spune că ei şi cuvântul adus de ei oamenilor sunt semnul venirii care va fi să fie atunci când va veni Domnul cu slavă văzută:

“El era între ei, dar nu era dintre ei, iar Eu am văzut aceasta şi l-am iubit şi l-am luat martor al venirii Mele din zilele acestea. […] L-am avut pe acesta în planul Meu cel dintru început întocmit, şi la vremea potrivită l-am pus să-Mi împlinească văzut cuvântul Meu pentru aşezarea voastră înaintea neamului omenesc, căci Eu v-am pus înaintea tuturor celor de pe pământ, din partea Mea. Acesta este semnul pe care l-am dat Eu oamenilor mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

Paradoxal, venirea în cuvânt a “Domnului de la Pucioasa” aduce cu ea atât bucurie, cât şi suferinţă, căci cuvântul mângâierii este simultan şi cuvânt al durerii:

“Ia mângâiere din aceste cuvinte pline de taină şi de împlinire şi dă-Mi pacea ta, ca să ţi-o dau pe a Mea, şi unul altuia să ne fim uşurare, căci cei de la ieslea pe care am aşezat-o Eu aici prin mărturisirea ta sunt cei cu care Eu merg pentru Mine şi pentru tine şi pentru ei până la ziua slavei cea care ne va uşura de durerile venirii Mele. Cu mare taină te înfăşor în acest cuvânt al mângâierii, şi te voi face cu multul să simţi din plin că Eu pot aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

Observăm aici o nouă contradicţie flagrantă, care apare odată cu adoptarea unei poziţii oscilante a liderilor pucioşi faţă de “venirea întru slavă văzută a Domnului”. Pe de o parte, ei afirmă că venirea de astăzi în a “Domnului de la Pucioasa” se face doar în duh şi cuvânt, în taină şi în mare smerenie, iar venirea Lui cea cu slavă văzută este doar în pregătire, căci ea aparţine viitorului:

“[…] cuvântul Meu […] este semnul pe care l-am dat Eu oamenilor mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. […]căci cei de la ieslea pe care am aşezat-o Eu aici prin mărturisirea ta sunt cei cu care Eu merg pentru Mine şi pentru tine şi pentru ei până la ziua slavei cea care ne va uşura de durerile venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

Pe de altă parte, tot ei sunt cei care afirmă că venirea de astăzi în cuvânt de la Pucioasa este însăşi venirea cea întru slavă, cea îndelung aşteptată (chiar dacă nu este o venire a lui Hristos în trup):

“Slava Mea cea de peste voi o voi înteţi tot mai mult şi tot mai sus  […] Te serbează cerul în ziua aceasta, alături de cei ce sunt puişorii Mei de la ieslea slavei cuvântului Meu.[…] E zi de praznic de biruinţă. […] aici, unde Eu îmi deşert slava venirii Mele de azi. […]V-am dat cuvântul mângâierii, slava cuvântului Meu de peste voi, şi M-am scris cu voi în carte pentru zilele mărturiei care vestesc peste pământ începutul Meu cu voi pe pământ. […] Această taină a mângâierii sfinţilor purtaţi-o din slavă în slavă, fiilor copii” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2001)

Peste încă o săptămână, povestea se repetă ca trasă la indigo. Pe de o parte, se reafirmă că venirea întru slavă a lui Hristos va avea loc în viitor, în faţa întregii omeniri, iar acum se fac doar pregătirile pentru întâmpinarea cum se cuvine a acestei veniri, aşa încât nimeni să nu fie luat pe neştire:

“ Tu eşti semnul pe care l-am dat Eu lumii mai înainte de ziua cea mare a arătării Mele când Eu voi sta pe norii venirii Mele cu sfinţii, deasupra lumii, şi când tu vei fi ridicat lângă Mine pe nori ca să-Mi faci primirea, poporul Meu.   Eu însumi îmi fac această pregătire, Eu însumi, că omul nu ştie să Mi-o facă. Eu însumi te-am aşezat înaintea Mea, şi Eu te gătesc, poporul Meu, şi te dau semn lumii mai înainte de ziua venirii Mele. [...]   Eu sunt Cel Drept, şi nu te iau pe neştire cu venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  29-07-2001)

Pe de altă parte, se afirmă că venirea de acum de la Pucioasa este mângâierea celor ce o primesc pe ea şi-i dau slava ce i se cuvine şi primesc în ei naşterea Duhului Sfânt Mângâietorul:

“[…] ca să ai tu azi mângâierea Mea şi ca să-Mi fii tu mângâiere, căci adevărata mângâiere o au cei ce cred în Mine în vremea venirii Mele pentru mângâierea lor acum, şi de-a pururi, şi apoi pentru vecii. Pentru aceştia Eu sunt Cel de acum, căci aşa sunt cei ce cred, şi aşa au fost toţi cei care au crezut. […] Duhul Sfânt Mângâietorul Se naşte în tine şi naşte cu tine mângâierea care vine de la Mine peste pământ, căci duhul credinţei pentru venirea Mea este chiar duhul mângâierii, Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se sălăşluieşte în fiii mângâierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  29-07-2001)

Liderii pucioşi, cei care aud şoaptele duhului de la Pucioasa, sunt acum atât de importanţi în ecuaţia mântuirii întregii lumi, încât ei au devenit însăşi venirea lui Hristos. Deci Hristos nici nu trebuie să mai vină în trup, aşa cum a promis, îndată ce sunt veniţi ei, liderii pucioşi. Cei ce-i iubesc pe ei sunt cei fericiţi, care au înţeles taina cea dulce a venirii lor “prooroci” pucioşi pe pământ, antihrişti puşi în locul Domnului, în locul lui Hristos şi al venirii Lui:

“O, atâta iubire am făcut cu voi de v-am luat dintre oameni şi v-am făcut venirea Mea, fiilor care-Mi auziţi şi îmi scrieţi cuvântul în cartea lui! Iată venirea Mea. O, ce taină dulce este ea pentru cei ce o pricep, pentru cei ce o iubesc!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2001)

Liderii pucioşi sunt “semnul Fiului Omului”, semnul care însoţeşte venirea “Fiului” pe pământ, de la “Tatăl”, căci “Fiul” Pucios vine şi iar vine pe calea Lui:

“Vă învălui în duhul păcii, şi cu dor vă mângâi şi vă prăznuiesc lângă sfinţii cei din cer, că Eu vin cu ei la voi ca să fiu cu voi, căci avem casă la voi, fiilor, şi voi sunteţi semnul care arată venirea Mea de la Tatăl, semnul Fiului Omului, Care vine; vine pe calea Lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2001)

Despre acest “semn” vorbeşte însă şi Biblia, care spune despre el că se va arăta pe cer şi va însoţi venirea Domnului. Ceea ce nu se potriveşte de fel este faptul că liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, despre care se pretinde că “ei sunt semnul”, nu s-au arătat (încă) pe cer şi n-au însoţit (încă) pe nimeni pe norii cerului, în afară de a se însoţi necontenit unul pe alta:

“Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Mat. 24,30)

Culmea paradoxului este atunci când se afirmă că “Cel de la Pucioasa” vine acum cu slavă la credincioşii pucioşi, la care se sălăşluieşte cu slava Lui  până ce va fi să vină la ei cu slavă (cu altă slavă?):

“Dar omul cel pregătit de Mine, acela nu caută slavă, şi caută umilinţa dulce, şi caută să fie mic sub mâna Mea şi stă sub darul credinţei sfinte, care-l face pe om Dumnezeu prin har, şi aşa Mă sălăşluiesc Eu cu slava Mea în om şi lângă om până la venirea Mea cu slavă.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-08-2001)

Singura explicaţie posibilă ar fi că sunt două feluri de slave: slava de azi, întunecată, cu care  “Domnul” Pucios pretinde că se sălăşluieşte “în om şi lângă om”,  şi pe care oamenii o pot purta; şi slava cu care iarăşi va veni, strălucitoare, dar pe care oamenii nu o vor mai putea purta, căci ea îi va arde ca un cuptor încins:

“O, nu vor putea purta oamenii venirea Mea, că ea va fi cu slavă mare, şi omul nu este pregătit de Mine pentru ea. Iată, nu se lasă omul pregătit pentru venirea Mea, şi ea va fi cu slavă şi va arde ca un cuptor […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-08-2001)

Deznodământul este atât de limpede, dar nefericit, încât îl descumpăneşte şi pe cel care l-a prestabilit. El se întreabă, fatalist şi retoric, fără a fi în stare de a găsi vreun răspuns, ce ar mai putea fi de făcut ca lucrurile să nu se întâmple aşa cum în mod sigur se vor întâmpla:

“O, cum să fac Eu mai înainte de venirea Mea care va arde ca un cuptor în cer şi pe pământ, cum să fac, oare, cum să fac să-l pot pregăti pe om pentru slava acelei zile? Ea vine curând, curând.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-08-2001)

Liderii pucioşi nu sunt numai “semnul Fiului Omului de la Pucioasa ”, ci şi purtătorii slavei Lui, slavă care trebuie înteţită, ca să poată amăgi astfel cât mai mulţi oameni cu ştirea că ei sunt însăşi Slava care se răsfrânge peste întreg poporul pucios. Se dă şi un termen limită până când poporul pucios va fi îmbrăcat în slava “Dumnezeului” lui: şapte zile. La rândul lui, poporul pucios cel îmbrăcat cu slavă va fi veşmântul de slavă, din aur curat, al Celui de la care a primit slava:

“Hai să înteţim slava Mea cea de peste voi, fiilor! Hai, poporul Meu, hai! Vreau, fiule, să Mă laud cu tine înaintea fiilor oamenilor şi vreau să te arăt munca Mea, rodul Meu cel de la sfârşit, sămânţa cea pusă în hambar la Tatăl, şi cu care însămânţez veac nou pe pământ, ca să cobor apoi cu veşnicia, poporul Meu. Hai, fiule, hai! Peste şapte zile Mă voi slăvi cu tine, că tu eşti slava Mea de azi, şi vreau să fii şi cea de mâine, şi vreau să stau cu tine pe nori şi să Mă slăvesc peste pământ la venirea Mea. Scoală-te în zori şi învaţă slava Mea cu tine şi arată-te cu ea, poporul Meu. Lasă lucrul mâinii acum, că peste şapte zile va fi lucrul slavei Mele cu tine. Hai, pregăteşte-te! […] Am făcut din tine veşmânt pentru Mine, poporul Meu. Vezi să-Mi fie frumos veşmântul. […] Fă-Mi, fiule, veşmânt de aur curat şi fii veşmântul Meu, ca să vadă fiii oamenilor cine eşti tu şi ce eşti tu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-08-2001)

“Venirea Domnului de la Pucioasa” este venirea cea dulce aşteptată de Biserică timp de 2000 de ani. Ea îi va răpi pe mulţi în nori, aşa cum este scris în Scripturi:

“Aceasta este venirea Mea cea de după două mii de ani, venire dulce şi nu cu mânie venire. Am venit şi te-am chemat, şi tu M-ai auzit şi Mi-ai cunoscut glasul. […] Eu, Domnul, îi voi ridica pe ai Mei şi îi voi ocroti şi îi voi mângâia, şi pe mulţi îi voi răpi, precum Mi-am răpit pe poporul Meu de azi cu care-Mi aştern pe pământ slava cuvântului Meu, venirea Mea pe calea cuvântului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-08-2001)

Au trecut zece ani de la “venirea Lui cea de după două mii de ani”. Estimp, niciun pucios n-a fost răpit pe norii cerului, dar nu trebuie pierdută nădejdea. Nu aduce anul ce aduce ceasul. Important este că la Pucioasa, în zilele lui August 2001 s-a instaurat o împărăţie nouă. Ea este o cheie. Cu această cheiţă fermecată a fost descuiat veacul cel nou. Acest veac nu este încă, dar va să fie. Tot cu această cheie a fost descuiată şi venirea “Domnului” de la Pucioasa, venire care fusese încuiată de 2000 de ani încoace. Aşadar, “Domnul” Pucios e venit de zece ani pe pământ: chiar dacă nu L-a văzut nimeni, această venire nevăzută (2001-2011) trebuie primită de oameni prin credinţă. Tot cu cheiţa fermecată a fost aşternută direct pe pământ nunta “Fiului” Pucios, la care toţi pucioşii de pretutindeni au fost adunaţi şi tocmiţi ca nuntaşi. Ei nuntesc fără încetare de zece ani încoace; mănâncă, beau şi se veselesc şi nu s-au săturat şi nici nu s-au plictisit, căci nunta aceasta nu va avea sfârşit, amin, amin, amin:

“Am făcut o împărăţie nouă. Ea este cheia cu care Eu descui veacul cel nou, veacul ce va să fie. Mi-e mică împărăţia cea nouă, dar e mare cât cerul, după har. Ea este cheia. Cu ea am descuiat venirii Mele. Cu ea Mi-am aşternut pe pământ nunta Mea, nunta pe care Mi-a ţinut-o Tatăl în palme pentru acum când M-a trimis să-i adun pe nuntaşi, şi nunta aceasta nu va avea sfârşit. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  26-08-2001)

Aspiraţiile liderilor pucioşi pentru regimul monarhic nu s-au risipit, chiar dacă vremurile le sunt mereu potrivnice. Ei fredonează şi acum cu nostalgie Imnul Regal şi par să ignore cu seninătate faptul că regele Mihai nu mai e de mult în putere, îndată ce a ajuns la venerabila vârstă de aproape 90 de ani. Venirea în vorbe a regelui pe tronul României, la poporul român, este asemuită cu venirea în cuvânt a “Domnului” Pucios, la poporul Său nou-israelit, în ţărişoara venirii Lui, “ţara strălucirii” proorocită de Daniel, Rrrrromânia:

“[…]  iarăşi vii de la Tatăl, făcând voia Lui, venind şi învăţând pe poporul Tău de azi şi pe toţi cei ce cred în venirea Ta de azi. Venirea Ta este cuvântul care-l învaţă pe om să vină la Tine, iar eu mă bucur cu blândeţe şi cu smerenie de ţara venirii Tale, şi nu încetez s-o pun înaintea Tatălui şi înaintea Ta, Fiule Doamne, zicând:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-09-2001)
……………………
Anca Estera
31 ianuarie 2011

……………………