279. Cine este Marian Zidaru?

Marian Zidaru este cea mai perfectă victimă a Noului Ierusalim. Este o victimă, pentru că a ajuns să-şi risipească viaţa pentru o himeră. Este o victimă perfectă, deoarece a ajuns să fie cel mai elevat purtător de cuvânt al acestei himere care este Noul Ierusalim, şi care i-a distrus viaţa.
Prin anii '90, Marian Zidaru şi soţia sa Victoria descopereau creştinismul şi se dăruiau cu candoare vieţii creştine autentice. Ambii erau de formaţie artişti plastici, şi încă unii destul de talentaţi. Destinul le-a purtat paşii la Ghelari, unde s-au apucat să sculpteze o poartă monumentală pentru biserica unde slujea părintele Florea. Acest preot bătrân a avut o influenţă benefică asupra lor. Au început să postească, să participe la toate slujbele, să guste dulceaţa Sfintelor Taine ale Bisericii. Sculptau la poarta Bisericii împreună cu un ucenic, pe nume Sandu Dan, care împărtăşea ca şi ei convingerile creştine ortodoxe, şi în acelaşi timp îşi creşteau unicul fiu, pe nume Simion.
Au primit apoi o "vizită pastorală" care le-a schimbat viaţa. Un grup de misionari pucioşi au poposit la Ghelari, veniţi cu două maşini, şi le-a adus Zidarilor vestea că Dumnezeu le vorbeşte lor din cer prin "mama Lelica", sora defunctei "proorociţe Virginia". Neavând nici o cultură teologică, Zidarii s-au aprins de admiraţie pentru pucioşi, ca un stog de paie, chiar cu riscul de intra în conflict direct cu părintele Florea. Din păcate, părintele Florea a murit destul de repede, aşa că n-a mai avut timp să-i tempereze pe Zidari în entuziasmul lor infantil. Aceştia erau tot mai fascinaţi de ideologia pucioşilor, care propunea o cale creştină nouă, cea a "purităţii depline", fără compromisuri sau jumătăţi de măsură. Era vorba de fapt de un fundamentalism pseudo-ortodox eretic, dar Zidarii n-au putut să-şi dea seama de la început de asta. În plus, prin maşinaţiile pucioşilor, de acum "Dumnezeul" Pucios le vorbea direct chiar şi lor, trimiţându-le “mesaje din cer” şi învăţându-i ce să facă: să abandoneze lumea şi să se dedice sprijinirii financiare a pucioşilor.
Ceea ce Zidarii au şi făcut. Au plecat de la Ghelari la Pucioasa, împreună cu copilul şi cu ucenicul lor Sandu Dan, lăsând în urmă un imens scandal legat de poarta la care lucraseră aproape trei ani. La scurt timp au reuşit să "răscumpere" şi poarta, cu sprijin financiar din partea naistului Gheorghe Zamfir, care pe vremea aceea era un alt mare înşelat al sectei Noul Ierusalim. Poarta au plasat-o apoi la intrarea în "grădina raiului ierusalemitean" de la Glodeni-Pucioasa. Apoi Zidarii s-au dăruit pucioşilor cu totul, iar în anii care au urmat i-au întreţinut financiar din lucrările de artă pe care le vindeau. Pucioşii au început să trăiască bine de pe urma sutelor de mii de dolari "vărsate" la picioarele lor de Zidari, şi i-au promovat tot mai în faţă, pentru că Marian Zidaru avea un talent oratoric autentic, care trebuia pus în valoare. În plus, Marian era acum pe post de "paratrăznet" la toate acuzaţiile, îndoielile, răutăţile şi contestările care au urmat la adresa sectei pucioase. Toată lumea s-a obişnuit cu sintagma "Noul Ierusalim = secta lui Marian Zidaru" fără să-şi închipuie că ea nu reflecta nici pe departe adevărul. Cînd s-a declanşat un conflict deschis între "Biserica schismatică Noul Ierusalim" şi Biserica Ortodoxă Română" , tot Marian Zidaru a fost scos în faţă pentru a conduce ostilităţile şi a încasa “bobârnacele”. Însă adevăraţii lideri ai sectei, care manipulau totul din umbră, nu erau Zidarii, ci cuplul adulterin Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu, care trăiau "împreună ca fraţii", deşi nu erau căsătoriţi între ei, ci fiecare în parte cu altă persoană; dar pe soţul şi respectiv pe soţia legitimă, cei doi lideri pucioşi au avut grijă să-i aducă la tăcere şi să-i marginalizeze (soţia lui Nicolae Nedelcu fiind "plasată" cu domiciliu forţat la o creştină-pucioasă în comuna Valea Lungă, judeţul Dâmboviţa).
Marian Zidaru s-a lăsat dus de val, nefiind niciodată convins că face bine ceea ce i se cere să facă; dar el nici nu voia să intre în conflict cu Victoria, care era  mai înflăcărată şi mai convinsă decât el că "acolo, la Pucioasa, este un Dumnezeu" care trebuie slujit aşa cum cere, indiferent dacă ceea ce cere pare a fi sau nu în regulă, în raport cu doctrina creştină, cu morala, cu obiceiurile, cu bunul simţ, sau chiar cu legile statului.
În timp, Zidarii au devenit victime ale celor pe care îi întreţineau, îi reprezentau şi îi ascultau orbeşte: liderii pucioşi. Liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor erau din zi în zi mai puternici, mai opresivi, mai incoerenţi, mai schizofrenici, mai megalomani. Ei se credeau "solii lui Dumnezeu" şi "porţi ale Cuvântului" venit din cer, căci prin ei soseau toate cuvintele meşteşugite pretinse a fi primite de la Dumnezeu. Şarpele pe care Zidarii l-au crescut la sân a devenit, cu timpul, balaur care îşi cerea drepturile. Simion, fiul Zidarilor, a murit în împrejurări neclare la Târgovişte; liderii pucioşi le-au spus părinţilor neconsolaţi că ar fi fost vorba de un nefericit accident. Zidarii au fost devastaţi, dar au rămas fideli liderilor lor, convinşi că prin aceştia continua să vină "Cuvântul lui Dumnezeu". Aceştia în schimb, deveneau din ce în ce mai tiranici, mai discordanţi, mai răzbunători, mai setoşi de putere absolută. Le stăteau în cale acum chiar Zidarii, care căpătaseră în ultimii ani o faimă disproporţionată cu poziţia lor reală, aceea de oameni de paie în interiorul sectei. Liderii pucioşi au început o campanie furibundă de discreditare a Zidarilor, aducându-i pe aceştia la disperare: ei nu mai înţelegeau nimic, cum nişte "oameni ai lui Dumnezeu" pot fi aşa de incorecţi, aşa de inumani, aşa de lacomi, aşa de nerecunoscători, aşa de avizi de putere, aşa de incoerenţi, aşa de necredincioşi, deşi mimează permanent un ataşament inegalabil faţă de credinţă şi alte valori tradiţionale. Conflictul a ajuns la paroxism când Mihaela i-a alungat pur şi simplu pe Zidari de la "mănăstirea" de la Pucioasa la atelierul lor de la Bucureşti. De atunci ruptura dintre Zidari şi liderii pucioşi a rămas nereparată şi va rămâne, probabil, definitivă.
În dorinţa lor de ajunge lideri absoluţi, fără nici o rivalitate, liderii pucioşi au reuşit să-i îndepărteze şi pe mulţi alţi "stâlpi" ai sectei de la Pucioasa, printre care pe Sandu Dan (despre care am mai vorbit) şi pe Ilie Bunea, cel care dăruise pământurile sale sectei, în schimbul unei promisiuni mincinoase că va fi primul dintre "cei trei preoţi" providenţiali ai Noului Ierusalim, titlu care chiar i s-a dat, dar care apoi i s-a luat, căci i-a fost uzurpat ulterior de către unul dintre cei doi lideri pucioşi (este vorba de Nicolae Nedelcu).

Maria Margareta
8.11.2009
…………………………….

Notă: acest articol a apărut la data de 8.11.2009 pe situl “Forumul tineretului ortodox din Republica Moldova” , capitolul “Biserica Ortodoxă şi lumea”, secţiunea “Biserică, societate, istorie” , subiectul  "Biserica Noul Ierusalim".

Comentarii

Postări populare