268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului”
Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut o serie de reacţii dezarticulate la articolul precedent (267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului)prin care un oarecare acolit pucios, care se semnează Vsovi, îşi manifestă neîncrederea că pucioşii s-ar fi gândit să ia în vizor Catedrala (despre care se ştie că nici măcar n-a început să se construiască). Vom face în continuare câteva comentarii referitoare la postarea lui.
Citat din postarea semnată Vsovi:
“Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.”
Comentariu:
Dacă ar fi citit mai atent, Vsovi ar fi observat că pucioşii au ce au cu “mai marii din biserici” , adică aceia care cârmuiesc Biserica: episcopii, în frunte cu Patriarhul. Ei trebuie opriţi să mai zidească biserici de zid; lor trebuie să li se smulgă cârma din mână. Este aşadar aici un fel de proclamaţie la o “lovitură de biserică” , adică ceva similar cu lovitura de stat. Ei se roagă la “Dumnezeul” lor cel închipuit, aşa: “...Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei “. Pucioşii tânjesc de mult ca să preia puterea bisericească în stat, de prin anii 1990-1993, când conspirau cu febrilitate la răsturnarea orânduirii de stat, reintroducerea monarhiei şi reînscăunarea pe tron a regelui Mihai al II-lea, convinşi că monarhul îi va răsplăti pe contrarevoluţionarii lideri pucioşi cu dregătoria de sfetnici regali. Ei visau la un soi de “teocraţie”, în care ei să cârmuiască în numele lui Dumnezeu, alături de rege şi chiar peste el, căci “sfaturile” lor de sfetnici regali ar fi fost prezentate ca porunci venite din cer, indiscutabile şi imuabile.
Iar dacă ne gândim bine, SINGURA biserică aflată acum în preocuparea Patriarhului şi a Sinodului de episcopi este Catedrala Mântuirii Neamului. Restul, dacă mai sunt şi alte biserici aflate în construcţie pe undeva, nu intră în preocuparea “mai-marilor “ bisericii, ci a celor mai mici: antreprenori, enoriaşi, preoţi, credincioşi cucernici care vor să contribuie şi ei la ctitoriile de cartier.
De altfel, odată deschis acest subiect, el va reveni negreşit în predicile viitoare ale pucioşilor, pentru că aşa le stă lor în obicei: să bată fierul cât e cald. Pe măsură ce Catedrala va începe să se înalţe, ei vor lătra tot mai tare împotriva ei. Dar câinii latră, ursul merge. Şi nu mor caii când vor câinii. Iar revenirile pucioşilor vor fi în mod indiscutabil mai limpezi şi mai pe faţă spuse, mai la obiect, aşa că atunci va fi mult mai simplu de lămurit chestiunea.
Alt citat din postarea semnată Vsovi:
“Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...”
Comentariu:
Raţionamentul făcut aici este fals, vicios şi tendenţios. Vsovi afirmă că “accentul nu se pune pe zidirea zidurilor”; adică, “să mai şi zidim biserici de zid, dar să nu ne preocupe asta în principal, ci mai ales zidirea duhovnicească”. Or, pucioşii spun limpede: să nu se mai zidească nici o biserică de zid (cu o singură excepţie: atunci când Liderii Pucioşi vor spune ei unde, cum şi când trebuie să se zidească), iar în cele existente să se facă “curăţenie” (cităm) “...curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa...”
Iar dacă Vsovi ştie şi recunoaşte singur că mintea–i este ceva mai sărăcuţă, de ce se bagă el în chestiuni care-l depăşesc? Vorba ceea:
Dacă mintea-ţi slabă, tâmplele-ţi apasă
Altuia mai vrednic, replica i-o lasă...
Alt citat din postarea semnată Vsovi:
“Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid-uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.”
Comentariu:
Vsovi confirmă ce s-a spus mai înainte: Orice zidire de biserică va trebui făcută de acum încolo doar prin mâinile sau cu aprobările date de pucioşi în numele lui Dumnezeu. Parafrazând spusele lui Vsovi, rezultă că omul nu trebuie să se mai implice “în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Dumnezeului Pucios”. Adică, să nu mai zidească mâinile omului ca să ridice zidiri de biserici, ci să zidească mâinile Dumnezeului Pucios. Dar cine sunt “mâinile” Dumnezeului Pucios, prin care el face şi desface toate pe pământ?
Ca să ne lămurim, cel mai bine ar fi să vedem ce scrie chiar în cartea lor cea “sfântă”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. La început, liderii pucioşi pretind că duhul Verginicăi din ceruri îi consideră pe ei ca fiind “mâinile şi picioarele sale”, prin care ea continuă să lucreze pe pământ, deşi cu trupul este de mult sub pământ, iar cu duhul în cer, de unde aduce mereu “cuvinte” în numele lui Dumnezeu:
“Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-10-1990)
Prin anii ’90 liderii pucioşi cochetau cu ideea că ei se identifică mental şi spiritual cu spiritul Verginicăi, decedată în urmă cu 10 ani, în timp ce fizic se identifică doar prin mâinile şi picioarele ei:
“V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1990)
În această calitate, de “mâini şi picioare al Verginicăi” , liderii pucioşi purced la zidirea primei lor biserici de zid, pe care o numesc “Templu” şi o lucrează cu “inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul”:
“Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-7-1991)
Mai târziu, când liderii pucioşi au mai prins curaj şi ceva “cheag” (credibilitate în faţa adepţilor), ei s-au debarasat pe nesimţite de amintirea şi de intermedierile Verginicăi, stabilind raporturi directe cu “Dumnezeul” lor. Acum, liderii pucioşi nu se mai consideră “mâinile şi picioarele Verginicăi”, ci “mâinile şi picioarele şi glasul lui Dumnezeu” sau , altfel spus, “mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru” :
“Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-2-1992)
Liderii pucioşi se considerau “solii lui Dumnezeu, pruncii lui Dumnezeu, graiul Lui, ochiul Lui, mâinile şi picioarele Lui care vestesc pacea peste cea iubită”, adică peste România, căci ea este numită de pucioşi “cea iubită”; iar această pace era univoc şi necondiţionat determinată de revenirea pe tronul ţării a celui uns, regele Mihai a II-lea, fost regele Mihai I:
“Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-02-1992)
Liderii pucioşi sunt atât de importanţi ca “mâini şi picioare” pentru “Dumnezeul” lor, încât Acesta nici pace, nici grai n-ar mai avea fără ei, şi de aceea numai de graiul lor se foloseşte:
“Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1996)
Alteori, întreg “poporul” pucios este considerat “micul Israel” care înseamnă totul pentru “Dumnezeul” pucios: şi mâinile, şi picioarele, şi ochiul şi gura Lui:
“Am spus mereu: «Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!», am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-1998)
Alteori se selectează ca gură şi mâini şi picioare ale lui “Dumnezeu” de la Pucioasa doar “cei unşi” (cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor), “primitorii Cuvântului”. Mai precis, se spune că liderii pucioşi grăiesc cu mâinile şi cu picioarele (şi înclinăm să credem că exact aşa se şi întâmplă). Ei comunică apoi “cuvântul” şi celorlalţi adepţi pucioşi ( denumiţi conspirativ “grădina cu fii”) şi astfel toţi devin “primitori ai cuvântului” (deşi, niciunul nu l-a auzit direct de la sursă):
“Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1998)
Cum lucrează liderii pucioşi cu mâinile? Dar cum lucrează şi grăiesc ei cu picioarele? Iată spre exemplu cum decurge o “hirotonie”. Fără a avea demnitatea de episcopi canonici, cei doi lideri pucioşi “iau ungerea” nevăzută a Duhului şi apoi cu mâinile lor o pun (tot nevăzut) peste cei aleşi şi “drepţi” care urmează a fi ridicaţi la rangul de “preot”, pretinzând că mâinile lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi pentru ea şi cu ea lucrează:
“Fiilor din grădină, luaţi ungerea cea de la Mine şi însemnaţi cu ea lucrarea cea împotriva lui antichrist. El va ţipa de durere, şi apoi se va prăbuşi, că mare este numele Meu cel de peste voi. Luaţi apoi mâinile voastre pe care le ţin în mâna Mea şi puneţi-le peste cei drepţi cu inima ca să le dau prin voi putere să lucreze în numele Meu moartea minciunii care s-a aşezat ca un dumnezeu peste cei fără de pricepere din cer. Cei care vor primi ungerea Mea ca să împlinească semnul atenţiei pe calea fărădelegii lui antichrist, să se îmbrace în platoşa credinţei şi în puterea cea lucrătoare prin Duhul Meu Cel Sfânt. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1998)
Alteori, liderii pucioşi se declară a fi nu numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci spun că sunt “însăşi Calea” spre oameni (deşi una este Calea, şi ea este Cel care a spus: “Eu sunt Calea, învierea şi viaţa”):
“Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2000)
Alteori liderii pucioşi se declară a fi numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci şi ochiul şi timpanul:
“Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi ochiul şi urechea Mea mai înainte ca să vin. Luaţi Duh şi har, că Eu vă dau, şi mereu vă dau ca să luaţi. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)
Campioni ai contrazicerilor de sine, pucioşii se răzgândesc la un moment dat, declarând că slujirea lor cu mâinile şi picioarele, de care au făcut atâta caz până acum, este derizorie, iar ceea ce contează este numai harul. Ei revin astfel în mod spectaculos la ceea ce proclamă Biblia că este cel mai de folos pentru om în slujire, şi anume harul lui Dumnezeu:
“Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-2002)
Apoi liderii pucioşi se răzgândesc din nou şi proclamă că slujirea lor cu mâinile şi picioarele este strict necesară pentru pentru slava de nou Ierusalim pe pământ, nu numai a lui Dumnezeu, ci şi a îngerilor şi ale sfinţilor, iar aceştia (îngerii şi sfinţii) sălăşluiesc în ei:
“Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-8-2009)
Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.
……………………
Anca Estera
11 noiembrie 2010
………………………
Citat din postarea semnată Vsovi:
“Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.”
Comentariu:
Dacă ar fi citit mai atent, Vsovi ar fi observat că pucioşii au ce au cu “mai marii din biserici” , adică aceia care cârmuiesc Biserica: episcopii, în frunte cu Patriarhul. Ei trebuie opriţi să mai zidească biserici de zid; lor trebuie să li se smulgă cârma din mână. Este aşadar aici un fel de proclamaţie la o “lovitură de biserică” , adică ceva similar cu lovitura de stat. Ei se roagă la “Dumnezeul” lor cel închipuit, aşa: “...Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei “. Pucioşii tânjesc de mult ca să preia puterea bisericească în stat, de prin anii 1990-1993, când conspirau cu febrilitate la răsturnarea orânduirii de stat, reintroducerea monarhiei şi reînscăunarea pe tron a regelui Mihai al II-lea, convinşi că monarhul îi va răsplăti pe contrarevoluţionarii lideri pucioşi cu dregătoria de sfetnici regali. Ei visau la un soi de “teocraţie”, în care ei să cârmuiască în numele lui Dumnezeu, alături de rege şi chiar peste el, căci “sfaturile” lor de sfetnici regali ar fi fost prezentate ca porunci venite din cer, indiscutabile şi imuabile.
Iar dacă ne gândim bine, SINGURA biserică aflată acum în preocuparea Patriarhului şi a Sinodului de episcopi este Catedrala Mântuirii Neamului. Restul, dacă mai sunt şi alte biserici aflate în construcţie pe undeva, nu intră în preocuparea “mai-marilor “ bisericii, ci a celor mai mici: antreprenori, enoriaşi, preoţi, credincioşi cucernici care vor să contribuie şi ei la ctitoriile de cartier.
De altfel, odată deschis acest subiect, el va reveni negreşit în predicile viitoare ale pucioşilor, pentru că aşa le stă lor în obicei: să bată fierul cât e cald. Pe măsură ce Catedrala va începe să se înalţe, ei vor lătra tot mai tare împotriva ei. Dar câinii latră, ursul merge. Şi nu mor caii când vor câinii. Iar revenirile pucioşilor vor fi în mod indiscutabil mai limpezi şi mai pe faţă spuse, mai la obiect, aşa că atunci va fi mult mai simplu de lămurit chestiunea.
Alt citat din postarea semnată Vsovi:
“Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...”
Comentariu:
Raţionamentul făcut aici este fals, vicios şi tendenţios. Vsovi afirmă că “accentul nu se pune pe zidirea zidurilor”; adică, “să mai şi zidim biserici de zid, dar să nu ne preocupe asta în principal, ci mai ales zidirea duhovnicească”. Or, pucioşii spun limpede: să nu se mai zidească nici o biserică de zid (cu o singură excepţie: atunci când Liderii Pucioşi vor spune ei unde, cum şi când trebuie să se zidească), iar în cele existente să se facă “curăţenie” (cităm) “...curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa...”
Iar dacă Vsovi ştie şi recunoaşte singur că mintea–i este ceva mai sărăcuţă, de ce se bagă el în chestiuni care-l depăşesc? Vorba ceea:
Dacă mintea-ţi slabă, tâmplele-ţi apasă
Altuia mai vrednic, replica i-o lasă...
Alt citat din postarea semnată Vsovi:
“Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid-uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.”
Comentariu:
Vsovi confirmă ce s-a spus mai înainte: Orice zidire de biserică va trebui făcută de acum încolo doar prin mâinile sau cu aprobările date de pucioşi în numele lui Dumnezeu. Parafrazând spusele lui Vsovi, rezultă că omul nu trebuie să se mai implice “în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Dumnezeului Pucios”. Adică, să nu mai zidească mâinile omului ca să ridice zidiri de biserici, ci să zidească mâinile Dumnezeului Pucios. Dar cine sunt “mâinile” Dumnezeului Pucios, prin care el face şi desface toate pe pământ?
Ca să ne lămurim, cel mai bine ar fi să vedem ce scrie chiar în cartea lor cea “sfântă”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. La început, liderii pucioşi pretind că duhul Verginicăi din ceruri îi consideră pe ei ca fiind “mâinile şi picioarele sale”, prin care ea continuă să lucreze pe pământ, deşi cu trupul este de mult sub pământ, iar cu duhul în cer, de unde aduce mereu “cuvinte” în numele lui Dumnezeu:
“Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-10-1990)
Prin anii ’90 liderii pucioşi cochetau cu ideea că ei se identifică mental şi spiritual cu spiritul Verginicăi, decedată în urmă cu 10 ani, în timp ce fizic se identifică doar prin mâinile şi picioarele ei:
“V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1990)
În această calitate, de “mâini şi picioare al Verginicăi” , liderii pucioşi purced la zidirea primei lor biserici de zid, pe care o numesc “Templu” şi o lucrează cu “inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul”:
“Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-7-1991)
Mai târziu, când liderii pucioşi au mai prins curaj şi ceva “cheag” (credibilitate în faţa adepţilor), ei s-au debarasat pe nesimţite de amintirea şi de intermedierile Verginicăi, stabilind raporturi directe cu “Dumnezeul” lor. Acum, liderii pucioşi nu se mai consideră “mâinile şi picioarele Verginicăi”, ci “mâinile şi picioarele şi glasul lui Dumnezeu” sau , altfel spus, “mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru” :
“Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-2-1992)
Liderii pucioşi se considerau “solii lui Dumnezeu, pruncii lui Dumnezeu, graiul Lui, ochiul Lui, mâinile şi picioarele Lui care vestesc pacea peste cea iubită”, adică peste România, căci ea este numită de pucioşi “cea iubită”; iar această pace era univoc şi necondiţionat determinată de revenirea pe tronul ţării a celui uns, regele Mihai a II-lea, fost regele Mihai I:
“Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-02-1992)
Liderii pucioşi sunt atât de importanţi ca “mâini şi picioare” pentru “Dumnezeul” lor, încât Acesta nici pace, nici grai n-ar mai avea fără ei, şi de aceea numai de graiul lor se foloseşte:
“Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1996)
Alteori, întreg “poporul” pucios este considerat “micul Israel” care înseamnă totul pentru “Dumnezeul” pucios: şi mâinile, şi picioarele, şi ochiul şi gura Lui:
“Am spus mereu: «Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!», am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-1998)
Alteori se selectează ca gură şi mâini şi picioare ale lui “Dumnezeu” de la Pucioasa doar “cei unşi” (cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor), “primitorii Cuvântului”. Mai precis, se spune că liderii pucioşi grăiesc cu mâinile şi cu picioarele (şi înclinăm să credem că exact aşa se şi întâmplă). Ei comunică apoi “cuvântul” şi celorlalţi adepţi pucioşi ( denumiţi conspirativ “grădina cu fii”) şi astfel toţi devin “primitori ai cuvântului” (deşi, niciunul nu l-a auzit direct de la sursă):
“Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1998)
Cum lucrează liderii pucioşi cu mâinile? Dar cum lucrează şi grăiesc ei cu picioarele? Iată spre exemplu cum decurge o “hirotonie”. Fără a avea demnitatea de episcopi canonici, cei doi lideri pucioşi “iau ungerea” nevăzută a Duhului şi apoi cu mâinile lor o pun (tot nevăzut) peste cei aleşi şi “drepţi” care urmează a fi ridicaţi la rangul de “preot”, pretinzând că mâinile lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi pentru ea şi cu ea lucrează:
“Fiilor din grădină, luaţi ungerea cea de la Mine şi însemnaţi cu ea lucrarea cea împotriva lui antichrist. El va ţipa de durere, şi apoi se va prăbuşi, că mare este numele Meu cel de peste voi. Luaţi apoi mâinile voastre pe care le ţin în mâna Mea şi puneţi-le peste cei drepţi cu inima ca să le dau prin voi putere să lucreze în numele Meu moartea minciunii care s-a aşezat ca un dumnezeu peste cei fără de pricepere din cer. Cei care vor primi ungerea Mea ca să împlinească semnul atenţiei pe calea fărădelegii lui antichrist, să se îmbrace în platoşa credinţei şi în puterea cea lucrătoare prin Duhul Meu Cel Sfânt. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1998)
Alteori, liderii pucioşi se declară a fi nu numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci spun că sunt “însăşi Calea” spre oameni (deşi una este Calea, şi ea este Cel care a spus: “Eu sunt Calea, învierea şi viaţa”):
“Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2000)
Alteori liderii pucioşi se declară a fi numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci şi ochiul şi timpanul:
“Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi ochiul şi urechea Mea mai înainte ca să vin. Luaţi Duh şi har, că Eu vă dau, şi mereu vă dau ca să luaţi. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)
Campioni ai contrazicerilor de sine, pucioşii se răzgândesc la un moment dat, declarând că slujirea lor cu mâinile şi picioarele, de care au făcut atâta caz până acum, este derizorie, iar ceea ce contează este numai harul. Ei revin astfel în mod spectaculos la ceea ce proclamă Biblia că este cel mai de folos pentru om în slujire, şi anume harul lui Dumnezeu:
“Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-2002)
Apoi liderii pucioşi se răzgândesc din nou şi proclamă că slujirea lor cu mâinile şi picioarele este strict necesară pentru pentru slava de nou Ierusalim pe pământ, nu numai a lui Dumnezeu, ci şi a îngerilor şi ale sfinţilor, iar aceştia (îngerii şi sfinţii) sălăşluiesc în ei:
“Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-8-2009)
Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.
……………………
Anca Estera
11 noiembrie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.