299. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 14-1-2011

Liderii pucioşi excelează şi în acest “Cuvânt” în contraziceri spectaculoase. Vorbind despre taina naşterii din nou a omului, ei pretind mai întâi că ea este o minune care se face numai “de sus, prin cuvântul de la Pucioasa” şi este atât de mare şi de temeinică şi de veşnică prin această lucrare de “Nou Ierusalim”, încât în mod necondiţionat ea “nu mai moare în om”, odată ce se zămisleşte în om:

“ Mă aşez în carte cu praznic de cuvânt, şi cuvântul Meu este iubit numai de cei ce cresc prin el după ce s-a zămislit în ei naşterea cea de sus prin cuvântul Meu, naşterea din nou, minune prin credinţă zămislită în omul cel dinăuntru şi dovedită prin credinţă şi văzută apoi ca faptă în omul cel din afară, care se mărturiseşte pe sine mărturisind pe Domnul în el şi cu el, şi mare este taina naşterii din nou a omului, taină care nu mai moare în om dacă ea se zămisleşte în om.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

Surpriza nu întârzie să apară: Pucioşii uită de la mână pân-la gură ce-au afirmat cu o clipă în urmă, revin asupra interpretării şi spun că, de fapt, taina aceasta a naşterii din om prin “cuvântul de la Pucioasa” n-ar fi chiar atât de nemuritoare. Ba, există pericolul real ca să moară iarăşi creştinul care tocmai s-a născut din nou din “Cuvântul” Pucios, dacă dumnealui nu se îngrijeşte să rumege mereu “Cuvântul”, căci “Cuvântul” Pucios este călăuza vieţii celui ce se naşte din nou din el:

“Acest mult cuvânt al Meu, care naşte fii pentru Dumnezeu, dacă nu este citit mereu, moare iarăşi cel ce se naşte din el, căci el este călăuza vieţii celui ce se naşte din nou din el. O, să-l citeşti mult, mult, poporul Meu, căci întru el este viaţă, tată, şi este lumina care luminează în întuneric, în toate câte încearcă viaţa ta pe pământ ca s-o doboare pe ea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

O altă contrazicere se referă la “a doua venire a Domnului”. Biblia vorbeşte despre o singură venire a lui Hristos care se numeşte “a doua”, venire care va fi cu slavă şi cu alai de sfinţi şi de îngeri, în care Hristos cel întrupat şi înviat se va arăta întregii lumi ca Dreptul Judecător.

Pucioşii vorbesc însă despre două veniri, a doua şi a treia, care au coordonate complet diferite:

1. Prima venire ( care este de fapt “a doua venire”), este şi cea mai bizară: ea se desfăşoară din 1955 încoace aproape necontenit, fiind deci un fel de “venire care nu se mai termină”. Ea nu se face cunoscută decât unui grup restrâns de “aleşi” şi are loc “în duh şi în cuvânt”, deci “Hristosul” Pucios se prezintă destrupat în faţa oamenilor “aleşi”, fără trupul lui cel răstignit. Neavând trupul care poartă peceţile răstignirii, “Hristosul “ Pucios nu poate oferi ca garanţie că el este cu adevărat Acela care era aşteptat decât faptul că poartă numele pe care şi l-a însuşit după modelul oferit de Apocalipsă: “Cuvântul lui Dumnezeu”. În plus, există şi o colecţie de predici ticluite de liderii pucioşi şi cărora ei le-au dat acelaşi nume: “Cuvântul lui Dumnezeu”, predici care sunt considerate “Scriptura Celei de-a Doua Veniri“  sau “O Nouă Evanghelie a lui Hristos”, în care cred pucioşii, şi prin credinţa lor îl ajută pe “Domnul” lor cel neputincios ca aibă putere ca să vină:

“ Te cuprind în cuvânt de praznic sfânt, poporul Meu. Grăiesc ţie, tată, căci lucrarea Mea cea de la Tatăl dată este cuvântul, fiule. O, îţi mulţumesc cu aplecare, măi fiule, că Mă ajuţi prin credinţa ta să împlinesc Eu acum Scriptura venirii Mele de la Tatăl la om, cu numele Meu cel nou împlinit peste tine, că scris este în Scripturi pentru a doua Mea venire, cu oştiri de sfinţi fiind urmat, să se cheme numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu. O, îţi mulţumesc, tată, că Mă ajuţi cu credinţa ta […] ”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

Alte referinţe pucioşeşti la această “a doua venire” sunt şi mai limpezi, arătând cât de actuală este această “venire” în prezentul continuu:

“Şi iată, Eu în miez de noapte vin ca să te scol pentru ziua venirii Mele. E dulce venirea Mea dacă Mă primeşti acum cu ea. E astăzi venirea Mea, nu mâine. Astăzi dacă auzi, nu te învârtoşa, ci auzi-Mă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  26-08-2000)

2. A doua venire (care este de fapt “a treia venire”), este plasată într-un viitor incert, de care ne mai desparte (tot după spusele contradictorii ale pucioşilor) ba un ceas, ba un minut, ba o secundă, ba o clipă. Ea este descrisă cum că va fi toată şi desăvârşită (de unde deducem că “venirea” cea de acum, care durează din 1955 încoace, este incompletă şi calpă).

Această “venire” este descrisă de pucioşi astfel încât seamănă destul de mult în coordonatele ei cu cea de-a doua venire a lui Hristos  care este anunţată de Apocalipsa, în care Hristos cel Adevărat va fi văzut de către toţi oamenii (deşi pucioşii pretind că o parte dintre cele anunţate acolo s-au şi consumat deja – ca de exemplu, coborârea din cer a Cetăţii Sfinte “Noul Ierusalim”, la Pucioasa, pe pământ românesc):

Cea mai optimistă estimare anunţa prin anul 2000 că această “a treia venire” este iminentă, îndată ce “s-a scurs timpul tot”:

“O, copilaşi primitori, care Mă primiţi cu cuvântul la voi! S-a scurs timpul tot, şi Eu trebuie să vin desăvârşit, ca să-Mi fac toată venirea pentru care trudesc de şapte mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-12-2000)

Această estimare o îmbunătăţeşte spectaculos pe cea precedentă, de care o despărţea doar o săptămână:

“Voiesc să-i fac pe oameni să ştie de venirea Mea mai înainte cu un ceas, [...] Numai un ceas, şi voi sta faţă în faţă cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până acum, fiindcă Eu însumi trebuie s-o desluşesc şi să Mă desfac cu ea peste pământ, din pământul român.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-12-2000)

Se vede bine că entuziasmul pucioşesc avea fluctuaţii ciudate în anul 2000. Pe vremuri, pucioşii erau mai constanţi în optimismul lor; de întâlnirea lor cu “Domnul” îi despărţea, de regulă, doar o secundă:

“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6 -02-1959)

Au trecut însă zeci de ani de la aceste “estimări” şi nimic nu s-a întâmplat. Ele s-au dovedit a fi tot atâtea “profeţii” mincinoase.

Liderii pucioşi lansează teza similitudinii dintre jertfele care au urmat imediat după lovitura de stat din 1989 şi jerfele pruncilor ucişi de Irod. Paralelismul continuă şi la peronajele ocrotite de Dumnezeu: Pruncului ocrotit de Dumnezeu Tatăl ca să nu-l ajungă mânia lui Irod îi corespunde în anul 1989 gruparea sectară de la Pucioasa.  Totodată ei lansează şi teza că în locul pucioşilor au trebuit să moară împuşcaţi sutele de români care ieşiseră atunci în stradă:

“A căutat şi Irod să cunoască din Scripturi cuvântul cel despre naşterea Mea, dar el a căutat aşa ca să intre în luptă cu Dumnezeu şi să Mă stârpească de pe pământ, şi aşa a ucis Irod în nebunia lui paisprezece mii de prunci, ca să Mă nimerească pe Mine, Cel veşnic, dar Tatăl M-a păzit. O, aşa v-am păzit Eu pe voi, copii de la sfârşit, când au căutat viaţa voastră cei necredincioşi acum douăzeci de ani, dar Eu v-am păzit pe voi cu mână tare şi v-am acoperit, tată, sub mantia Mea, şi au pierit atunci mulţi în schimbul vieţii voastre când s-au pornit irozii vremii cu gând să vă nimicească pe voi, şi i-au nimicit pe ai lor.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

Paralelismul se prelungeşte şi în timpurile noastre: liderii pucioşi sunt puternic contestaţi din interior, de către “zidarii aflaţi dinăuntrul zidurilor”, adică de către propriii lor adepţi care trag cu cartuşe oarbe în liderii pucioşi, ca să le dea pe faţă matrapazlâcurile, şi să-i sperie ca să-şi ia tălpăşiţa. Dar pe ei îi va ocroti  “Dumnezeul” lor, cu oştire cerească, de orice lovituri, aşa cum i-a ocrotit în decembrie 1989, motiv pentru care ei nu trebuie să se teamă de nimic, căci vor rămâne acolo unde sunt:

“O, dar când se trage în voi dinăuntrul zidurilor, o, tată, câtă oştire cerească trebuie să pun Eu în veghe şi în lucru între voi şi loviturile cele înspre voi, ca să rămâneţi voi, tată!”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

În final, liderii pucioşi îşi propun să scrie ca din partea lui Dumnezeu o “epistolă de trezire” pentru foştii adepţi, care au fost cândva sub jugul lor dar acum nu mai sunt, încercând să-i înfricoşeze, ca să nu mai dezvăluie ei cele ascunse şi ruşinoase pe care le ştiu din vremea când cochetau cu secta “Noul Ierusalim”. Şi întrucât “cuvântul auzit” la Pucioasa nu mai sperie pe nimeni, căci s-a dovedit de atâtea ori că este un lanţ de proorocii mincinoase, liderii pucioşi apelează la o metodă verificată de ei, bazată pe ascundere: cuvântul scris, cuvântul lucrat în taină, “cuvântul în şoaptă”, prin care se pot spune şi lucruri mai “tari” şi tot soiul de ameninţări şi grozăvii care nu trebuie să ajungă decât în urechile celor pe care îi vizează, pentru a nu le strica imaginea publică a celor “blânzi şi smeriţi cu inima” care le proferează:

“Iar Eu am de scris în carte epistolă de trezire, şi Mă întăresc în porţi ca să pot să lucrez, şi prin cei loviţi în porţi lucrez, căci aşa Îmi este aşezarea pentru lucrul cuvântului Meu în vremea cea de acum, când diavolul e necăjit pe Mine şi când Eu dau să-i surp lucrarea lui ascunsă, şi lucrez prin cuvânt scris, întru care este viaţă, multă viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor, lumina care luminează în întuneric, şi necuprinsă este ea de întuneric. Amin, amin, amin.

O, fiilor din porţi, luaţi putere în voi din puterea Mea, că avem acum de aşezat în carte epistolă de trezire, mâna Mea întinsă cu milă spre cei loviţi de diavolul, şi care au pierdut duhul umilinţei şi al pocăinţei, fiilor, şi diavolul a putut prin aceasta lucrarea sa apoi în ei şi peste ei. Lucrăm în taină. Cu durere şi cu taină lucrăm, fiilor. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 14-1-2011)

……………………

Anca Estera

18 ianuarie 2011

……………………