302. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XI)

Următoarea venire a “Domnului” Pucios este programată cu precizie de ceasornic. Mai e un ceas şi va veni din nou. Şi până atunci vine, dar vine în taină, aşezându-se binişor în cartea venirii lui, ca să nu-l simţă nimeni. Această taină este ţinută la mare secret de către liderii pucioşi, care nu vor să spună la lume cum vine, dar care pretind totuşi că “Domnul” vine şi acum la ei.  Pretenţia lor este însă o mare minciună, mărturisită chiar de duhul cel vorbăreţ care spune că nu acum vor fi răsplătiţi liderii pucioşi, ci atunci când el va veni. Altminteri, el i-ar răsplăti acum, dacă ar veni acum la ei, aşa cum ei pretind; dar pentru că nu vine acum, nu poate să-i răsplătească şi răsplata este amânată până ce va veni:

“Numai într-o sărbătoare aş sta cu voi, fiilor-copii care-Mi auziţi cuvântul ca să-l puneţi în carte. Voi Ne sărbătoriţi pe Noi, cei din cer, iar cei din cer vă sărbătoresc pe voi, că sunteţi taina venirii Mele cea de după două mii de ani, şi sunteţi casa Mea de oaspeţi, şi Eu vă voi plăti când voi veni. Un ceas, şi voi veni cu slava pe care o am la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Amin. Mă aşez iar în cartea venirii Mele.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  15-02-2001)

Venirea de acum a duhului vorbăreţ este tăinuită în cuvânt şi cuvântul acoperă slava ei, ca să nu se vadă. Cuvântul rostit îi înveleşte venirea duhului ca nimeni să n-o vadă, atunci când ea se dă omului cu venirea lui, iar sărbătoarea venirii celei nevăzute ademeneşte la ea pe oamenii care vor să lase truda lor pentru existenţa familiilor lor şi să se îndulcească în odihna sărbătorii:

“Slava lucrării Mele cu voi nu se vede, fiilor copii. Cuvântul acoperă slava ei. Şi Eu sunt învelit în cuvânt, şi venirea Mea, şi lucrarea Mea, şi voi, cei ce Mă aduceţi în carte ca să Mă dau omului cu venirea Mea. Sărbătoarea venirii Mele se aşează mereu în calea omului, ca să-l îmbie pe om să se aşeze în sărbătoare, să se aşeze în odihnă, să se odihnească de toate ale lui ca să Mă odihnesc şi Eu cu el.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  15-02-2001)

“Domnul” de la Noul Ierusalim se mărturiseşte pe sine că a venit la Pucioasa ca să-Şi stinge dorul după propria Sa venire: 

“Mi-a fost dor de venirea Mea cea de după două mii de ani. Am aşteptat cu mare dor să vin şi să adun neamurile înaintea Mea. Am venit să-i dau omului viaţă fără de păcat dacă vrea omul.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  18-02-2001)

Duhul de la Pucioasa se mărturiseşte pe sine ca fiind Dumnezeu, care a venit acum pe pământ fără trup, ci numai cu cuvântul. De aceea, venirea Lui  la Pucioasa este nedesăvârşită: ea nu se arată, ci doar se spune, ca cei ce au urechi de auzit să-L audă, dar să nu-L vadă în presupusa slavă a Lui pe care nimeni n-o vede, ca s-o mărturisească apoi. Venirea nu numai că nu se vede, dar nici nu se aude, ci doar se vesteşte, şi cei care o vestesc sunt liderii pucioşi, după ce pretind că o aud, chiar dacă n-o mai aude nimeni ca şi ei, ca să-i confirme pe ei în ceea ce pretind. Venirea nu este aşadar desăvârşită: ca să poată veni tot mai mult, duhul vorbicios de la Pucioasa trebuie să aibă deschisă larg calea venirii lui de către cei care s-au aşezat sub crucea lui cea grea ca să-l ajute să vină păşind sub greul crucii venirii lui, când va veni tot  mai mult. Cei ce îl ajută să vină (liderii pucioşi) sunt mici la suflet şi la trup, şi de aceea trudesc din greu ca să-i uşureze greul venirii , şi de aceea trebuie ajutaţi ei în fel şi chip de către adepţii şi servii lor, care pimesc asigurări ferme de la duhul că, dacă pe liderii lor îi vor ajuta, pe “Domnul” pucios îl ajută, căci El este cel neajutorat acum:

“[…] acest cuvânt sunt Eu, şi am venit cu el ca să adun în faţa lui neamurile pământului. Amin. Le adun şi le spun venirea Mea şi le arăt cărarea Mea pe care vin, ca s-o ştie şi să vină să-Mi aducă slavă, şi să-Mi aducă duh de credinţă şi să ia de la Mine viaţă fără de păcat şi să intre sub crucea Mea, de sub care Eu vestesc vestea venirii Mele. Întâi aduc crucea, greul Meu sub care trudesc fără ajutor trudind să vin, căci sunt mici cei ce Mă ajută să vin, şi cu ei trudesc din greu. Întâi aduc crucea şi chem sub ea pe cei ce vor să deschidă venirii Mele ca să pot veni tot mai mult, ca să chem tot mai mult omul, şi cu cuvântul să-l chem. Şi pe câţi vor veni să Mă ajute să vin […] Eu le voi răspunde: «Când i-aţi ajutat pe cei mai mici ai Mei, pe cei ce Mă ajută să vin, pe cei de sub greul crucii venirii Mele».”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  18-02-2001)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa e ameninţată de “timpul omului, care presează peste ea”, dar mititeii de la Pucioasa (liderii pucioşi) sunt la datorie, deşi lucrul “Domnului cu ei este greu de tot. Dar El vine şi prin ei împarte “de la izvor” învăţătură nouă, pucioşească, tuturor care vin la izvor:

“O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbuşe, dar Eu vă am pe voi şi îmi croiesc cu putere drumul şi vin şi adun pe cei ce vin la izvor, şi Eu iau din izvor şi împart.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-02-2001)

Liderii pucioşi s-au obişnuit atât de mult cu răstălmăcirea Scripturii, încât au ajuns să nu mai suporte citatele reproduse cu exactitate de alţii. De aceea ei îi denumesc pe cei care au memorie bună în reproducerea textelor biblice,  “oameni ai minciunii”. Ei propun în schimb texte apocrife, care li se aduc lor de către duhurile întunericului, care vin la ei în miez de noapte ca să-i  “inspire”, texte pe care ei le numesc invariabil “Evanghelia după Sfânta Virginia” (deşi multe dintre ele n-au nici o tangenţă cu Virginia Tudorache, ci sunt creaţia exclusivă a epigonilor ei):

“Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândeşte, nu mai citeşte, nu mai aude venirea Mea şi Evanghelia Mea, şi când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu ştie nimeni când va fi venirea Domnului; nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, darămite omul!”, iar când omul aude aşa, nu mai gândeşte la venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-02-2001)

Niciun preot din B.O.R. nu recunoaşte în mascarada de la Pucioasa o “a doua venire a lui Hristos pe pământ”, deoarece prea multe elemente definitorii sunt aici total diferite de cele descrise de cartea Apocalipsei. În schimb pucioşii pretind că ei au aşezat la “Noul Ierusalim” o preoţie nouă, superioară celei din B.O.R., iar predicile lor adunate în “cartea de la Pucioasa” ar dovedi faptul că Hristos vine, a venit şi va veni la Pucioasa. Această carte, numită de pucioşi “Cuvântul lui Dumnezeu”, este un amalgam de rostiri ale unor duhuri care vorbesc în numele Domnului, al Maicii Domnului, al îngerilor, al sfinţilor şi al decedaţior de rând, şi pretind că astfel arată ele omenirii întregi “venirea Domnului”. În plus, însuşi duhul pe care ei îl ocrotesc mărturiseşte despre sine că deja “a venit” la Pucioasa în locul lui Hristos, ca Mire şi Judecător. Faptul că aceasta este o minciună a lui Antihrist este vizibil cu ochiul liber: Nicăieri nu se vede şi nu se aude de vreo nuntă cerească; nicăieri nu se vede şi nu se aude de vreo Judecată Universală, sau măcar locală:

“Am aşezat preoţie nouă, am făcut totul nou. […] Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoţi de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea şi veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea […] Eu cu voi vorbesc prin cartea aceasta […] Cu voi grăiesc în ea, şi o dau omului de pe pământ ca să ia din ea Duh Sfânt, şi să vadă omul venirea Mea cea de după două mii de ani, căci omul nu se lasă de păcat că nu ştie unde sunt Eu cu venirea Mea, iar păstorii de peste ei îmi lungesc timpul venirii. Eu însă vin, şi am venit, şi zic tuturor: privegheaţi, că iată ziua venirii Mele şi cartea ei care judecă făptura! învăţaţi de la smochin pilda. Mlădiţa lui a odrăslit, şi vara este aproape. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Eu vin. Şi am venit. Şi vin ca un Mire sau ca un Judecător, după cum îl voi afla pe fiecare om în ceasul acela.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-02-2001)

După moartea Verginicăi, cea care a fost considerată de adepţii pucioşi “trâmbiţa apocaliptică a şasea”, alte duhuri cu nume de “îngeri” şi de au continuat să predice ca nişte “trâmbiţe”, nevăzute şi neauzite de nimeni (în afaraă de liderii pucioşi, desigur, cei care le-au inventat şi le-au promovat discursurile apocaliptice), în numele lui Hristos:

“Sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, iar Eu, Domnul, îmi gătesc alaiul de sfinţi şi de îngeri şi îmi fac intrarea în cartea Mea de pe pământ, că e sărbătoare de sfinţi mărturisitori, şi îi iau cu Mine la ieslea cuvântului Meu cea din mijlocul României.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-02-2001)

Liderii pucioşi au asimilat o vreme pomenirile obşteşti ale morţilor şi sărbătorile anuale intitulate de ei “Festivaluri ale ortodoxiei româneşti” (la care veneau invariabil doar câteva zeci de oameni), cu “nunta Domnului” de la sfârşitul veacurilor. “Nunţile pucioşeşti” ţineau însă doar două-trei zile, apoi fiecare creştin se întorcea la casa şi la treburile lui. După câţiva ani, din cauza audienţei scăzute, a conflictelor de idei şi a viziunilor diferite (legate de “pregătirile de nuntă”, de programul artistic, şi de cheltuieli) pe care le avea Mihaela cu unii adepţi mai destupaţi la minte, care aveau o reală pregătire artistică şi nu agreau diletantismul,  “festivalurile creştineşti” – respectiv “nunţile pucioşeşti”, s-au desfiinţat de la sine. A rămas doar nostalgia că “Domnul” Pucios a venit pe ascuns, ca un fur noaptea, la “nunţile” lor, a stat la masă cu ei şi a mâncat (deşi nu L-a văzut nimeni) şi le-a vorbit îndelung despre “venirea Lui”, iar venirea Lui era însuşi “cuvântul”:

“Bucuraţi-vă cu Mine, sfinţi ai cerului sfânt! Zilele nunţii Mele sunt răsplata pe care v-o dau […] Zilele nunţii Mele sunt venirea Mea pe pământ cu sfinţii […] Împodobesc venirea Mea cu strai de nuntă, şi voi nunti pe pământ cu voi, copilaşi care-Mi primiţi cuvântul, care-Mi primiţi venirea. V-am îmbrăcat în haină de mireasă şi v-am aşezat la masă de nuntă ca să audă şi să vadă oamenii de pe pământ zile de nuntă cerească şi să se facă din trupeşti duhovniceşti, aşa cum v-aţi făcut voi la chemarea Mea, la vestea venirii Mele cea după două mii de ani.”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-02-2001)

Limbajul pucioşesc suferă de o ambiguitate care oscilează între comicărie şi farsă, acolo unde  “Domnul” Pucioşesc vorbeşte despre venirea Lui de acum, cu care se va arăta curând, atunci când va veni:

“Cui să Mă arăt Eu cu venirea Mea de acum aşa cum M-am arătat Eu apostolilor Mei cu învierea Mea cea de-acum două mii de ani, şi cu care Mă voi arăta curând, curând la toată făptura, spre învierea ei?”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-04-2001)

Comicăria se prelungeşte şi când “Domnul” Pucioşesc îşi anunţă intenţia de a Se arăta în curând cu învierea Lui cu care a înviat acum 2000 de ani: desigur că această arătare a doua oară cu învierea se va face selectiv,  adică exclusiv aleşilor Lui care-L aşteaptă cu masa Lui de cină, ca să se convingă de învierea Lui cu care va veni curând, curând, lucrând la calea venirii Lui:

“ Iată, şi acum, ca şi atunci, nu Mă pot arăta cu învierea Mea şi cu venirea Mea decât celor ce Mă aşteaptă cu trăirea Mea înăuntrul lor, cu masa Mea de cină între Mine şi ei. […] Voiesc să-l găsesc pe om când voi veni, căci vin curând, curând. […]Pace vouă, şi celor ce ajută Mie şi vouă pentru ca Eu să vin lucrând la calea venirii Mele! Pace, fiilor! Pace celor ce iubesc drumul venirii Mele ca să vin, că Eu prin învierea lor vin ”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-04-2001)

Apoi pucioşii se răzgândesc din nou. Venirea “Domnului” nu va fi curând, curând, ci va fi chiar acum, şi “Domnul” va fi mereu cu ei:

“Iar Eu voi fi cu voi, înviindu-vă mereu cu învierea Mea, cu Paştele cel nou al venirii Mele cea de acum[…]”. Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  15-04-2001)

Venirea de azi a “Domnului” Pucios n-ar fi fost posibilă fără minunea făcută de liderii pucioşi, care I-au dat putere şi au făcut ca venirea Lui să fie cu putere în ea , căci ei L-au primit ca să vină. Dacă ei nu L-ar fi primit, venirea Lui la “proorocii” Pucioasei n-ar mai fi fost posibilă:

“[…] aceasta este minunea pe care au făcut-o ei, cei ce Ţi-au făcut cu putere venirea, şi apoi Te-au primit, şi de aceea vii. Vii, că ei Te-au primit. Te-au primit aşa cum este să fie venirea Ta de azi şi nu oricum. Venirea Ta este adevărată peste cei ce Te au pe Tine Dumnezeu adevărat.  [...] Aduceţi-i la voi pe pământ, că aşteptarea lor e mare. Sfinţiţi pământul cu cuvântul venirii Fiului meu, că e mare aşteptarea venirii Lui cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-04-2001)

Venirea de acum a “Domnului” Pucios aduce cu ea învierea celor morţi, iar morţii înviaţi se aşează la masă cu cei vii la Pucioasa şi mănâncă împreună cu cei mai mici dintre ei (cu liderii pucioşi) la masa de Paşti a celui venit (ce-i drept, nimeni nu i-a văzut, deci asta este încă o fantezie a liderilor pucioşi):

“Aşezaţi-vă cu cei mai mici ai Mei, cu cei din urmă, la masă de Paşti, la masă de cuvânt sfânt, ca să mănânce viii şi morţii la masa Mea, la masa venirii Mele cu înviere peste făpturi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-04-2001)

Dar venirea de acum cea nevăzută, la Pucioasa, a “Domnului” Pucios cu sfinţii este doar pregătirea venirii celei văzute, care va veni tot la Pucioasa, a “Domnului” Pucios cu sfinţii:

“O, Ierusalime, […] Eu vin la tine şi îmi pregătesc venirea cu sfinţii aşa cum Mi-am pregătit cu cei ai Mei de acum două mii de ani învierea din morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  29-04-2001

Pregătirea de acum a venirii “Domnului” Pucios Îi va face uşoară venirea atunci când va fi să fie ziua venirii Lui. Pentru aceasta, liderii pucioşi îl primesc acum, când vine, pe duhul cel ce vine la ei cu venirea lui. Aceştia au acum cu ei “venirea Lui la ei”:

“Dau să-i fac gust bun hranei […]  ca să-Mi fie uşoară venirea Mea la voi, pentru voi şi pentru toţi cei ce iau de la voi venirea Mea, fiilor care Mă primiţi când vin. […]  Nimeni nu poate să-I dea ceva lui Dumnezeu dacă nu se dă el mai întâi cu totul aşa cum v-aţi dat voi Mie, copii care aveţi cu voi venirea Mea la voi. […] Mânuţele şi inimioarele voastre sunt scaunul pe care Eu îmi odihnesc tot ce am de lucrat pe pământ acum, odată cu venirea Mea la voi.  ”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  06-05-2001)

……………………
Anca Estera
23 ianuarie 2011

……………………