301. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (X)

 

Cuvântul de la Pucioasa este când însăşi venirea “Domnului” Pucios, când cale pentru venirea Lui. În primul caz, cuvântul vine şi se aude venind:

“Iată-Mă ca să vă dau har şi mângâiere, vouă şi celor veniţi la izvor. Sunt Eu însumi. Trupul Meu este acoperit de ochii voştri, dar din el curge cuvântul Meu şi se aude, şi hrănesc cu el şi îl fac venirea Mea […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

În al doilea caz, “Domnul”  vine , iar cuvântul se face şoaptă şi  cale pentru venirea Lui:

“ […] că a venit vremea aceasta, şi tot omul va fi luat ca pe neştire, că nu vrea omul de pe pământ să stea din mersul lui şi să asculte şoapta venirii Mele, cuvântul Meu care se face cale pentru venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Venirea însăşi oscilează între timpul prezent şi cel viitor. Duhul vorbitor promite când că va veni, când pretinde că deja vine:

“Dacă Scripturile Mele cele de acum două mii de ani sunt mincinoase, Eu nu voi veni. Dar ele sunt adevărate, şi de aceea vin, şi vin să le împlinesc.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Pucioşii se contrazic sistematic pe tema venirii sau nevenirii (încă) a “Domnului” lor. Pe de o parte, venirea “Domnului” Pucios este aproape să vină, deci n-a avut loc încă, dar este anunţată să vină, iar liderii pucioşi sunt “semnele venirii Lui” care este aproape. Pe de altă parte, liderii pucioşi susţin că venirea “Domnului” este cu ei, iar oamenii nu vor să priceapă din semnele vremii că această venire a avut loc deja la ei, la liderii pucioşi ai “Noului Ierusalim”, şi nu se pricep să-L vadă şi să-L găsească pe “Domnul” Pucios la ei, şi să se folosească de această venire. Confuzia voită dintre “semnele venirii” şi “semnele vremii” face posibilă juxtapunerea acestor situaţii incompatibile “venirea apropiată” şi “venirea împlinită” în aceeaşi frază. “Venirea apropiată” este anunţată prin “semnele venirii” , iar “venirea împlinită” este anunţată de “semnele vremii”:

“ Eu însumi am venit şi am dat rod şi am dat mlădiţe noi, căci venirea Mea este aproape. […] Voi, copii de la iesle, sunteţi semnele venirii Mele. Eu sunt smochinul, iar voi, mlădiţele, şi venirea Mea este cu voi. […] oamenii nici acum nu vor să priceapă din semnele vremii venirea Mea de la Tatăl. […] Şi iată, venirea Mea ia omul pe neştire şi omul n-o vede, căci scris este: «Ochi au şi nu văd; urechi au şi nu aud; şi cine nu crede nu ajunge să vadă». Eu însă vin la iesle cu hrană din cer şi Mă dau spre zidire sfântă celui ce voieşte cu Mine aşteptându-Mă să vin. Mă dau vouă, iar voi să Mă daţi, fiilor, şi să fiu găsit la voi [...] Dau mereu tot ce văd că-ţi trebuie, ca să te ajut să ai şi să te foloseşti de venirea Mea la tine. Cel ce are nu se mai plânge că e lipsit. Cel ce ia are, dar cel ce nu ştie să ia, acela nu are, şi cere ca să aibă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Uneori se anunţă că venirea “Domnului” va fi odată cu venirea veacului ce va să fie, moment care va coincide cu biruinţa venirii Lui; pentru ca îndată să fie mustrat şi judecat cu mânie omul care nu ia din pacea venirii Lui,  a Celui care vine acum la Pucioasa şi este venit aici ca fulgerul, fără biruinţa care va fi să fie, dar cu pace şi cu har ceresc:

“Zidiţi-vă în veacul cel nou şi fiţi ziditori ai veacului ce va să fie, căci totul va fi înghiţit de biruinţa venirii Mele şi voi rămâne Eu, cu veacul cel nou şi cu moştenitorii lui. Amin. Îi dau omului ochi ca să vadă; îi dau urechi ca să audă; îi dau înţelepciune ca să înţeleagă; îi dau iubire ca să aibă, numai să ia omul din pacea venirii Mele. Cu pace şi cu har ceresc vin pentru cei ce Mă aşteaptă, iar pentru cei ce nu Mă aşteaptă vin cu zi de mânie, vin cu plata celor lucrate de tot omul care s-a ascuns de Mine iubindu-se pe sine. […] Şi iată venirea Mea, că sunt cuvântând din mijlocul pământului român peste pământ, şi merge cuvântul Meu ca fulgerul de la răsărit până la apus, căci venirea Mea aşa vine, ca fulgerul, precum scrie în Scripturi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Cei care nu vor să vină la Pucioasa nici nu vor fi traşi de mânecă pentru a înţelege ce pierd, căci venirea “Domnului” Pucios este ascunsă, ca un fur noaptea:

“ Să vină omul la Mine şi să bea. Şi dacă nu vrea să vină, să nu vină, căci scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, şi cine este spurcat, să se spurce şi mai mult», că venirea Mea vine ca un fur, şi cel ce nu-i venit spre ea, nu mai are vreme să vină.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Venirea de acum a “Domnului” (a doua, sau a treia după socoteala liderilor pucioşi”) este fără slavă văzută , şi doar pentru a pregăti “pământul român”, locaşul unde a venit şi unde va avea loc următoarea Lui venire (a patra), care va avea loc peste aproximativ un ceas. Această a patra venire  se anunţă a fi o altfel de venire, o venire triumfală cu slavă văzută şi cu îngeri, despre care Apocalipsa spunea că va fi a doua venire a Domnului:

“O, fii ai oamenilor […] Vin, că este scris să vin după cele două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl. M-am dus la Tatăl ca să vin şi să pregătesc de lângă Tatăl locaşul venirii Mele. Şi am venit, şi Mi l-am pregătit, şi Mi-l pregătesc, şi Mi-l curăţesc, şi Mi-l slăvesc, ca să vadă toţi împăraţii pământului locaşul venirii Mele: pământul român. […] O, copii ai venirii Mele, vine venirea Mea. Zidiţi-vă în taina veacului cel nou şi fiţi ziditori şi spuneţi tuturor celor ce locuiesc pe pământ că vine venirea Mea. Un ceas, şi vin, iar veacul cel nou care vine cu Mine, se numeşte Noul Ierusalim.[...] Eu de aceea am venit cuvânt pe pământ. Am venit să pregătesc loc pe el, ca să vin apoi şi să-i adun în el pe cei aleşi ai Mei, pe cei ce se lasă culeşi pentru ziua venirii Mele cu sfinţii în slavă văzută.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  01-01-2001)

Venirea cea de astăzi, chiar dacă e lipsită de strălucire şi de biruinţă, modestă şi ascunsă, este totuşi o minune care se scrie pe pământ de către mânuţele harnice ale liderilor pucioşi, care nu mai prididesc să scrie noi predici pucioşeşti care îngroaşă “canonul Evangheliei de la Pucioasa”:

 “Minunea venirii Mele de azi se scrie pe pământ de Mine însumi prin mânuţele voastre […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-01-2001)

Duhul care ia numele Maicii Domnului îl căinează pe duhul cu numele Emanuel , pe care îl numeşte “Fiul” ei. Ea mărturiseşte că “Fiul” a venit şi este acum venit pe pământ, dar omul nu vede şi nu aude şi nu vine spre venirea Lui. Duhul îi mărturiseşte apoi şi pe liderii pucioşi, ca fiind artizanii şi măsluitorii acestei “veniri a Domnului”, pe care o adăpostesc şi o poartă cu ei. În final, duhul anunţă şi următoarea “venire a Domnului”, cea de-a patra, pe care acum o pregăteşte şi în care se va odihni cu bucurie mare:

“ – Mă aplec, Fiule Emanuel. […]Mă doare când văd venind venirea Ta, şi omul n-a venit la ea. [...] O, Tu plângi pentru om, că e mare şi mult neamul omenesc, şi nu vine, Fiule, spre venirea Ta. Dar la naştere e bucurie. E sărbătoare în grădina ieslei Tale, e pentru naşterea Ta cea de acum două mii de ani sărbătoare. Iată-i pe cei ce Te poartă întru venirea Ta. […] Tu Te vei odihni curând, curând în bucuria venirii Tale, Fiule Care vii venind şi pregătind venirea Ta. Amin, amin, amin.”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-01-2001)

Duhul care ia numele Domnului Hristos mărturiseşte că acum vine fără trup, numai cu cuvântul care străbate cerul ca fulgerul de la răsărit la apus, ca să-şi  pregătească venirea de apoi în trup;  iar trupul duhului rămâne în cer nevăzut, de unde şi el îşi pregăteşte venirea cu slavă văzută şi de unde va veni, curând, curând, ca să împlinească tot cuvântul care spune că va veni în trup văzut de toată făptura:

“Venirea Mea vine cu cuvântul care pătrunde ca fulgerul de la răsărit până la apus ca să arate omului glasul cuvântului Meu. Întâi se arată fulgerul pe cer, şi apoi glasul lui. Întâi vine Cuvântul pe pământ, şi apoi trupul Lui, şi apoi trupul Meu, cel care a înviat din răstignire acum două mii de ani. Trupul Meu cel înviat îşi pregăteşte venirea din cer pe pământ în chip văzut. Cerul cel nevăzut, care Mă ţine pe Mine acum ca să nu Mă vadă omul, cerul este tronul Meu, şi îşi va arăta slava curând, curând, că este scris acest cuvânt ca să se împlinească.”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-01-2001)

O adâncă nedumerire întunecă “Atotştiinţa” Celui de la Pucioasa, care arată că nu ştie ce să facă şi este complet derutat, şi de aceea îi consultă pe liderii pucioşi, rugându-i să-i fie consilieri destoinici şi să-L înveţe ce are de făcut cu omul, care nu vrea şi pace să vadă şi să audă şi să înţeleagă duhul proorociei de la Noul Ierusalim. Liderii pucioşi sunt consideraţi “prooroci” şi în această postură sunt adulaţi şi li se atribuie merite care nu le aparţin, de “întemeietori ai sectei”, cu care au fost începute tainele de Nou Ierusalim (în realitate, documentele pucioşeşti o desemnează pe Virginia Tudorache ca “proorociţă” şi înaintemergătoare şi întemeietoare a sectei pucioşilor). Apoi, Cel de la Pucioasa se adresează duhului tainelor cereşti, ca şi acesta să-L ajute să dezlege de peste om neînţelesurile pucioşeşti, cu care omul a fost legat de către oamenii Bisericii:

“O, fiilor care-Mi purtaţi cuvântul peste pământ, cum să facem să-l aşezăm pe om în viaţa veacului ce va să fie? Am început cu voi această mare taină pe pământ şi am pus-o înaintea oamenilor, şi se uită oamenii şi nu înţeleg, că nu au înţelepciune pentru cele tainice ale Mele pe pământ cu oamenii. Cum să facem să ia omul duh de pricepere cerească şi să vadă şi să audă şi să înţeleagă, şi să ia omul duhul proorociei în el, şi cu el să înţeleagă, căci scris este: «Duhul proorocilor se supune proorocilor». Amin. O, duhul tainelor cereşti, cum să facem să vină peste om şi să-l cuprindă şi să-i desluşească omului venirea Mea şi lucrarea veacului cel nou peste pământ? Cum de nu înţeleg şi cum de nu văd oamenii bisericii de pe pământ că nu pot să-i adune pe oameni în taina veacului ce va să fie, în lucrarea de om nou pe care Eu o aştept de pe pământ de la om? O, nu mai pot să oftez singur. Stau cu voi în sfat şi îmi împart cu voi oftatul, copii ai venirii Mele, ca să învăţaţi ce înseamnă să fiţi copiii venirii Mele şi la greu şi la uşor, şi la durere şi la bucurie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-01-2001)

Ca şi “venirea Domnului”, pe care pucioşii o aşează în mod sistematic în două coordonate temporale diferite (prezentul şi viitorul), tot aşa procedează ei şi cu “poporul” pucios.  “Venirea Domnului” Pucios este în prezent calea de pregătire pentru “următoarea Sa venire”, căci sunt două veniri: cea prezentă de la Pucioasa, şi cea viitoare, de pe teritoriul României. Tot aşa este şi cu“poporul” pucios: este zidit astăzi, ca Ana a meşterului Manole, în veacul cel  nou ( dar trecător) al prezentului,  dar este anunţat şi pregătind viitorul, adică fiind aşezat în calea venirii care va veni cu veacul cel nou (şi veşnic, de data aceasta) al viitorului:

“Aşa a fost, căci cei mari au căzut, iar cei mici s-au ridicat, aşa cum a fost şi cu lucrarea venirii Mele la voi cuvânt după două mii de ani, căci cei mari au căzut, şi cei mici s-au ridicat şi au venit la Mine, şi vin la Mine cei mici, că au nevoie de sprijin şi de viaţă. [...]Vă voi învăţa, şi voi veţi asculta, şi Eu voi fi cu învăţătura Mea pentru creşterea lui Israel, pentru viaţa poporului Meu cel nou, pe care voiesc să-l iau şi să-l zidesc veac nou în calea venirii Mele cu veacul cel nou şi veşnic pentru fiii cei daţi Mie de Tatăl, pentru cei ce se fac mângâiere a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh după două mii de ani de aşteptare pe urma omului.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-01-2001)

Alături de “calea venirii Domnului” (care am văzut că este şi va fi croită de către liderii pucioşi prin zidirea de către ei a veacului cel nou), venirea Domnului Pucios are o paletă diversificată de coordonate ale împlinirii ei:

“Şi pe tine, popor micuţ, te-am făcut cale a Mea peste pământ, ca să vin apoi şi să împlinesc Scriptura venirii Mele. O, greu am răzbătut cu cuvântul venirii Mele, că omul e cuprins într-ale lui. Dar Mi-am împlinit cuvântul rostit din timp şi am ieşit peste ţara venirii Mele şi strig peste ea, şi strig din ea, ca să se audă venirea Mea, care vine cuvântând de deasupra pământului şi înnoind duhul omului. […] Acum nouă ani am venit cu Ioan şi am îmbrăţişat aici la iesle pe cel care M-a mărturisit în zilele acestea peste lume cu lucrarea venirii Mele: pe Irineu, arhiereul Meu cu care Mi-am înfipt ţăruşul împărăţiei venirii Mele în mijlocul neamului român, de unde cuvântam vestea împărăţiei cerurilor, vestea cea nouă a venirii Mele. Mi-e dor de el să Mă vestească cu venirea Mea de azi, şi îi voi face loc şi voi smulge din calea lui pe toţi împotrivitorii venirii Mele şi vă voi pune pe voi în calea lui spre Mine, că Eu prin voi şi prin el vreau să dau viaţă neamului omenesc mai înainte cu un ceas, şi apoi să vin. Mi-e dor de cuvântul lui cel plin de har şi de adevăr, dar el e strâmtorat ca în groapa cu lei şi e păzit din toate părţile ca să nu se audă glasul lui peste pământ, ca să nu se ridice omul spre venirea Mea. Dar Eu Mă scol şi pedepsesc împotrivirea şi pe toţi cei care-l ţin pe el legat, şi îi voi desface mersul şi cuvântul şi va fi căutat ca să mijlocească la Mine de pe pământ.  Îl mângâi şi pe el, pe arhiereul venirii Mele după două mii de ani, dar cu greu ajung cu mângâierea Mea la el, că e păzit din toate părţile ca să nu scape din închisoare […] şi Mă dor lanţurile lui.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-01-2001)

Aceste coordonate ale “venirii Domnului” sunt aşadar:

-        o “Scriptură a venirii”, compusă din trei segmente complementare, şi care ţine atât de trecutul îndepărtat (Vechiul Testament), cât şi de trecutul ceva mai apropiat (Noul Testament) , dar mai ales de trecutul foarte apropiat şi de prezent (“Noua Evanghelie de la Noul Ierusalim din Noul Israel al Noului Eden” (pe care pucioşii îl denumesc în mod uzual “Cuvântul lui Dumnezeu “ de la Pucioasa şi în care ei codifică prin Noul Ierusalim o suburbie a oraşului Pucioasa, iar prin Noul Eden o arie geografică echivalentă oarecum cu actualul teritoriu al României, dar cu ambiţii ceva mai mari – în timp ce Noul Eden este o stare de cer nou şi pământ nou, echivalentă cu instaurarea pucioşismului în toată lumea);

-        un “cuvânt al venirii”, materializat în emisiuni sonore, rostite întotdeauna în limba română (care este şi limba îngerilor), care se fac auzite selectiv de un grup restrâns de oameni cu urechi mai agere, numiţi de către adepţii lor “prooroci”. “Proorocii” comunică apoi “Cuvântul” celorlalţi adepţi ai pucioşismului, fie prin viu grai, fie în scris (prin ziare sau cărţi tipărite), fie pe suport magnetic (casete, dischete magnetice), fie prin reţele computerizate de socializare (“infernet”);

-        o “ţară a venirii”, care prin excelenţă este aleasă şi numită a fi “România”, dar prin care pucioşii înţeleg un teritoriu mult mai vast, cu un diametru de circa 12000 de stadii, aşa cum este scris în Apocalipsă despre cetatea Noului Ierusalim, acoperindu-se astfel în mod confortabil tot teritoriul locuit cândva de daci, traci şi draci, dar care a fost restrâns cu timpul în mod dramatic şi inacceptabil, din cauza vicisitudinilor vremii;

-        o “lucrare a venirii”, care este mărturisită nu numai de “proorocii” pucioşi, ci şi de toţi oamenii, mai mari sau mai mici, pe care “proorocii” au reuşit să-i “îmbrobodească” la pucioşism;

-        un “ţăruş al împărăţiei venirii”, care stabileşte axis mundi, el ombelico del mondo, centrul lumii văzute şi nevăzute, locul unde se intersectează coordonatele geografice ale raiului: grădina lui Ilie Bunea de la Glodeni Pucioasa, confiscată de la acesta de către liderii pucioşi şi “restituită Domnului” Pucios, care se pretinde a fi adevăratul proprietar al grădinii;

-        o “veste cea nouă a venirii” şi o “vestire a veştii celei noi a venirii” pe care o fac atât liderii Pucioşi prin infernet , prin ziare şi cărţi, cât şi adepţii lor, prin viu grai, care fac şi ei lobby cât pot, ca să-L ajute pe “Domnul” în neajutorarea Lui de a se face cunoscut lumii întregi

-        un “arhiereu al venirii”, în persoana lui Irineu Bistriceanul, despre care se fac alte proorocii mincinoase: că liderii pucioşi vor fi puşi mijlocitori în calea lui Irineu spre “Domnul” Pucios (minciună – liderii pucioşi nu numai că n-au mişcat un deget pentru asta, dar îl vorbesc de rău pe la spate pe Irineu); că Irineu va colabora cu liderii pucioşi ca să grăbească împreună “venirea Domnului” măcar cu un ceas (minciună – a trecut nu un ceas, ci au trecut exact zece ani, şi tot nu s-a legat vreo comunicare între Irineu şi liderii pucioşi); că Irineu e legat cu lanţuri în închisoare şi ţinut strâmtorat ca în groapa cu lei şi e păzit din toate părţile ca să nu se audă glasul lui peste pământ (minciună – Irineu vorbeşte liber, scrie liber, se mişcă liber, aşa că ar putea, dacă ar vrea, să le dea apă la moară şi la pucioşi; iar dacă nu o face, înseamnă că nu e de acord cu ereziile lor, nu că alţii l-ar constrânge în vreun fel oarecare); că “Dumnezeul” Pucios îi va desface mersul şi cuvântul lui Irineu, iar acesta va mijloci pentru El de pe pământ (altă minciună – au trecut zece ani de atunci şi Irineu a rămas la fel de integru pentru făgăduinţele făcute lui Dumnezeu la hirotonia lui)

Există descrisă aici şi o coordonată a neîmplinirii venirii, pe care o trasează “împotrivitorii venirii”, dar aceştia vor fi smulşi ca neghina care se smulge şi se aruncă în foc.

Aceste 6-7 segmente ale împlinirii “venirii Domnului” fiind trasate, delimitate şi puse în lucru, se aşteaptă acum efectul lor vizibil, dar mai ales audibil: “auzirea venirii Domnului” de către toţi românii, nu numai de către “proorocii” pucioşi. Pentru a se stimula auzirea, la Pucioasa se strigă ceva mai tare peste “ţara venirii Domnului”, pentru că se pare că românii sunt cam tari de ureche.

La acestea se mai pot adăuga două, cu o semnificaţie specială: “copiii sau călăuzele venirii Domnului” şi “poporul venirii Domnului”. Mai presus de toate, cheia farsei de la Pucioasa o deţin cei doi “copii ai venirii Domnului”, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, cei doi moguli care-i manevrează discreţionar pe creştinii naivi care le-au căzut în plasa fabulaţiilor lor şi care alcătuiesc “poporul venirii Domnului”. Cei doi farseuri sunt mângâierea şi braţul înarmat cu minciuni al duhului locvace de la Pucioasa, şi unii pe altul se dau a fi atotputernici, dar pe ascuns se sprijină în neajunsuri şi îşi dau unii altuia puteri:

“O, copii ai venirii Mele! V-am făcut mângâierea Mea.  [...] Caut mereu să Mă mângâi cu voi şi să vă mângâiaţi cu Mine. Să fie şi de la voi şi de la Mine la fel mângâierea, că ea ne dă putere unii spre alţii, copii ai venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-01-2001)

În acelaşi timp, cei care se definesc a fi “adepţi ai poporului venirii Domnului” sunt în mod obligatoriu obedienţi până la sacrificiu de sine şi acceptă depersonalizarea lor şi spălarea creierelor de către cei doi lideri care îi aşează “la făcut” şi apoi “îi fac” pe ei sclavii lor:

“[…] aduc la voi pe cei care se aşează la făcut, pe cei ce vin de mult la izvor şi care şi-au aşezat viaţa lângă a voastră, lângă Mine, fiilor, dar trebuie lucraţi, trebuie făcuţi, căci aşa v-am zis: «Cel ce vine să fie cu poporul acesta al venirii Mele şi nu stă la făcut, acela nu este al acestui popor, că nu are formă, că nu are haină, iar haina este cămaşa curăţeniei»”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  04-02-2001)

“Venirea Domnului” de la Pucioasa nu are loc de la sine: ea trebuie “lucrată” de  oameni de pe pământ, oameni care ar trebui să îmbrăţişeze de bunăvoie pucioşismul şi să  se alăture apoi poporului pucios, devenind “oameni noi”. Iar oameni noi nu pot deveni oricum, ci numai prin lucrarea liderilor pucioşi de peste ei, căci liderii pucioşi sunt plini de Duhul Sfânt. În consecinţă, dacă oamenii nu o vor “lucra”, venirea Domnului şi proorociile Scripturii care vorbesc despre ea vor fi compromise:

“Cuvântul cel de azi este zidire, fiilor. Se poate omul zidi din el, numai să se lase zidit. Eu aşa ştiu să-l zidesc pe om. Eu aşa îl învăţ să fie: să-şi facă mintea Duh Sfânt şi să se facă apoi copil şi să ia de la Mine lucru sfânt pentru sfinţi şi să lucreze venirea Mea, că iată, la acela Eu vin şi cinez cu el şi Mă arăt lui şi îmi fac casă la el, după cum Eu am rostit făgăduinţa pentru cei ce ştiu să vină după Mine.    Nimeni să nu vă ia după înfăţişare, căci voi sunteţi slabi şi mici, ci să vă ia după Duhul Meu din voi cu Care Eu lucrez la facerea omului nou, ca să am o mână de popor viu la arătarea Mea cea din ziua venirii Mele cu cerul pe pământ pentru voi şi pentru cei ce vor fi numiţi sfinţi, pentru cei ce vor fi sfinţi şi poporul Meu cel nou, care va fi şi va sta întru întâmpinarea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  04-02-2001)

De aceea, duhul de la Pucioasa îi îndeamnă pe liderii pucioşi să lucreze necontenit şi să-i facă “oameni noi” pe toţi cei care vin la ei şi se dau pe sine şi “se lasă la făcut”, îngroşând rândurile poporului pucios cel rătăcit. Acestora li se promite că “venirea Domnului vine şi tot vine”, şi nu va mai pleca de la ei după ce va veni:

“Lucraţi cu Mine pe omul cel nou. Lucraţi, copii lucrători, om nou, ca să rup din Mine şi să Mă dau, ca să aibă omul viaţă veşnică precum Eu am, iar viaţa Mea este trupul Meu cu care Mă dau celor curaţi spre viaţa lor şi spre venirea Mea la ei cu cină nouă, cu vin nou, căci iar şi iar rostesc şi zic: fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au minte de la Duhul Sfânt, ca să ştie să vină la Mine copii, şi în chip curat să vină, şi Eu să-i am pe ei sfinţi ai Mei, sfinţi ai venirii Mele cu sfinţii, căci iată, venirea Mea vine şi tot vine, şi ea nu va mai pleca de la voi”.  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  04-02-2001)

Simbioza dintre duhul locvace de la Pucioasa şi liderii pucioşi este perfectă. Aşa cum pe vremea Verginicăi gura Verginicăi era gura duhului, iar vocea ei era vocea duhului, tot aşa şi acum, urechea duhului este în urechea liderilor pucioşi şi auzul lor este auzul cuvântului lui, iar voinţa lor şi simţirea lor coincid, şi unii pe alţii se sprijină în vebirea cuvântului pucios pe pământ. Fără liderii pucioşi, răspândirea neghinei cuvântului pucios în semănăturile de pe pământ ar fi imposibilă. Într-un exces de zel, duhul pucios mărturiseşte că el nu seamănă cu Hristos Cel ce a zis “lăsaţi copiii să vină la Mine”, căci lui nu-i plac toţi copiii, ci numai aceia care sunt copii la minte şi care-i pot fi lui de folos şi în care se poate încuiba cu statul lui în ei:

“O, nu ştie omul de ce vă zic Eu fii-copii. Mă sprijin cu voi pentru venirea Mea. Îmi desfac urechea Mea din voi ca să se desfacă urechile voastre şi să auziţi cuvântul venirii Mele şi să-l puneţi pe pământ, şi vă numesc fii-copii. Omul-copil este omul curat la simţuri şi la minte, şi pe acela îl folosesc Eu pentru Mine şi pentru venirea Mea la oameni, căci calea Mea de la Tatăl la oameni trebuie să fie cale sfântă ca să pot Eu merge pe ea. Iată, nu copiii sunt cei ce-Mi plac Mie, ci omul-copil este cel ce Mă bucură, cel ce Mă mângâie cu statul Meu în el.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  11-02-2001)

Duhul de la Pucioasa îi ameninţă cu represalii pe păstorii autentici ai Bisericii care s-au împotrivit ereziilor de la Pucioasa şi persiflează locaşurile de cult al Bisericii, spunând că “nu este biserică aceea care stă zidită de om pe înălţimi”. Dacă ar fi să fie aşa, atunci acest lucru ar fi valabil şi pentru biserica-templu de la Glodeni-Pucioasa, despre care pucioşii spun că este aşezată pe ce mai mare înălţime, care a ieşit prima de sub ape la Facerea Lumii:

“ Eu păstoresc cu păşune cerească şi adăp cu izvor dulce pe oi, şi păstorii cei vicleni s-au supărat şi Mi-au râs de oile pe care Eu le-am strâns la pieptul Meu ca să le dau viaţă din viaţa Mea. Dar ei s-au tăiat şi se vor tăia în sabia pe care ei au scos-o împotriva venirii Mele şi a turmei Mele cea curată, cea curăţită de Mine ca să fie, şi ca să nu piară biserica Mea dintre pământ şi cer. Nu este biserică aceea care stă zidită de om pe înălţimi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2001)

……………………
Anca Estera
21 ianuarie 2011

……………………