287. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de teologii baptişti Liviu Clinciu şi Octavian Baban

Ca şi alţi cercetători de ocazie ai “Fenomenului Noul Ierusalim” de la Pucioasa, şi studentul teolog Liviu Clinciu rămâne tributar superficialităţii şi comodităţii în a se raporta exclusiv la materiale oferite gratis prin mass media de alţi curioşi, la fel de superficiali ca şi el. În consecinţă, studiul lui Liviu Cliniciu abundă în erori şi platitudini preluate “pe nemestecate” de la antecesorii săi. Intitulat “Descrierea mişcării „Noul Ierusalim” ca şi o nouă mişcare religioasă” şi datat “Mai 2010”, acest studiu se recomandă singur ca fiind realizat sub coordonarea lui Octavian Baban, lector-Dr. la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Teologie Baptistă.

Este Noul Ierusalim de la Pucioasa “o nouă mişcare religioasă”, aşa cum o văd Liviu Clinciu şi Octavian Baban? Nu s-ar putea spune, dacă ne raportăm la cei 55 de ani de propovăduire a acestei “ortodoxii originale”, pucioşismul, pe meleagurile dâmboviţene. Pentru ei poate fi nouă, dacă n-au mai auzit de ea până acum, dar au descoperit-o întâmplător “răsfoind” paginile Internetului. O minimă documentare la faţa locului ar fi oferit şansa celor doi “cercetători” să nu mai repete ca papagalul prostiile spuse de către alţii.

Vom trece în revistă acest studiu, comentând prin note personale principalele repere care individualizează acest studiu, dar şi acele remarci care nu corespund realităţii concrete de la Noul Ierusalim.

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ Descrierea miscarii „Noul Ierusalim” ca şi o nouă mişcare religioasă Profesor coordonator: Lect. Dr. Octavian Baban Student: Liviu Clinciu, anul III Bucureşti, Mai 2010

O nouă mişcare religioasă, nu este obligatotiu tot una cu o mişcare sectară, faţă de o erezie. (Notă: După cum am văzut, “noutatea” mişcării de la Noul Ierusalim este o “noutate veche”. Ea datează de cel puţin 55 de ani, timp suficient ca să îmbătrânească în rele, dintre care nu lipsesc nici erezia, nici schisma. Liviu Clinciu consideră însă  a priori, fără nici un argument, că o nouă mişcare religioasă nu este nepărat şi sectară, în timp ce o mişcare eretică este în mod obligatoriu şi sectară. Desigur că Liviu Clinciu se referă la confesiunea creştină, chiar dacă nu o denumeşte explicit. Or, dacă ne referim exclusiv la creştinism, putem afirma fără echivoc că orice mişcare religioasă care se defineşte pe sine ca exterioară Bisericii Creştine tradiţionale este o sectă, indiferent de motivele sale mai mult sau mai puţin “înnoitoare”. Sectarismul nu înseamnă neapărat o consecinţă a ereziei, dar în acest caz este primul pas făcut înainte de a cădea în ea, deoarece căderea în erezie – chiar dacă nu este imediată – este inevitabilă, întrucât desprinderea de adevărata Biserică este expresia desprinderii de adevăr şi este de o vulnerabilitate malignă.)

O mişcare religioasă este o mişcare de înoire ce poate apărea în cadrul unei religii, într-o confesiune sau în societate. (Notă: Tocmai de aceea ea – chiar dacă se declară doar înnoitoare –  este neapărat o mişcare sectară, deoarece apare fie în sânul Bisericii, de care apoi se desprinde prin înseşi inovaţiile pe care le proclamă, fie în sânul societăţii civile, contestând în acest caz drepturile Bisericii Tradiţionale şi atentând la legitimitatea ei, prin subminarea autorităţii şi unicităţii acesteia.) Se poate spune că ea apare ca un răspuns a unor provocări care nu primesc un răspuns pe măsură în religiile sau confesiunile dominante. Ele pot fi o reactie normală, constructivă de adaptare la noi cerinţe şi nevoi comunitare, de credinţă sau sociale, de identitate şi comunitate, dar pot fi de asemenea o reacţie revoluţionară, de contestare şi de înlocuire (Notă: Termenii folosiţi aici de Liviu Clinciu – reacţie revoluţionară, contestare, înlocuire –  , ca de altfel întregul pasaj în care aceştia apar, sunt preluaţi din Cursul de Noi Mişcări Religioase al lui Octavian Baban şi au un caracter eufemistic, pentru a masca forţat caracterul eretic al “mişcării”), sau de adoptare a unei noi direcţii ce este în contrast cu mersul general al religie sau confesiunii în care poate apărea.

Vom reaminti câteva elemente caracteristice unei NMR (Notă: Această abreviere folosită de Liviu Clinciu este preluată din titulatura cursului lui Octavian Baban de la Facultatea de Teologie Baptistă, şi însemnă “Noi Mişcări Religioase”) care ne vor ajuta să analizăm  mişcarea de la Glodeni, Pucioasa, numită „NOUL IERUSALIM”.

O religie, pentru a exista ca atare, are nevoie de un set de simboluri şi concepte sacre. Ea are funcţia de a ajuta pe om să se poată apropia de divinitate, de natură. Tendinţa omului spre un învăţător care are acces la sacru, un profet care să explice simbolurile şi să dea învăţătură de bază, care definesc ritualul, este întâmpinată prin religie. În religie avem de asemenea un text sacru, fie închis, fie deschis.

Noul Ierusalim, de la Glodeni, lângă Pucioasa, este o grupare cu specific apocaliptic (de unde vine şi denumirea), condamnată de Sf. Sinod al B.O.R. (1993). (Notă: Aici Liviu Clinciu reproduce un pasaj din Cursul misiologie şi ecumenism al lectorului David Pestroiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ) Ea a început în 1955, când o femeie din zonă, numită Virginia şi considerată “piatra de temelie” a comunităţii Noului Ierusalim, a început să vorbească despre mesajele primite de la divinitate (Notă: Exprimare defectuoasă. Virginia pretindea că prin ea se aduc în mod direct mesajele primite de către creştinii pucioşi de la divinitate. Formularea lui Liviu Clinciu lasă să se înţeleagă că Virginia nu era vectorul principal, ci era doar un comentator autorizat al acestor mesaje ). Atunci s-a stârnit un curent de opinii foarte puternic, pro şi contra, însă treptat, alte persoane au dus mai departe mesajul Virginiei, iar în 1990, s-au pus şi bazele unei biserici, cu o arhitectură aparte, asemănătoare unui templu ziggurat. (Notă: Un studiu serios şi ancorat în actualitate ar fi menţionat imediat şi faptul că în prezent acest “templu zigurat” nu mai este piatra unghiulară a pucioşismului, aşa cum era el în 1990. Liderii pucioşi de astăzi au mutat centrul de greutate al sectei şi al dialogurilor dintre ei şi “Dumnezeul” lor în aşa-zisa “Grădină a Întâlnirii”, acolo unde ei şi-au construit un buncăr subpământean numit de cunoscători “Legănuţul Antiatomic” ). Adepţii se pretind adevăraţii ortodocşi şi provin dintre foşti practicanţi ai Meditaţiei Transcendentale, (Notă: O gogomănie înghiţită de Liviu Clinciu pe nemestecate; adepţii pucioşi nu au avut nici o tangenţă cu această "mişcare" ) artişti (Marian şi Victoria Zidaru – artişti plastici; Ovidiu Lipan şi Gh. Zamfir – simpatizanţi), preoţi şi monahi ortodocşi grupaţi în jurul surorilor Virginia şi Mihaela. (Notă: La ora actuală, nici un preot ortodox canonic nu este în sfera de influenţă a Mihaelei. Puţinele monahii, pe care le numeri pe degete, care au fost amăgite să-şi părăsească locul de metanie, regretă amarnic gestul făcut. Unele – cum ar fi maica Gabriela Belinschi – s-au întors la mânăstirile lor, altele – cum ar fi Teodora şi Anisia –  au încercat să fugă, dar s-au întors înapoi la jugul pucios pentru că se dezobişnuiseră cu ascultarea canonică şi le-a fost greu să se reintegreze )

Marian Zidaru, fost profesor universitar şi artist plastic recunoscut pe plan mondial, este unul dintre membrii acestei comunităţi atât de controversate. Membrii grupării se socotesc creştin-ortodocşi, pe stil vechi şi chiar merg în bisericile de parohie. (Notă: Aici Liviu Clinciu a reprodus masiv pasaje din Bihoreanul, ediţia online, fără a se documenta la faţa locului unde ar fi putut vedea măcar atâta lucru: că niciun pucios nu merge vreodată la bisericile de parohie )

Virginia, moartă în 1992 (Notă: Greşit. A murit în 1980 ), a fost declarată „sfântă” şi i s-au alcătuit slujbe, acatiste, icoane etc. La început, Virginia şi adepţii ei au avut binecuvântarea arhiereului Irineu Pop Bistriţeanul, care a sfinţit complexul la inaugurare, iar apoi a retractat, rămânând arhiereu-vicar.

Însă stilul lor de viaţă este unul cu totul special – bărbaţii au bărbi şi plete şi poartă numai haine de in şi cânepă (Notă: Greşit. Cuvântul “numai” este nejustificat. Nu lipsesc dintre materiile prime nici pielea, nici bumbacul, nici  chiar lemnul, din care se fac nasturi ), iar femeile îmbracă veşminte lungi şi au capetele acoperite de broboade. Alimentaţia este una exclusiv vegetariană şi preparată din ingrediente cât mai naturale. “Căsătoria albă” nu este un concept străin de membrii acestei comunităţi. Cei mai mulţi dintre
aceştia trăiesc şi muncesc în aşezămînt, însă un număr restrâns vieţuiesc în mănăstire. Restul comunităţii nu are voie să pătrundă acolo şi nici măcar nu ştiu ce se petrece în spatele zidurilor considerate sacre. (Notă: Aici Liviu Clinciu a reprodus formulări ale lui Cristi Tabără, fără a se mai obosi să citeze sursa )

Pentru oamenii din afară cel mai greu de acceptat sunt însă mentalităţile adepţilor Noului Ierusalim. “Mesajele divine” primate (Notă: Nu primate, ci primite ) sunt cuprinse în ziarul lor, care apare lunar, dar şi în
volumul numit “Cuvântul lui Dumnezeu”, despre care membrii comunităţii susţin că n-ar contrazice Evanghelia – mesaje divine transmise sub formă de „revelaţie deschisă” – atât Virginiei, cât şi urmaşilor ei. Textele provin de la Dumnezeu Tatăl, Hristos, Maica Domnului sau „sfânta” Virginia (Notă: Aici Liviu Clinciu realizează o construcţie profund nefericită, ca şi când ar susţine că ceea ce spune chiar aşa şi este. Este o greşeală pardonabilă pentru lipsa de experienţa a unui student, dar inadmisibilă pentru “profesorul coordonator” Octavian Baban, care se presupune că a citit cu atenţie lucrarea studentului său. Dacă ar fi aşa, dacă aceste texte ar proveni de la Dumnezeu, lectorul teolog ar trebui să fie printre primii care să reclame vocal necesitatea urgentă a includerii lor în Sfânta Scriptură ) şi se adresează adepţilor într-un stil predicatorial naiv, cu greşeli de ortoepie supărătoare. Inspiraţia este evidentă după mesaje similare din lumea catolică (Medjugorje). Mesajul lor este, categoric, apocaliptic.

Mişcarea Noul Ierusalim crede că România = Noul Ierusalim (ţară aleasă a fi izbăvită de urgia Apocalipsei, dar nu pentru ierarhie, care e acuzată de corupţie, ci pentru credincioşii ei. Au un post continuu, inclusiv duminica şi-n sărbători.

Mişcarea Noul Ierusalim din Pucioasa, ea îndeplineşte caracteristicile specifice unei religii, fiind oarecum desprinsă din orodocsie (Notă: Chiar dacă sunt baptişti, studentul Liviu Clinciu  şi “profesorul lui coordonator” Octavian Baban nu pot invoca nici o scuză pentru o asemenea greşeală de “ortografie”, care le basculează blazonul, incert, între superficialitate şi ignoranţă. Oricum, dacă Noul Ierusalim de la Pucioasa este desprins de Ortodoxie, fie şi “oarecum”, aceasta este o dovadă certă că avem de a face nu cu o mişcare înnoitoare, aşa cum sugerează autorul studiului, ci cu o banală, dar periculoasă sectă ), având în vedere faptul că membrii comunităţi se considere şi participa la servicii divine ale bisericii orotdoxe (Notă: Fals. Chiar dacă se consideră ortodocşi, ei nu  participă la serviciile Bisericii Ortodoxe, ci şi-au construit propria ierarhie necanonică formată din diaconi, preoţi şi preoţi-arhierei, pentru a avea prin ei şi cu ei servicii proprii, desfăşurate în afara Bisericii), ea funcţionează ca şi o religie răspunzând nevoilor de concepte sacre, având un învăţător (actual 14 persoane care locuiesc în templu ridicat sub indicaţiile primite de la Dumnezeu (Notă: Fals. Mitul cu cele “14 persoane” care sunt “învăţătorii” adepţilor pucioşi este o minciună sfruntată. Singurul “învăţător” este autodesemnat în persoana Mihaelei Tărcuţă), iar aceia care sunt acolo, primesc Cuvântul lui Dumnezeu direct de la El)  (Notă: Fals. Mitul cu cele “14 persoane” care locuiesc în aşa zisa “mănăstire” şi “aud cuvântul lui Dumnezeu” este o minciună sfruntată, întreţinută din interes chiar de către liderii pucioşi, care doresc să se legitimeze mai bine “lucrarea” prin această minciună. Singura care pretinde faţă de adepţii ei că aude “Cuvântul de la Dumnezeu” este Mihaela Tărcuţă) şi un text sacru deschis, în care Cuvântul lui Dumnezeu este adăugat după cum el este transmis celor 14 care au acces la locul preasfânt.

Aceste lucrui însă, ne duc mai departe la o analiză mai amănunţită pentru a înţelege dacă această nouă mişcare religioasă este una constructivă, de adaptare la noile cerinţe şi nevoi ale comunităţii, sau mai degrabă o răzvrătire şi contestare a direcţiei de mers a Biserici Ortodoxe din România (Notă: Intenţia e bună, dar realizarea ei lasă de dorit, după cum se va vedea. “Analiza amănunţită” se va reduce la câteva aserţiuni palide, lipsite de consistenţă). Mişcarea Noul Ierusalim are în caracteristicile ei acea acceptare a unei autorităţi spirituale, doctrinare extrabiblice, prin aşa numitul „Cuvânt al lui Dumnezeu” care este descoperit printr-un mod inedit celor care sunt iniţiaţi şi cu drept de a pătrunde în Cetatea Noul Ierusalim.

Adepţii mărturisesc şi cred că Dumnezeu a vorbit sorei Virginia, şi ea este considerată sfântă şi „piatra de temelie” a credinţei Noului Ierusalim. Proroociile ei sunt înregistrate în cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” ce reprezintă mesajele lui Dumnezeu către enoriaşi. Ei nu contestă veridicitatea celor transmise de cei prin care se spune că vorbeşte Domnul, cu toate că, atunci când facem o analiză mai clară a textelor „Cuvântului lui Dumnezeu” cu Sfânta Scriptură, putem observa modul predicatoriu (Notă: Nu modul de exprimare este cel care pune la îndoială aceste texte, ci grava lor inconsistenţă, internă şi mai ales externă –  cea cu textele Sfintelor Scripturi) folosit în a transmite aşa zisele mesaje din partea lui Dumnezeu. Ele nu sunt un mesaj noi, ci mai degrabă le putem numi predici ale Sfintelor Scripturi.

Mişcarea acceptă practicile şi obiceiurile ortodoxe, însă aceasta vede necesară o mai mare dedicare în ceea ce priveşte postul şi rugăciune, alimentaţia şi modul de organizare al sărbătorilor. Caracteristicile unui cult-sectă, menţionează că aceasta are o atitudine exclusivistă cu privire la mântuirea altora şi asupra credinţelor şi practicilor sale. (Notă: Pucioşii chiar asta şi fac. Ei pretind că au rămas şi sunt singurul vector prin care “Dumnezeu” mai poate comunica în aceste zile apocaliptice cu lumea, pentru a o aduce cu forţa la mântuire)

La intrarea în mănăstirea care adăposteşte biserica, se află, săpat în piatră, textul hrisovului care arată condiţiile de ţinută morală şi trăire creştinească ale celor care ar fi să treacă dincolo de porţi: (Notă: Urmează transcrierea mot-a mot a textului respectiv, pe care nu o mai reproducem, ci o sugerăm prin paranteze drepte)

[…]

Acesta este legământul cel nou şi, totodată, cuvânt de mărturie a începutului de viaţă autentic creştină, condusă nemijlocit de către Dumnezeu. – Părintele Nicodim (Notă: Aici este inserată o concluzie a aşa-zisului “Nicodim”, personaj inexistent, inventat de pucioşi ca să se auto-legitimeze prin scrierile meşteşugite de ei şi atribuite unui personaj bisericesc. Autorul se referă la acest text fără a mai indica şi sursa folosită)

Apartenenţii mişcării Noul Ierusalim, au şi dau dovadă de o totală dedicare şi credincioşie faţă de organizaţia lor şi faţă de liderilor. Au întradevăr o responsabilitate mare individuală faţî de Dumnezeu prin prisma devotamentului lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu actual. (Notă: Din nou Liviu Clinciu realizează o construcţie profund nefericită, ca şi când ar susţine şi el că acest “Cuvânt al lui Dumnezeu” provine într-adevăr de la Dumnezeu, fiind vorbirea actuală a Sa,  deşi nu are nici o dovadă în acest sens.)

 Cu toate că se consideră a fi de religie ortodocşi, ei totuşi se separă de ortodoxism prin purtarea lor şi prin obiceiurile de rit vechi asemenea mişcări Oastea Domnului, urmând calendarul străvechi care a fost abandonat de Biserica Ortodoxă în 1924. (Notă: Nu prin aceste manifestări de suprafaţă se separă pucioşii de Biserica Ortodoxă, ci prin instituirea propriilor structuri ecleziastice necanonice, prin promovarea unor scrieri apocrife şi a unor practici care sfidează Tradiţia bisericească şi prin defăimarea sistematică şi caustică a Bisericii pe care au părăsit-o)

Se ridică adesea, şi încă de la început întrebarea legată de sănătatea mintală a acestor oameni. Este uimitor pentru cel de rând când aude că urmaşi acestei mişcări, nu au voi să intre în templu, nici măcar nu ştiu ce este sau cum este acolo, nu au nici o idee cum anume primesc aceia Cuvântul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea ei sunt gata să accepte şi să creadă oriceea ce este spus de către cei aleşi că ar fi venind din partea lui Dumnezeu. Potrivit trăsăturilor caracteristice sectei aşa cum le prezintă şi C Dumea, (Notă: Unde? O precizare era absolut necesară) putem observa în această scurtă observaţie mai sus menţionată, o schicofrenie de grup, (Notă: Apreciere exagerată până la grotesc. Chiar dacă unii dintre pucioşi, şi nu puţini, au probleme psihice grave, este stupid să vorbeşti de o “schizofrenie în grup”, folosind o invenţie pseudo-medicală cel puţin ridicolă . Faptul că adepţilor le sunt interzise unele spaţii şi unele practici ţine doar de bunul plac al liderilor pucioşi, şi nicidecum de sănătatea mintală a supuşilor lor) în care întregul grup este implicat. Ritualirile, jurămintele, secretul, iniţierea gradată întăresc această “posesiune reciprocă”. (Notă: Alte aprecieri ridicole şi nefondate. Pucioşii au ei păcatele lor, şi nu puţine, aşa că nu era cazul să se inventeze altele, ca să fie mai convingătoare această “dizertaţie” anti-pucioşească)

Noul Ierusalim, este o nouă mişcare religioasă, ieşită în rândurile ortodocsiei, (Notă: Acum se vede limpede că nu era vorba de o scăpare de natură ortografică, ci de o carenţă autentică de cultură generală, pripăşită prin băncile şi catedrele Facultăţii de Teologie Baptistă ) păstrând anumite caracteristici ale acesteia, însă aducând elemente vechi dar şi noi în modul de operare, de închinare, în mesajul sacru, practică şi trăirea zilnică.

Bibliografie:
David, P.I., Invazia sectelor..., vol.2,
Adrian, Pr. Simeon, Biserica, sectele şi fraţii mincinoşi, Ed. Pelerinul, Iaşi, 1998.
Octavian Baban, Curs de Noi Mişcări Religioase, FTB, Bucureşti, 2009
David Pestroiu, Curs de Misiologie şi Ecumenism, FTO, bucureşti

Internet:

www.noul-ierusalim.ro

Bihoreanul – editia on-line, h ttp ://b ih o r ean u l. g an d u l. in fo / ce- treb u ie- sa-s tii/t ain a- n o u lu i-

ierusalim-2496796

Concluzie.Studiul studentului Liviu Clinciu, dacă nu ar fi avut girul oficial al lectorului Octavian Baban de la Facultatea de Teologie Baptistă, ar fi rămas ca un simplu eseu fără pretenţii, o activitate anonimă bifată între cerinţele promovării anului III al facultăţii. În aceste condiţii însă, el se înscrie ca un lamentabil eşec al teologilor baptişti în descifrarea şi înţelegerea acestui încâlcit amalgam de înşelăciuni, minciuni, falsuri şi scamatorii care este “Biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa”, o clonă malignă şi agresivă a Ortodoxiei.

……………………
Anca Estera
16 decembrie 2010

……………………