295. „Top 10”
Cineva a fost curios să afle cam cum ar arăta (cităm) „un clasament al aberaţiilor pucioase, deţinătorii exclusivi ai "adevărului" în România...., un fel de TOP 10” .
Este greu de făcut un clasament al ereziilor luând drept criteriu de selecţie doar gradul lor de stupizenie. Ereziile sunt la fel de periculoase pentru credinţă, deoarece toate atentează la integritatea adevărului, iar gradul de prostie sau de nebunie care le însoţeşte adesea devine aproape nerelevant. Totuşi, o încercare de a-i satisface curiozitatea celui care a avut această iniţiativă, s-ar putea face.
La prima vedere, cele mai impresionante gogoriţe pucioşeşti ar putea fi următoarele (ordinea lor însă poate fi oricând schimbată, fără prea mari consecinţe):
1. Pucioşii cred ca la Facerea Lumii, primul petec de pământ care a ieşit din ape (interpretarea literală a versetelor 9 şi 10 de la cartea Facerii) a fost pământul român, mai exact grădina de la Glodeni-Pucioasa unde a fost zidită în anul 1991 biserica pe care ei o numesc “Templul Noul Ierusalim”:
“...Mi-am ales în România petecuţul de pământ care s-a ivit prima dată din apă atunci când am făcut cerul şi pământul, şi acest petecuţ l-am numit grădiniţa cuvântului Meu, taina Mea cea dintru început ivită din apă, primul petecuţ de uscat, capul pământului, piatra cea din vârf. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3-8-1997)
“Eu nu te-am uitat, iubito, şi M-am întors în pământul tău […]. Tu ai fost primul petecuţ de uscat care a ieşit din ape la facerea lumii, şi l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărţind apele de sus şi de jos. Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creştet în sus şi ţi-am dat pânză albă de botez, pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârşit de timp: Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)
“Mama Mea cea plină de blândeţe şi de duh umilit ca şi Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl şi din ea, Mă mângâie aici, pe pământul ţării întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, pe pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9-1-2005)
“ Dumnezeu a ales România, asta a fost opţiunea Lui. Pentru că, aşa cum spune Dumnezeu, “România a fost primul pământ care a apărut din ape la Facerea lumii …” (citat din alocuţiunea lui Marian Zidaru , rostită la interviul luat de Cristian Tabără în emisiunea TV “Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim”)
Comentariu: Cel mai simplu argument care contrazice această teoremă pucioşească este acela că primul petec care iese din ape este în mod inevitabil şi cel mai înalt de pe glob. Există sute sau mii de vârfuri înalte în toată lumea, cel mai înalt fiind Everestul, cu cei 8848 de metri altitudine deasupra nivelului mării. Semnificativ este faptul că în limba nepaleză numele acestui vârf este Sagarmāthā (Mama Oceanului), iar tibetanii îl denumesc Chomolungma (Mama Universului). Aceste denumiri arată că şi alte popoare s-au gândit la apariţia pământului din ape la Facerea Lumii, dar au făcut o alegere ceva mai inspirată şi dovedind ceva cunoştinţe de fizică şi de geografie. În schimb, dealurile Pucioasei care înconjoară localitatea Glodeni-Vale, localitate unde pucioşii pretind că a ieşit pământul din ape la Facerea Lumii, nu depăşesc modesta înălţime de 400 de metri, adică de 20 de ori mai puţin!
2. Pucioşii cred că după Potop, primul petec de uscat care a apărut după retragerea apelor a fost tot grădina de la Glodeni-Pucioasa:
“ Dumnezeu a ales România, asta a fost opţiunea Lui. Pentru că, aşa cum spune Dumnezeu, “România a fost […] primul pământ care a ieşit din ape de după potop[…]” (citat din alocuţiunea lui Marian Zidaru , rostită la interviul luat de Cristian Tabără în emisiunea TV “Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim”)
Comentariu: Argumentul de la punctul precedent pare a fi suficient şi pentru această aberaţie.
3. Pucioşii pretind că Adam a fost plămădit de Dumnezeu din lutul luat din grădina lor de la Glodeni-Pucioasa, şi din acest motiv satul s-a numit Glodeni (glod = lut):
“...Mi-am ales în România petecuţul de pământ […] iar când l-am zidit pe om din pământ, acesta a fost locul de unde am luat pământ. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3-8-1997)
“Eu nu te-am uitat, iubito, şi M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moştenire omului cel zidit de mâna Mea, că din tine am luat cu mâna pământ, şi din el l-am plămădit pe om.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2002)
“[…] Mă mângâie aici, pe pământul ţării întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, […] pe locul din care Eu, Cuvântul Tatălui, am luat lut cu mâna şi l-am plămădit pe om în ziua a şasea între zilele facerii[…]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9-1-2005)
“Mergi, Ierusalime, […] iar acum am venit în acest sătuţ pe care omul l-a numit cu numele pământului, şi acest nume s-a născut cu mare taină prin îngerii Mei cei ce au vegheat pentru numele sătuţului Meu de azi (Glodeni, n.r.)” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 7 -1- 2002)
“ Dumnezeu a ales România, […] şi, mă întorc cu 7500 de ani înapoi, şi spun că “România, din pământul românesc, Dumnezeu l-a plămădit Adam” . Şi după cum mărturiseşte Cuvântul lui Dumnezeu în acest loc, chiar… să zicem, bulgărele de pământ din care l-a plămădit pe Adam a fost exact cel din ograda aceasta în care s-a construit biserica.” (citat din alocuţiunea lui Marian Zidaru , rostită la interviul luat de Cristian Tabără în emisiunea TV “Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim”)
Comentariu: Glodeni-Vale este de fapt un sat atât de apropiat de Pucioasa, încât este uneori considerat un cartier al oraşului. Problema este că Glodeni nu este singura localitate cu acelaşi nume. Tot în Dâmboviţa mai este o comună cu numele Glodeni (lângă comuna Brezoaiele, la sud de Pucioasa). Paradoxul este că Glodeni-Vale al pucioşilor este mai la deal decât comuna Glodeni de lângă Brezoaiele. Mai există un sat Glodeni, în comuna Bălăneşti din Gorj. Pe ce criteriu au stabilit pucioşii că Adam a fost plămădit din lutul lor, când putea foarte bine să fie plămădit din lutul altor Glodeni?
4. Pucioşii cred că Biserica pe care ei au zidit-o în anul 1991 şi o numesc “Templul Noul Ierusalim”, împreună cu curtea împrejmuitoare şi cu zidurile de incintă sunt însăşi Cetatea Noului Ierusalim care s-a pogorât din cer de la Dumnezeu, în zilele Apocalipsei ce se desfăşoară acum sub ochii noştri (interpretarea literală a versetelor 2 şi 10-27 din Cap.21 al Apocalipsei:
“Pace ţie, popor cu nume sfânt! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, popor cu nume de Ierusalim, căci Ierusalim este nume sfânt, şi acesta este numele pe care-l porţi din darul lui Dumnezeu, popor cu nume sfânt, popor unit cu Ierusalimul cel de sus, care s-a coborât peste tine, după cum era scris în Scripturi pentru vremea aceasta, şi despre care a scris Ioan cel iubit prin Scriptura care grăieşte: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, iar glasul Celui de pe tron a grăit: iată, noi le fac pe toate». Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9-1-1994)
“Iar aceasta, însemnată azi, este fântâna trâmbiţei lui Dumnezeu Verginica, fântâna Sfânta Virginia, că eu m-am înscris în vreme şi m-am pus temelie la vremea cea cerească, şi această înscriere pentru vreme nouă se numeşte Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, iar această fântână este semnul de pecetluire a temeliei cea nouă, şi pe această piatră de temelie se va zidi România cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 2-7-1995)
“Se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea cea de la intrarea în grădină, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi va fi scris pe piatra aceea: Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, şi poporul Meu se va zidi pe această piatră vie, şi va fi viu poporul Meu şi bun pentru zidire. Ferice ţie, fiule care vei fi bun pentru zidire. Învaţă, Israele, zidăria, că fiii lumii învaţă dărâmarea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 22-10-1995)
Comentariu: Cetatea lor este numai cu numele "Cetatea Noul Ierusalim", altminteri nu corespunde cu nimic cetăţii descrise de Apocalipsa. Ea nu se pogoară din cer, ci răsare din pământ; ea nu este zidire de la Dumnezeu, ci de la om; nu este nefăcută de mână, ci este făcută de mână omenească; lumina ei nu este asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul, ci este lumină electrică obişnuită, care vine prin fir de la omul din lume; ea nu are zid mare şi înalt ci mic şi scund; nu are douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri, ci douăsprezece uşi, fără îngeri; "cetatea" pucioşească nu este în patru colţuri, ci în opt; "cetatea" pucioşească nu are douăsprezece mii de stadii, ci 10-12 metri; zidul "cetăţii" pucioşeşti nu are o sută patruzeci şi patru de coţi, ci 2-3 metri; zidăria zidului ei nu este de iaspis, iar cetatea nu este din aur curat, ca sticla cea curată;temeliile zidului "cetăţii" pucioşeşti nu sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint, şi ametist), ci sunt din piatră de râu adunată de adepţii pucioşi de pe valea râului Ialomiţa; cele douăsprezece "porţi" nu sunt douăsprezece mărgăritare, ci sunt uşi din lemn obişnuit; fiecare din "porţi" nu este dintr-un mărgăritar, ci din mai multe scânduri geluite; piaţa cetăţii nu este de aur curat, şi nu este străvezie ca sticla.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei"; dar "cetatea" pucioşilor are un "templu" în mijloc, în care ei se închină "Dumnezeului" lor.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul"; dar "cetatea" pucioşilor are nevoie de soare şi de lună ca s-o lumineze, iar făclia ei este curentul electric tras de la stâlpul din uliţă.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor", dar pucioşii zadarnic aşteaptă, de mai bine de douăzeci de ani ca să vină neamurile pământului la ei, ca să li se închine.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo"; dar porţile "cetăţii" pucioşilor sunt închise ziua şi noaptea, căci la ei şi ziua este ca noaptea, şi numai o noapte spirituală este acolo.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor", dar nici măcar un neam nu a făcut acest lucru până acum.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului", dar pucioşii sunt maeştri ai minciunii şi ai dezinformării, ascunzând că unul dintre adepţii lor a încercat să se spânzure în "templul cetăţii", fiind adus la disperare de minciunile şi nedreptăţile liderilor pucioşi, care au pângărit "cetatea" cu gândurile de sinucidere ale celui nedreptăţit de ei.
Noul Ierusalim de la Pucioasa este aşadar doar o biată clonă a Noului Ierusalim ceresc, jalnică în asemănare şi sclipitoare în deosebiri cu cetatea cea adevărată, care se va coborî din cer la plinirea vremii, exact aşa cum a fost proorocită în Apocalipsă.
5. Pucioşii cred că “Hristos” şi “Ilie” s-au destrupat şi acum sunt “în duh”:
“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pãmânt ca sã-Mi culeg un popor şi sã-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, ediţia 2006, pag.91)
“Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi astăzi e în duh şi îl veţi vedea la judecată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 16-4-1975)
Comentariu: Avem de-a face aşadar cu o situaţie paradoxală: atât “Hristosul” Pucios, cât şi “Sfântul Ilie” Pucios se dezbracă în cer de trupurile lor şi coboară doar “cu duhul şi cu cuvântul” pe pământ, la Pucioasa. Această repetată destrupare a celor doi poate fi asimilată cu o repetată moarte a trupului, căci ce altceva este despărţirea duhului de trup? Dar atunci de ce a mai înviat Hristos? Ca să moară şi a doua oară, şi a treia oară, şi ori de câte ori se “coboară cu duhul” la impostorii pucioşi? De ce s-a mai suit Ilie cu trupul la cer, în car de foc, dacă la fiecare revenire a sa pe pământ la impostorii pucioşi se dezbracă de trupul său ca şi de o haină prea incomodă, pe care o lasă în ceruri?
6. Pucioşii cred că ţuica şi carnea înteţesc chinurile iadului pentru cei cărora li se face pomenire cu ele:
“Ţuica, băutura diavolului, stă pe mesele de pomenire; carnea, la fel. O, pentru cer nu se lucrează ca pentru cei de pe pământ. Nu se apropie îngerul la pomenire ca să se ducă apoi să ajute pe cel pomenit. Carnea şi ţuica nu milostivesc cerul, şi aduc chin de iad pentru cel pomenit. O, nu mai sunt pe pământ cei ce miluiesc pe cei din morminte.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21-11-2000)
Comentariu: Pare plauzibil ca ţuica, mai ales dacă e tare, să înteţească focul iadului, deoarece conţine mult alcool care se ştie că este uşor inflamabil. Dimpotrivă, carnea, mai ales dacă este în sânge şi în mare cantitate, ar putea mai degrabă să stingă focul decât să-l înteţească. Din expresia “băutura diavolului” se poate deduce că diavolul este un mare consumator de ţuică, ceea ce este puţin plauzibil pentru un duh al cărui stomac este invizibil şi imaterial.
7. Pucioşii cred că Sf. Apostol Luca este fotograful cerului, care fotografiază cu aparate foto sustrase fraudulos de la oameni:
“Şi uite: Luca, apostolul Meu, stă şi fotografiază tot mersul Meu şi tot ce Eu lucrez. Şi ce vei face?” (4 august 1973)
“Israele tată, copilaşul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit şi când ai petrecut cu Dumnezeu. S-a fotografiat masa şi mâncarea. S-au fotografiat. Uite fotograful, mai e un pic. Iată fotografiile, le vei vedea de la tot începutul până va fi sfârşitul. Crezi? Totul, şi viul, şi mutul s-a fotografiat. Şi vrednicul şi puturosul şi somnorosul…” (8 noiembrie 1973)
“…Această lucrare este fotografiată de sfântul apostol Luca” (6 decembrie 1974)
“…Să ştiţi că am fotograf pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, care merge şi fotografiază şi la judecată vă am în toate poziţiile…” (22 decembrie 1975)
“[…] şi atunci, Domnul i-a explicat sfintei Virginia
Comentariu: Duhul care se dă drept “Sfântul Luca”, “doctorul cel iubit” , “doctor fără de arginţi” îşi atribuie o calitate nouă: “fotograf al cerului”, dar se dovedeşte a fi mai degrabă “fotograf fără de aparat”. Dorind să-i facă o fotografie-document Verginicăi, el este nevoit să zboare prin văzduh vreo 5-6 Km din comuna Maluri până în urbea Pucioasei, unde trebuie să dea “o spargere” în plină noapte, ca să se poată folosi fraudulos de un aparat de fotografiat al oamenilor păcătoşi de pe pământ. Din mărturisirea creştinei Dănciucă Elena din Măneşti reiese că aparatul foto a avut şi blitz, fiindcă poza s-a făcut noaptea. “Şfântul Luca” se mai foloseşte fraudulos în laboratorul foto şi de o cameră obscură, şi de revelator, şi de fixator, şi de hârtie fotografică, şi de exponometru, şi de curent electric pentru expunere. Toate aceste materiale el nu se grăbeşte să le plătească, el fiind “fotograf fără de arginţi şi fără de aparat foto”, şi de aceea este nevoit să umble de colo-colo şi să dea spargeri în fiecare noapte prin laboratoarele foto, să consume materialele oamenilor şi să-şi însuşească hârtia fotografică, fără a o plăti! Mai bine şi mai uşor şi mai cinstit era dacă îi făcea Verginicăi o pictură, că tot fusese el cândva şi pictor talentat; sau îi făcea direct o icoană, că tot a fost Verginica făcută “sfântă” de către pucioşi ceva mai târziu, după moartea ei. Oricum ar fi, fotografia Verginicăi pe care pucioşii pretind că i-a făcut-o “Şfântul Luca” mai degrabă aduce cu un colaj, cu un desen fotografiat, decât cu o poză autentică, făcută noaptea la blitz.
8. Pucioşii cred că şi Maica Domnului s-a făcut fotograf amator:
“Măicuţa Domnului a fotografiat crucea şi era un ori (X) ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21 aprilie 1974)
Comentariu: Competiţia în arta fotografică se pare că a cuprins toate persoanele importante ale cerului! Oare cine se ocupă cu consumabilele? Despre “Şfântul Luca de la Pucioasa” am văzut mărturia înregistrată din partea Victoriei Zidaru, cum că el umbla ca un fur noaptea, prin atelierele fotografice din Pucioasa, unde dădea spargeri mărunte: intra prin ziduri, şterpelea hârtie fotografică, îşi developa clişeele folosindu-se fraudulos de chimicalele prăvăliei, îşi lua pozele în pingă şi apoi o ştergea englezeşte, fără să plătească nimic. Oare “Maica Domnului” de la Pucioasa, atinsă şi ea de amorul artei fotografice, tot aşa o fi procedând?
9. Pucioşii cred că România se va evapora, pentru că e ţară sfântă:
“... Această ţară românească se evaporă. De ce? Pentru că această ţară e o ţară sfântă, e un popor creştin, dar la numărătoare a fost una, şi acum e alta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11/24 decembrie 1978)
Comentariu: Evaporarea este un proces de durată, spre deosebire de fierbere care este un proces mult mai rapid. Aceste două procese transformă un lichid în aburi. Şi Biblia aminteşte despre acest fenomen de evaporare a apei din pământ:
“Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.” (Fac. 2,6)
Problema este că fenomenul nu era vizibil decât în închipuirea Verginicăi. Doi ani mai târziu, Verginica trecea la cele veşnice, fără a mai avea ocazia să observe că “proorocia” ei stagna cu totul, România refuzând cu încăpăţânare să se evapore. Astăzi, la peste 40 de ani de la această “proorocie” eşuată, putem să o trecem fără emoţii la categoria “aberaţii aburitoare”.
10. Pucioşii cred că Verginica era “telefonul duhovnicesc” prin care ei puteau vorbi cu morţii ca la videofon:
“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc. […]
…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…
…Nenea Mişu, apropie-te de telefon. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. Eu sunt un fiu ucis de tâlhari. Cu greu m-am despărţit de trup. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 24 mai / 6 iunie 1974)
“…Rafaile, du-te şi adu pe fiul răposat, Mihail, la mama lui ca să vorbească.
Fiule Mihaile, o vezi pe mama ta? Priveşte-o bine, că ea nu te vede pe tine; lucrul acesta nu se poate. Daniele, să auzi şi tu vocea acestui tânăr şi să deosebeşti duh, de Duh. Prin Duhul Meu vorbeşte Mihail şi grăieşte mamei sale. Amin” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 22 iulie/ 4 august 1974)
Comentariu: Gura Virginiei se dovedeşte a fi multifuncţională: când trâmbiţă, când telefon.
“Telefonul” era de fapt un fel de megafon, deoarece “convorbirea” este auzită de toţi cei prezenţi la “lucrare”; sau un fel de videofon unidirecţional, prin care doar morţii îi văd pe cei vii, căci pentru sensul invers încă nu erau posibilităţi tehnice; pe vremea aceea, telefonia mobilă nu apăruse încă.
Extrem de discordant e faptul că “păstorul Daniel” (Dănciucă Gheorghe, zis nea’Mişu) e invitat să creadă că spiritul mortului Mihail vorbeşte “prin Duhul Sfânt” şi aşa îi grăieşte el mamei sale; în acelaşi timp, lui Mihail i s-a spus cu totul altceva, că vorbeşte fie prin “telefon”, iar “telefonul” este Verginica ( “...Mă uit la telefonul prin care vorbesc cu tine, mamă...”), fie că vorbeşte prin “vas”, iar “vasul” e tot Verginica (“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc …“). Acest lucru ar fi posibil numai în cazul că “telefonul/vasul Verginica” ar fi Însuşi Duhul Sfânt, ceea ce ar fi imposibil, dat fiind că Verginica a trăit în trup şi a murit în trup.
Ceilalţi creştini sunt invitaţi să iubească, să păstreze şi să apere “telefonul duhovnicesc”, care joacă rolul de intermediar (medium) între morţi şi vii:
“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc şi nu-l preţuiesc. Păstraţi acest telefon, că mare valoare are între cer şi pământ, între morţi şi vii. Păstraţi-l şi apăraţi-l.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 22 iulie/ 4 august 1974)
Întrucât necromanţia (vorbirea cu morţii) este o formă de vrăjitorie, ea cade sub incidenţa unor interdicţii şi pedepse canonice (24 Ancira, 36 Laodiceea, 7,65,72,83 Vasile cel Mare, etc.)
Anca Estera
14 ianuarie 2011
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.