267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)
Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:
“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:
“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.
Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):
“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:
“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Al doilea exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie Basarabov”:
“Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa: — Suferinţa duhului meu e mare, Doamne[...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi îşi dau apoi pe faţă duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă Română, afişând pe faţă dorinţa lor ca ierarhiei Bisericii să i se ia cârma din mână de către Dumnezeu (ca să le-o dea lor apoi, cârmuind El prin ei), minimalizând până şi eforturile ei de a zidi cât mai multe biserici-locaşe de cult, în folosul duhovnicesc al enoriaşilor. Ei pretind că noile biserici vor fi “locaşuri ale fărădelegii” şi de aceea se roagă fierbinte “Dumnezeului” lor ca “să-i oprească pe mai-marii din biserici şi să nu-i mai lase să mai facă zidiri pentru locaşe de cult”. Aluzia este însă transparentă: “rugăciunea de oprire” vizează de fapt ambiţiosul proiect al zidirii Catedralei Mântuirii Neamului care, odată înfăptuit, va pune în umbră atât ambiţiile de hegemonie asupra Ortodoxiei pe care le-au formulat în mai multe rânduri liderii pucioşi, cât şi acţiunile lor de propagandă menite să impresioneze pe cât mai mulţi creştini şi să-i facă mai întâi simpatizanţi pasivi, iar mai apoi adepţi activi şi intens angajaţi în propovăduirea ereziei pucioşeşti:
“Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!
Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi nici nu realizează însă că acest demers ambiţios al lor poate duce la demascarea lor definitivă. Admiţând că cererea lor este întemeiată (ea fiind formulată din dreptul unui sfânt care este tocmai ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Dimitrie Basarabov), ar fi de aşteptat ca Dumnezeul Pucioasei, dacă este Dumnezeul cel Atotputernic, să procedeze la stoparea zidirii Catedrelei. În consecinţă, dacă dintr-un motiv oarecare Catedrala nu se va mai zidi (aşa cum, prin atotputernicia lui Dumnezeu, nici turnul Babel n-a mai putut fi zidit), pucioşii vor fi triumfători şi Dumnezeul lor va începe a căpăta credibilitate. Dacă, dimpotrivă, Catedrala se va zidi fără probleme, pucioşii vor fi demascaţi că propovăduiesc un “Dumnezeu” fals şi neputincios, incapabil să asculte de rugăciunile sfinţilor şi să stopeze zidirea unui nou şi uriaş “locaş al fărădelegii”. Rămâne doar să aşteptăm şi peste câţiva ani vom vedea exact cum stau lucrurile.
Desigur că, la fel ca şi în alte cazuri când “proorociile” lor nu s-au îndeplinit, liderii pucioşi mai au o scăpare: să invoce cine ştie ce neajunsuri sau neîmpliniri sau neascultări ale unor adepţi din “poporul” pucios, care au subminat “lucrarea” conjugată a lui “Dumnezeu” de la Pucioasa cu “poporul” Său. Totul va fi bagatelizat şi prezentat ca o înfrângere temporară, care va fi îndată copleşită de alte şi alte făgăduieli minunate care îşi vor aştepta şi ele îndelung împlinirea.
……………………
Anca Estera
10 noiembrie 2010
………………………
Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:
“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:
“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.
Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):
“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:
“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Al doilea exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie Basarabov”:
“Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa: — Suferinţa duhului meu e mare, Doamne[...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi îşi dau apoi pe faţă duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă Română, afişând pe faţă dorinţa lor ca ierarhiei Bisericii să i se ia cârma din mână de către Dumnezeu (ca să le-o dea lor apoi, cârmuind El prin ei), minimalizând până şi eforturile ei de a zidi cât mai multe biserici-locaşe de cult, în folosul duhovnicesc al enoriaşilor. Ei pretind că noile biserici vor fi “locaşuri ale fărădelegii” şi de aceea se roagă fierbinte “Dumnezeului” lor ca “să-i oprească pe mai-marii din biserici şi să nu-i mai lase să mai facă zidiri pentru locaşe de cult”. Aluzia este însă transparentă: “rugăciunea de oprire” vizează de fapt ambiţiosul proiect al zidirii Catedralei Mântuirii Neamului care, odată înfăptuit, va pune în umbră atât ambiţiile de hegemonie asupra Ortodoxiei pe care le-au formulat în mai multe rânduri liderii pucioşi, cât şi acţiunile lor de propagandă menite să impresioneze pe cât mai mulţi creştini şi să-i facă mai întâi simpatizanţi pasivi, iar mai apoi adepţi activi şi intens angajaţi în propovăduirea ereziei pucioşeşti:
“Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!
Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)
Liderii pucioşi nici nu realizează însă că acest demers ambiţios al lor poate duce la demascarea lor definitivă. Admiţând că cererea lor este întemeiată (ea fiind formulată din dreptul unui sfânt care este tocmai ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Dimitrie Basarabov), ar fi de aşteptat ca Dumnezeul Pucioasei, dacă este Dumnezeul cel Atotputernic, să procedeze la stoparea zidirii Catedrelei. În consecinţă, dacă dintr-un motiv oarecare Catedrala nu se va mai zidi (aşa cum, prin atotputernicia lui Dumnezeu, nici turnul Babel n-a mai putut fi zidit), pucioşii vor fi triumfători şi Dumnezeul lor va începe a căpăta credibilitate. Dacă, dimpotrivă, Catedrala se va zidi fără probleme, pucioşii vor fi demascaţi că propovăduiesc un “Dumnezeu” fals şi neputincios, incapabil să asculte de rugăciunile sfinţilor şi să stopeze zidirea unui nou şi uriaş “locaş al fărădelegii”. Rămâne doar să aşteptăm şi peste câţiva ani vom vedea exact cum stau lucrurile.
Desigur că, la fel ca şi în alte cazuri când “proorociile” lor nu s-au îndeplinit, liderii pucioşi mai au o scăpare: să invoce cine ştie ce neajunsuri sau neîmpliniri sau neascultări ale unor adepţi din “poporul” pucios, care au subminat “lucrarea” conjugată a lui “Dumnezeu” de la Pucioasa cu “poporul” Său. Totul va fi bagatelizat şi prezentat ca o înfrângere temporară, care va fi îndată copleşită de alte şi alte făgăduieli minunate care îşi vor aştepta şi ele îndelung împlinirea.
……………………
Anca Estera
10 noiembrie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.